BusinessMagazin

Blog

  • Dilema lui Inovescu

    Domnul Inovescu este producator de „snukere“, dar pe langa fabricarea propriu-zisa a „snukerelor“, trebuie sa angajeze oameni pentru administrarea cladirii, a sistemului informatic, a flotei auto, a departamentului de resurse umane. Adica acele activitati conexe, dar indispensabile pentru derularea afacerii. Problemele apar atunci cand administrarea serviciilor conexe consuma mai mult timp si mai multe resurse, umane si materiale decat activitatea de baza. De aici si solutia externalizarii. Daca spatiul unde functioneaza firma domnului Inovescu este inchiriat, primul serviciu deja externalizat este cel de administrare a cladirii – intretinerea, curatenia. Intr-o faza urmatoare, la fel se poate proceda si cu sistemul informatic sau cu flota de autovehicule a producatorului de „snukere“.

    Fictiunea cu domnul Inovescu a fost folosita, pentru a explica avantajele outsourcingului, de catre Philippe Valigny, director general al ALD Automotive, la seminarul „Outsourcing: costuri si beneficii“, organizat saptamana trecuta de Ziarul Financiar impreuna cu ALD Automotive si Class IT. Parte a grupului international ALD, compania a intrat in piata romaneasca in 2004 si are in prezent 114 clienti, in proportie de peste 90% societati internationale, pentru care asigura servicii complete de outsourcing auto. „Avem aproape 2.500 de autovehicule in portofoliu, iar pana la sfarsitul anului avem comenzi pentru inca 200 de masini“, spune Philippe Valigny. Piata outsourcingului auto este estimata la circa 10.000 de autovehicule, ceea ce reprezinta doar 4% din totalul masinilor comerciale. In Franta, procentul autovehiculelor externalizate este de 30%, iar in Marea Britanie sau Olanda cifra este chiar mai mare. Pe aceste date se bazeaza si estimarea conform careia capacitatea acestei piete este, in Romania, de 70.000 de masini. Pentru 2008, ALD Automotive spera sa ajunga la un portofoliu total de 4.000 de autovehicule.

    Companiile multinationale duc uneori pana la extrem externalizarea auto. Atunci cand politica firmei are in vedere outsourcingul, acesta se poate realiza chiar daca are ca obiect o singura masina. „Avem si clienti cu un singur autoturism. Insa externalizarea devine cu adevarat rentabila de la 20 de autovehicule in sus“, estimeaza Philippe Valigny. Dupa el, nici gasirea partenerilor de afaceri nu este usoara, deoarece societatile care furnizeaza astfel de servicii sunt privite ca intermediari, iar atelierele de reparatii sau intretinere incearca sa negocieze direct cu beneficiarii serviciilor.

    Companiile romanesti nu au ajuns atat de departe ca in exemplul cu un singur autoturism externalizat. Majoritatea prefera sa isi angajeze personal pentru toate activitatile conexe, cazul cel mai intalnit fiind cel in care o singura persoana se ocupa chiar de mai multe astfel de activitati. Conform unui studiu prezentat de PricewaterhouseCoopers, in Romania au insa potential mare de crestere serviciile de outsourcing legate de tehnologia informatiei, logistica, distributie si resurse umane, dupa o perioada in care cele mai frecventate au fost cele financiar-contabile. Pentru IT, outsourcingul ocupa doar 3% din piata, iar estimarile arata un procent posibil de pana la 15%. „Deocamdata, companiile sunt obisnuite sa isi realizeze proiectele IT «in house», cu propriii specialisti. Cresterea ar fi mai usoara daca cei din companii ar intelege ca outsourcingul iti da acces la forta de munca bine calificata si la un nivel de experienta pe care nu il gasesti intr-o societate nespecializata in IT“, spune Bogdan Tudor, reprezentantul furnizorului de servicii Class IT, care ofera servicii de outsourcing IT pentru firme ca Rompetrol, Adecco, Generali, Bosch.

    La capatul celalalt al „lantului trofic“, unde gasim Romania ca destinatie pentru serviciile de externalizare, cresterea este asteptata in special de la companiile europene. „Compatibilitatea lingvistica, apropierea culturala si fusul orar sunt avantaje ale Romaniei in atragerea de clienti din Europa. Tendinta, in prezent, este de a externaliza cat mai aproape serviciile («nearsourcing» sau «nearshoring», n. red.), in dauna unor zone indepartate, precum India“, a declarat Radu Andrei, manager al departamentului Advisory Performance Improvement din PricewaterhouseCoopers.

    Apartenenta la aceeasi familie lingvistica ajuta in special la dezvoltarea externalizarii serviciilor de suport, cum sunt call center-urile. „Potentialul acestor centre de servicii este de 2.000 de angajati numai in Bucuresti. In prezent, noi avem doar 250, iar principalii clienti sunt companii din Europa Latina, ca Franta si Spania“, spune Vaclav Susen, BPO (business process outsourcing) services centre lead al Accenture, unul dintre cei mai mari furnizori de servicii de acest fel din lume. Accenture a deschis anul trecut primul sau centru de BPO din Romania, la Bucuresti, care avea in iulie circa 200 de angajati. Potrivit lui Susen, cand centrul de aici va ajunge la 2.000 de angajati, adica in urmatorii ani, Accenture ar putea sa deschida noi centre in alte orase mari, Cluj sau Timisoara. Compania americana mai are in Europa centre de BPO la Praga, Bratislava si Varsovia, precum si un centru de IT la Riga.

    Odata cu maturizarea pietei apar si sofisticari ale circuitului. Pe de o parte, vom avea de-a face cu externalizarea catre mai multi furnizori ce lucreaza concertat la unul si acelasi serviciu („multisourcing“), de cele mai multe ori contribuind fiecare cu expertiza specifica la un singur proiect, mai ales in domeniul IT; un astfel de mod de lucru reduce timpul de lucru si exploateaza mai bine specializarile furnizorilor. Pe de alta parte, va aparea tendinta de a folosi un singur furnizor („lead supplier“) care se ocupa apoi de gasirea unor subfurnizori pentru toate necesitatile de outsourcing ale clientului. Acest tip de „single outsourcing“ insa este mai putin raspandit la ora actuala in Romania. Societatile care ofera servicii de externalizare sunt, in general, specializate intr-un singur domeniu, nefunctionand ca integratori de genul Accenture. Si, cum era de asteptat, multi dintre furnizorii de servicii externalizeaza ei insisi cat mai mult din activitatile conexe catre alte societati. „Noi am externalizat resursele umane, servicii financiare ca plata salariilor sau incasarea facturilor si administrarea sediului“, spune Philippe Valigny.

  • Spre 150 de dolari barilul

    Prea optimisti am fost noi in privinta rezervelor de petrol. Nu e vorba de cat de mult petrol exista, ci de cum o sa dezvoltam rezervele: cat o sa ne ia sa facem asta si de cat petrol o sa avem nevoie“, a spus saptamana trecuta Christophe de Margerie, CEO al grupului francez Total, la o conferinta despre petrol la Londra. Francezul, care a insistat ca nu e numai punctul lui de vedere, ci al tuturor oamenilor din industrie dispusi sa vorbeasca pe sleau, n-a acuzat nici nivelul rezervelor („niciodata n-au fost asa de mari“), nici eventuale constrangeri tehnologice, ci dificultatea de a ajunge la ele, atata vreme cat tarile posesoare de petrol nu vor sau nu pot sa-si ofere rezervele spre exploatare.

    E o schimbare surprinzatoare fata de ceea ce zicea anul trecut Thierry Desmarest, predecesorul lui De Margerie, cum ca in jurul anului 2020 productia de petrol isi va fi atins varful si de atunci nu va mai putea urma decat declinul (celebra teorie „peak oil“). Cu alte cuvinte, nu e vorba ca se termina prea repede rezervele de titei, ci de politica si ideologia care, in varii forme, impiedica accesul la ele. De Margerie stie, intr-adevar, pe propria piele ce greu e sa ajungi la rezervele altora: Total a izbutit cu mari eforturi sau se lupta inca sa obtina felii din proiecte petroliere dificile in Iran (in pofida chiar a vointei guvernului de la Paris), Kazahstan sau Rusia. Asa incat verdictul lui, ca un nivel al productiei mondiale de 100 de milioane de barili pe zi ar fi deja o estimare optimista (fata de 85 in prezent si un orizont de 116 milioane vizat de Agentia Internationala pentru Energie), e de luat in seama, ca si concluzia ca in asemenea conditii de oferta limitata, preturile nu pot decat sa creasca.

    Deocamdata, ultimul record – 96 de dolari pe baril – a fost batut saptamana trecuta, iar pragul de 100 de dolari pare o chestiune de zile sau de saptamani, putini analisti incumetandu-se sa spuna ca el nu va fi atins inainte de sfarsitul anului. Masura tensiunii de pe piata a fost data de decizia de zilele trecute a Chinei, prima in ultimul an si jumatate, de a scumpi carburantii cu aproape 10%, cu toate ca promisese ca nu va misca preturile pana la sfarsitul anului, ca sa nu alimenteze inflatia. Mai aproape de noi, un membru al Consiliului de guvernare al Bancii Centrale Europene a avertizat ca scumpirea continua a petrolului ar putea provoca in economia mondiala „conditii pentru stagflatie“ (urcare necontrolata a preturilor combinata cu crestere economica foarte slaba sau nula, crestere a somajului si finalmente recesiune).

    Pana unde poate urca pretul? In ultimii trei ani, adica de cand petrolul a inceput sa se scumpeasca vizibil, presa a tot repetat ceea ce a devenit un stereotip: faptul ca, in termeni reali, preturile atinse in perioada de criza de la inceputul deceniului ’80, maximul istoric, nu au fost atinse inca. Valoarea reala a urcat de la circa 80 de dolari pe baril in toamna anului 2004 (cand pretul nominal era de 50 de dolari pe baril) la peste 100 de dolari in toamna anului 2007. Analistii companiei de consultanta Platts au calculat recent echivalentul de astazi al maximului absolut din 1980, care ar fi de 103,69 dolari pe baril.

    O astfel de valoare, conform omului de afaceri Dinu Patriciu, va fi atinsa rapid, pentru ca in toamna anului viitor sa se ajunga la 150 de dolari barilul. Mai precis, „probabil la anul, pe vremea asta, va fi sarit de 150 de dolari pe baril“, spune directorul general al Rompetrol. Un asemenea prag nu poate fi evitat, precizeaza Dinu Patriciu, explicand ca modelul curbelor de evolutie duce spre acest pret in aproximativ un an. Asa sa fie? Prin septembrie anul trecut, cand barilul era in jur de 60 de dolari, Patriciu estima ca ar putea ajunge „in viitorul apropiat“ la 100 de dolari pe baril; la randul sau, Constantin Tampiza, directorul executiv al Lukoil Romania, spune ca la sfarsitul anului trecut, cand a fost intrebat cum va fi in 2007 pretul petrolului, a estimat ca inca din primele luni ale anului va ajunge aproape de 90 de dolari.

  • Cei ce achita nota de plata

    Cresterea inflatiei este principala consecinta a scumpirii petrolului, avand in vedere influenta combustibilului asupra tuturor produselor din cosul de consum.

    SOCOTELI. „Inflatia directa cauzata de scumpirea petrolului creste cu 0,6% la o crestere cu 10% a pretului combustibilului, iar inflatia indirecta este de 1,2-1,3% la aceeasi crestere a pretului“, spune Liviu Voinea, director al GEA. Scumpirea barilului de petrol la nivel international nu se vede insa imediat la pompa, ci dupa sfarsitul unui ciclu de productie, care dureaza 45 de zile. Conform lui Dinu Patriciu, 10 dolari in pretul unui baril (fie crestere, fie depreciere) se traduc prin 20 de bani (2.000 de lei vechi) pe litrul de carburant. Cum o crestere de 10% a pretului carburantului ar insemna putin peste 30 de bani (3.000 de lei vechi) in Romania, ar trebui ca petrolul sa fie mai scump cu 15 dolari pentru ca inflatia sa urce cu 0,6%.

    CONSUMUL. Astfel de efecte par inevitabile in cazul in care se scumpeste petrolul, deoarece, dupa cum spune Dinu Patriciu, „consumul de carburanti nu are niciun fel de elasticitate“, iar o crestere a pretului carburantilor nu va duce neaparat la o scadere a volumelor vandute de benzinarii. Constantin Tampiza, directorul Lukoil Romania, considera insa ca o scumpire a carburantilor va scadea consumul casnic, care reprezinta cam 20% din volumele din retail.

    ALTE SCUMPIRI. Cealalta parte a consumatorilor sunt cei industriali si de afaceri, care nu vor putea insa sa scada consumul: „Acestia isi vor cumpara in continuare aceeasi cantitate si vor incerca sa paseze costul adiacent consumatorului final, marindu-si astfel preturile, ceea ce se va reflecta intr-o inflatie mai mare“, considera Codrut Pascu, directorul biroului de consultanta al Roland Berger Romania.

  • De ce se scumpeste petrolul

    La baza cresterii pretului petrolului se afla o combinatie de factori obiectivi, de natura economica si geopolitica, dar si conjuncturali, in primul rand speculatiile investitorilor financiari.

    – Scaderea continua a dolarului in raport cu principalele valute. De obicei, pretul petrolului evolueaza invers proportional cu dolarul, pentru ca un dolar slab stimuleaza migratia spre petrol, aur si alte materii prime ca plasamente alternative la cele monetare.
    – Cresterea accelerata, peste oferta, a consumului in statele dezvoltate, in primul rand in SUA, a carei economie a continuat sa creasca solid in pofida crizei ipotecare, dar si in statele emergente, in primul rand in China.
    – Tensiunile geopolitice, latente sau acute: Statele Unite si Iran, Turcia si rebelii kurzi, situatia din Irak. La acestea se adauga incertitudinile pe termen mai lung privind stabilitatea livrarilor din state OPEC ca Venezuela sau Nigeria.
    – Reduceri temporare ale livrarilor, ultima fiind cea din Mexic, cauzata de vremea nefavorabila. Explozii la rafinarii, amenintari teroriste, avertismente privind nationalizarea unor active petroliere, orice eveniment ce ar putea influenta pretul petrolului se reflecta pe o
    piata extrem de sensibila la zvonuri.
    – Prezenta pe piata a investitorilor financiari care speculeaza pe petrol. Impactul acestora s-a accentuat dupa criza imobiliara din SUA, avand in vedere ca pentru un fond de investitii, un castig rapid din scumpirea petrolului poate amortiza riscurile de pe urma expunerii pe piata creditelor ipotecare secundare.

  • Noua luni bune

    Desi aflata in mijlocul unui intens proces de restructurare, cea mai mare banca romaneasca, BCR, pune pe masa actionarilor de la Erste Bank rezultate (macar) pe masura celor pe care le pune orice alta banca din grupul austriac. In primele noua luni din 2007, profitul net al BCR a crescut cu mai bine de 21% fata de aceeasi perioada a anului trecut, ajungand la aproape 220 de milioane de euro.

    E o situatie „satisfacatoare“ si cu perspective de a se mai imbunatati „putin“ in ultimul trimestru al anului, aprecia Andreas Treichl, CEO al Erste Bank, la prezentarea rezultatelor grupului in fata analistilor la Viena. Spre comparatie, in aceeasi perioada, banca pe care o detin austriecii in Cehia, Ceska sporitelna, anunta un profit net (dupa deducerea participatiilor minoritare) de 260 de milioane de euro, in crestere cu 12,4% fata de aceeasi perioada a anului precedent. In Slovacia, Slovenska sporitelna afisa in septembrie o crestere a profitului de la an la an de 22% (pana la 90,6 milioane de euro). Si, in pofida restructurarii care „va continua sa afecteze si rezultatele din 2008“, dupa cum aprecia recent Ioan Cuzman, presedintele SIF Banat-Crisana (actionar minoritar al bancii), austriecii reconfirma ca de la Romania asteapta mult: obiectivul de crestere a profitului net pentru BCR pentru 2007 ramane batut in cuie la 40% (inaintea deducerii costurilor cu restructurarea).

    Schimbarile interne si investitiile masive in retelele de sucursale sunt, de fapt, firul rosu care leaga primele zece banci din Romania, dupa ce sase dintre ele si-au anuntat rezultatele de la finele lunii septembrie. Desi lipsesc informatii despre BRD, Raiffeisen, Unicredit Tiriac si ING – care nu au publicat sau nu obisnuiesc sa-si prezinte deloc bilantul la noua luni – schimbarile de pozitie sunt evidente.

    Banca Transilvania, unul dintre cei mai agresivi jucatori in ultimii ani, pierde cota de piata in fata grecilor de la Alpha Bank, inviorati parca de atentia mai mare data zonei de retail sub conducerea lui Sergiu Oprescu si a celor de la Bancpost, scapati de acum de un proces de restructurare ce i-a tinut in loc in ultimii ani. „O restructurare profunda iti scade drastic capacitatea de a fi activ pe piata“, apreciaza presedintele Bancpost, Mihai Bogza, care poate insa de acum sa se bucure de rezultatele acestei transformari. Dupa primele noua luni din 2007, banca pe care o conduce – in echipa cu fostul vicepresedinte responsabil cu retailul de la HVB, Manuela Plapcianu, ce a preluat din acest an pozitia de director general al bancii elene – a obtinut un profit net de 14,5 milioane de euro, de peste cinci ori mai mare decat in aceeasi perioada din 2006. Mai mult, culegand acum roadele schimbarilor din ultimii doi ani, dupa cum spune tot Bogza, Bancpost se lupta acum pentru locul cinci cu ceilalti eleni din top zece, Alpha Bank. Greu de spus cine castiga, in conditiile in care diferenta dintre volumul activelor pentru cele doua banci este de 300 milioane de euro, iar cele patru miliarde de euro ale Bancpost (potrivit datelor actionarului majoritar, Eurobank) includ si finantarile externalizate.

    Indiferent de locul unde s-ar plasa in final, evolutia Alpha Bank in primele trei trimestre este notabila, in conditiile in care banca a reusit sa-si majoreze activele de trei ori mai repede decat piata, potrivit propriilor aprecieri, ajungand la o cota de piata estimata la 5,8%. Expansiunea retelei de sucursale cu 31 de noi puncte de lucru de la inceputul anului, pana la peste 100 in prezent, a ajutat-o sa ajunga la active de 3,7 miliarde de euro. Totusi, cresterea agresiva din ultimul an are costurile ei – o diminuare a profitului brut din primele trei trimestre cu aproape 17% fata de aceeasi perioada din 2006.

    Devansata de Alpha Bank (si probabil de Bancpost) din punctul de vedere al cotei de piata, Banca Transilvania incheie primele trei trimestre cu un profit net de 40 de milioane de euro si active de 3,4 miliarde de euro. Rezultate care, potrivit directorului general al bancii, Robert Rekkers, „inseamna aproape atingerea obiectivelor anuale cu trei luni inainte de sfarsitul acestuia“. Un motiv pentru ca directorul general al bancii romanesti sa afirme ca „tintele de profit pentru anul in curs vor fi depasite substantial“.

    Asteptari la fel de optimiste emite si austriacul Gerald Schreiner, sub bagheta caruia Volksbank a cunoscut in ultimul an o adevarata frenezie in activitatea de retail si a ajuns, la inceputul acestui an, intre primii zece jucatori. Doar in ultimul an, pariul cu retailul i-a ajutat pe austrieci aproape sa-si tripleze volumul de credite acordate (pana la 1,79 miliarde de euro la finele lunii trecute) si sa castige accelerat cota de piata. La sfarsitul lui septembrie, activele bancii ajunsesera la 2,7 miliarde de euro, in crestere cu 166% fata de aceeasi perioada a anului precedent – rezultat ce-l face pe presedintele bancii sa spere ca tinta (active de trei miliarde de euro), stabilita la inceputul anului, sa fie depasita. Schreiner, care spera sa vada banca cel putin pe pozitia a cincea pana in 2011, estimeaza ca in septembrie cota de piata a Volksbank a urcat la 4%, fata de de 2,3% la inceputul anului.

    In lipsa informatiilor despre rezultatele olandezilor de la ING Bank, care nu au anuntat situatia actuala, este destul de greu de estimat cat de mult au reusit austriecii sa urce in top si daca se plaseaza acum pe locul noua sau chiar si mai sus, pe opt. In schimb, caderea CEC pe ultimul loc din top zece in functie de active este aproape o certitudine. Doar o situatie greu de crezut, in care olandezii nu ar fi crescut aproape deloc, ar mai putea plasa singura banca comerciala ramasa in proprietatea statului pe un alt loc, atata vreme cat CEC a terminat primele trei semestre cu active de 2,64 miliarde de euro.

    Caderea CEC in clasamentul dupa active nu este o surpriza, in conditiile in care banca a intrat pe acest fagas de mai multa vreme, iar restructurarea a mers cu pasi mici in asteptarea unei privatizari ce n-a mai venit. Si totusi, eficientizarea – misiune pornita de fostul sau presedinte Eugen Radulescu si preluata in mai din mers de Radu Ghetea, fostul vicepresedinte al Alpha Bank – da roade, chiar daca nu la toate capitolele. CEC a anuntat la finele lunii septembrie rezultate care au surprins: un profit net de peste 21 de milioane de euro, mai mult decat dublu fata de anul precedent. Rezultate care, spune Radu Ghetea, „ne dau posibilitatea in perioada urmatoare sa ne concentram in principal pe modernizarea si eficientizarea bancii“.

    Din partea bancilor ce nu si-au anuntat inca rezultatele dupa primele trei trimestre, surprize prea mari nu ar avea de unde sa vina. Greu de crezut ca, dupa cum a evoluat in ultimele 12 luni, BRD ar putea fi urnita de cineva de pe locul secund al clasamentului si nici la capitolul profit analistii nu asteapta surprize neplacute. Rezultatele BRD vor fi date publicitatii pe 12 noiembrie, iar dupa inca o zi le vor publica si italienii de la UniCredit. Plasata pe locul patru, dupa Raiffeisen, UniCredit a trecut printr-un amplu proces de fuziune cu HVB Tiriac, incheiat in iunie. Noua banca, UniCredit Tiriac Bank, avea la data fuziunii active totale nete de 3,7 miliarde de euro (calculate pe baza bilanturilor celor doua institutii dupa primul trimestru). ING, pe de alta parte, nu isi prezinta rezultatele trimestriale pe piata locala, insa la nivel de grup ele vor fi facute publice in aceasta saptamana.

    Dupa noua luni ale lui 2007, schimbarile din top 10 al bancilor romanesti nu arata decat ca finalul anului s-ar putea dovedi si mai agitat. Cert este ca profiturile obtinute de bancheri aproape pe linie – chiar daca nu cu ritmuri de crestere la fel de spectaculoase ca in anii precedenti, dar oricum in urcare – par a-i da dreptate sefului de la Millennium bcp, una dintre „mezinele“ sistemului bancar romanesc. In pofida concurentei puternice, Filipe Pinhal, presedintele grupului portughez, spunea de curand ca se asteapta ca Romania, unde au intrat recent cu o investitie de la zero, va fi pentru grup piata cu cel mai mare potential. De la varful si, respectiv, din coada clasamentului bancar (in functie de active), portughezul Pinhal si austriacul Treichl – care se luptau acum doi ani umar la umar pentru BCR – au ceva in comun: pretentii ridicate de castig de la piata romaneasca.

  • Rocada greilor

    In topul primelor zece banci in functie de active, primele trei trimestre din 2007 au adus schimbari vizibile de pozitii. 
     
    Banca
    Active 2006 (mld. euro)
    Cota de piata 2006
    Active trim. III 2007 (mld. euro)
    BCR
    13,30
    26,2
    16,5
    BRD
    8,28
    16,3
    N./A.
    Raiffeisen Bank
    4,08
    8
    N./A.
    Unicredit Tiriac*
    3,44
    6,8
    N./A.
    Banca Transilvania
    2,38
    4,7
    3,4
    Bancpost
    2,27
    4,5
    4,0
    Alpha Bank
    2,11
    4,2
    3,7
    ING Bank
    2,13
    4,2
    N./A.
    CEC
    2,08
    4,1
    2,64
    Volksbank
    1,37
    2,7
    2,72
     
    * au fuzionat In 2007

  • Recolta de toamna

    Sase din primele zece banci in functie de active si-au anuntat pana in prezent rezultatele pentru primele noua luni din 2007.
    Banca
    Profit net trim. III 2007 (mil. euro)
    Profit net trim. III 2006 (mil. euro)
    BCR
    219,6
    178,0*
    BRD
    N./A.***
    134,7
    Raiffeisen
    N./A.****
    N./A.****
    Unicredit Tiriac
    N./A.***
    62,9
    Banca Transilvania
    40,0
    23,7
    Bancpost
    14,5
    2,7
    Alpha Bank**
    23,3
    28,0
    ING
    N./A.
    N./A.
    CEC
    21,0
    9,3
    Volksbank**
    16,2
    10,0
    *          august 2006     
    **        profit brut
    ***      vor fi anuntate pe 12 nov. (BRD) si 13 nov. (UNICREDIT Tiriac)
    ****    Raiffeisen nu prezinta rezultatele la noua luni
     

    Nota: Potrivit informatiilor de la jumatatea anului, ABN Amro a iesit din top 10

  • Dati cat va lasa inima

    In urma cu o luna, formatia Radiohead a luat o decizie insolita pentru industria muzicala – a scos la vanzare pe internet albumul „In Rainbows“ fara a stabili un pret exact pentru melodii, lasand la latitudinea fanilor cat sa plateasca pentru ele. Pentru a putea vinde melodiile exclusiv pe internet, pe site-ul oficial, formatia a renuntat la contractul cu casa de inregistrari EMI. Efectul? Pana acum, cei ce au luat albumul de pe site-ul Radiohead au platit in medie 5,5 euro pentru intreg albumul, insa mai mult de jumatate dintre cei 1,2 milioane de cumparatori din primele doua zile l-au descarcat gratuit.

    Miscarea Radiohead, e drept, a inspirat si a atras reactii din partea intregii industrii. Numarul cantaretilor care au ales sa se promoveze singuri, fara a mai apela la case de productie, s-a inmultit in ultimele saptamani, de la Madonna si pana la Nine Inch Nails sau The Charlatans. O asemenea strategie de marketing, au spus unii, ar putea redefini modul prin care va fi distribuita muzica in toata lumea. Mai clar, pe masura ce tot mai multi prefera sa descarce muzica de pe internet, legal sau nu, veniturile din vanzarile de melodii scad, insa castigurile vin din produse care au legatura cu albumele muzicale, cum ar fi concertele si materialele promotionale de genul tricourilor. Prin urmare, muzica trebuie sa ajunga la consumatori intr-un timp cat mai scurt de la momentul cand se anunta lansarea, pentru a mentine interesul publicului. Exact ceea ce au provocat deci piratii in ultimii ani, cand au plasat pe internet albume cu mult inainte de lansarea lor oficiala, determinand astfel multi interpreti sa-si devanseze lansarea productiilor pe piata.

    „Inainte era destul de simplu. Melodiile de pe album ajungeau la radio, cantaretul era intervievat de revista Rolling Stone, aparea la emisiunea TV Saturday Night Live si era cunoscut“, spune Bruce Flohr, executiv in cadrul Red Light Management, care il reprezinta pe Dave Matthews si trupa sa. „Acum, iti publici videoclipul pe YouTube, iti «aranjezi» profilul pe MySpace si Facebook, faci un turneu si la final, ai o sansa sa ai un album de succes.“

    In locul contractului cu casa de productie cu care a lucrat pana acum – Warner Music, Madonna a semnat recent unul in valoare de aproape 83 de milioane de euro cu Live Nation, un promotor de concerte. Cantareata va trebui sa inregistreze in mai putin de 10 ani, perioada pentru care a fost semnat contractul, trei albume pe care Live Nation le va promova, atat online cat si offline, prin concerte.

    Trupa Nine Inch Nails a renuntat la casa de productie, pentru a fi „mai aproape de public“ si pentru a se promova „asa cum credem de cuviinta, intr-o industrie a muzicii care a inceput sa se schimbe radical“, dupa cum spune Trent Reznor, liderul grupului. Reznor a devenit un erou al celor ce descarca ilegal melodii de pe internet: el a ridiculizat in timpul unui concert preturile ridicate ale CD-urilor si le-a spus celor prezenti ca este mai bine sa fure melodiile de pe internet, pentru ca muzica este gratuita.

    Un alt adept al strategiei de marketing „decideti voi cat costa“ este Cliff Richard, vedeta pop lansata in anii ’50. Doritorii vor putea descarca de pe internet cel mai recent album al sau, „Love… The Album“, ce urmeaza sa fie lansat la 12 noiembrie. Aici strategia e un pic diferita, pretul urmand sa coboare de la pragul initial „teoretic“, de 11,5 euro, pe masura ce tot mai multi vor cumpara albumul, iar cumparatorii nu vor fi buni de plata decat de la data lansarii, cand se va stabili pretul final, „real“.

    Exista insa si cazuri cum este cel al britanicilor de la The Charlatans, care au anuntat recent ca urmatorul lor album va fi oferit gratis pe Internet. „Putini mai cumpara CD-uri cu muzica in ziua de azi, din moment ce pot descarca melodiile gratis si ilegal de pe internet“, spune Alan McGee, managerul formatiei. „Si atunci de ce sa nu dam muzica gratuit?“ Exemplul a fost urmat si de formatia Travka, printre primele din Romania care au hotarat sa-si publice pe internet ultimul album, „Vreau sa simt Praga“, pe site-ul Radio Lynx.

    Faptul ca vanzarile de muzica au scazut foarte mult in ultimii ani din cauza pirateriei nu este nicio noutate. Numai ca decizia Radiohead si a celorlalti vine sa abordeze abia acum aceste probleme pe care industria s-a tot straduit sa le rezolve luptandu-se in justitie cu piratii sau instituind ingradiri tehnice pentru cei ce copiaza ilegal fisierele cu muzica. „La urma urmei, noi, artistii, ne dedicam vietile ca sa producem cat mai bine muzica, asa ca mi-ar placea ca publicul sa-i sustina pe artisti. Dar ar trebui sa fiu furios pe un public care vrea asa de mult sa asculte muzica incat se duc pe internet ca s-o ia cu doua saptamani inainte de lansarea oficiala?“, comenteaza Reznor.

    Altii nici macar nu cred ca pirateria este cea mai mare problema a acestei industrii. „Casele de inregistrari adopta un model de business ineficient, din care exclud aproape cu desavarsire internetul, ignorand nevoile pietei. Asa ca vanzarile de muzica scad si vor continua sa scada“, spune Mike Goodman, analist al Yankee Group. Altfel spus, modelul de business in industria muzicii a ramas aproximativ acelasi inca din anii ’90, cand vanzarile caselor de discuri aveau cresteri astronomice pentru ca toata lumea isi inlocuia casetele audio si discurile de vinil cu CD-uri. De atunci insa, in ecuatie a intrat internetul, iar odata cu el pirateria, care aduce caselor de inregistrari din toata lumea pierderi anuale de 2,9 miliarde de euro, conform Recording Industry Association of America (RIAA).

    „Oricum, si daca ar fi eliminata complet pirateria incepand de maine, in 2008 tot vor fi pierderi de aproape 700 de milioane de euro“, continua Goodman, care crede ca daca lucrurile nu se schimba, casele de discuri asa cum sunt astazi nu vor mai exista peste 5-10 ani, iar muzica va fi disponibila numai online. O asemenea perspectiva a scandalizat companiile, intrucat casele de inregistrari au avut de-a lungul timpului un rol extrem de important in succesul cantaretilor, mai ales pentru ca finantau productia de CD-uri si promovarea artistului inainte ca acesta sa incaseze vreun ban din muzica sa. Daca ar fi pornit de la bun inceput pe internet, fara a avea in spate o casa de productie care sa-i promoveze, multi dintre artistii de astazi nu ar fi ajuns atat de faimosi. „Niciun artist din industria muzicii nu este chiar atat de faimos pe cat se crede. Au in spate ani de investitii din partea unei case de discuri care are grija in permanenta sa atraga fani, pentru ca in realitate, cei cu adevarat impatimiti de muzica si dispusi sa dea bani pe ea sunt putini“, este de parere James McQuivet, analist in cadrul Forrester Research.

    Criticii caselor de discuri (sau optimistii privind viitorul industriei) aduc in discutie exemple ca acela al lui Esmee Denters, o tanara de 18 ani din Olanda, care in urma cu un mai bine de un an publica pe Internet, mai exact pe YouTube, primul clip video cu ea cantand o melodie. Clipul ei a facut inconjurul lunii, iar ea a fost remarcata de artisti precum Justin Timberlake, Kelly Rowland sau Natasha Bedingfield. Acum, tot pe YouTube, canta live melodii in duet cu o parte dintre ei si este cantareata care a deschis anul acesta sase dintre concertele lui Timberlake. Probabil ca la asa ceva se refera Rolf Schmidt-Holtz, CEO al companiei Sony BMG, cand declara pentru Financial Times ca „trebuie sa devenim un cultivator de talente in loc de un vanzator de CD-uri“. Numai ca si pentru casele de discuri, ideea e deocamdata la fel de vaga pe cat este, pentru cei ce-si dau gratis muzica pe internet, propriul lor viitor financiar.

  • Ieftin ca o masina

    Cu o populatie a carei medie de varsta e sub 25 de ani si cu o clasa de mijloc in expansiune rapida, India va detrona anul viitor China din pozitia de piata auto cu cea mai mare crestere, potrivit estimarilor CSM Worldwide, o companie de analiza si predictii privind industria auto. Ca sa cucereasca aceasta piata, producatorii auto incep sa raspunda preferintei indienilor pentru masini mici si ieftine. Prin urmare, companiile auto vin cu noi modalitati de a dezvolta si de a construi automobile.

    „Intrebati un miliard de oameni si 99% dintre ei va vor spune ca isi doresc o masina“, spune Jagdish Khattar, managing director la Maruti Suzuki India, cel mai mare producator auto din tara. „Problema e cati isi pot permite acea masina?“

    Multa vreme, doar cativa producatori auto din India si-au pus o asemenea intrebare. Piata de masini mici din aceasta tara este dominata de Hyundai Motors India, Tata si Maruti Suzuki, care este un joint-venture intre Maruti din India si Suzuki din Japonia. Maruti Suzuki are o cota de peste 50% din intreaga piata, gratie modelelor sale ieftine care se vand cu 195.000 de rupii (5.000 de dolari – cam 3.470 de euro).

    Acum, producatorii straini intra si ei in competitie, crescand presiunea de a produce masini mai ieftine si totodata mai atragatoare. Numai din iunie si pana in septembrie, Skoda, divizie a Volkswagen, a anuntat ca va incepe sa fabrice si sa comercializeze in India modelul sau din clasa mica, Fabia; presedintele Toyota, Fujio Cho, a spus ca firma lui ar putea introduce o noua masina mica pentru India; directorii de la Ford Motor au spus ca studiaza situatia, iar Renault-Nissan a anuntat ca va deschide aici un centru de inginerie si design, pe langa precedentele sale planuri de a construi o fabrica in India.

    Renault-Nissan – alianta Renault din Franta cu Nissan din Japonia – a tot purtat discutii cu producatorul local de scutere Bajaj Auto despre construirea unei masini ieftine despre care analistii spun ca ar putea costa in jur de 3.000 de dolari. Hyundai va adauga un nou model de mic litraj la linia sa deja existenta si isi va dubla productia locala, iar Honda pregateste o masina mica adaptata pentru piata indiana. Luna trecuta, Fiat a semnat un parteneriat cu Tata, anuntand un joint-venture cu participatii egale pentru productia de masini, motoare si sisteme de transmisie in India, atat pentru piata locala cat si pentru export.

    India se deosebeste de pietele auto fara crestere sau cu o crestere lenta, ca SUA si Europa Occidentala, si chiar de pietele cu crestere rapida, precum China, prin aceea ca accentul se pune aici pe masini mici si ieftine, dar cu patru usi, nu cu doua, si cu loc destul cat sa incapa in ele o familie ceva mai numeroasa. In timp ce indienii din paturile superioare sunt atrasi de modele foarte spatioase si de cele de import, precum Mercedes-Benz, cei care isi cumpara prima masina vor constitui o mare parte din cresterea pietei in anii urmatori.

    Pana in 2013, estimeaza CSM, piata indiana se va extinde cu o medie de 14,5% pe an, comparativ cu doar 8% cat va inregistra China. CSM apreciaza ca in 2013, in China se vor cumpara 10,8 milioane de masini, in timp ce in India doar 3,8 milioane, dar, datorita supraaglomerarii cu producatori autohtoni si straini din China, India este o piata mai atractiva pe termen lung.

    Daca producatorii mondiali isi pot da seama cum sa faca masini mici si ieftine in India, e de asteptat sa inceapa sa le exporte spre alte piete cu crestere rapida unde procentul de detinatori de automobile ramane scazut: Asia de Sud-Est, Africa si Orientul Mijlociu. Mai intai trebuie sa cucereasca insa aceasta piata. Compania de consultanta AT Kearney estimeaza ca o masina cu un pret de 3.000 de dolari ar putea atrage vanzari de 300 de milioane de bucati pana in 2020.

    Evident, analistii au prevazut expansiunea Chinei cu zeci de ani inainte ca ea sa inceapa sa se produca, iar o criza economica sau o schimbare politica ar putea sa amane si cresterea Indiei. Dar milioanele de indieni ce vor cumpara masini ar putea sa fie de acord cu Shuchita Bagga, care si-a cumparat prima ei masina in iulie anul acesta. „Bugetul a fost cel mai important lucru“, spune Bagga (26 de ani), viitor specialist in resurse umane care castiga cam 375.000 de rupii anual (cam 9.500 de dolari) si a platit putin peste 235.000 de rupii (6.000 de dolari) pentru masina. „Nu am cum sa-mi iau o masina mare sau scumpa“, afirma ea.

    Pe langa indivizii cu profilul economic al lui Bagga, producatorii auto privesc si spre populatia de posesori de scutere a Indiei, aproximativ 65 de milioane, in majoritate barbati. In prezent, familii intregi fac naveta cu scuterul, cu barbatul pe post de sofer, cu femeia in capatul seii si pana la trei copii inghesuiti intre ei. Masina Populara va crea o situatie unde „cineva care nici n-a visat in viata lui la o masina ajunge sa descopere dintr-odata ca si-o poate permite“, spune Ravi Kant, managing director la Tata Motors. „Imaginati-va ce incantare!“

    Ecologistii si cei preocupati de standardele de siguranta sunt mai putin entuziasti. Anumita Roychowdhury, director asociat la Centrul pentru Stiinta si Mediu din New Delhi, spune ca vehiculele foarte accesibile vor inrautati poluarea si congestiile de trafic din India. Deja aproape 60% din orasele Indiei au niveluri de poluare considerate critice, spune Roychowdhury.

    Cat priveste standardele de siguranta, directorii din industria auto insista ca masinile lor vor satisface standardele de pe pietele unde vor fi comercializate. Dar in India, acele standarde nu includ in prezent testarea rezistentei la impact a unei masini cu manechin, airbaguri sau sistem de franare anti-blocare (ABS). Criticii se tem ca un plus de cateva mii de masini pe sosele va creste rata si asa mare de accidente si de mortalitate din India, iar cei ce se deplaseaza cu masini ieftine sunt cei mai predispusi sa fie raniti sau chiar ucisi.

    La nevoia de viteza si de dimensiuni mari din America de Nord, pretentiile de la o masina sunt aici „aproape diametral opuse“ celor din India, spune Craig Cather, presedinte si director executiv la CSM. Aceasta ar putea limita expansiunea masinilor foarte ieftine pe piete foarte mature ca Statele Unite si Europa Occidentala. Dar asta nu inseamna mare lucru. Producatorul de componente Robert Bosch estimeaza ca vehiculele care costa sub 7.000 de euro vor insemna circa 13% din piata mondiala pana in 2010 sau 10 milioane de masini anual. Si pana atunci, vanzarile masinilor cu preturi mici vor creste de doua ori mai repede decat restul pietei, potrivit Bosch.

    Competitia intre fabricanti pentru a face masini mai ieftine ar putea ajuta in final India sa devina o atractie pentru cercetarea si dezvoltarea auto, dupa ani de starturi false si complicatii cauzate de birocratie, de infrastructura proasta si de migratia fortei de munca.
    La fabrica Maruti din Gurgaon, in sudul metropolei New Delhi, spre exemplu, se ajunge pe un drum cu gropi plin de vaci, flancat de tarabe unde se vand sucuri si gustari printre niste fatade de beton darapanate. Recent, portiuni din drumul presarat cu gunoaie au fost spalate de o ploaie scurta, facand ca traficul asurzitor sa se blocheze la inceputul dupa-amiezii. Dar, dupa portile fabricii Maruti, compania a creat o insula bine reglata, autonoma: 4.700 de angajati ai Maruti muncesc inauntrul cladirilor gri si tot asta fac inca pe atatia angajati ai distribuitorilor, ale caror depozite si unitati de productie inconjoara principalele fabrici ale Maruti.

    Intregul ansamblu isi produce singur electricitatea si isi recicleaza apa reziduala. Inauntrul fabricii principale se afla toate materialele de care compania are nevoie pentru doua ore de productie la ritmul actual de lucru de o masina la fiecare 21 de secunde. Furnizorii din apropiere au pregatite materialele necesare pentru mai multe ore de productie. Maruti, care este inca detinut in majoritate de Suzuki, are de gand sa-si dezvolte procesul deja intens automatizat, cu tinta de a reduce la jumatate si timpul, si costurile de productie. Deja roboti rotativi gigantici fac cam toata sudura. Oamenii angajati au mai mult rolul de a identifica erorile. „Am netezit calea pentru competitorii nostri“, spune Khattar de la Maruti. Desi recunoaste ca India nu va fi niciodata un centru de productie pentru toata piata auto a lumii, Khattar spune ca tara sa are un rol important de jucat in fabricarea de modele compacte. Ce poate oferi India, spune el, este „inginerie usoara“.

     

     

    Traducere si adaptare: Mihai Mitrica

  • Cald, de fapt fierbinte

    De cinci ani, piata imobiliara creste spectaculos. Dublarea sau chiar triplarea preturilor de la an la an i-a mirat pe multi, dar putini s-au aratat realmente ingrijorati. Explicatii precum „cererea este mult mai mare decat oferta“, „exista un interes foarte mare din partea investitorilor straini“, „suntem in urma altor piete din regiune“, oferite de toti comentatorii pietei imobiliare, i-au calmat pe tematori, livrand in acelasi timp noi motive de majorare a preturilor.

    A trebuit sa apara un fenomen care are prea putina legatura cu piata de aici – criza creditelor din Statele Unite – pentru ca romanii sa devina interesati de concepte ca supraincalzire sau grad prea mare de indatorare. In esenta, problemele din SUA nu sunt atat ale sectorului de real estate, cat ale finantatorilor, care au acceptat sa crediteze persoane care nu puteau demonstra ca pot returna imprumuturile. Problemele din Statele Unite au iradiat si in alte parti ale globului, influentand piete imobiliare din tari ca Marea Britanie sau chiar Estonia. Efectele au ajuns si in Romania, dar in niciun caz nu putem vorbi de o criza. Aici, banca centrala a tinut sub control – poate chiar prea strict, spun unii bancheri – gradul de indatorare a populatiei. Numai ca la gradul de imprevizibilitate a economiei, a veniturilor, a cursului de schimb, a dobanzilor, cresterea accelerata a preturilor la imobiliare n-a avut cum sa trezeasca paralele cu piata americana si intrebarea fireasca: este sustenabila cresterea preturilor din ultimul timp ori avem de-a face cu o supraincalzire, cu un „balon“ sortit sa se sparga intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat?

    Pentru cumparatorii de apartamente din Romania, criza din SUA a avut deja un rezultat palpabil: cresterea dobanzilor. „Bancile au devenit mai prudente in toata lumea“, remarca Peter Collins, director al diviziei Northern Europe din cadrul companiei imobiliare DTZ, intr-o discutie cu BUSINESS Magazin. Iar precautia sporita a bancilor ar putea afecta si afacerile dezvoltatorilor imobiliari, care ar putea gasi mai greu surse de finantare a proiectelor. Pana acum, dezvoltatorii nu s-au plans, dat fiind ca nici bancile din Romania nu vad inca posibilitatea unei crize a pietei imobiliare. Romania s-ar putea confrunta pe termen mediu cu o supraincalzire a pietei imobiliare, insa pe ansamblu nu exista semne clare privind aparitia unui „balon“ al preturilor, in ciuda cresterii rapide din ultimii ani, remarcau analistii grupului bancar Unicredit intr-un raport recent asupra pietei imobiliare regionale.

    Nici vicepresedintele regional al Bancii Mondiale, Shigeo Katsu, desi a avertizat asupra vulnerabilitatii ridicate a Romaniei la efectele negative ale crizei globale a creditelor, nu crede ca Romania simte deja impactul crizei americane. Katsu a apreciat, intr-un interviu acordat Reuters, ca limitarea volumului de credite la nivel mondial, cauzata de problemele aparute pe piata creditelor ipotecare din SUA, nu a afectat inca regiunea balcanica, unde avansul economic s-a plasat la un nivel ridicat in ultimii ani. El a atras totusi atentia asupra faptului ca economiile sud-est-europene sunt dependente intr-o mare masura de finantarea externa si ar putea intampina dificultati.

    De cealalta parte, unii dezvoltatori apreciaza ca se poate vorbi de o supraincalzire. „Este clara o incalzire a pietei, pentru ca preturile sunt nejustificate atat la apartamente, cat si la terenuri“, apreciaza Teodor Pop, director al dezvoltatorului RED Management Capital. Compania are in lucru acum mai multe proiecte in mai multe orase din Romania – Constanta, Arad, Braila sau Baia Mare, dar si in Bucuresti. „O crestere cu peste 50% la apartamentele vechi de la inceputul anului este prea mult chiar si pentru piata romaneasca“, remarca de curand si Razvan Stroescu, directorul departamentului rezidential al companiei imobiliare Coldwell Banker.

    Cresterile de preturi nu au aparut insa numai in sectorul rezidential, ci si in domenii care au avut o evolutie mai previzibila, precum piata spatiilor de birouri sau a centrelor comerciale. In ultimele tranzactii, randamentele anuale (yield-urile), pe baza carora se calculeaza pretul de vanzare a unei cladiri, au scazut mult, ajungand la niveluri similare unor piete mult mai dezvoltate. Cu cat yield-ul este mai mic, cu atat pretul efectiv de vanzare este mai mare, cu alte cuvinte si cladirile de birouri din Romania sunt mai scumpe. America House, unul dintre cele mai cunoscute centre de afaceri din Bucuresti, a fost cumparat la un yield mai mic de 5,6%, comparabil cu randamente obtinute pe unele piete din Germania. Si in sectoarele nerezidentiale ale pietei imobiliare, cresterea preturilor a fost provocata de aceiasi factori care au dus la majorarea preturilor locuintelor, respectiv cererea mai mare decat oferta si interesul sporit al investitorilor, in special al fondurilor de investitii straine.

    Cert este ca, spre deosebire de anii anteriori, acum sunt din ce in ce mai multe voci care vorbesc de apropierea unui recul al pietei imobiliare. Mai mult, opinia generala pare a fi ca piata nu se va putea maturiza fara sa treaca mai intai printr-o perioada de scadere. „Vom vedea un ciclu de cadere in 3-5 ani, cand oferta va depasi cererea“, este de parere Tim Wilkinson, managing director al DTZ Echinox. „Cred ca piata atunci se va maturiza“, spune el referindu-se la segmentele nerezidentiale ale pietei. Dupa parerea lui, „piata este acum extrem de fierbinte si este nevoie de o scadere care sa o calmeze“. In ce-l priveste, Teodor Pop considera ca ar fi bine ca scaderea sa apara cat mai curand, deoarece „cu cat apare reculul mai devreme, cu atat stabilizarea se produce mai repede“. Iar intarzierea nu va face decat ca eventuala cadere sa fie „mai de sus“.

    Ce se va intampla pe piata imobiliara din Romania este greu de estimat, in contextul in care bancile sunt mai prudente, dar inca nu au oprit accesul la finantare nici pentru cumparatorii de locuinte, nici pentru dezvoltatori. Analistii cred ca, pe termen scurt, preturile vor continua sa creasca, dar estimarile privind momentul scaderii – sau daca acesta va aparea – sunt confuze. Dezvoltatorii spun ca terenurile sunt prea scumpe, dar inca se cumpara, iar reprezentantii agentiilor sunt inca optimisti: Ionut Bordei, partener al companiei imobiliare Eurisko, apreciaza ca preturile locuintelor vor continua sa creasca, doar ca nu in acelasi ritm ca pana acum.

    O imagine a modului in care criza financiara influenteaza o piata dezvoltata ca aceea a Marii Britanii o ofera Peter Collins de la DTZ: el spune ca investitorii se indreapta spre proprietatile sigure, ceea ce are ca efect o majorare a decalajului de randament intre cladirile din zonele principale si cele secundare. Asa se face, intre altele, ca in piata rezidentiala preturile au scazut in unele orase din Marea Britanie, dar Londra nu a fost afectata. Seamana Romania cu Marea Britanie? Deocamdata, preturile in Bucuresti continua sa urce.