BusinessMagazin

Blog

  • EFG Eurolife lansează primul produs de asigurare de tip unit-linked

    Prima unică este de minimum 2.000 de euro, pe o perioadă fixă de 6 ani. Produsul este disponibil în toate unităţile Bancpost.

    Produsul, destinat clienţilor între 18 şi 68 de ani, are o componentă de protecţie, prin care se acordă o despăgubire în caz de deces din accident pe perioada valabilităţii contractului, respectiv o componentă de investiţie prin care, la momentul subscrierii, prima netă este investită în Fondul Invest 1, prin cumpărare de unităţi la preţul de 10 euro/unitate.

    Prima unică de minimum 2.000 euro este investită în proporţie de 95% în nota structurată formată din coşul de acţiuni emise de 20 de companii internaţionale şi în proporţie de 5% în depozite Bancpost. Fondul este administrat de EFG Eurolife Asigurări de Viaţă. Unităţile de fond se evaluează zilnic, iar preţul zilnic al unei unităţi este dat de valoarea notei structurate din componenţa Fondului. Nota structurată este listată la bursa din Luxemburg şi are la bază un coş de acţiuni la 20 de companii internaţionale, printre care France Telecom, Deutsche Telecom, Enel sau Sanofi Avensis.

    Fondul asigură cel puţin conservarea investiţiei iniţiale la finalul celor 6 ani. Prin mecanismul de evaluare anuală a performanţei fondului pe toată perioada celor 6 ani, valoarea anuală reţinută pentru maturitate nu poate fi negativă şi nici în scădere faţă de anul precedent, chiar dacă performanţa reală a acţiunilor din componenta coşului ar înregistra scădere.

    Bonusul la maturitate este de 5% dacă valoarea fiecărei acţiuni la sfârşitul contractului este mai mare decât valoarea respectivei acţiuni de la începutul contractului. Randamentul pozitiv al fondului este nelimitat, calculat tot la maturitate, pe baza metodei observaţiilor anuale. Nu există un prag maxim la care este limitat acest randament, astfel încât câştigul are potenţial maxim nelimitat.

    În situaţia în care clientul doreşte retragerea înainte de maturitate (înainte de împlinirea celor 6 ani), valoarea de răscumpărare este egală cu numărul de unităţi din cont la preţul zilei (din care se percepe o taxă de răscumpărare).

  • Ca să ştie alegătorii dacă le cresc sau nu salariile şi pensiile

    Borbely susţine că solicitarea lui este conformă înţelegerii cu FMI, care a acceptat în negocierile cu partea română ca deficitul bugetar iniţial de 1,9% din PIB (calculat în bază numerar) să fie majorat în a doua jumătate a anului la 2,5% (corespunzător limitei de 3% calculat în bază ESA, sistemul de raportare contabilă la care România va trece din 2012).

    Preşedintele Traian Băsescu a confirmat că aceasta va fi schema de stabilire a deficitului, însă înţelegerea cu FMI nu prevede nicio garanţie că vor fi mărite salariile şi pensiile. Potrivit lui Băsescu, singura garanţie la momentul actual este că în 2012 nu vor fi reduse salariile şi pensiile.

  • Traiectoria corectă în afaceri: de la simpli angajaţi la lideri de piaţă

    În 1992 un tânăr cu părul blond, ochii albaştri şi o diplomă de inginer electronist în mână bate la porţile unei companii, în căutarea unui loc de muncă. Tânărul se numea Zoltan Szigeti, iar compania Siemens. La sfârşitul interviului Szigeti pleacă acasă cu un plan clar – peste şase luni, când incinta urma să fie gata, se va întoarce, conform înţelegerii, să lucreze ca inginer. La scurt timp acelaşi tânăr, o altă oportunitate. Ajunge fără să vrea în sediul unei mici agenţii de publicitate şi după un scurt schimb de replici cu şeful agenţiei este angajat.

    Agenţia era Grafitti, iar momentul acela marca începuturile lui Szigeti în publicitate. Fără să ştie exact că meseria pe care începea să o facă se numea media buying şi că avea să devină cea mai profitabilă activitate din grupurile de comunicare, absolventul de Electronică intrase în aventura vieţii sale – lucra cu companii mari, începea să cunoască o industrie fără rigorile angajatorilor care încă mai lucrau după practicile economiei socialiste, începuse să câştige mai mult decât s-ar fi aşteptat şi, cel mai important, îi plăcea foarte mult ce făcea. “Şeful meu mi-a pus în braţe trei cărţi de vizită, o ofertă şi m-a trimis să vând publicitate”, îşi aminteşte Szigeti.

    A încheiat repede primul contract cu un importator de biscuţi pe care îl întâlnise la un târg de profil de la Romexpo. “Când am ajuns în agenţie cu două milioane de lei, atât cât îmi dăduse turcul pentru a-i cumpăra publicitate, toată lumea a rămas fără cuvinte. Vă imaginaţi cum a fost când au aflat că vorbeam, de fapt, despre Ulker”, spune Zoltan Szigeti. Suma impresionantă pe care reuşise să o obţină şi faptul că adusese un client important agenţiei au fost prima confirmare că talentul în vânzări şi puterea de convingere erau două calităţi pe care le bifase deja.

    A urmat o perioadă în care zilele lui Szigeti erau dedicate întâlnirilor, prezentărilor de oferte şi negocierilor, iar nopţile, şedinţelor la birou. Începea să înţeleagă tot mai mult ce înseamnă de fapt publicitatea, o industrie despre care, până atunci, în România nu se ştia mai nimic. Nici practicieni nu existau foarte mulţi, aşa că spiritul autodidact i-a fost cel mai mare aliat. “Prima noastră şcoală, ca industrie, a fost de la clienţi. De la ei am învăţat ce şi cum trebuia făcut”, povesteşte Szigeti.

    De la săptămână la săptămână, ideea de a-şi respecta planul iniţial şi a se angaja ca inginer la Siemens prindea un contur din ce în ce mai difuz. Szigeti luase microbul publicităţii, lucra cu un expat şi se familiarizase, deci, cu practicile occidentale: nicio zi nu seamăna cu cealaltă, iar toate la un loc creau un peisaj complet diferit de cel care l-ar fi aşteptat la Siemens. Aşa că atunci când a venit momentul reîntâlnirii cu angajatorul din fabrică, a spus “pas” şi nu s-a mai uitat înapoi.

    În anii care au urmat Szigeti s-a transformat într-un publicitar în toată regula şi a trăit pe viu primele afilieri ale agenţiilor locale la grupurile multinaţionale, o experienţă realmente memorabilă şi transformatoare, în condiţiile în care capitalismul, aşa cum îl ştim astăzi, începea să se desfăşoare în toată “splendoarea” sa, iar regulile mediului de afaceri aveau să se schimbe definitiv.

    În 1993 Zoltan Szigeti şi-a deschis propria agenţie de publicitate. Se numea Viewpoint şi a intrat din start într-un tur de forţă care avea două obiective: să câştige clienţi mari şi mulţi. Contractele cu branduri precum Shell, Coca-Cola sau Milka l-au făcut să-şi asigure un loc solid în piaţă. Nici contextul nu putea fi mai prielnic – companiile multinaţionale începeau să vină în România şi aveau o cultură extrem de bine pusă la punct în privinţa promovării şi a comunicării. Din fericire pentru publicitarii de atunci, aveau şi bugete pe care erau gata în orice moment să le pună la dispoziţia lor.

    “Pentru că aveam în portofoliu clienţi care la nivel global lucrau cu Ogilvy, am decis să îi trimit un fax preşedintelui Ogilvy pe Europa Centrală şi de Est şi să îi propun o formă de colaborare”, spune Szigeti. Răspunsul nu s-a lăsat mult aşteptat şi a venit cu o propunere de întâlnire. Aşa că Szigeti, alături de partenerul său, au luat bilete de avion către Viena şi au plecat să-şi prezinte agenţia. Discuţia a fost scurtă, concisă şi cu o temă clară pentru cei doi – austriacul era interesat de afacerea lor, portofoliul îl impresionase, însă a condiţionat o eventuală afiliere de preluarea a doi clienţi importanţi pentru Ogilvy, anume DHL şi Stimorol.

  • Haina ideală: combinaţie între lux şi pret-a-porter

    Încep să se caute articolele vestimentare deosebite, realizate de creatori mai mult sau mai puţin cunoscuţi, dar care împrumută principii specifice croitoriei de lux, afirmă The Wall Street Journal. Hainele astfel produse se încadrează în curentul “demi-couture” şi costă câteva mii de dolari sau chiar mai mult.

    Un exemplu îl constituie rochia Jewel Tree (copacul cu pietre preţioase) cu cristale şi trandafiri aplicaţi, a tinerei creatoare londoneze Mary Katrantzou. Rochia costă 14.200 de dolari şi la fiecare exemplar au lucrat angajaţii din patru ateliere. Cei ce realizează şi colecţii vestimentare de-a gata, ca Jason Wu, Rodarte, Balenciaga, Stella McCartney ori Chanel, constată că au cerere din ce în ce mai mare pentru cele mai scumpe şi mai complexe articole.

    Un motiv pentru cererea de asemenea haine îl reprezintă faptul că tot mai puţină lume care îşi permite să plătească preţul cerut pentru articole haute couture are timp să meargă la Paris să vadă paradele de modă, iar apoi să meargă la atelier pentru câteva probe, astfel încât caută ceva scump şi deosebit, dar disponibil repede.

    Modelele de vârf de la Mary Katrantzou sau Stella McCartney se pot comanda pe site-ul Net-a-porter.com. Nici Azzedine Alaia nu s-a lăsat mai prejos, creatorul prezentând o colecţie de articole de îmbrăcăminte de-a gata pentru sezonul de toamnă, pe care le-a denumit “semi-couture”.

    Alte voci din domeniu consideră că această tendinţă se datorează şi faptului că există o clientelă dispusă să plătească mai mult, cu condiţia să primească ceva care nu este accesibil oricui. Chiar dacă hainele dorite sunt procurate de la un magazin şi nu de la casa de modă, preţul mare plătit reduce posibilitatea de a da peste cineva care poartă aceeaşi rochie la un eveniment.

  • Bilanţ G20: acum se vorbeşte deschis despre reglementarea pieţelor financiare

    Nicio ţară prezentă la reuniunea G20 n-a spus ferm că se va alătura Fondului European pentru Stabilitate Financiară (EFSF), s-a plâns cancelarul german Angela Merkel în ultima zi a summitului de la Cannes, încheiat vineri. Declaraţia sa, care se referea la punctul cel mai neclar al planului de salvare a zonei euro convenit cu o săptămână înainte – cine va contribui, cum şi cu cât la majorarea capacităţii EFSF de la 440 la 1.000 de miliarde de euro – a deteminat imediat o scădere a pieţei acţiunilor europene, care tocmai apucaseră să se calmeze un pic după ce s-a confirmat vestea că Grecia renunţă la organizarea referendumului asupra propriului ei acord cu UE, privind viitorul pachet de credite în valoare de 130 de miliarde de euro. La aceasta s-a adăugat şi faptul că a rămas neclar cum anume şi cine va contribui la majorarea resurselor FMI, cealaltă temă spinoasă a reuniunii.

    Pe de altă parte, liderii G20 au căzut de acord că va fi necesară combaterea unora dintre sursele instabilităţii actuale de pe pieţele financiare, precum şi a paradisurilor fiscale spre care se scurg profituri ce ar putea fi impozitate, scăzând astfel presiunea asupra finanţelor publice ale ţărilor dezvoltate. Măsuri concrete deocamdată nu s-au luat, însă este un progres în sine faptul că măcar se vorbeşte deschis despre aşa ceva, după ce discuţiile pe astfel de teme din 2008 şi 2009 au fost abandonate. De asemenea, spre a combate rolul devastator al speculaţiilor pe mărfurile agricole, liderii G20 au convenit şi majorarea producţiei agricole şi creşterea transparenţei pe piaţa materiilor prime agricole.

    Bonusurile bancherilor vor fi supuse unui nou regim de supraveghere şi va fi întocmită o listă cu 29 de bănci de importanţă sistemică, în cazul cărora e necesară o recapitalizare şi de care se va ocupa Consiliul de Stabilitate Financiară al , condus de Mark Carney, guvernatorul băncii centrale a Canadei. Printre aceste bănci se numără Goldman Sachs, JP Morgan, Citigroup, Deutsche Bank, Commerzbank, BNP Paribas, Credit Agricole, BPCE, Societe Generale, Bank of China.

    Următoarea fază în acest proces este reuniunea de la Bruxelles a miniştrilor de finanţe din UE, de la 8 noiembrie, când va fi dezbătut proiectul de reglementare privind taxa pe tranzacţiile financiare, iniţiată de Germania, care ar fi urmat să fie aplicat de toate ţările UE din 2012, deşi Marea Britanie se opune, afirmând că o astfel de taxă trebuie să fie aplicată direct la nivel global ca să poată fi eficientă.

  • Mario Draghi şi Mugur Isărescu, mai preocupaţi de creşterea economică decât de inflaţie

    Pentru BCE, decizia de scădere a dobânzii, unanim lăudată de analişti, este prima luată de italianul Mario Draghi în calitate de nou preşedinte al băncii, după încheierea mandatului lui Jean-Claude Trichet, care a fost criticat că preferă să pună pe primul plan combaterea inflaţiei, trecută de pragul de 2% , şi nu stimularea economiei prin scăderea dobânzii.
    Pentru BNR, decizia este prima modificare de dobândă din mai 2010 şi contrazice estimările analiştilor români şi străini care credeau că riscul regional (de fugă a capitalurilor şi depreciere a leului din cauza crizei greceşti) va determina BNR să nu modifice dobânda până la anul.

    Interesant este că, de unde era criticată înainte că nu reduce dobânda ca să dea un impuls economiei, BNR şi-a atras de data aceasta criticile unor analişti străini, în speţă ale celor de la Citigroup, care consideră că e vorba de o mişcare prematură, atâta vreme cât îngrijorările legate de riscul grecesc sunt în creştere şi s-au manifestat deja în presiunile de depreciere a leului determinate de fuga investitorilor de activele considerate, cu temei sau nu, riscante.

    Analiştii de la Citigroup cred că ar fi fost mai prudent ca BNR să amâne până în 2012 micşorarea dobânzii, pentru că potenţialele beneficii asociate cu tăierea de acum a dobânzii cu 0,25% sunt mai mici decât riscurile. Pe de o parte este vorba de creşterea riscurilor de depreciere a leului, ceea ce ar complica peisajul economic în general, având în vedere ponderea mare a creditelor în valută în România. Pe de altă parte este vorba de riscul unor ajustări suplimentare ale preţurilor administrate din economie şi de o posibilă inversare a tendinţei de ieftinire a mărfurilor alimentare, astfel încât perspectiva de inflaţie este incertă, spun ei. “Dacă aceste riscuri se vor materializa, reducerea dobânzii de către bancă ar putea să-i afecteze credibilitatea de luptător contra inflaţiei”, apreciază analiştii băncii americane.

  • Desdemona secolului XXI: cum e să iubeşti un bărbat de altă rasă (VIDEO)

    Având-o ca autoare pe scriitoarea Toni Morrison, câştigătoare a Premiului Nobel pentru Literatură şi ca regizor pe Peter Sellars, care a montat anterior un “Othello” în versiune futuristă, “Desdemona” este de fapt de fapt o combinaţie între o piesă de teatru şi un concert, îmbinând naraţiunea interactivă cu muzică (compusă de muziciana africană Rokia Traore) şi cântece despre eroina lui Shakespeare.

    Desdemona le vorbeşte spectatorilor despre traumele asociate clasei sociale din care face parte, despre cele cauzate de faptul că este femeie albă care iubeşte un maur, despre război ori despre puterea transformatoare a dragostei, într-un dialog imaginar cu doica ei africană, Barbara, care în piesa lui Shakespeare este doar menţionată.

    Piesa s-a jucat deja la Paris, Viena şi Bruxelles, unde a fost foarte bine primită şi va ajunge la New York la începutul lunii viitoare. Spectatorii europeni o vor putea urmări din nou la mijlocul lui noiembrie la Berlin, ori la Londra în perioada Jocurilor Olimpice de anul viitor. Autoarea le recomandă însă spectatorilor să citească “Othello” înainte de a merge la teatru.

  • Se privatizează sau nu companiile de stat, aşa cum cere FMI?

    Mai puţin clar e ce se va întâmpla cu cealaltă problemă pusă de FMI, cea a privatizărilor pentru companiile din subordinea Ministerului Economiei, după ce ministerul a promis că va accelera procesul de vânzare a pachetelor minoritare la Romgaz, Transelectrica, Transgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica şi cel de privatizare totală a Oltchim, Electrica Furnizare şi a companiilor rezultate din divizarea Electrica Serv.

    Recent, şefului statului a precizat însă că nu e dispus să vândă la orice preţ şi că preferă să aştepte, aşa cum a făcut Guvernul în cazul ofertei Petrom de la bursă, în loc să vândă companii “pe doi bani”. Într-un interviu la TVR, Băsescu a specificat că este un adept al privatizărilor, dar nu şi al “datului gratis” al companiilor, “doar ca să scriem pe ele ‘privatizat’”.

    El a dezvăluit că a fost ideea lui să introducă în programul cu FMI aducerea unor manageri privaţi la companiile de stat pentru a fi rentabilizate, pregătite pentru privatizare şi abia apoi vândute la momentul potrivit. Traian Băsescu a precizat că România nu este în situaţia Greciei, să fie nevoită să vândă orice fel de activ ca să facă rost de bani pentru a-şi plăti datoriile.

  • CARICATURA ZILEI

    Liderul USL, Victor Ponta, a ameninţat că va bloca bugetul pe 2012 în Parlament dacă puterea nu acceptă lista de condiţii puse de PSD şi PNL, între care reducerea CAS cu 3%, revenirea treptat în câţiva ani la TVA de 19%, indexarea după lege a pensiilor cu rata inflaţiei, schemă de susţinere a agricultorilor prin reţinerea a numai 9% din TVA, reducerea la jumătate a cheltuielilor cu bunurile şi serviciile, suspendarea programului de investiţii ale MDRT şi anularea majorării cu 0,5% a contribuţiei la pilonul II de pensii.

    Ponta susţine că măsurile propuse de USL ar aduce la buget echivalentul a 5% din PIB. Ministrul de Interne, Traian Igaş, spune însă că propunerile “iresponsabilului” lider PSD de amendare a bugetului de stat pe 2012 ar determina un dezastru economic, îndatorând România cu miliarde de euro.

    Caricatură de Dan Dumitrescu “Uxi” ©

  • Cel mai vizionat clip de comedie YouTube din toate timpurile. Ce i-a distrat pe 200 de milioane de internauţi (VIDEO)

    Graţie popularităţii explozive a clipului, autorul – Judson Laipply, “comediant inspiraţional”, aşa cum se prezintă – a devenit o vedetă, fiind invitat la emisiunile lui Oprah, Ellen, Good Morning America sau The Today Show şi intervievat de reviste ca Rolling Stone sau People.

    Laipply povesteşte că a jucat prima dată sceneta cu istoria dansului în 2001, când avea doar 12 cântece şi puţin peste două minute, pentru ca patru ani mai târziu să ajungă la forma în care a ajuns să fie postată pe YouTube.

    În 2009, Judson Laipply a postat un al doilea clip din seria “Evolution of Dance”, care a strâns la rândul său aproape 18 milioane de vizualizări.

    “Evoluţia dansului este o exemplificare vizuală perfectă pentru felul cum se schimbă viaţa. Fiecare cântec şi dans a fost la modă la un moment dat în istorie; dar cum viaţa se schimbă, apar mereu noi cântece, noi mişcări şi noi stiluri de dans şi trebuie adăugate şi ele unui repertoriu care se schimbă constant”, afirmă Laipply.