BusinessMagazin

Blog

  • RETAIL: Shoppingul de hipermarket e mai stresant in Romania

    Tjeerd Jegen, noul director al real Romania, are planuri mari pentru compania pe care o conduce: isi propune sa deschida inca 15 magazine pana la sfarsitul anului viitor.

     

    Romania este a cincea tara unde lucreaza Tjeerd Jegen, director general al retelei de hipermarketuri real, care spune ca nicaieri nu a mai intalnit aceeasi pasiune pentru cumparaturi ca a romanilor. „Romania este atipica, pentru ca in Polonia, Cehia sau in Olanda mersul la cumparaturi poate fi placut. Aici, toata lumea se imbulzeste in magazine in week-end“, a declarat Tjeerd Jegen pentru BUSINESS Magazin.

     

    Inainte de a accepta functia de director general al real Romania, pe care o ocupa de la 1 februarie 2007, Tjeerd Jegen nu stia prea multe despre Romania. „Dar erau multi cunoscuti si prieteni care mergeau in Europa de Est, pentru ca aici veneau investitorii, companiile pentru care lucrau.“ Jegen povesteste ca venirea lui in Romania n-a fost planuita, dar s-a ivit „o oportunitate“, pentru ca intrase in contact cu board-ul real inca din 2004. „Voiam o cariera internationala si discutiile cu managementul Metro s-au finalizat destul de repede.“ La acea vreme olandezul era vicepresedinte de vanzari pentru Europa Centrala la Ahold, unul din marii operatori europeni de hipermarketuri, dar „atunci Ahold trecea prin momente grele si n-am vrut sa plec pentru ca aveam de lucru la reconstructia companiei“.

     

    Acum, la aproape trei luni de la preluarea fraielor din Romania ale diviziei de hipermarketuri a grupului german Metro, managerul olandez este deja familiarizat cu afacerile real in Romania. Si vrea sa puna o amprenta clara asupra dezvoltarii lor. „Nu stiu daca vom putea accelera ritmul de expansiune, pentru ca bugetele de investitii sunt deja stabilite, cel putin pentru anul in curs.“ Batute in cuie sunt, pentru acest an, si deschiderile a sapte noi magazine, din care cel de la Baia Mare este deja operational pe langa cele opt deschise anul trecut. Jegen afirma ca reteaua germana va avea in Capitala cel putin patru magazine, dintre care doua sunt deja in constructie, unul dintre ele urmand sa fie plasat in complexul comercial Cotroceni Park din Bucuresti.

     

    „Inca sunt oportunitati imense pe piata din Romania pentru segmentul hipermarket“, crede olandezul, cu atat mai mult cu cat managerul real marturiseste ca se astepta sa gasesaca pe piata romaneasca mai multe magazine apartinand formelor moderne de comert. „Conform studiilor de piata si analizelor proprii, am vazut ca preferintele romanilor se intreapta catre hipermarket.“ Pastrand premisele actuale, acest format are toate sansele sa fie pe termen lung marele castigator al comertului cu amanuntul. Pe aceeasi ipoteza mizeaza si Carrefour, cel mai mare operator de hipermarketuri de pe piata romaneasca, in termeni de valoare a vanzarilor, ce si-a propus ca din 2007 sa deschida anual de doua ori mai multe magazine decat in anii anteriori.

     

    Pentru compania pe care o conduce insa, Jegen isi face planuri de atac bazandu-se mai ales pe calitatea serviciilor pentru clienti, despre care spune ca e hotarat sa le imbunatateasca. Un atu al retelei germane este, in opinia lui, raionul de alimente gata preparate, ce cuprinde circa 200 de produse, cu specialitati locale, motiv pentru care oferta variaza de la magazin la magazin, in functie de gustul „zonei“. Managerul real admite ca unul dintre marile avantaje ale retelei vine din faptul ca achizitia de marfuri se face prin centrala si cu logistica pusa deja la punct de compania-sora, reteaua Metro Cash & Carry – singurul operator din comert ce a incheiat etapa de expansiune si a trecut deja la consolidare. Chiar si fara sa deschida niciun magazin in cursul anului trecut, cifra de afaceri a Metro Cash & Carry a crescut cu aproape 15%, ajungand la 1,429 miliarde de euro.

     

    In primul an pe piata romaneasca, vanzarile realizate de real, care a incheiat 2006 cu o retea de opt magazine, au ajuns la 82 de milioane de euro. Dar desi reprezentantii companiei nu au dorit sa faca niciun fel de estimari pe marginea rezultatelor previzionate pentru 2007, Tjeerd Jegen are  tot timpul sa-si dovedeasca abilitatile manageriale in cadrul grupului german.

  • Un zambet digital

    In magazinele mari de retail si cele de electronice aproape ca nu mai e nici urma de aparate foto cu film. Peste 95% din vanzarile de aparate foto sunt reprezentate acum de echipamentele digitale. Si totusi, aparatele analogice nu vor disparea prea curand.

     

    Piata de aparate foto analogice, cu film, este in prezent nesemnificativa in Romania, ca si in majoritatea tarilor straine de altfel, aceste echipamente ramanand doar pe anumite nise, cum ar fi spre exemplu a aparatelor profesionale sau de unica folosinta. Tendinta a inceput sa fie resimtita puternic de acum doi sau trei ani, cand vanzarile de aparate digitale le-au depasit si pe piata locala pe cele de aparate traditionale, in timp ce, la nivel international, aparatele traditionale au pierdut dominatia in urma cu mai bine de cinci ani.

     

    Deja marile magazine de retail si cele de electronice si electrocasnice nu mai comercializeaza aparate foto cu film sau au, in cel mai bun caz, un singur model disponibil, cum este situatia Carrefour; aparatele analogice sunt disponibile intr-o gama mai variata in magazinele mici. Iar laboratoarele foto au fost nevoite sa se adapteze la noile conditii, avand in vedere ca trebuie sa aiba capacitatea de a transpune pe hartie si fotografii din format digital si nu doar de pe film.

     

    „Ponderea mai mare in favoarea aparatelor foto digitale a inceput sa se faca simtita acum doi sau trei ani, ajungand anul acesta undeva la 97%, ceea ce inseamna un procent insignifiant din piata al aparatelor analogice, cu film, care aproape ca au disparut complet din magazine“, spune Nicu Stancescu, director de marketing in cadrul Canon Romania.

     

    Scaderea gradului de utilizare a aparatelor analogice a venit natural, in urma evolutiei tehnologice in domeniu, care integreaza aparatul foto cu computerul, imprimanta, telefonul mobil si asa mai departe. „Camerele digitale au castigat teren in toata lumea, pentru ca sunt mai usor de folosit, au un pret accesibil, fotografiile au o calitate mai ridicata, iar manipularea acestora se face mai facil“, explica Nicu Stancescu. Totodata, la acestea se mai poate adauga si faptul ca, spre deosebire de aparatele cu film, cele digitale permit previzualizarea imaginilor si ii ofera utilizatorului posibilitatea de a nu pastra anumite fotografii daca acesta considera ca nu sunt reusite. „Plus ca stilul de viata al utilizatorilor devine adaptat in general digitalului, nu numai in ceea ce priveste aparatele foto“, spune Bobby Durbac, director de marketing in cadul BenQ Romania.

     

    Si totusi, aparatele foto analogice nu vor disparea complet de pe piata, cel putin nu acum. „Procentul utilizatorilor care vor folosi astfel de echipamente va fi insa foarte mic, sub 1%, adica insuficient pentru a sustine aceasta piata de nisa“, este de parere Dana Iorga, director de operatiuni in cadrul IT&S, importator si distribuitor de echipamente electronice si IT.

     

    „Si probabil ca aparatele foto cu film nu vor disparea complet din piata niciodata. Chiar daca nu se mai inregistreaza vanzari mari pe acest segment, exista inca utilizatori care apreciaza foarte mult aparatele traditionale – si nu vorbim aici de nostalgici“, afirma Durbac. „Tocmai din acest motiv inca se vede o cota de piata bine definita a aparatelor analogice, dar in urmatorii ani cumparatorii vor opta in cea mai mare parte pentru aparate digitale, incurajati de costurile mai scazute si de usurinta de utilizare a unui astfel de aparat.“

     

    Piata locala a camerelor foto a fost evaluata anul trecut la aproximativ 35-40 de milioane de euro, numarul unitatilor vandute fiind in jur de 150.000. In 2007 piata va creste cu 25%, la o valoare de 45 de milioane de euro si peste 180.000 de aparate foto vandute, estimeaza Dana Iorga. Pana acum, in primul trimestru a crescut cu 20% fata de perioada similara a anului precedent, conform estimarilor proprii, in conditiile in care prima parte din an nu reprezinta un varf de vanzare pentru astfel de produse. „Se poate spune ca piata incepe sa se maturizeze. Anul acesta, cresterea va fi de 25-30% comparativ cu 2006, crestere care va continua in proportie de 15-20% in urmatorii trei ani“, spune si Nicu Stancescu.

     

    Nu toate previziunile sunt insa la fel de optimiste. Despre urmatorii trei ani, Bobby Durbac crede ca piata va inregistra cresteri nu mai mari de 10% de la an la an. „Nu va mai trece mult timp pana cand cresterile importante cu care ne-am obisnuit, avand in vedere potentialul pietei, sa fie inlocuite de cresteri mai ponderate, date de obiceiuri diferite de achizitie si de necesitatile actuale ale clientilor“, spune Durbac.

     

    Conform lui Catalin Patrasescu, managing partener in cadrul firmei de consultanta SmartPoint, un ritm de crestere de 10% sau chiar sub acest nivel este normal pentru o piata care a ajuns la maturitate. La nivel mondial, afirma el, piata a inregistrat vanzari de 120 de milioane de unitati anul trecut, iar cresterea a fost mai mica de 10%.

     

    Utilizatorii care folosesc aparate foto analogice pot fi pasionati de fotografie, profesionisti sau consumatori cu buget redus, care atunci cand pleaca in concediu prefera un aparat de unica folosinta sau unul obisnuit, dar cu film, care este mai ieftin decat unul digital. „Pasionatii de fotografie care prefera aparatele cu film sunt implicati in tot procesul de fotografiere, de la alegerea tipului de film si pana la developarea acestuia si imprimarea fotografiilor“, spune Nicu Stancescu.

     

    „Profesionistii sunt fotografii independenti sau angajati in trusturi media, care aleg aparate foto DSLR (digital single-lens reflex), pentru ca acestea se deosebesc de celelalte tipuri de camere foto prin cateva caracteristici tehnice precum punctul de focalizare, viteza obturatorului, rezolutia maxima, procesorul de imagine, compatibilitatea cu anumite obiective sau anduranta“, explica Dana Iorga. „Iar spre deosebire de profesionisti, amatorii sau pasionatii prefera mai mult aparatele compacte, care nu necesita prea multe cunostinte specifice.“

     

    In ceea ce priveste aparatele digitale, utilizatorii enumera trei elemente de baza, anume rezolutia, zoom-ul optic si marca aparatului. „Exceptie de la aceasta regula fac utilizatoarele, caz in care designul si dimensiunile echipamentului pot ajunge primul criteriu de selectie“, sustine Bobby Durbac.

     

    La criteriile mentionate mai sus se mai adauga si alte elemente – senzorul de imagine, numarul de programe automate, memoria si capacitatea suportata de un card de memorie compatibil, luate in calcul de clienti in faza a doua de analiza a unui aparat foto. Iar tot mai multi clienti romani cauta echipamente usor de folosit, care au eventual si meniul in limba romana. „Cele mai cautate modele in acest an sunt cele cu o rezolutie de 5-6 megapixeli, cu zoom optic 3x sau mai mare si cu ecrane care au diagonala de 2 sau 2,5 inci. In acest caz, utilizatorii mai iau in calcul si faptul ca pot realiza si clipuri video“, explica Durbac.

     

    Daca vorbim de marca, concluzia comerciantilor e ca utilizatorii din Romania pun din ce in ce mai mult accent pe brand. „Marcile cu cea mai mare cautare in acest moment pe piata locala sunt Canon si Sony“, spune Madalin Durca, director de marketing in cadrul magazinului online PCFun.

     

    Cum poate fi definit un aparat foto de calitate? „Prima caracteristica este rezolutia, care este de preferat sa fie peste 7 megapixeli, apoi un zoom optic de cel putin 3x, un ecran tactil (touchscreen) daca se poate, iar meniul trebuie sa fie in limba romana“, apreciaza Bobby Durbac de la BenQ Romania. „Trebuie sa aiba un senzor de imagine de ultima generatie, o optica foarte buna si stabilizator optic de imagine, iar producatorul trebuie sa aiba in portofoliu si o gama larga de accesorii dedicate“, completeaza Dana Iorga de la IT&S.

     

    In general, cele mai cumparate accesorii pentru aparatele foto sunt cardurile de memorie, in special cele de 1 si 2 GB. „Deja devine un obicei de cumparare pentru utilizatori. Fiecare camera foto trebuie sa fie insotita de un accesoriu la cumparare, iar consumatorii romani aleg cel mai frecvent cardurile de memorie“, spune Madalin Durca de la PCFun.

  • MARKETING: Cine are curajul sa rescrie legile publicitatii pentru musulmani

    De ani de zile, putini advertiseri din SUA s-au incumetat sa-i vizeze pe musulmani. Ori nu le-au sesizat potentialul pentru vanzari, ori s-au temut de o reactie politica. 

     

    Au avut si motive practice: americanii de origine musulmana provin din atat de multe etnii, incat singurul lor punct comun este religia, un subiect pe care multi oameni de marketing il evita.

     

    Situatia e pe cale sa se schimbe. Producatorii de bunuri de larg consum si directorii din publicitate incearca sa gaseasca moduri de a folosi aspectele culturale ale religiei islamice pentru a stimula vanzarea produselor lor. Micii comercianti si companiile furnizoare iau in calcul modalitati de a-si adapta produsele la regulile musulmane care interzic, printre altele, gelatina si grasimea de porc, adesea folosita in industria cosmetica si la articolele de curatat. Lanturile de magazine incearca sa ofere, de pilda, fuste cu croieli mai conservatoare, chiar si in lunile de vara, iar cei mai mari advertiseri au de gand sa plaseze reclame pe canalele de satelit pe care musulmanii le urmaresc cel mai des.

     

    A incerca sa-ti vinzi produsele catre musulmani este cumva riscant. Dar directorii din publicitate, obisnuiti cu impartirea consumatorilor americani pe categorii distincte, spun ca ignorarea acestui grup – estimat in SUA la 5-8 milioane de persoane si aflat in crestere rapida – ar fi la fel ca ignorarea masei hispanicilor in anii ’90.

     

    „Cred ca musulmanii au fost nevoiti sa se promoveze singuri“, spune Marian Salzman, vicepresedinte executiv si director de marketing la JWT, o importanta agentie de advertising din WPP Group, care va incuraja clienti precum Johnson & Johnson si Unilever sa isi faca publicitate printre musulmanii americani. „Aceasta face ca oamenilor din publicitate sa le fie si mai greu acum, dupa 11 septembrie, sa vina si sa spuna «uite, noi intelegem».“

     

    Companiile din zona Detroit, unde locuiesc un mare numar de musulmani, sunt promotoarele schimbarii. Un restaurant McDonald’s din aceasta zona are in meniu Chicken McNuggets halal („halal“ este standardul musulman pentru prepararea alimentelor); farmaciile Walgreens au insemne in araba la rafturi. Si acum, Ikea – care a deschis recent un magazin in suburbia orasului Canton din statul Michigan si a avut probleme in a atrage atatia clienti musulmani cat a sperat – a inceput sa trimita oameni din usa in usa, sa vorbeasca cu musulmanii ca sa-si dea seama care sunt nevoile lor. Magazinul de aici are in plan sa vanda la toamna decoratiuni pentru Ramadan si a adaugat carnea halal in meniul restaurantului propriu. De asemenea, vor fi editate cataloage de prezentare in araba, iar angajatele de origine musulmana ar putea primi un hijab (esarfa traditionala musulmana) branduit Ikea cu care sa-si acopere capetele.

     

    Publicitatea orientata spre musulmani are drept scop, fireste, in special cresterea vanzarilor, dar industria reclamelor a fost de multa vreme o oglinda a schimbarilor din societate. Salzman da exemplul reclamelor din anii ’60 care prezentau produse evreiesti precum painea de secara Levy’s. Acestea, spune ea, au ajutat la integrarea acestui grup etnic in curentul de masa al publicitatii. Ea se refera si la publicitatea pe care si-o faceau companii ca McDonald’s la inceputul anilor ’90, cu femei ocupate ce recunosteau ca nu stiu sa gateasca in fiecare seara, asa cum faceau mamele lor. „Publicitarii ne-au ajutat de fapt sa rescriem regulile in materie de ceea ce ne convine“, spune ea.

     

    Pe parcursul ultimelor luni, JWT a facut un studiu extins despre musulmanii din SUA si Marea Britanie, ca sa-si dea seama daca ei ar fi receptivi la publicitatea specializata. Salzman spune ca studiul a descoperit ca musulmanii au cumparat multe produse standard, dar ca s-au simtit exclusi din zona principala a publicitatii. Ei voiau in special, spune ea, ca firmele sa le recunoasca sarbatorile.

     

    De-a lungul urmatoarelor saptamani, JWT are de gand sa ajunga la directorii executivi ai tuturor clientilor sai mari, inclusiv la Ford Motor Company si HSBC, pentru a-i incuraja sa-i aiba in vedere pe musulmanii din SUA si Marea Britanie. „Acesti clienti exista de zeci de ani in tarile din Orientul Mijlociu si din Orientul Indepartat musulman, asa ca deja au de-a face cu piata musulmana“, spune Tayyibah Taylor, publisher si editor-sef la revista Azizah, o revista adresata musulmanilor din Atlanta. „Ei chiar n-au avut de-a face cu publicitate islamica aici, acasa.“

     

    Almas Abbasi, radiolog din Long Island, care s-a aflat printre cei intervievati de JWT, a spus ca ar fi recunoscatoare daca publicitatea i-ar include si pe musulmani. „Daca incepe Ramadanul si vezi o reclama intr-un ziar care spune «Ramadan Fericit, uite o oferta speciala in magazinul nostru», toata lumea va da fuga in magazinul respectiv.“

     

    Ce abordare ar trebui sa adopte companiile ca sa ajunga la musulmani inca nu e clar. Piata este diversa, include afroamericani, sud-asiatici, caucazieni si lume din Orientul Mijlociu, ca si oameni care sunt mai mult sau mai putin conservatori in viziunea lor religioasa. Musulmanii americani nu s-au inteles inca daca femeile musulmane din reclame trebuie sa poarte hijabul, spre exemplu.

     

    Compania de asigurari Nationwide Financial Services isi face deja reclama in Pakistan si India, pentru o clientela poten-tiala printre care sunt multi musulmani. Rizwan Jamil, director pe sectorul bauturi la Unilever in Pakistan, spune ca Unilever a avut adesea aici promotii pentru ceai Lipton si praf de budinca in timpul sarbatorilor musulmane, folosind ambalaje stralucitoare si festive si oferind discounturi. Acest tip de gesturi se adreseaza unei paturi largi de musulmani din SUA, spune el, fara sa provoace discutii despre religie. „Este ca atunci cand faci publicitate la ceva pentru Craciun“, spune Jamil. „Nu vorbesti despre crestini sau despre crestinism. Vorbesti despre Craciun, ca eveniment. Eu as fi grijuliu in cazul in care as folosi religia. N-as striga asta in gura mare. N-as striga lumii ca «vorbesc cu musulmanii».“

     

    Exista o adevarata teama in privinta modului de a face publicitate pentru musulmani – si daca trebuie sa faci asa ceva – la multe companii mari, considera directorii din organizatiile si companiile de media cu public predominant musulman. „Companiile americane nu vor sa riste sa-si indeparteze consumatorii autohtoni“, spune Nasser Beydoun, presedintele Camerei de Comert Arabo-Americane din Dearborn, Michigan, care lucreaza cu Ikea, Wal-Mart si Comcast la dezvoltarea de strategii care sa-i vizeze pe consumatorii islamici. Alte companii precum Frito-Lay si Kodak au luat recent in discutie ideea de a-si face publicitate adresata musulmanilor.

     

    Editorii revistelor pentru femeile musulmane precum Azizah si Muslim Girl Magazine spun ca au fost nevoiti sa calmeze ingrijorarile advertiserilor despre eventuale articole radicale sau politice care ar aparea in paginile lor.

     

    Pe de alta parte, unele companii media orientate spre publicul musulman si care ii curteaza pe advertiseri promoveaza religia drept punctul lor forte. Cei din conducerea QTV, o noua retea prin satelit specializata pe popularizarea Coranului, le spun advertiserilor ca focalizarea pe religie este ceea ce-i face pe telespectatori sa aleaga acest canal, chiar si de cinci ori pe zi, pentru rugaciunile zilnice.

     

    Chiar si prin reclamele pentru publicul larg, companiile pot castiga clienti, daca includ musulmani in unele spoturi, spune Razaq Baloch, partener in Spicy Banana, o agentie de publicitate specializata pe clientii din India si Pakistan. Alia Fouz, o americana de origine palestiniana care locuieste langa magazinul Ikea din Canton, spune ca pe vremea cand locuia in Virginia, cu ani in urma, nu a simtit niciodata ca reclamele i s-ar adresa ei ca musulmana. Stand in barul Ikea cu tanarul ei fiu, Alia spune ca reclamele care prezinta americani de religie islamica i-ar atrage atentia si ei, dar si fiului ei. „Ar trebui sa fim luati in considerare si noi“, spune Fouz. „Doar traim aici!“

     

    Traducere si adaptare: Mihai MitricA

  • MEDIA: Rupert Murdoch si tentativa taranului de a intra la masa aristocratilor

    Rupert Murdoch, versiunea de cursa lunga a mogulului media modern, a provocat o multime de batai de cap in aceasta luna, cand News Corporation a anuntat ca vrea sa cumpere The Wall Street Journal (WSJ) si restul Dow Jones and Company (editorul WSJ) pentru 5 miliarde de dolari. Acum, ca o parte din agitatie s-a atenuat, ar merita sa examinam propunerea pentru cateva momente.


    1 In primul rand, afacerea se va face la un moment dat, indiferent de ce spune familia Bancroft (actualii proprietari). Capitalul ca forta bruta, la fel ca torentul de apa, isi gaseste intotdeauna loc sa treaca.

     

    2 In ciuda vorbelor sale linistitoare si a asigurarilor pe care le-a dat, Murdoch va folosi Wall Street Journal, inclusiv operatiunile sale editoriale, exact asa cum crede el. Dupa cum insusi a recunoscut de-a lungul nelinistitei sale cariere editoriale, Murdoch cumpara companii ca sa le conduca.

     

    3 Exista sinergie de afaceri in aceasta afacere – intre Fox Business, canalul TV prin cablu propus de News Corp. si WSJ, spre exemplu. Dar mult mai importanta este versiunea proprie despre sinergie a lui Murdoch, care pune afacerile, media si politica pe aceeasi verticala. Detinerea WSJ i-ar oferi un atu considerabil in toate trei domeniile.   

     

    4 Pretul pe care Murdoch il ofera, de 60 de dolari pentru o actiune, este un multiplu al ego-ului, nu al castigurilor per actiune. S-ar putea sa aiba un alt plan supersecret prin care sa extraga mai multa valoare din companie, dar afacerea in cauza i-ar da ceva ce nu a atins niciodata in tara aceasta, cu toate realizarile lui remarcabile in materie de business: un loc la masa domnilor.

     

    Restul sunt amanunte, e drept, picante. Pentru moment, sarcina lui Murdoch e sa convinga familia Bancroft sa se intalneasca cu el, intr-un fel de negociere cu pasi mici. Atata vreme cat va fi in situatia sa ceara, in loc sa dicteze el, le va da asigurari ca reputatia lui de bagacios in bucataria ziarelor este mult supraestimata. Murdoch a mers intr-atat de departe incat sa sugereze ca un consiliu editorial independent ar putea fi exact ceea ce trebuie pentru calmarea ingrijorarilor. Si va trebui, de asemenea, sa calmeze si redactia. „Toti incearca sa-si faca treaba de sub tona de caramizi care tocmai le-a cazut in cap“, a spus un reporter.

     

    Daca membrii familiei Bancroft, actionarii care detin pachetul de control la Dow Jones, vor ajunge sa faca afaceri cu Murdoch, vor pierde inocenta Scufitei Rosii – „Vai, ce preturi mari aveti pentru actiuni, domnule Murdoch!“ – si vor ajunge doar o familie mandra rapusa de legile junglei. Cu preturile actiunilor in declin intr-un domeniu aflat in dificultate si fara o portita de iesire la orizont, 5 miliarde de dolari suna chiar bine. Si poate ca de data asta, o sa-si zica familia Bancroft, Murdoch chiar vorbeste serios cand promite ca va veghea atent la atingerea scopurilor pe care le declara.

     

    Murdoch, bineinteles, are un trecut bogat de promisiuni linistitoare inainte de incheierea unei afaceri. Barry Diller, un alt artizan inveterat de tranzactii, a sugerat in trecut ca atentia lui Murdoch este intotdeauna „data cu imprumut“. In 1969, Murdoch si-a facut aparitia ca un cavaler pe un cal alb cand familia Carr (care, apropo, nu erau rude cu sus-semnatul) se zbatea sa mentina controlul asupra tabloidului News of the World din Londra. Le-a oferit asigurari ca un membru al familiei va ramane in conducerea companiei si ca el n-o sa cumpere decat 40% din actiuni. N-a fost asa.

     

    In 1976, Dorothy Schiff, proprietarul New York Post, a crezut in promisiunea de continuitate editoriala pentru ziarul ei, dar o trupa de jurnalisti britanici si australieni a inceput sa redeseneze ziarul si redactia imediat ce Murdoch a capatat controlul. In 1981, i-a vrajit atat pe Harry Evans, cat si pe logodnica lui, Tina Brown, ca sa capete controlul asupra The Sunday Times si The Times of London, dar si asta s-a sfarsit urat. La mijlocul anilor ’80, Murdoch s-a angajat intr-un dialog cu sindicatele jurnalistilor britanici, chiar in momentul in care construia o noua tipografie (ornata cu sarma ghimpata) care i-a lasat fara obiectul discutiei.

     

    Nimeni n-ar fi putut face dintr-un ziar australian minor un concern media de 70 de miliarde de dolari fara sa-si faca niste dusmani si fara sa sfasie niste inimi. In rastimpul dintre reducerile de locuri de munca si zdrobirea competitorilor, Murdoch a investit si cateodata a salvat ziare si a produs o cantitate mare de jurnalism pentru omul de rand, jurnalism care a devenit neobisnuit de popular. Aliatii lui spun ca reputatia The Times of London si The Sunday Times nu a avut de suferit din cauza ca au ajuns proprietatea lui Murdoch. Dar apucaturile lui nu l-au facut deloc placut in randul celor mai mari familii din jurnalismul american.

     

    „Pe cand lucram cu Katharine Graham (cea care a condus timp de peste 20 de ani The Washington Post, ziarul familiei sale – n.red.), ea obisnuia sa-i rosteasca numele si apoi imediat sa scuipe pe jos“, spune Mark M. Edmiston, managing director la banca de investitii AdMedia Partners. „Dar capitalismul se bazeaza pe cea mai eficienta folosire a capitalului si el intelege asta. Banii nu au constiinta.“ Si nici Murdoch, ar spune multi. Australianul e indeobste considerat un ideolog de dreapta, dar atitudinea lui politica s-a pliat pe vremuri si pe propriile lui nevoi.

     

    Un om care odinioara tinea un bust al lui Lenin in haina, Murdoch ii favorizeaza pe cei favorizati. A fost un adept ferm al thatcherismului si a devenit un suporter activ al lui Tony Blair. Cand News Corp. a ajuns sub investigatia Comisiei Federale pentru Comunicatii din SUA, pe motiv de actionariat strain al posturilor de televiziune, editura HarperCollins – de asemenea detinuta de Murdoch – i-a dat lui Newt Gingrich, pe atunci presedintele Camerei Reprezentantilor, un avans de 4,5 milioane de dolari pentru cartea acestuia. Dusman visceral al familiei Clinton, Murdoch a ajuns sa aiba relatii bune cu Hillary Clinton cand ea a ajuns senator de New York, statul lui adoptiv.

     

    Dar probabil ca preluarea Dow Jones il pune pe Murdoch in fata unei dileme cu care nu s-a mai confruntat niciodata. Postura de taran din Australia ale carui interese media se intind de la Londra la Beijing e ceva. Dar detinerea WSJ – un ziar istoric, respectabil – semnifica un tip de parvenire, tanjirea dupa respectabilitatea pe care o confera detinerea unuia dintre cele mai mari ziare ale tarii.

     

    Dat fiind timpul indelungat de care ar fi nevoie ca sa integreze brandul WSJ, este evident ca Murdoch are de gand sa ramana implicat pentru ceva vreme. Dar daca va aplica modul lui de actiune obisnuit – o taiere masiva de costuri aici, o palma la adresa adversarilor politici (si de business) dincolo, o schimbare majora peste tot – atunci WSJ nu va mai fi acelasi ziar pe care acum da 5 miliarde de dolari ca sa-l aiba.

     

    Va tempera dorinta de a avea un astfel de premiu firea aspra a lui Murdoch? In biografia lui, „Murdoch: Crearea unui imperiu media“, William Shawcross a citat un interviu din 1983 cu Murdoch. „Toate ziarele sunt conduse ca sa aduca profit. Punct“, spunea magnatul. „Eu nu conduc nimic pentru respectabilitate. In momentul in care o s-o fac, sper sa vina cineva si sa ma dea afara – pentru ca nu despre asta trebuie sa fie ziarele.“

     

    Traducere si adaptare: Mihai MitricA

  • GALERIE FOTO – GALA BUSINESS MAGAZIN

     

  • CEI MAI BUNI TINERI MANAGERI 2007

    BUSINESS Magazin a premiat, ieri, tinerii manageri de top, cu o varsta de pana la 40 de ani, eveniment ce a completat lansarea celei de-a doua editii a anuarului “100 de manageri de Top”, lansat pe 2 mai.

     

    Castigatorii premiilor BUSINESS Magazin, care se regasesc printre cei o suta de manageri prezenti în catalogul “100 tineri manageri de Top”, au fost selectati de un juriu format din George Butunoiu (George Butunoiu Consulting), Madalina Didea (HART Human Resources Consulting), Daniela Necefor (Total Business Solutions) si Adrian Stanciu (Ascendis).

     

    In categoria piete de consum, castigator a fost desemnat vicepresedintele producatorului de mezeluri Cris-Tim, Gabriel Alexandru, iar la capitolul piete industriale premiant a fost directorul comercial al OMV, Vlad Seitan.

     

    Vladimir Sterescu, director general EasyCall, este castigatorul la sectiunea “IT&C”, Septimiu Postelnicu, presedinte Unicredit Leasing, la “Financial Services”, iar Tudor Dragomir-Niculescu, director general al retelei de cafenele Turabo, este premiatul categoriei “alte servicii”.

     

    Premiul pentru antreprenoriat i-a revenit directorului general al Ambient Sibiu, Ioan Ciolan.

     

    Partenerii evenimentului au fost firma de avocatura Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP), compania imobiliara Regatta, Opel si Johnnie Walker.

  • O bursa pentru firmele mici

    Inainte de privatizare, Bursa din Varsovia (Warsaw Stock Exchange – WSE) se pregateste pentru lansarea, in a doua parte a anului, a unei sectiuni unde sa fie listate companiile de mici dimensiuni, cu o capitalizare sub 5,3 milioane de euro.

     

    Ludwik Sobolewski, presedintele bursei, a anuntat ca pana in prezent peste 20 de firme s-au aratat interesate de noua oportunitate. Pentru cotarea pe aceasta piata, cerintele vor fi mai usor de indeplinit, in incercarea de a atrage astfel companiile mici, in special pe cele din sectorul IT. Cel mai probabil la inceputul anului urmator va porni procesul de privatizare a WSE, in care guvernul polonez va vinde 47% din actiunile bursei. Marile burse occidentale nu vor avea dreptul sa se inscrie la licitatie, actiunile urmand sa fie disponibile doar investitorilor interni, in pachete de 5-10%.

  • Capitala europeana a golfului

    Pe langa proprietatile rezidentiale de la malul Marii Negre sau din statiunile de schi, amatorii de investitii imobiliare din Bulgaria pot opta si pentru cele din jurul terenurilor de golf.

     

    In tara sunt in constructie sau in faza de proiectare 12 terenuri de golf cu 18 gauri, din care cinci urmeaza sa fie definitivate pana anul urmator. Pana in prezent au fost vandute 30% din cele 2.300 de proprietati rezidentiale din jurul celor cinci terenuri de golf aflate in curs de constructie, iar specialistii apreciaza ca Bulgaria ar putea sa devina noul centru european al „turismului de golf“. Pentru ca vanzarile de locuinte de lux din jurul lor sa aiba succes este necesar ca locul sa beneficieze de atractii suplimentare, cum ar fi o statiune balneara, un centru de sanatate, piste pentru curse de cai sau terenuri de tenis. La nivel mondial, turismul dezvoltat in jurul centrelor de golf ajunge la aproape 15 miliarde de euro pe an.

  • Din banii studentilor

    Fostul ministru de finante al Ungariei, Lajos Bokros, initiatorul celui mai amplu program de austeritate economica din tara de dupa caderea comunismului, vrea sa reformeze radical invatamantul universitar.

     

    Actual rector al Universitatii Central-Europene si manager financiar al Universitatii ELTE din Budapesta, Bokros a dezvoltat, impreuna cu alte cinci universitati din Ungaria, un plan prin care interventia statului in invatamantul superior ar consta in principal in finantarea infrastructurii necesare institutiilor. Salariile profesorilor ar urma sa fie achitate din taxele platite de studenti, ceea ce implica o majorare a cuantumului taxelor. Studentii care se vor afla in imposibilitatea de a-si achita taxele ar urma, in schimb, sa primeasca asistenta financiara din partea universitatilor. Pe ansamblu, planul, a carui schita a fost publicata in saptamanalul de afaceri Figyelö, prevede o contributie a statului la finantarea invatamantului superior mai mare decat cea actuala.

  • Axel Springer, blocat in Polonia

    Planurile Axel Springer de a prelua 25,1% din trustul de televiziune Telewizja Polsat pot fi date peste cap de Biroul polonez pentru Protectia Concurentei si a Consumatorilor (UOKiK).

     

    Problemele au aparut deoarece in solicitarea inaintata autoritatilor poloneze, publisherul german a indicat ca doreste sa achizitioneze 25,1% din actiuni, dar in contractul incheiat pentru cumpararea acestora se mentioneaza ca Axel Springer cauta un asociat cu care sa obtina controlul trustului. UOKiK a decis deci sa nu ia in discutie solicitarea grupului de presa german. O reprezentanta a companiei, citata de cotidianul de afaceri german Handelsblatt, spune ca decizia Biroului nu reprezinta de fapt o respingere a tranzactiei si ca Axel Springer incearca sa lupte cu rezistenta intampinata din partea UOKiK.