Blog

  • MAOR ZINGER

    • Varsta: 34 ani
    • Nationalitate: Romana, israeliana
    • Biografie: Nascut in Romania, la Tecuci, a emigrat in copilarie cu familia in Israel, de unde s-a intors la inceputul anilor ’90 pentru a incepe afaceri in Brasov.
    • Stare civila: Divortat, doi copii
    • Avere: 350 mil. euro – evaluarea  terenurilor si cladirilor pe care le detine in Brasov. Zinger mai detine insa afaceri, tot in zona imobiliara, in Israel si Statele Unite.

  • MUNTELE TAMPA N-O SA-L CUMPAR

    Daca si-ar vinde maine toate terenurile si cladirile pe care le are in Brasov, Maor Zinger estimeaza ca ar incasa in jur de 350 de milioane de euro. Aceasta suma il pune pe Zinger (34 de ani) in pozitia de cel mai tanar roman milionar in euro si, de asemenea, in postura de cel mai tanar burlac milionar roman.  


    Israelianul nascut in Romania isi deseneaza expansiunea de la biroul sau, situat intr-o cladire verde oarecare, din spatele Eliana Mall, la iesirea din Brasov spre Sibiu. Deasupra scaunului are o harta a municipiului Brasov, dar sustine ca o stie pe de rost, la fel cum stie si cati din centimetrii de pe acea harta sunt in fiecare moment ai lui. Detine acum, conform propriei estimari, terenuri si cladiri in Brasov evaluate la 350 de milioane de euro. In Brasov e cunoscut ca Ori. Sau ca „regele imobiliarelor“. A dezvoltat sau are in proiect complexuri comerciale, apartamente, case de vacanta, hoteluri, pensiuni, restaurante, o firma de paza, echipe sportive, parcuri de distractii si presa – insa principala sa afacere, pe langa care toate celelalte par hobby-uri, sta in tranzactiile cu terenuri.

     

    La sfarsitul acestui an, Maor Zinger va deschide la Brasov primul hotel de cinci stele din oras, cu 100 de camere. Spune ca a sesizat o crestere importanta a cererii la acest nivel si ca are de gand sa nu rateze niciun om de afaceri care cauta o cazare de lux in Brasov, mai ales ca majoritatea respectivilor oameni de afaceri vin la Brasov ca sa caute ceva ce aproape numai la el pot gasi. „Toata lumea cauta terenuri“ – spune el, spunand ca suprafetele pe care le detine si care sunt sau pot deveni de vanzare insumeaza suprafete de ordinul „catorva zeci bune de kilometri patrati, poate chiar mai mult“.

     

    A fost acuzat de cotidienele centrale si locale de relatii de afaceri cu personaje dubioase si mai ales de relatii cu cel numit „prietenul lui Basescu de la Brasov“ – primarul Brasovului, fruntasul PD Gheorghe Scripcaru, in virtutea carora ar fi achizitionat preferential o serie de terenuri in judet, mai ales dintre cele rezultate de pe urma lichidarii unor intreprinderi industriale de aici. Numele lui Zinger a fost pomenit in contextul a ceea ce presa a numit „mafia imobiliara de la Brasov“, dupa ce primarul Scripcaru a ajuns sa fie cercetat de DNA pentru un schimb suspect de terenuri de pe platforma Roman cu un alt magnat brasovean, Ioan Neculaie. Si anul trecut, si anul acesta, Zinger a avut controale de la Garda Financiara si de la politistii de la DIICOT, fiind suspectat de spalare de bani si evaziune fiscala. „Da, au venit si de la Garda Financiara, si de la Crima Organizata, legat de acuzatii cum ca as avea legaturi cu primarul, cu deputati, cu generali. Am prieteni in toate mediile, nu am nicio problema sa recunosc, iar cu primarul ma inteleg bine si nu vad de ce nu m-as intelege – avem nevoie unii de altii in diverse situatii“, sustine Zinger, adaugand aproape sfidator: „De asta imi si place Brasovul si doar aici investesc, pentru ca sunt prieten cu toata lumea. De ce sa ma duc intr-un oras unde nu cunosc pe nimeni si sa stric afacerile localnicilor? Eu sunt localnic aici, aici investesc“.

     

    Acuzatia ca isi datoreaza succesul in afaceri protectiei lui Scripcaru o intoarce in favoarea sa: „O cauza pentru care sunt controlat este profitul bun pe care l-am obtinut anul trecut, anul cu cea mai mare marja de profit pe terenuri – am obtinut preturi foarte bune, formate in urma unor cresteri succesive si de 20 de ori“. Zinger sustine ca munca intensa l-a adus aici: lucreaza de la 7 dimineata pana la 10 seara in biroul sau si iese din cand in cand, cu una dintre cele sapte masini ale sale, doar pentru a negocia tranzactiile importante sau pentru eveni-mente mondene. A divortat anul trecut si spune ca vrea sa mai munceasca in ritmul acesta pana la maxim 40 de ani: „Atunci vreau sa ma retrag, sa beau cafea si sa ma plimb in toata lumea“.

     

    Maor Zinger are o poveste asemanatoare cu a multor oameni de afaceri israelieni nascuti in Romania care s-au intors dupa 1990 pentru a face afaceri in tara. De fapt, in 1990 s-a intors intai tatal lui, care a infiintat la Brasov prima firma privata. „A intrat in afaceri cu Intex Brasov, cumparand 51% din firma si a continuat afacerile lor“, explica Ori Zinger. La sfarsitul lui 1992, pe cand avea aproape 20 de ani, a venit la Brasov si Zinger junior, care a inceput sa faca „diverse afaceri, in special cu mobila“. Nu impreuna cu tatal sau: „El a avut afacerea lui, eu pe ale mele. Niciodata nu am facut afaceri impreuna, el e mult prea calculat, eu fac afaceri altfel, risc, ma arunc, ma oblig si ma indatorez“.

     

    Asta pana in 1997, cand si-a dat seama ca din imobiliare se fac cei mai multi bani si a deschis agentia imobiliara Atlanta House. Atunci s-a si mutat definitiv la Brasov. „Am inceput prin a cumpara apartamente si a le revinde cand piata crestea, iar in paralel am inceput sa dezvolt si proiectele proprii“, povesteste Zinger. Cel mai mare proiect construit prin Atlanta House, respectiv Tivina – cele doua firme ale lui Zinger prin care sunt coordonate afacerile imobiliare – a fost constructia parcului comercial de la iesirea din Brasov spre Sibiu, in cartierul Bartolomeu.


    Ori Zinger a avut o strategie clara cu zona Bartolomeu: „Am cumparat majoritatea terenului din aceasta zona, l-am curatat si am facut infrastructura cu patru ani in urma, apoi am deschis zona aici cu Brintex (magazin tip en-gros – n. red.) si cu Eliana Mall, iar dupa mine a venit si va veni toata lumea“.


    Intr-adevar, cu un an in urma lantul de hipermarketuri Real, parte a grupului Metro, a deschis un magazin langa Eliana Mall, iar recent Ori Zinger a vandut doua bucati de teren pentru alte doua magazine: „Am vandut teren lui Dan Ostahie (proprietarul Altex – n. red.), care mi-e prieten bun, pentru a construi aici un magazin Media Galaxy, iar luna viitoare se va deschide un magazin de bricolaj pentru care am vandut teren si o hala“. Este vorba despre reteaua turceasca de bricolaj Tekzen, care a investit 1,5 milioane de euro pentru a amenaja spatiul cumparat de la Zinger si care va deschide luna viitoare la Brasov primul magazin din cele 14 planificate pentru Romania in urmatorii doi ani. La mica distanta de parcul comercial al lui Zinger, a inceput constructia unui cartier de locuinte, Avantgarden, dezvoltat de grupul german Maurer & Kasper.


    Zona comerciala pe care Zinger a deschis-o in cartierul Bartolomeu este a doua de acest tip din oras, dupa cea de la intrarea in Brasov dinspre Bucuresti. „Acolo este intr-adevar cea mai mare zona comerciala, dar eu nu am fost tentat sa dezvolt acolo, deoarece mai erau si alti investitori care aveau teren in zona si am preferat sa vand ce aveam si sa dezvolt aici“, spune Zinger. 


    In ultimii ani, campul de pe marginea bulevardului Calea Bucuresti a devenit un orasel comercial, in care s-au investit peste 100 de milioane de euro, conform unei declaratii a primarului Gheorghe Scripcaru, si unde sunt prezenti cei mai importanti retaileri din Romania: Carrefour, Selgros, Metro, Mobexpert, Praktiker, Bricostore si toti cei trei rivali de pe piata de electronice si electrocasnice: Domo, Altex si Flanco. 


    Zona comerciala de pe Calea Bucuresti s-a dezvoltat insa accentuat in 2005, astfel ca ambele tipuri de magazine cu care Ori Zinger a deschis zona comerciala Bartolomeu erau la momentul respectiv (2004) noutati in Brasov: Brintex – primul en-gros de mari dimensiuni, iar Eliana Mall – primul mall din oras, cu primul cinematograf multiplex. Abia din 2005 piata mall-urilor din Brasov s-a diversificat si au aparut My Place (cu o investitie de 3,5 milioane de euro, situat langa gara, unde a fost deschis si Hollywood Multiplex) si MacroMall (cu o investitie de 7 milioane de euro, situat in zona comerciala de la intrarea in Brasov dinspre Bucuresti). 


    Dupa deschiderea celor doua centre comerciale in Bartolomeu, care s-au alaturat altor spatii comerciale disparate pe care Maor Zinger le detinea in oras, romano-israelianul a capatat aura „omului care detine jumatate din spatiile comerciale din Brasov“.


    „Asa ma cunoaste acum toata lumea, si la inceputul anului 2005 aveam aproape 80% din spatiile comerciale, dar de atunci pana acum nu mai detin decat aproximativ 40% din aceasta piata, deoarece alte zone comerciale din Brasov au crescut, iar eu nu am mai dezvoltat nimic de atunci“, isi explica Maor Zinger strategia de a dezvolta pe segmentul comercial exact atat cat sa nu fie riscant. „Piata asta se dezvolta, dar eu nu mai dezvolt in continuare. Nu am de gand sa fac alte complexuri comerciale, sunt suficiente cele pe care le am. Si nu vreau sa construiesc spatii pentru a le inchiria, nu mi se pare profitabil“, spune Zinger, care nu crede ca va accepta o propunere a lantului de bricolaj Praktiker, aflat in cautarea unui spatiu construit deja pentru a-l inchiria.


    In 2004, dupa ce a lansat spatiile comerciale si a finalizat si o serie de cladiri de birouri, Zinger a renuntat la firma de constructii cu care ridicase zona Bartolomeu, cu gandul ca, daca mai are ceva de dezvoltat, o sa foloseasca „firme ale unor prieteni care au constructiile drept obiect principal de activitate“. Principalul motiv al vanzarii firmei de constructii a fost ca voia sa isi concentreze fortele intr-o singura directie. „Acum ne ocupam doar cu terenuri. Cumparam fabrici, le curatam, le taiem, scoatem toate avizele de mediu, scoatem PUZ pentru ele si vindem mai departe teren, de obicei in loturi mici“, spune Zinger, admitand ca in acest fel a ajuns sa detina suprafete mari, pe care ulterior a putut sa le vanda pentru constructia de zone rezidentiale sau de proiecte industriale, acestea din urma mai ales in afara orasului.


    Omul de afaceri spune ca a cumparat astfel de terenuri atat de la fabrici nevoite sa se mute in afara orasului – date fiind normele UE ca fabricile sa nu mai fie in orase -, cat si de la societati care au intrat in lichidare. Cele mai mari fabrici carora le-a cumparat terenul au fost Lubrifin si Romradiatoare, care au adus in portofoliul lui Zinger aproape 80 de hectare de teren, dar si platforma Roll-Ing si o parte din Hidromecanica.


    Cea mai recenta achizitie a fost la inceputul lunii iulie, cand Zinger a cumparat de la AVAS cu 7,65 milioane de euro platforma fostei fabrici de coloranti Colorom Codlea, cu un teren de 44 de hectare. Compania, specializata in fabricarea de coloranti si hartie heliografica, a intrat in procedura de reorganizare judiciara in luna august a anului 2005, iar in august 2007 tot terenul este deja in posesia lui Zinger. „Acolo va dura cam un an si jumatate sa facem ecologizare, care va costa 1,5 milioane de euro.“ Intr-un an si jumatate, terenul va valora, conform omului de afaceri, de cel  putin cinci-sase ori mai mult decat a platit pe el („poate chiar mai mult, spre 50 de milioane de euro, desi nu stiu deocamdata daca il voi vinde pe tot“).


    Achizitia terenului respectiv, care implica si faptul ca Zinger capata controlul asupra barajului de captare a apei care asigura alimentarea cu apa a municipiului Codlea, a starnit numeroase controverse, atat politicieni, cat si lideri de sindicate din judet acuzand faptul ca un investitor privat a ajuns sa controleze un astfel de obiectiv. Acum, Zinger sugereaza ca n-are niciun fel de intentii ascunse cu terenul Colorom, declarand ca va vinde cea mai mare parte din el pentru proiecte rezidentiale, comerciale sau industriale si poate isi va mai pastra o parte pentru a-si pune in aplicare o idee mai veche: „Poate pe o parte din terenul de la Codlea, poate si pe altele, vrem sa dezvoltam cateva proiecte importante de logistica, in special depozite mari, de 10-20.000 mp, care vor fi foarte cautate odata cu deschiderea aeroportului la Brasov“, sustine Zinger.


    Aeroportul de la Brasov, deocamdata blocat de o serie de intarzieri (din cauza unor cereri de retrocedare), ar trebui sa fie construit in zona Ghimbav pana in 2010, in urma unei investitii de 100 de milioane de dolari si a unui parteneriat intre canadienii de la Intelcan si Consiliul Judetean Brasov. Constructia aeroportului ar insemna si venirea mai multor companii producatoare la Brasov, care vor dori, bineinteles, terenuri. De aceea, Zinger nu se grabeste sa vanda spatiile mari pe care le are. Mai ales ca pretul terenului la Codlea va creste atat pentru ca acesta este trendul pentru urmatorii ani, cat si pentru ca municipiul se afla printre zonele cu dezvoltare accelerata in judet. Iar Maor Zinger stie prea bine ca mai sunt si altele: „Nu numai terenurile pe care le am in Brasov sunt pretioase, dar si cele din zonele in dezvoltare precum comunele Sanpetru, Cristian sau Rasnov, catre care se vor uita multi potentiali cumparatori in urmatorii doi-trei ani“.


    Si in aceste comune, Zinger a cumparat teren in loturi mari. Terenurile din comunele brasovene sunt si vor fi o afacere buna, comenteaza el, deoarece le-a cumparat cu pretul foarte jos si in loturi mari, pe care le parceleaza si le vinde pe bucati, in loturi intre 600 si 1.000 de metri patrati.  


    Si nu cumpara teren numai de la fabrici, ci si de la persoane fizice sau juridice care stiu ca firmele lui se misca repede si platesc cu bani gheata: „Cumparam terenuri de la oricine atat timp cat sunt sub pretul pietei“. Zinger se descrie ca un negustor de terenuri – „cumpar doar ce stiu eu ca va creste foarte mult in urmatorul an sau doi si il voi vinde cel putin triplu“. Face insa si exceptii, cand e vorba de un teren unde vrea sa dezvolte vreun proiect propriu: „Doar in astfel de cazuri reactionez ca majoritatea cumparatorilor de pe piata“.


    Desi pare una dintre cele mai complicate parti ale afacerii cu terenuri, gasirea de loturi de cumparat este simpla pentru cei 70 de angajati (dintre care 14 contabili, iar restul oameni de marketing si directori de achizitii) care se ocupa de tranzactiile cu terenuri pentru Maor Zinger. Si aceasta pentru ca nu le cauta ei, ci invers, vanzatorii vin la ei.


    Filozofia lui Zinger sta in modul de lucru: „Ma diferentiez in piata prin faptul ca alte firme fac due-diligence cate o luna pentru cate un teren, pe cand la mine dureaza o zi: de dimineata pana seara am verificat si am evaluat terenul, seara dam raspuns si a doua zi mergem la notar“. Este si strategia prin care, avand oferte nu numai de cumparare, ci si de vanzare, are tranzactii foarte dese: „Si azi am cumparat un teren (23 iulie – n. red.), si saptamana trecuta am cumparat trei. Cand nu cumpar, vand“.


    Tranzactiile din ultimul an s-au diferentiat semnificativ de anii trecuti: „2006 a fost anul cu cea mai buna marja de profit, media de crestere a pretului unui teren de la inceputul pana la sfarsitul anului fiind si de 20 de ori“. Zinger spune ca nu are o perioada de asteptare pentru a vinde un teren: „Pot sa il cumpar azi si sa il vand luna viitoare daca ii pot dubla pretul, iar daca pretul nu creste, astept pana creste“. Printre tranzactiile cu terenuri, Zinger are si alte proiecte. Deocamdata, nu pe rezidential, premisa fiind ca in Brasov anul acesta vor incepe proiecte de peste 10.000 de apartamente si „numai eu am vandut terenuri pentru aproape 7.000 de apartamente“.


    Pe Zinger il tenteaza insa industria ospitalitatii: pe langa hotelul de cinci stele din Brasov (caruia ii va face concurenta doar hotelul Aro, detinut de SIF Transilvania, care a intrat in renovare capitala pentru a trece la cinci stele), care se va numi tot Eliana – nume compus din prenumele copiilor sai -, ca si mall-ul din Bartolomeu, omul de afaceri are in pregatire un lant de pensiuni. „Vor fi pensiuni de patru-cinci stele, in Brasov, pe strazile principale si vom incepe cu sase unitati, urmand sa extindem pana la 20 anul viitor“; Zinger spune ca pensiunile merg foarte bine in Brasov, mai bine chiar decat in Poiana Brasov, unde de altfel are o singura afacere, si anume complexul Capra Neagra (restaurant si club de distractii).


    Proiectul care ii place insa cel mai mult acum este unul pentru un parc de distractii: „Este vorba despre o combinatie intre tot ce inseamna un aquapark si tot ce inseamna parc de distractii pe uscat, cu castel de joaca pentru copii, terenuri de tenis si fotbal, piscine indoor, outdoor, lac artificial foarte mare pentru jet-ski si plimbare cu barca si un hotel de 100 de camere“, explica Zinger. Este si unul dintre putinele proiecte la care accepta sa dea detalii: parcul se va intinde pe 5-6 hectare si va necesita o investitie intre 15 si 20 milioane de euro. Nu va fi primul aquapark din Brasov – un altul s-a deschis saptamanile trecute la iesirea din Brasov spre Sighisoara. „Acela este mai mult un centru sportiv, cu mare parte din piscine acoperite, cu saune care pot fi folosite si iarna, pe cand proiectul meu va fi un parc de distractii combinat si va fi gata in aproximativ doi ani.“


    Proiectele sunt insa „doar proiecte“ – comenteaza Zinger. „Nu le contorizez in detinerile mele pana nu sunt gata, am si alte afaceri care sunt deja puse pe picioare si care aduc venituri, desi foarte mici daca le compar cu terenurile, si care valoreaza per total pana in 20 de milioane de euro“, spune Zinger. In afara de afacerile cu terenuri, mai are afaceri in domeniul service-urilor auto, al comertului cu piese de schimb pentru masini si feronerie, o firma de paza si un complex de restaurante in Poiana Brasov. Pe langa acestea, a mai avut si o echipa de raliu (cu masini de curse, camioane, masini de service, de antrenamente, cunoscuta sub numele de echipa „Atlanta House“), in care a investit 2 milioane de euro si pe care a vandut-o dupa ce „a obosit“.
    „Am construit aceasta echipa deoarece masinile sunt principalul meu hobby, dar era destul de obositor si am renuntat“, spune Zinger, care a mai investit si in echipa de fotbal FC Brasov – „de unde de asemenea m-am cam retras“, singura echipa pe care o mai sustine fiind cea de K1. 


    Omul de afaceri precizeaza ca averea imobiliara pe care si-o estimeaza la 350 de milioane de euro nu include afacerile din afara celor cu terenuri si nici pe cele pe care le detine in Israel sau SUA sau bunurile personale. „Este adevarat ca baza afacerilor mele este in Romania, dar pentru mine afacerile nu inseamna doar Romania; am activitati si in alte parti, tot predominant pe imobiliare: in Israel am firme comparabile ca volum cu cele din Romania, dar mai am si in alte parti, cum ar fi in Statele Unite.“ Nu da detalii despre acelea, spune doar ca i-ar face placere oricarui jurnalist sa vina sa ii ia un interviu acolo. Probabil paradoxal insa, Ori Zinger spune ca nu il intereseaza sa isi dezvolte afacerile in alt loc din Romania: „Nu ma intereseaza sa investesc in alta parte in Romania decat la Brasov“.

  • AFACERILE DIN BRASOV

    Conform datelor de la Registrul Comertului, Maor Zinger este asociat atat in principalele sale firme, Atlanta House si Tivina, dar are si alte afaceri in mai multe domenii.

     

    D.O.SECURITY. Firma de paza cu activitate predominant in Brasov este una din afacerile cunoscute ale lui Maor Zinger. D.O. a avut in 2005 o cifra de afaceri de 700.000 de euro, iar anul trecut a ajuns la aproape 1 milion de euro.

     

    ORITEEA. Firma se ocupa cu comert cu feronerie, accesorii de mobilier si decoratiuni interioare, lucrand prin distributiile Santi Comexim SRL si Ana Com SRL. A avut afaceri de 140.000 de euro in 2005, conform Ministerului de Finante.

     

    MIDOLIN. Comert cu piese si accesorii pentru autovehicule, cu o cifra de afaceri de 60.000 de euro anul trecut si 40.000 de euro in 2005.

     

    PRETUL ZILEI. Saptamanalul de anunturi, in special imobiliare, care acopera judetul Brasov este una din afacerile cu rulaj mai mare – 240.000 de euro in 2005 si o crestere de 25% in 2006.

     

    ALTELE. Buildings Management, Exonis Invest, Shayor Invest, Etalon Imob, Euro Money, Car Center si Go Advertising sunt alte firme la care Maor Zinger este actionar.

  • Au bifat si Siberia

    VimpelCom, al doilea operator de telefonie mobila din Rusia, a achizitionat 100% din actiunile Corporation Severnaia Korona (CSK), o firma de telefonie mobila ce opereaza in regiunea siberiana Irkutk.

     

    Vanzatorul, compania suedeza Tele2 AB, a incasat suma de 170 de milioane de euro. Populatia din regiune ajunge la 2,5 milioane de persoane, rata de penetrare a telefoniei mobile fiind de 108%. La sfarsitul lunii iunie, CSK avea peste 571.000 de abonati, respectiv 21,5% din piata de telefonie mobila din zona. Nikolai Prianisnikov, vicepresedintele VimpelCom, care opereaza in Rusia sub brandul Beeline, spune ca intentioneaza sa integreze firma achizitionata in reteaua VimpelCom cat mai repede, astfel incat populatia locala sa aiba acces la serviciile oferite de Beeline. In prezent, VimpelCom acopera 75 din cele 85 de regiuni administrative din Rusia. La sfarsitul lunii iunie, compania avea peste 59 de milioane de abonati. Reprezentantii Tele2 AB, a doua companie de telefonie din Suedia, spun ca firma isi va continua expansiunea in Rusia, in ciuda vanzarii CSK. Pana la sfarsitul anului, firma suedeza pregateste mai multe achizitii pe aceasta piata.

  • Zastava isi incearca sansa in Rusia

    Zastava 10, versiunea sarbeasca a modelului Fiat Punto, este pe punctul de a fi comercializat pe pietele din Rusia, Ucraina si din alte tari din fosta Uniune Sovietica.

     

    Deja managerii Fiat au aprobat cererea depusa de producatorul sarb de a livra modelul dealerilor auto din Rusia, la sfarsitul lunii august urmand sa fie luate in discutie cereri similare pentru alte tari din regiune. Zoran Bogdanovic, directorul executiv al Zastava Cars, citat de cotidianul sarb Danas, spune ca va incepe un studiu despre piata rusa, fiind convins de numarul mare de oportunitati pe care le ofera o piata de asemenea amploare. Zastava a incheiat un acord cu grupul Fiat, care ii ofera licenta de a produce modelul Punto si de a-l comercializa sub denumirea de Zastava 10. Recent, producatorul sarb a incheiat un acord si cu General Motors, detinatorul marcii Opel, conform caruia aici va incepe in toamna anului viitor asamblarea modelului Astra Classic. In 2009 urmeaza sa fie lansata productia unui nou model Opel. Fata de intelegerea incheiata cu Fiat, acordul incheiat cu GM stipuleaza ca masinile produse in Serbia vor fi comercializate sub marca Opel.

  • Monopol la 40%

    Delta, una din cele mai mari companii din Serbia, este acuzata ca abuzeaza de pozitia pe care o detine in piata de retail, ajungand in situatia de monopol.

     

    Comisia pentru Protectia Consuma-torilor a parlamentului sarb a dispus anularea achizitiei de catre Delta Holding a lantului local de magazine C Market. Tranzactia a avut loc anul trecut, inainte ca parlamentul sa infiinteze comisia respectiva. In replica, Miroslav Miskovic, proprietarul Delta Holding, a depus o plangere la Curtea Suprema, contestand dreptul comisiei de a se pronunta in problema achizitiei. Diana Markovic-Bajalovic, presedintele comisiei, se asteapta ca plangerea sa nu fie luata in discutie prea curand, atat timp cat pe rolul Curtii, care are 17 judecatori, se afla in prezent 18.000 de cazuri. Miskovic spune ca Delta va trebui sa demonstreze ca nu detine o pozitie dominanta, in ciuda faptului ca firma controleaza 40% din piata de retail. Ea a adaugat ca membrii Comisiei, impreuna cu reprezentantii Ministerului Comertului si Serviciilor, lucreaza la elaborarea unor amendamente la actuala lege privind monopolurile, care s-a dovedit ineficienta in practica.

  • Informatii despre pensii

    Pana pe 17 septembrie, cand companiile au voie sa isi porneasca propriile campanii de promovare, principala sursa de informare cu privire la sistemul privat de pensii este cea publica. Iar primele spoturi de promovare vor incepe sa fie difuzate chiar din aceasta saptamana.

     

    Campania publica de promovare a sistemului de pensii private obligatorii va consta, intr-o prima faza, in doua spoturi ce vor fi difuzate pe canalele televiziunii publice, explica pentru BUSINESS Magazin Mircea Oancea, presedintele Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP). Unul dintre ele, realizat „prin forte proprii“, cu un mesaj mai general si fara a da prea multe detalii, dupa cum spune presedintele CSSPP, incepe sa ruleze chiar din aceasta saptamana. Un al doilea clip TV, finantat din fonduri obtinute de la Banca Mondiala, detaliaza mesajele si va demara „mai aproape de 1 septembrie“. In prezent, CSSPP se afla in negocieri si cu patru canale private de televiziune, potrivit lui Oancea. Campania TV va fi dublata si de una radio si, in plus, televiziunea publica si radioul public ar putea gazdui, incepand cu sfarsitul lunii august, emisiuni informative pe tema pensiilor private.

     

    Intr-o a doua etapa a campaniei de informare, toti potentialii participanti in sistemul de pensii obligatorii administrate privat vor primi brosuri si pliante informative, sustine Oancea. Pana una alta, licitatia pentru tiparirea si distributia materialelor scrise este inca in desfasurare si se va incheia pe 10 septembrie. Astfel ca, spunea Oancea, „in preajma lui 17 septembrie aceste materiale ar putea incepe sa fie distribuite“. Distributia celor peste 4 mil. pliante informative se va face pornind de la informatiile din baza Casei Nationale de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale (CNPAS), un astfel de pliant urmand sa ajunga „la toti potentialii participanti la sistem“. In sistemul de pensii obligatorii administrate privat vor intra toti salariatii cu varsta de maxim 35 de ani si optional cei cu varsta cuprinsa intre 35 si 45 de ani. Estimarile jucatorilor din piata arata ca la sistem vor participa anul acesta circa 2,5 mil. angajati (toti cei sub 35 de ani) si aproximativ jumatate dintre cei cu 35-45 de ani.

     

    Tot ca parte din campania de informare, va fi tiparit si un ghid de informare si, de asemenenea, pliante si afise ce vor fi distribuite si plasate la camere de comert, institutii ale statului, case de pensii si chiar si la companiile cu un numar mare de angajati.

  • In the spotlight

    Ideea: Zaraza isi respecta clientii

    Client: Murfatlar Romania

    Brand: Zaraza

    Agentia: Next Advertising si Cap

    Canale: TV

     

    Next Advertising si Cap au lansat o campanie ce anunta asocierea Zaraza cu importante carti din literatura universala. Campania este formata din doua spoturi: primul promoveaza pachetul ZarazaAromanul „Procesul“ al lui Kafka, iar cel de-al doilea pachetul ZarazaAromanul „3 intr-o barca“ de Jerome K. Jerome.  Dupa ce Zaraza si-a definit pozitia fata de sustinerea adevaratelor valori si a „adevaratilor domni“ prin campaniile de la sfarsitul anului trecut, campania de acum face un pas inainte. „Zaraza este primul brand care a avut curajul sa supere o anumita categorie de populatie. Daca spui «respect» trebuie sa arati respect“, a declarat Raluca Feher, copywriter al Cap.

  • Sa nu-ti faci casa pe nisip

    Plasamentele in creditele imobiliare cu risc ridicat au devenit noua boala rusinoasa a pietelor financiare. Au contractat-o si institutii serioase, ca Deutsche Bank, HSBC, Merrill Lynch, dar mai ales fondurile speculative, cele care joaca la risc. Problema nu era insa daca boala se va declansa, ci momentul cand avea sa se intample asta; cat despre tratament si prognostic, parerile sunt cat se poate de impartite.

    In primele zile ale lui martie 2007, site-ul specializat www.lenderimplode.com contorizase 36 de institutii de credit care au intrat in faliment de pe urma restantelor la creditele ipotecare cu risc ridicat („subprime”). Cateva zile mai tarziu, presedintele Rezervei Federale a SUA, Ben Bernanke, se arata optimist: „Impactul problemelor din piata de subprime asupra economiei si a pietelor financiare pare sa se afle sub control“. Dupa inca jumatate de an, bilantul ajunsese pe 15 august la 117 cazuri de faliment, alte 14 institutii de credit fiind pe lista de asteptare pentru faliment sau raportand pierderi foarte mari.

    Intre timp, Bernanke se razgandise, chemat cu cateva saptamani inainte sa dea socoteala in fata congresmanilor ingrijorati: „Restantele si executarile de ipoteci creeaza probleme economice, sociale si personale pentru multi proprietari si comunitati – probleme care par ca se vor agrava inainte ca situatia sa se poata imbunatati“. Un congresman estima la audierea lui Bernanke ca peste un milion de americani si-au pierdut locuintele anul trecut pentru ca nu au putut sa le plateasca. Altii sunt pe lista de asteptare.

    Si problemele s-au agravat: American Home Mortgage, al zecelea creditor pe piata ipotecara americana, cu un portofoliu de credite in 2006 de 59 de miliarde de dolari, a intrat in faliment la inceputul lunii si a anuntat concedierea a aproape 7.000 din cei 7.400 de angajati. Doua fonduri ale Bear Stearns cu investitii in special in creditele „subprime“ (cele care nu pot fi contractate de pe piata principala, pentru ca debitorii nu indeplinesc conditiile de acolo) au dat faliment, dupa ce compania a incercat sa le salveze pompand in ele aproape 4 miliarde de dolari (circa 2,96 miliarde de euro). Banca franceza BNP Paribas a suspendat si ea activitatea a trei fonduri de investitii in valoare de 2 miliarde de euro, afectate de expunerea pe piata de credite ipotecare cu risc ridicat.

    Iar de aici mecanismul se stie: investitorii la burse s-au speriat si au inceput sa vanda, actiunile au scazut, oferta de credite pentru companiile care s-au vazut ramase fara bani s-a redus drastic, dobanzile la imprumuturile de urgenta au crescut, iar aceasta a silit bancile centrale sa intervina, oferind ele lichiditate pentru a mentine nivelul dobanzilor. Rezerva Federala, Banca Centrala Europeana si bancile centrale din Asia au pus la dispozitia pietei in jur de 300 de miliarde de dolari in total in mai putin de o saptamana. 

    Intr-un asemenea context, intrebarea de bun-simt a publicului, exprimata de un blogger pe teme economice, a venit firesc: la ce bun atatia laureati ai premiului Nobel pentru Economie si atatea modele de prognoza daca nu se pot prevedea si combate asemenea crize? Sa ne aducem aminte de anul 2001, cand Rezerva Federala, condusa pe atunci de Alan Greenspan, a redus de zece ori consecutiv dobanda de referinta de la 6%, in ianuarie, la 2% in decembrie. Si aici nu au fost de vina atentatele de la 11 septembrie (care au prins dobanda la 3,5%): economia americana venea dupa un an de incetinire a cresterii, cand consumul scazuse la cote ingrijorator de apropiate de o recesiune. Calculul Fed a functionat atunci foarte bine: economia si-a revenit, increderea consumatorilor a crescut, iar piata imobiliara a fost una dintre principalele beneficiare ale acestei evolutii. Bancile au fost, normal, principalul canal prin care populatia si-a procurat resursele pentru a-si satisface setea de consum. Pentru ca rata dobanzii a continuat sa scada, ajungand in 2003 la 1%, oricine se straduia putin putea sa culeaga din piata cati bani voia; prin urmare, preturile imobilelor au luat-o in sus, desi oferta crescuse la randul ei (numarul de case noi vandute in America a urcat intre 2000 si 2005 de la 900.000 la 1,3 milioane).

    Euforia creata de dobanzile mici si de preturile ridicate ale imobilelor a facut ca multe institutii financiare sa lase deoparte temerile fata de riscuri si sa ofere credite chiar si celor care nu se calificau in conditii obisnuite pentru un imprumut. Asa a aparut industria creditarii cu risc ridicat – piata „subprime“: debitorii erau multumiti ca cineva le da bani pentru o casa pe care altfel nu si-ar fi permis-o, creditorii inchideau ochii la veniturile declarate incorect in multe cazuri, multumiti ca ii taxeaza cu o dobanda piperata (mult mai mare decat cea cu care ei se imprumutau la randul lor pentru a face rost de lichiditati) si cu gandul ca pretul imobilului ipotecat le va permite sa-si recupereze banii, in cazul in care clientul intra in faliment.

    Socoteala le-a parut multora plauzibila, cu atat mai mult cu cat respectivele institutii au gasit si o metoda prin care isi externalizau riscul: portofoliul de credite cu risc ridicat a fost transformat in obligatiuni cu risc ridicat (CDO – collateralized debt obligations), care promiteau castiguri suculente, si vandut celor dornici sa-si asume riscurile, dar si profiturile. Si, dupa cum s-a vazut si se va mai vedea inca destula vreme, n-au fost putini cei care s-au lacomit la castiguri mari intr-un timp scurt. Nu numai din America, ci si din Europa si chiar Asia, cunoscuta ca un rezervor inca plin de lichiditati. Acesta a fost primul lucru de care nu au tinut cont cei care s-au aventurat, intr-un fel sau altul, pe piata subprime: cand sunt prea multi la masa, tortul se termina prea repede.

    Al doilea lucru neluat in seama a fost politica Fed in ce priveste inflatia: dupa ce a lasat banii sa zburde prin piata vreme de aproape trei ani, in iunie 2004 Fed s-a intors din drum, cu pasi grabiti, ca sa nu lase economia sa intre in supraincalzire. Dobanzile care scazusera pana la 1% au fost majorate accelerat, astfel ca dupa doar un an se triplasera si dupa inca un an au ajuns la 5,25%, nivel la care se pastreaza si astazi. Odata cu dobanzile au crescut si costul creditului, care a ajuns de cinci ori mai mare in doar 24 de luni, fara ca veniturile platitorilor sa creasca in acelasi ritm. Intrarea in incapacitate de plata a debitorilor, dupa asumarea unor ipoteci succesive, a introdus in piata imobile care trebuia sa fie vandute repede – si uneori mai ieftin decat pretul de achizitie – pentru recuperarea datoriei. Asa au scazut si preturile si s-a prabusit si sectorul imobiliar. Iar dupa ce n-a mai existat niciun motiv pentru achizitia CDO, cei care le detineau deja s-au vazut in imposibilitatea de a-si incasa profiturile la care sperau. De aici si pana la panica vanzarii in masa a oricarui tip de titluri de valoare care parea contaminat cu o componenta subprime nu a mai fost decat un pas, si el a fost facut in ultima luna. De foarte multi si de foarte multe ori.

    Un comentator britanic spunea saptamana trecuta in The Times ca ceea ce s-a intamplat cu sectorul creditelor subprime dovedeste limitele teoriei economice in a explica insusi comportamentul pietei: jucatorii actioneaza uneori impotriva curentului care i-ar duce la mal si se avanta tot mai mult in mijlocul vartejului, potentandu-l. Aceasta si pentru ca de multe ori se afla abia la primul nivel al analizei deciziei: actorii din piata nu stiu ceea ce anume nu stiu (adica gradul de expunere al unei companii sau al alteia la credite subprime neperformante), iar informatia care le lipseste e tocmai aceea necesara pentru a lua decizia corecta. Asa incat, pentru orice eventualitate, oamenii au vandut pe scadere actiuni, prabusind cotatiile. Sau, dupa cum declara pentru Financial Times Mortimer Zuckerman – un miliardar new-yorkez care si-a facut averea din imobiliare si editor al ziarului The New York Daily News –, „tot sistemul e pe cale sa se blocheze, pentru ca toata lumea se repede spre usa in acelasi timp“. Cu toate ca motive de fuga ar cam fi, recunoaste Zuckerman: „problemele din piata subprime sunt mai serioase decat am crezut initial“.

    Comisia pentru Operatiuni Bursiere din SUA (SEC) a anuntat controale ample la cele mai mari grupuri financiare de pe Wall Street, dar si la diviziile de investitii ale bancilor comerciale, pentru a vedea daca nu cumva cei in cauza isi ascund pierderile cauzate de expunerea la creditele subprime. Cat despre fondurile speculative, a caror activitate SEC a promis in repetate randuri ca o va reglementa, nimeni nu poate sti cu siguranta cate pierderi de miliarde de dolari se ascund in registrele contabile ale acestora, iesirea la suprafata a cifrelor respective fiind o chestiune de timp.

    Multe voci au cerut Rezervei Federale sa reduca iarasi dobanda, pentru a mai da o gura de oxigen companiilor aflate in dificultate, prin accesul la imprumuturi mai ieftine cu care sa compenseze pierderile din piata creditelor subprime. Insa si mai multe voci au obiectat impotriva unei astfel de interventii, care ar afecta sloganul darwinist al pietei: sa ramana in picioare doar cei care au stiut ce riscuri sa-si asume si care sunt pregatiti sa treaca peste perioada dificila. Intr-adevar, sustinerea prin astfel de parghii a unor manageri de fonduri speculative care si-au umplut buzunarele adunand „monede de un cent din fata compresorului“ – asa cum ii acuza economistul Nassim Nicholas Taleb – nu ar face decat sa elimine orice teama de risc, creand ceea ce analistii numesc hazard moral (poti sa faci orice greseala, oricum vei fi salvat de interventia unei autoritati – in cazul de fata, banca centrala americana). Dintr-un astfel de motiv se pare ca Banca Angliei a fost singura care nu a intervenit aruncand cu miliarde de lire sterline spre aventurierii din sectorul subprime; guvernatorul Bancii, Mervyn King, avertizase de altfel companiile britanice sa nu se astepte la ajutorul sau, intrucat „nu este vorba despre o criza financiara internationala“, ci doar de una a sectorului creditelor subprime din SUA, unde cine a investit a stiut ce riscuri isi asuma.

    Si totusi, ce se va intampla mai departe? Perspectivele Fondului Monetar International nu sunt deloc incurajatoare: intr-o prezentare tinuta la sfarsitul lunii iulie si insotita de un grafic inspaimantator, John Lipsky, director adjunct al Fondului, avertiza ca tot ceea ce se intampla acum nu este decat avangarda colapsului, restul problemelor urmand apara pe parcursul urmatorilor doi ani, cand si mai multi debitori vor intra in incapacitate de plata. Graficul lui Lipsky, care urmareste un calendar al scadentelor si al restructurarilor de ipoteci pe piata subprime, sugereaza ca perioada critica incepe din vara lui 2007 si se accentueaza pe parcursul anului viitor, dupa care lucrurile se calmeaza treptat, ultima unda de soc (de mult mai mica amploare insa) figurand la orizontul lui 2011.

    Acum, intrucat solutia pomparii de lichiditati in piata este doar temporara, probabil ca Fed ar putea decide o serie de scaderi de dobanda, ca sa nu lase economia americana sa intre in recesiune. Optimistii spun ca deocamdata fundamentele economice arata bine, pericolul de supraincalzire fiind depasit, iar indicatorii semnalizand o crestere sanatoasa si solida – astfel incat criza va putea fi depasita in scurt timp. Pesimistii amintesc insa ca pericolul sta tocmai in ceea ce stim ca nu stim: cat de multe institutii financiare din lumea intreaga sunt implicate in pariul pe sectorul subprime din SUA? Pentru ca, indiferent cat de solide sunt fundamentele economice, reactiile investitorilor raman extrem de emotionale in asemenea situatii, ori de cate ori se va afla ca inca un nume important prezinta simptome de „infectie“ urmeaza automat efectul de panica, asupra titlurilor de valoare, ca si a monedelor: de pilda, dupa ce la inceputul saptamanii trecute presa spaniola a relatat ca banca Santander are si ea plasamente de 2,2 miliarde de dolari pe piata subprime, cotatia euro a scazut cu 0,3% atat fata de dolarul american, cat si fata de yenul japonez. Si, adauga aceiasi pesimisti, sa luam in calcul si impactul social al unui posibil anunt ca unul sau mai multe fonduri de pensii s-au ales cu pierderi de pe urma alunecoasei piete ipotecare americane; povestile cu prabusirile marilor vehicule bursiere se transforma in asemenea momente in arme politice extrem de sensibile.

    Pentru moment sa notam totusi ca toata aceasta nebuloasa are si castigatorii ei – cei care in acest moment mai sunt in stare sa investeasca, profitand de scaderea generala a pietelor. Fie ei banci de investitii, fonduri speculative sau de private equity, „hoitarii“, dupa cum ii numea Financial Times, au acum un moment propice sa cumpere actiuni ieftinite de lipsa de lichiditate din piata, actiuni de cresterea carora sa profite mai tarziu. Evident, cei ce mai au suficienti bani ca sa faca asta.

  • Cand America stranuta

    Criza financiara s-a extins relativ rapid si catre pietele din Europa Centrala si de Est. Teoretic, fiecare bursa din regiune ar fi trebuit sa reactioneze in functie de valoarea investitiilor straine, iar nivelul de corectie ar fi fost corelat cu expunerea fondurilor de investitii prezente.

    VARSOVIA Cea mai mare bursa din regiune a inregistrat o scadere de peste 11% a principalului indice, WIG20, de la 3.890 de puncte in data de 23 iulie pana la 3.460 de puncte saptamana trecuta, apropiindu-se de valoarea afisata la inceputul anului, de 3.350 de puncte. La bursa din Varsovia, prezenta fondurilor straine este semnificativa, din totalul de 41 de membri ai Bursei 15 fiind brokeri din alte state europene, iar valoarea tranzactiilor acestora se ridica la 2,5 miliarde de euro in luna iulie. Corectia din ultimele saptamani este insa considerata mult prea mare, comparativ cu scaderile din SUA sau Europa Occidentala. Explicatia analistilor spune ca titlurile listate erau oricum supraevaluate, in principal din cauza prezentei fondului privat de pensii obligatorii (pilonul II), care prin lege nu poate investi sumele atrase de la populatia activa decat in piata poloneza, drept pentru care actiunile au crescut fortat. Iar primul soc negativ aparut, chiar si de origine externa, ca acesta, a dus la o scadere accentuata.

    BUCURESTI In aceeasi perioada de corectie, principalul indice al bursei din Praga, PX, a pierdut aproape 6%, BUX din Budapesta aproximativ 9%, iar BET al Bursei de Valori Bucuresti a picat in jur de 12%. Practic, pana saptamana trecuta, piata de capital autohtona a cazut cel mai mult din tot Estul, desi BVB nu are nici macar un membru care sa tranzactioneze de la un birou aflat peste hotare, iar expunerea investitorilor nerezidenti are deocamdata doar o pondere de aproximativ jumatate din totalul investitiilor. Indicele SIF-urilor, BET-FI, a pierdut aproape 15% de la inceputul crizei (iar SIF-urile sunt considerate motorul pietei, prin lichiditate si prin participatiile extinse in majoritatea sectoarelor economice). Picajul de aici este cu atat mai greu de explicat cu cat si rezultatele economice ale companiilor romanesti si ale economiei in general sunt peste asteptari. Dar „lichiditate mica si volatilitate mare inseamna panica”, spune Amalia Baraian, broker la SSIF Broker Cluj. Criza a facut ca investitorii straini sa se opreasca din tranzactionare si sa intre in asteptare. Cei autohtoni s-au panicat; au observat ca profitul mare pe care il aveau cu cateva zile inainte incepe sa se reduca si au inceput sa vanda cat mai mult si cat mai repede, fapt care a dus la scaderea accelerata a cotatiilor. Corectia, pe ansamblu, era asteptata de ceva vreme, dupa ce piata a tot mers in sus; singura problema e ca a fost prea mare.

    NOROCOSII Insa nu toate pietele au scazut. Aflat in aceeasi situatie cu Romania, adica in conditiile unei prezente reduse a investitorilor straini si cu o capitalizare relativ mica, indicele SBI20 al bursei din Ljubljiana a crescut cu aproape 5% de la inceputul crizei internationale. De asemenea, indicele SOFIX al bursei din Sofia a inregistrat o majorare cu circa patru procente, in ciuda unor oscilatii marcate in fiecare zi. Cel mai bine s-a miscat principalul indice al bursei din Bratislava, care nu a contabilizat nicio zi de minus. Incet, dar sigur, indicatorul slovac a urcat cu aproape trei procente.