BusinessMagazin

Blog

  • Miliarde de euro pentru CO2

    Polonia si-ar putea diminua ritmul de crestere economica din urmatorii ani din cauza cheltuielilor pentru achizitionarea drepturilor de emisie de dioxid de carbon.

    Desi a solicitat de la Uniunea Europeana 284,6 milioane de tone pentru perioada 2008-2012, Poloniei i-au fost alocate drepturi doar pentru 208,5 milioane de tone de dioxid de carbon. Conform estimarilor FORUM CO2, o organizatie ce reprezinta interesele principalelor sectoare afectate de decizia de limitare a drepturilor de emisie, sumele pe care firmele poloneze va trebui sa le achite pentru achizitionarea unor astfel de drepturi se vor situa in perioada urmatoare intre 2 si 8 miliarde de euro. Acesti bani va trebui sa fie luati din sumele ce sunt alocate investitiilor si infiintarii de noi locuri de munca, spune Tomasz Chruszczow, vicepresedintele FORUM CO2. La stabilirea alocarilor, UE a luat in considerare o rata de crestere a PIB situata intre 4,7 si 5,2%. Estimarile guvernamentale indica insa o prognoza de crestere de 5,1% pentru anul urmator, respectiv de 5,6% in 2009. Conform ultimelor estimari ale bancii PKO PB, PIB s-ar putea majora cu 5,3% in 2008 si cu 5,9% sau chiar mai mult in 2009. FORUM CO2, care reuneste producatori de ciment, materiale de constructii, sticla, hartie, zahar, din industria chimica, din industria siderurgica si rafinarii, a solicitat guvernului polonez sa conteste decizia Comisiei Europene la Curtea Europeana de Justitie.

  • Premiile BUSINESS Magazin

    BUSINESS Magazin a organizat saptamana trecuta pentru al doilea an consecutiv gala „Premiilor Business Magazin pentru Tineri Manageri de Top“. Castigatorii celor 10 premii au fost selectati dintre managerii care au aparut in editia catalogului „100 tineri manageri de top“, aflat, de asemenea, la a doua editie.

     

    Sase dintre premii au fost acordate lui Gabriel Alexandru (Cris-Tim) – categoria piete de consum, Vlad Seitan (OMV) – industrie, Vladimir Sterescu (EasyCall) – IT&C, Septimiu Postelnicu (Unicredit Leasing) – servicii financiare, Tudor Dragomir-Niculescu (Turabo) – alte servicii si Ioan Ciolan (Ambient) – antreprenoriat.

     

    Alte patru premii speciale au fost acordate lui Adrian Urda (Altex) – premiul pentru „curaj in afaceri“ -,  fiind managerul din Altex care a convins actionariatul sa transforme Altex intr-un brand regional, in timp ce premiul pentru „cel mai cunoscut tanar manager in strainatate“ a revenit lui Bogdan Putinica, director general al IP Devel – intreprinzatorul mentionat de publicatii internationale precum Forbes inca dinainte de vanzarea afacerii sale catre Adecco anul trecut. Radu Lucianu, managing partner al Eurisko, a luat premiul pentru „cel mai bun prieten al dezvoltatorilor imobiliari“, iar Dana Cortina, director general al Porsche Romania, a primit distinctia pentru „femeia care a reusit intr-o industrie a barbatilor“.

     

    Cei zece au fost alesi de catre un juriu format din patru reprezentanti ai pietei de HR: George Butunoiu (George Butunoiu Consulting), Madalina Didea (HART Human Resources Consulting), Daniela Necefor (Total Business Solutions) si Adrian Stanciu (Ascendis).

     

    Cele mai importante criterii de selectie au fost anvergura postului, varsta (mai precis, faptul ca au fost atinse performante intr-un timp scurt), impactul social al functiei, factorul de coerenta (constanta intr-un anumit domeniu), vizibilitatea pe piata pe care activeaza si studiile.

     

    Catalogul „100 tineri manageri de top“ a aparut pe 2 mai. Managerii selectati pentru top au fost alesi, in functie de performantele personale, din cadrul celor mai mari companii din Romania, dar si al celor cu cifre de afaceri mai reduse, insa active in domenii dinamice, precum IT, turism sau consultanta.

     

    Partenerii evenimentului au fost Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP), Regatta, Opel si Johnnie Walker.

  • Sinceritatea oligarheilor

    Marketing: o carte scrisa de un fost sef de serviciu secret, poate cea mai grozava institutie de acest fel din lumea asta; citesc pe ultima coperta cum ca X a fost, a facut si a dres si ca acum vorbeste, „cu sinceritate“, despre ce si cum. Eu stiam ca aceia care au lucrat in acel serviciu secret, si nu numai, sunt niste persoane discrete, care practica sinceritatea in doze destul de mici, asa ca am devenit curios si am cumparat cartea.

     

    Saptamana trecuta Business Magazin i-a premiat pe tinerii manageri ai anului. A fost fain, sala plina, ambianta placuta, m-am intalnit cu o multime de oameni, pe unii pe care ii stiam din poze i-am vazut acum in carne si oase, altii, cunostinte dragi, i-am regasit cu placere, am schimbat amabilitati si idei usurele. 

     

    O sala plina de oligarhei si mogulasi tinerei, cum ar veni, adica oligarhi si moguli in devenire (le spun asa, va dati seama, desigur, numai pentru a fi trendy, pentru a respecta temele zilei din Romania, termenii in cauza chiar nu au un sens peiorativ, daca e sa fiu cinstit, exista mai degraba putina invidie). Un coleg de breasla mi-a vorbit la un moment dat despre sinceritate, n-are importanta contextul, dar din momentul acela sinceritatea nu mi-a mai iesit din cap.

     

    Asta tot pentru a fi trendy, pentru a respecta temele zilei.

     

    Un feeling m-a incercat pe toata perioada ceremoniei cu tinerii manageri; era ceva in sala, ceva in plus pe langa hainele elegante si atmosfera corporate putin diluata cu nepasare tinereasca. M-am dumirit la al treilea speech, era sinceritatea – oamenii aceia nu erau obisnuiti sa fie in centrul atentiei, cu premii, aplauze si aprecieri, asa ca au venit pe scena fara fasoane, naturali, normali. Banuiesc ca sinceritatea lor a fost, totusi, un pic altfel decat cea a sefului de serviciu secret; nu este o critica pentru cineva sau o lauda a altcuiva, este numai o constatare a complexitatii virtutilor umane.

     

    Asadar, sinceritatea. Sinceritatea a devenit o alta tema a perioadei pe care o traim, pe langa lupta politica a unora cu ceilalti; privind asa, detasat, regasim in asa-zisa campanie electorala legata de referendumul privind demiterea presedintelui varii grade de sinceritate. Nu are o prezenta fatisa, nu face parte din temele marturisite, invocate in discursuri, dar intregeste contextul, uneori il innobileaza, ii da greutate.

     

    Cartea sinceritatii a jucat-o presedintele Basescu atunci cand a promis ca va vorbi, dupa inceperea campaniei electorale, despre adevarurile acestei guvernari, de exemplu. Frumoasa exprimare, jurnalistic este un titlu bun, incitant, promitator; dar campania a inceput iar adevarurile n-au mai fost spuse clar si explicit, cu subiect si predicat.

     

    Daca repetarea obsesiva in discursul presedintelui suspendat a unor teme ce combina populismul cu niste principii sa le spun elastice – coruptia, relatiile dintre economic si politic si modul in care unii ii maculeaza pe ceilalti, nefiind clar cine sunt unii si care sunt ceilalti – nu cumva reprezinta chiar capitole din cartea cu adevarurile guvernarii. Problema mare este ca invocarea permanenta a acestor teme, fara tinte si acuze clare, tintuiesc si acuza capitalismul si societatea in ansamblu, culpabilizand un intreg sistem.

     

    Sistem care a ajuns la un echilibru abia de curand. Si mai trebuie spus ca nici echilibrul respectiv nu este prea grozav.

     

    Iar deja intram in cea mai delicata zona, pentru ca a canaliza nemultumirea populara inspre chiar esenta unui sistem social este o intreprindere riscanta; la un moment dat nimeni nu o sa mai stea sa deosebeasca un oligarh necinstit, daca exista asa ceva, de un intreprinzator corect, daca exista asa ceva.

     

    Ultima categorie exista, i-am vazut cu ochii mei, o parte au venit la gala revistei; cum ziceam, n-aveau veleitati politicianiste si au tinut discursuri normale – au multumit nevestelor ca i-au ajutat, si-au laudat colaboratorii, au comis micile gafe de rigoare si au zbughit-o cu aere de scolari premianti.

     

    Pusa in balanta, sinceritatea lor cantareste mai mult decat adevarurile oricarei guvernari. Mi se pare o sinceritate cu discernamant, amabila si corecta, deosebita de aceea amenintatoare sau absolutizata.

     

    Unul din marii filozofi ai lumii, domnul Murphy, zice ca „secretul succesului este sinceritatea. Odata ce poti sa te prefaci, ai reusit“. Politicienii stiu.

  • CEC, episodul zece

    Demiterea lui Eugen Radulescu de la conducerea CEC, anuntata la sfarsitul saptamanii trecute, n-ar fi trebuit sa surprinda pe nimeni. Pur si simplu pentru ca, exceptand un caz sau doua, la varful venerabilei banci nimeni nu pare sa reziste mai mult de un an sau maxim doi.

     

    Anuntul ca venerabila institutie si-a gasit instantaneu un alt presedinte a parut chiar mai surprinzator decat decizia de a-l schimba pe Radulescu (posibilitate despre care in piata se vorbea inca din cursul anului trecut) si demiterea a inca doi vicepresedinti din conducerea CEC. Practic, deciziile de demitere si apoi de numire a unui nou presedinte, luate de actionarul majoritar al CEC, Ministerul Economiei si Finantelor, au fost anuntate concomitent, fara prea multe comentarii lamuritoare asupra motivelor.

     

    Numirea imediata a noului presedinte, in persoana lui Radu Gratian Ghetea, a aparut in aceste conditii mai neasteptata decat demiterea lui Radulescu, cu atat mai mult cu cat se petrece intr-un sistem bancar in care institutii financiare cu mai putine probleme decat CEC au fost nevoite sa-si caute luni bune un nou „cap“.

     

    Si totusi, Ghetea (58 de ani), anterior presedinte al consiliului de administratie al grecilor de la Alpha Bank, nu pare sa fi stat prea mult pe ganduri inainte de a accepta noua functie, in conditiile in care, potrivit propriilor spuse, abia dupa ce a fost inscaunat la conducerea executiva a CEC urma sa isi anunte echipa de conducere ca pleaca. Miscarea a fost greu de anticipat si prin prisma relatiei dintre Ghetea si Alpha, care nu dateaza de ieri, de azi, el figurand pe statele de plata ale grecilor de mai bine de 13 ani. In februarie, Ghetea a urcat in ierarhia bancii de la pozitia de prim-vicepresedinte la cea de presedinte neexecutiv al consiliului de administratie, in timp ce pe pozitia de presedinte executiv a fost numit Sergiu Oprescu. La momentul respectiv, Oprescu (43 de ani) ocupa la Alpha functia de vicepresedinte, fiind responsabil cu operatiunile de retail.

     

    Ce are de facut noul presedinte al CEC? In mare, cam acelasi lucru pe care l-a avut de facut si Radulescu, doar ca „impachetat“ intr-un alt ambalaj. Justificand demiterea celui din urma, ministrul economiei si finantelor, Varujan Vosganian, spunea ca desi Radulescu a avut o prestatie buna, acum e nevoie de un manager care sa creasca banca si sa creioneze o noua strategie. O noua strategie a avut de facut si Radulescu atunci cand, din pozitia de consilier al guvernatorului BNR, a venit la CEC in 2005, preluand fraiele bancii de la Enache Jiru (instalat, si el, cu doar opt luni in urma). De fapt, din punctul de vedere al schimbarilor de management si de strategie, CEC ar putea fi desemnata cea mai dinamica banca romaneasca, in conditiile in care Ghetea devine acum cel de-al zecelea presedinte in doar 16 ani. Dupa 1989, la sefia CEC s-au perindat mai multe nume, unele controversate si care mai de care mai colorate politic. Si, aproape fara exceptie, nici unul dintre conducatorii CEC nu a supravietuit partidului de guvernamant care-l desemnase pe post.

     

    Privita din acest unghi, demiterea lui Radulescu nu are nevoie de nicio alta explicatie mai amanuntita. Iar dupa spusele lui, nici nu i s-au facut cine stie ce reprosuri privind activitatea bancii, ci mai degraba unele „marunte“, legate de faptul ca in conducerea bancii au existat neintelegeri.

     

    Pe de alta parte, unicul merit recunoscut de Vosganian lui Radulescu (cel putin in declaratiile publice venite imediat dupa demitere) a fost ca „si-a facut bine treaba, a creat un sistem informatic“. Sistem informatic care, pe de o parte, a inghitit peste 11 milioane de euro, dar a legat online, pe de alta parte, mai bine de 1.000 de unitati din cele aproape 1.400 pe care le are banca. Nu de putine ori, in timpul mandatului sau, Radulescu a invocat cheltuielile facute cu acest sistem ca motiv pentru care a sacrificat o „intinerire“ a aspectului sucursalelor.

     

    Acum, prin numirea lui Ghetea, bancher cu o experienta mai indelungata in zona bancilor comerciale, actionarul CEC spune ca asteapta ca banca sa-si „sporeasca puterile“, potrivit lui Vosganian. Ramane de vazut in ce se va traduce exact, ca obiective, aceasta „sporire“ (strategia bancii urmand sa fie comunicata in perioada imediat urmatoare), insa mandatul lui Ghetea nu se anunta usor. Demiterea fostului presedinte vine la scurta vreme dupa ce banca anuntase pe primul trimestru un profit brut cu 60% mai mare fata de aceeasi perioada din 2006, iar la credite procentul de crestere a fost impresionant: 425% in plus fata de volumul consemnat la finele primului trimestru al anului 2005 (e adevarat, plecand de la o baza cu mult mai mica decat alte banci comerciale). Anul trecut, dupa mai multi ani de scadere, cota de piata a bancii a ramas relativ constanta, la 4,1% in decembrie, CEC coborand totusi pe locul al optulea in ierarhia jucatorilor din sistem. Caderi de acest fel au existat insa si la case mai mari, care au fost lipsite de tot tumultul trait de CEC anul trecut. Tumult care, pana la urma, a facut batranei case de economii mai mult rau decat orice altceva. Pana una-alta, in nici una dintre strategiile creionate de cei noua presedinti ai CEC nu a fost trecuta si o clauza care sa prevada ca banca sa aiba timp si liniste pentru a-si continua calea pe care a pornit.

  • Preturi de generic

    Piata medicamentelor generice devine din ce in ce mai competitiva, iar achizitiile sunt tot mai scumpe. E potentialul de crestere suficient de mare cat sa justifice preturile enuntate in miliarde de euro?

     

    Cel mai mare producator de medicamente generice din lume, compania israeliana Teva Pharmaceutical Industries, este favoritul analistilor pentru achizitia operatiunilor de profil ale grupului Merck. Analistii, citati de Reuters, apreciaza ca pretul ar putea ajunge la 4,8 miliarde de euro.

     

    Daca va cumpara pana la urma divizia Merck, care este pe locul patru in clasamentul producatorilor de generice, Teva isi va consolida pozitia din top. In urma sa se afla Sandoz, divizia de generice a grupului elvetian Novartis, si americanii de la Barr Pharmaceuticals. Medicamentele generice sunt produse care utilizeaza substante active a caror perioada de protectie a expirat, dar care au aceleasi efecte terapeutice cu cele ale medicamentelor originale.

     

    De fapt, vanzarea genericelor Merck nu este decat ultima dintre marile tranzactii care au vizat in ultima perioada producatori de generice. Anul trecut, islandezii de la Actavis si americanii de la Barr s-au „duelat“ mult timp pentru „mana“ producatorului croat Pliva. In final, a avut castig de cauza Barr, pentru un pret considerabil – 2,5 miliarde de dolari (circa doua miliarde de euro).

     

    Frenezia achizitiilor din industria farmaceutica va continua, desi preturile platite au crescut, pentru a deveni si mai competitivi. „Nu crestem doar pentru a fi mari – ne-am retras din multe achizitii, pentru ca am considerat ca firmele erau prea scumpe. Nu planuim sa construim cea mai mare companie, ci cea mai buna companie“, explica recent pentru BUSINESS Magazin Robert Wessman, directorul executiv al Actavis.

     

    Costurile in industria farmaceutica au crescut semnificativ in ultimii ani si, cum piata e din ce in ce mai aglomerata, preturile scad an de an in industria de generice. De aceea, marjele de profit sunt in scadere.

     

    Ca urmare, producatorii mizeaza mai mult pe volum, decat pe castiguri mari unitare. Altfel spus, in conditiile in care costurile de dezvoltare ale unor produse noi sunt in crestere, pentru a-si mentine profitabilitatea, companiile trebuie sa vanda mai mult. Astfel ca firmele trebuie sa intre pe cat mai multe piete pentru a obtine o masa critica.

     

    Cu aceasta masa critica, producatorii obtin economii de scala, atat in termeni de productie, cat si in termeni de vanzare, pentru ca odata ce au dezvoltat un produs, costurile sunt mici pentru a-l inregistra si pe alte piete.

     

    De preturile mari ar putea profita si autoritatile romane, care mai au de vandut un producator de medicamente, mai ales daca se gandesc ca atat de aproape s-a vandut Pliva pentru doua miliarde de euro.

    Sigur, Antibiotice (cu o capitalizare de 250 de milioane de euro) nu are aceeasi anvergura ca Pliva, dar este clar ca interesul pentru piata romaneasca este inca ridicat. Au dovedit-o cele 22 de scrisori de interes pentru fabrica ieseana primite anul trecut de AVAS.

     

    Au dovedit-o si preturile platite de alti producatori de medicamente pentru alte fabrici romanesti. In toamna lui 2005, Sicomed era evaluata la 200 de milioane de dolari (180 de milioane de euro), cand Zentiva a preluat pachetul majoritar de actiuni. In primavara anului trecut, Actavis a platit 147,5 milioane de euro pentru producatorul de oncologice Sindan, iar indienii de la Ranbaxy au cumparat Terapia pentru aproape 280 de milioane de euro.

     

    Deloc intamplator, Actavis si Ranbaxy au fost in ultimii ani printre cei mai activi cumparatori pe plan mondial. Actavis a plecat de la o fabrica cu 150 de angajati in Islanda in 1999, cu ideea de a fi printre cei mai mari producatori de medicamente generice din lume. Dupa 26 de achizitii in opt ani, are 11.000 de angajati, o valoare de piata de peste trei miliarde de euro si e pe locul sase. Indienii de la Ranbaxy au si ei ambitia de a intra in top cinci, iar in saptamana in care au anuntat preluarea Terapia au mai anuntat alte trei tranzactii. De asemenea, cele doua companii au fost printre cei interesati de achizitia diviziei Merck, dar

    s-au retras din cauza pretului vehiculat, considerat prea mare.

     

    Lupta pentru piata genericelor este justificata de previziunile de crestere in urmatoarea perioada. Genericele reprezinta aproape jumatate din vanzarile – in volum – din totalul pietei mondiale, dar mai putin de 20% ca valoare. Insa, analistii estimeaza ca vanzarile de generice vor creste mai repede decat piata totala, in incercarea autoritatilor de a limita costurile cu sanatatea.

     

    Iar producatorii de generice incearca acum sa se pozitioneze cat mai bine pentru a castiga din cresterea pietei. Cu mari cheltuieli, daca nu cu orice pret.

  • Metafora cu Traian Basescu

    Credeti ca e usor sa fii Traian Basescu? Imaginati-va ca v-ar intreba cineva: „Ce v-a facut sa demarati aceasta lupta impotriva coruptiei, dragostea de popor sau un sentiment al responsabilitatii?“.

     

    In locul presedintelui suspendat, cum i-ati fi raspuns unui intelectual altminteri foarte incisiv precum Gabriel Liiceanu, citat mai sus? Nu e nevoie sa spuneti chiar acum, luati-va un timp de gandire.

     

    Nu fac parte din categoria celor pro-Basescu; chestiune de gust. Imi place sa cred ca nici din a celor anti-Basescu; chestiune de bun-simt. Recunosc ca nu sunt totusi nici total obiectiv: ma descopar tot mai des – ma ajuta si intelectualii –  ca anti-pro-Basescu. Si totusi sunt convins ca (mai) avem nevoie de Traian Basescu. O sa va spun mai incolo si de ce cred asta.

     

    Oricare ar fi rezultatul referendumului si implicit al procedurii de demitere a presedintelui, episodul Traian Basescu nu a luat sfarsit: ma numar printre cei care cred ca iesirea lui Basescu din viata politica nu se va produce decat „cu picioarele inainte“, dupa modelul pe care l-a patentat Ion Iliescu cu ani in urma. Sunt aproape convins ca, fie si demis din functie, cel investit in 2004 cu cel mai mic numar de voturi dintre toti predecesorii sai n-ar parasi, intr-un fel sau altul, scena. In primul rand pentru ca, sa fim seriosi, organic nu poate; in al doilea, pentru ca tocmai si-a regasit si perfectionat, cu prilejul celor 30 de zile de suspendare, reflexele de candidat, lasate la debara de doi ani jumatate.

     

    Daca v-a prins 2004 in Romania, mai tineti minte „sistemul ticalosit“: Nastase, Dan Ioan Popescu, „mafia de la Bacau“ – Hrebenciuc etc. Ati avut prilejul apoi sa va familiarizati cu Patriciu si Voiculescu, mai ales dupa ce premierul a razgandit anticipatele. Acum, dupa ce a fost scos PD de la guvernare, iata ca si Verestoy Attila este oligarh. (De cand trustul lui de presa a devenit „obiectiv“, S.O. Vantu a iesit din lista asta.) De ce spun toate acestea? Pentru ca sa ne dam seama ca, daca pana acum am crezut ca a fost scandal pe scena politica, atunci nici nu stim ce ne asteapta dupa votul de pe 19 mai!

     

    Daca va indoiti, va rog sa tineti minte urmatoarele:

    1) „PSD, PNL, UDMR, PRM, PC au o singura religie si un singur crez: furtul“ si 2) „Dragii mei, va iubesc, va iubesc enorm! Cred atat de mult in poporul roman, cum nu va imaginati!“ Ambele ii apartin, fireste, lui Traian Basescu si sunt versete din „vestea cea buna“ pe care a anuntat-o la Cluj saptamana trecuta si din care avem motive intemeiate sa credem ca va continua sa spicuiasca; un presedinte care a condamnat in bloc toate partidele care nu-l sprijina – nu doar pe oligarhii lor – ca sa obtina de la popor reconfirmarea in functie s-a condamnat, la randul lui, la continuarea conflictului.

     

    Asa ca n-as paria in cota mare pe negocierile pe care Traian Basescu le-a anuntat intelectualilor din Grupul pentru Dialog Social saptamana trecuta. (Asta daca nu socotiti ca a ajunge la un eventual acord de fuziune cu etern-muribundul PNTCD poate fi opera unui abil negociator.) Adica nu vad cum presedintele suspendat mai poate convinge un Parlament pe care si l-a intors impotriva aproape in intregime sa adopte o noua lege electorala, care sa includa si votul uninominal, fie si daca va apela la un referendum de toamna. Cu aceasta campanie, imi pare, Traian Basescu a scapat pentru multa vreme de povara negocierii, un exercitiu politic pe care nu s-a sfiit sa arate cat de mult il dispretuieste.

     

    Si aici intervine raspunsul promis mai sus. De ce mai avem nevoie de Traian Basescu? Ca sa vedem de ce „Asa nu“! Ca sa nu mai creditam pe viitor modelul maniheist intruchipat de prototipul politic „Eu-binele, ceilalti-raul“. Ca sa ne putem vaccina de prezumarea relei-vointe, de o parte, si a destinului de salvator, de cealalta parte. Si, in sfarsit, ca sa invatam sa acceptam oligarhii de langa noi, cu toate dosarele lor penale, pana cand sistemul juridic va reusi sa le dovedeasca vinovatia.

     

    Daca nu l-am fi avut pe Traian Basescu, am fi fost o metafora din care lipseste un termen. Ne-am fi uitat doar in cartile de istorie sau – ca regretatul Octavian Paler – in propria experienta pentru a vedea cum arata pericolul radicalizarii mesajului de dreapta. Si cat de usor se poate aluneca, ca intelectual, de la o echidistanta de bun-simt spre un fatal acces de seductie. Faptul ca a patit-o si Eliade la vremea lui nu-i deloc o consolare.

  • Antiutopia lui Vonnegut

    De curand mi-a murit un prieten, Kurt Vonnegut. Avea 85 de ani, dar in zilele noastre s-ar fi putut sa mai traiasca inca putin, si sunt foarte trist.

     

    Pe de alta parte, a riscat sa moara inca din 1945: a luptat in batalia de la Ardennes, a fost luat prizonier si trimis la Dresda, tocmai la tanc pentru a avea parte de faimosul bombardament al acelui oras (facut de ai lui), care i-a inspirat ulterior una dintre cartile sale cele mai frumoase si disperate (devenita apoi carte-cult pentru pacifisti). S-a numarat printre singurii sapte prizonieri americani care au supravietuit bombardamentului, pentru ca fusese intemnitat in celula subterana a unui abator si de-aici vine titlul cartii, „Slaughterhouse-Five“ („Abatorul 5“).

     

    …


     

    Umberto Eco este autorul romanelor „Baudolino“, „Numele trandafirului“ si „Pendulul lui Foucault“. Puteti citi urmatorul comentariu al lui Umberto Eco in editia BUSINESS Magazin care apare pe 30 mai.

     

    Traducerea si adaptarea de Cecilia Stroe


    Cititi continuarea articolului in editia tiparita a revistei 

  • Inghesuiala la Ad’Or

    Douazeci si cinci de agentii si 361 de lucrari participa la editia de anul acesta a festivalului Ad’Or, inregistrandu-se astfel cel mai mare numar de inscrieri din ultimii trei ani.

    Recordul de inscrieri confirma cresterea pe care o inregistreaza piata de publicitate din Romania in ultima perioada. Ramane ca acest lucru sa fie confirmat si de numarul de premii.

     

    Printul si media creativa par cele mai generoase sectiuni la capitolul creativitate. Astfel, categoriile cu cele mai multe inscrieri sunt: Cel mai bun ad de presa (23 de inscrieri), Cel mai bun print in categoria Divertisment (23 de inscrieri) si Colaterale – Innovative Media (20). Cele mai multe lucrari au fost inscrise de Leo Burnett & Target (95 de lucrari), GMP (36 de inscrieri si 9 elemente suplimentare) si Publicis (30 de inscrieri si 5 elemente suplimentare).


    La editia de anul acesta exista si categorii la care nu au fost inscrise lucrari in concurs si anume: Cel mai bun spot TV la categorii precum  Autovehicule si accesorii auto; Electronice si electrocasnice; Produse de intretinere casnica; Produse cosmetice si farmaceutice; Autopromovare; Cel mai bun spot TV la categoria Necontractate; Cel mai bun print la categoria Necontractate. Acestea sunt compensate de noutatile festivalului printre care se numara includerea sectiunii „Cea mai buna promovare online“ alaturi de sectiunile traditionale.


    Inscrierile vor fi afisate pe www.ador.ro si pot fi comentate liber, pe blog. Punctul de atractie al festivalului raman seminariile, unde anul acesta vor fi prezenti John Pallant, EMEA Regional Creative Director – Saatchi & Saatchi, Poul Husum, Phase One Area Manager, Mark Carolan, Creative Director – StrawberryFrog, Ales Pavlin, International Relations Director – Golden Drum, Eugenio Recuenco, fotograf, Jurg Aemmer, Creative Director – Euro RSCG Zürich si Mihai Coliban, Managing Partner, ACME Industries. Castigatorii vor fi anuntati in aceasta saptamana la Gala de pe 19 mai de la World Trade Plaza.    

  • IN THE SPOTLIGHT

    Ideea: Primesti mai mult decat te-ai astepta de la Logan

    Client: Dacia

    Brand: Dacia

    Agentia: Graffiti BBDO

    Canale: TV, radio, print

     

    „Primesti mai mult de la Logan“ este noua campanie Dacia realizata de agentia Graffiti BBDO. Aceasta cuprinde doua spoturi TV si radio si o serie de printuri care anunta atat lansarea celor doua serii limitate – Logan Easy si ABS Plus, cat si evenimentul traditional organizat in reteaua de dealeri autorizati: Operatiunea Porti Deschise.

     

    Spoturile TV au imbracat forma unor metafore relevante: personajul masculin „primeste mai mult“ de la un automat de cafea si, respectiv, de la un tonomat. Daca automatul de cafea ofera si ziarul preferat si cravata lipsa in prima executie, in cea de-a doua, personajul primeste de la tonomat nu doar piesa dorita, ci si pe artista, respectiv pe Anna Lesko, la pachet cu un show live doar pentru el.

     

    „Am ales intentionat doua situatii cat se poate de banale si am avut grija ca si in productie (in termeni de filmare, casting, jocul actorilor, editare) sa ramana la fel de minimaliste si clare, tocmai pentru ca umorul rezultat din suprapunerea elementului inedit intr-o situatie atat de normala sa poata respira in voie“, afirma Roxana Panaitescu, senior copywriter.       

  • Cat e scorul la pauza?

    Peste 85% dintre utilizatorii de Internet au folosit cel putin odata un motor de cautare, iar in orice moment al zilei, cel putin 50% dintre internauti cauta informatii. Aceste cifre se traduc in venituri de miliarde de dolari pentru motoarele de cautare, care vor acum sa transpuna succesul si pe telefoanele mobile.

     

    Intrebat recent despre strategia Google si despre tehnologiile asupra carora compania are in plan sa se concentreze, Eric Schmidt a raspuns scurt: „Telefonul mobil“. Ceea ce a vrut sa spuna directorul executiv al celui mai mare motor de cautare pe Internet nu se refera insa nicidecum la posibilitatea lansarii unui telefon Google, cu toate ca in piata se speculeaza intens acest lucru, ci la faptul ca firma mizeaza pe un succes la fel de mare al serviciilor de cautare online, de asta data pe telefonul mobil.

     

    Compania incaseaza anual miliarde de dolari din pubicitatea online afisata in paginile web ale motorului de cautare si urmareste acum sa isi creasca veniturile prin intermediul reclamelor pe care utilizatorii sa le acceseze atunci cand cauta pe Google de pe telefonul lor mobil. Iar in aceasta cursa s-au inscris si rivalii companiei pe domeniul cautarilor online, Yahoo! si Microsoft: acesta din urma a achizitionat recent o companie ce ofera astfel de servicii – Tellme Networks. Tranzactia este estimata de analistii din piata la aproximativ 800 de milioane de dolari (590 de milioane de euro), ceea ce ar insemna ca este cea mai importanta achizitie din ultimii cinci ani a producatorului de aplicatii software.

     

    In ultimele cateva luni, cele trei companii ce domina piata cautarii online au lansat o noua generatie de servicii de cautare, special pentru telefonul mobil, prin care utilizatorii sa poata gasi raspunsuri scurte la intrebari precum „Unde este cea mai apropiata pizzerie?“, „Care este scorul celui mai recent meci de fotbal din principalele campionate?“ sau „Care este cea mai rapida metoda de a ajunge la aeroport?“. Iar aceste servicii au inceput sa includa si reclame, relevante din punctul de vedere al cuvantului-cheie sau al intrebarii dupa care se efectueaza cautarea.

     

    „Este deja vizibil ca, in domeniul cautarii online, cel mai mare potential de crestere in acest moment il are telefonul mobil“, a sustinut Schmidt in cadrul Web 2.0 Expo, desfasurat in San Francisco. Publicitatea de tip pay-per-click, unde companiile care isi fac reclama pe Internet platesc proprietarilor site-ului la fiecare accesare a respectivei reclame, fara alte costuri suplimentare de afisare, s-a dezvoltat extrem de mult in ultimii ani, mai ales pe paginile motoarelor de cautare. Rezultatul, o industrie care genereaza miliarde de dolari, a determinat companiile de Internet sa creada ca serviciile similare pe telefonul mobil vor urma aceeasi traiectorie.

     

    Piata mondiala a publicitatii pe telefonul mobil este estimata sa ajunga la 19 miliarde de dolari (14 miliarde de euro) in 2011, in crestere de peste sase ori comparativ cu anul acesta, cand piata s-ar putea cifra la aproximativ 3 miliarde de dolari (2,2 miliarde de euro), conform unui studiu realizat de compania de cercetare a pietei ABI Research. Dar Google, care detine aproape jumatate din piata de cautare pe Internet numai in SUA, nu are nicio garantie ca va atinge aceleasi cote si in cazul telefonului mobil. „Dominatia Google pe segmentul de cautare online depinde tocmai de faptul ca internautii sunt obisnuiti sa efectueze cautarile atunci cand sunt in fata computerului si au nevoie de informatii suplimentare“, afirma Tim O’Reilly, fondatorul companiei O’Reilly Media. „Compania ar trebui sa se astepte deci la o concurenta serioasa pentru cautarea pe telefonul mobil“, conchide O’Reilly.

     

    Administratorii motoarelor de cautare pleaca de la premisa ca navigarea pe Internet de pe telefonul mobil este inca destul de greoaie, utilizatorii fiind de cele mai multe ori nevoiti sa acceseze site-uri obisnuite, neadaptate pentru micul ecran al telefonului. Din acest motiv, strategia companiilor in ceea ce priveste cautarea pe mobil se bazeaza mai degraba pe servicii special create pentru celular, prin care utilizatorii sa aiba posibilitatea sa caute online indiferent unde s-ar afla.

     

    La o astfel de strategie s-a ajuns si pentru ca tot mai multe telefoane mobile de ultima generatie vin dotate cu sisteme de pozitionare prin satelit, astfel incat, daca un utilizator aflat intr-un oras nou este interesat sa gaseasca un anumit magazin sau restaurant si cauta pe telefonul sau mobil, motoarele de cautare sa poata oferi o lista cu cele mai apropiate locuri unde respectivul vrea sa ajunga. In plus, tehnologiile actuale le permit telefoanelor mobile sa indeplineasca aproape toate functiile pe care le aveau computerele acum zece ani. Iar acestea justifica investitiile in tehnologii si programatori din partea companiilor de pe piata cautarii online. Noile servicii de cautare pe mobil de la Google, Yahoo! si Microsoft reprezinta doar inceputul unei competitii acerbe pentru noul segment de piata. Motoarele de cautare au in plan sa-si imbunatateasca serviciile, astfel incat utilizatorii sa poata efectua cautari si prin intermediul comenzilor vocale.

     

    Aceasta presupune ca nu mai este nevoie de tastarea cuvantului-cheie sau a intrebarii pentru care cauta un raspuns pe telefon – operatiuni, de altfel, dificile avand in vedere dimensiunile reduse ale tastelor de pe celulare. Google a inceput deja sa ofere utilizatorilor de telefoane mobile posibilitatea sa efectueze cautari si prin voce.

     

    „Tehnologiile inovatoare pentru telefonul mobil in domeniul cautarii sunt lansate de cinci, poate chiar zece ori mai repede decat in cazul computerului“, constata Mike McCue, directorul executiv al Tellme Networks, compania achizitionata de Microsoft. „Si totusi, cautarea pe mobil s-ar putea dovedi si mai problematica decat a fost in cazul computerului la inceputuri, pentru ca navigarea pe telefon este mai dificila“, pune o surdina Marco Boerries, vicepresedinte al diviziei de cautare pe mobil a Yahoo!

     

    Compania a lansat recent un sistem de cautare online pentru telefoanele mobile, prin care ofera raspunsuri relevante la intrebarile utilizatorilor intr-un numar mai mic de pasi decat cel presupus de sistemul Google. Pe langa directii si locuri, Yahoo! permite si cautarea de stiri, informatii despre starea vremii in functie de regiune, plus ca ofera legaturi catre alte pagini de Internet utile pentru posesor. Firma a incheiat deja parteneriate pentru a include aplicatia software de cautare pe patru dintre cele mai populare marci de telefoane mobile din lume.

     

    Cu toate acestea, planurile ambitioase ale marilor motoare de cautare cu privire la telefoanele mobile ar putea fi impiedicate de un singur lucru, si anume de operatorii de servicii de telefonie mobila. Daca in cazul computerului, utilizatorii pot alege sa caute pe orice motor doresc, operatorii de telefonie au posibilitatea sa decida ce motor de cautare este mai accesibil pentru utilizatori si pe care vor sa-l plaseze in meniul telefoanelor care functioneaza in reteaua lor de servicii.

     

    Insa, dupa ce au investit miliarde de dolari in retele wireless si in relatii cu clientii, este greu de crezut ca operatorii de servicii de telefonie mobila vor trece cu vederea castigurile pe care le-ar putea genera serviciile de cautare pe mobil. „In SUA, spre exemplu, operatorii au autoritate deplina in ceea ce priveste telefoanele mobile si serviciile integrate in acest echipamente. Google, Yahoo si Microsoft ar putea fi mai degraba o amenintare pentru acestia decat un partener fiabil“, a spus Sam Jadallah, un investitor in start-up-uri de tehnologie pentru telefoanele mobile.

     

    Deocamdata, cautarea pe mobil mai are pana sa ajunga la stadiul in care se afla cautarea pe computer, chiar si in conditiile unei evolutii tehnologice sustinute. Diferentele dintre cautarea pe computer si cea pe telefonul mobil sunt mari, pentru ca utilizatorii sunt obisnuiti sa se foloseasca de computer pentru cautari intensive si ample, in vederea unor raspunsuri care sa ii ajute pe termen lung, in timp ce cautarile pe mobil sunt mai degraba privite ca o metoda rapida de a gasi informatii utilitare sau valabile pe termen scurt. „Modelul actual al business-ului de cautare online pe computer nu poate fi preluat si aplicat exact pe celulare. Trebuie gasit un model distinct, care sa asigure succesul pe care mizeaza motoarele de cautare“, a spus Mike McCue. „Iar pentru asta este nevoie de timp“.