BusinessMagazin

Blog

  • LUNGUL DRUM CATRE FALIMENT

    Siderca a intrat in procedura de faliment la 10 august 2000. La acea data, combinatul deja nu mai desfasura activitati de productie si inregistra datorii totale de circa 1.000 mld. lei, echivalentul a 39 mil. dolari. 

    LICHIDARE: PricewaterhouseCoopers a fost numit lichidator al combinatului la cererea AVAB, la 3 noiembrie 2000, succedand altor trei lichidatori. 

    SUPRAVEGHERE: In februarie 2001, Guvernul a instituit procedura speciala de supraveghere financiara, pe o perioada nu mai mare de trei ani, a societatii Siderca SA Calarasi, suspendand procedura de faliment in care se afla combinatul siderurgic. 

    PRELUNGIRE: In 2004, termenul de exercitare a procedurii speciale de supraveghere financiara, expirat la 13 februarie 2004, a fost prelungit cu un an. 

    LICHIDARE, DIN NOU: Siderca a reintrat in lichidare in data de 13 februarie 2005.

  • OUTSOURCING: Serviciile de outsourcing sunt extrem de rentabile, putand aduce profituri de peste 45% din volumul total al vanzarilor

    Un fenomen care a creat convulsii sociale in SUA si a adus castiguri de peste 25  de miliarde de euro unor companii europene. Outsourcing-ul – externalizarea catre alte companii a unor activitati – poate insemna si pentru companiile romanesti cresterea profitabilitatii prin realocarea resurselor.

    Pana nu demult, John Varny, directorul pentru tehnologie al BBC, obisnuia sa isi framante mintea in fiecare dimineata cand ajungea la birou cu o singura problema: cum va pregati colosul media britanic de stat pentru noua era a transmisiilor digitale.  „Consumatorii vor acum personalizarea programelor dupa gusturile lor, vor continut oriunde, oricand, pe orice tip de platforma si pe orice dispozitiv. Noi nu mai putem sa asiguram acest lucru cu structura noastra de distributie“, spune Varny.

    Solutia pe care a gasit-o John Varny nu a fost aceea de a schimba intregul echipament de emisie si toate platformele pe care BBC isi dezvolta programele de televiziune si pe cele de radio. Nici nu a angajat o armata de oameni ca sa adapteze aceste platforme noilor cerinte ale erei digitale. Ci pur si simplu si-a convins sefii ca cel mai bun lucru ar fi externalizarea intregului departament de tehnologia informatiei, comunicatii si media. Partenerul selectat, Siemens Business Services (SBS) – divizie a Siemens AG specializata pe servicii -, a incheiat cu BBC un contract de outsourcing pe zece ani in valoare de 2,7 miliarde de euro. O suma uriasa pentru a fi sigur ca va face fata provocarilor din industria de media in urmatoarea perioada. La ora actuala, putine televiziuni sau radiouri, chiar din randul celor comerciale, au ales solutia outsourcing-ului. Companii din alte domenii au facut-o insa cu succes. 

    Aceasta a devenit un model de business mai intai in Statele Unite si Asia, insa in 2003 Europa a trecut in frunte, valoarea contractelor depasindu-le pe cele incheiate pe cele doua piete rivale. Potrivit unui raport TPI, in 2003 companiile vest-europene au atras 25 de miliarde de euro din outsourcing, dublu fata de 2002. Iar valul se misca spre est.  Potrivit estimarilor lui Jurgen Loos, vicepresedinte al SBS, la nivel mondial companiile cheltuie numai pe solutii si produse de tehnologia informatiei echivalentul a peste 50 de miliarde de euro.

    Motivul pentru care companiile aleg sa isi externalizeze o parte din activitati este simplu. In acest mod se pot concentra mai bine si isi pot aloca resursele catre activitatea lor de baza. Cei de la BBC stiu cel mai bine sa faca stiri, nu sa dezvolte infrastructura de IT si comunicatii. De asta se poate ocupa mult mai bine Siemens Business Services. Din cele 4,7 miliarde de euro realizati in anul fiscal 2004 de catre SBS, mai mult de jumatate au fost obtinuti din servicii de outsourcing.

    Modelul pare a fi de succes, cel putin deocamdata, atat pentru cei care isi externalizeaza activitatile cat si pentru companiile – tot mai numeroase – care se specializeaza pe astfel de servicii.

    Unul dintre cele mai importante contracte de externalizare de servicii din Romania a fost cel incheiat de Raiffeisen Bank cu IBM. Serviciile furnizate de catre IBM utilizatorilor finali Raiffeisen Bank acopera mai multe domenii: telefonie, VSAT (Very Small Aperture Satellite Terminal), LAN (retea locala), statii de lucru desktop, portabile, periferice, servere, o aplicatie MultiCash si sisteme de securitate bancara. IBM a preluat treptat de la banca serviciile respective. In mai 2004, IBM a ajuns sa acopere intreaga retea de sucursale, agentii si reprezentante ale Raiffeisen Bank din tara.

    „Contractul cu IBM face parte din strategia noastra de externalizare a unor servicii, ceea ce ne permite sa ne concentram pe activitatea bancara, pe oferirea de produse si servicii“, motiveaza  Steven van Groningen, presedintele Raiffeisen Bank, alegerea facuta. Cu toate ca moda externalizarii se manifesta mai ales in IT si co municatii, practic orice alta activitate care nu inseamna obiectul de baza al unei afaceri poate fi supusa outsourcing-ului pe motivul descris anterior: cheltuieli si batai de cap mai putine.

    In Romania, doar marile companii au inceput sa externalizeze activitati. Nevoia eficientizarii productiei ii va determina insa si pe altii sa analizeze serios acest aspect. Exista o singura problema: „Nimeni nu vrea sa isi externalizeze o parte din activitati unei firme de outsourcing daca oamenii din acea companie sunt prost platiti“, spune John Varny. Iar in Europa de Est si mai ales in Romania, un lucru este evident. Daca un contract de outsourcing costa mai mult decat pastrarea unui intreg departament, chiar daca acesta este ineficient, de ce sa externalizezi?

    Atunci cand vine vorba de institutii de media, raspunsul e simplu: „Continutul e inca regele, dar distributia este asul din maneca“, conchide Varny. O data cu noua generatie de comunicatii mobile, miza va fi distributia catre utilizatorii, tot mai numerosi, care vor sa se uite la TV atunci cand au dispozitia necesara, nu la momentul transmisiei.

    Dar pentru alte activitati, cum ar fi, de exemplu, politica de personal sau managementul flotelor, de ce ar opta o companie romaneasca pentru outsourcing? Se potriveste modelul ales de BBC pentru noi?

    In primii ani de dupa Revolutie, mai toate companiile si, in special, cele foste de stat, faceau orice, indiferent de obiectul de activitate. Nu era rara situatia in care un producator din tevi, pe langa activitatea principala, avea si flota de masini proprie, si cantina unde se facea mancare pentru angajati, si spalatorie proprie. Ca sa nu mai vorbim de departamentele de vanzari sau de marketing care fie erau subdezvoltate, fie isi faceau treaba de mantuiala. Lucrurile au evoluat mult de atunci. Managerii au inteles ca firmele lor trebuie sa fie bune la ceva anume, nu la orice. Mai precis, au inceput sa faca distinctia intre activitatea principala (core business) si cea colaterala, mai putin importanta pentru obiectivele strategice ale companiei. 

    Asa s-a ajuns, cu timpul, ca serviciile de curatenie, catering ori transport sa fie externalizate catre companii specializate. 

    Pe langa degrevarea de activitati minore, un alt avantaj al externalizarii este reducerea de costuri. In Occident, s-a ajuns la situatii extreme cand marile companii au ajuns sa faca outsourcing chiar cu activitati de baza. Cine se gandea vreodata ca insusi BMW va externaliza productia de masini sau ca HP si Dell nu fac altceva decat sa isi lipeasca marca pe calculatoarele sau imprimantele lor, componentele fiind aproape in totalitate „made in China“? La fel s-a intamplat si cu marii producatori de software.

    In Statele Unite, outsourcing-ul a ajuns un fenomen blamat de organizatiile sindicale. Sunt de notorietate grevele programatorilor americani iesiti in strada pentru a cere sa li se dea de programat pentru a avea bani de paine. Sloganul „Will code for food“ a ajuns deja celebru.

    In Romania, lucrurile sunt de abia la inceput. Externalizarea, departe de a crea convulsii sociale, reprezinta o piata cu un potential enorm. „O mare parte din serviciile aparute in ultimii ani existau deja. Cu diferenta ca nu erau percepute ca activitati comerciale separate, fiind disimulate in interiorul intreprinderilor ca relatii interdepartamentale“, declara Dragos Rosca, directorul general al fondului de investitii Gemisa Investment.

    Fondul condus de Rosca chiar a intuit potentialul acestei piete si a investit in aceasta directie. „Una din companiile aflate in portofoliul nostru se numeste foarte simplu «Fleet Management Services» si are ca obiect de activitate managementul flotelor de masini a diverselor companii. Acum, firma administreaza un parc de peste 1.000 de mijloace de transport“, explica Rosca, managerul care gestioneaza pentru Romania un fond de sase milioane de euro destinat investitiilor in start-up-uri.

    Tot Gemisa va prelua un alt prestator de outsourcing. Luna aceasta va perfecta preluarea unei companii de resurse umane al carei obiect de activitate este administrarea de personal. Practic, un asemenea serviciu este util oricarei firme mari care, departe de a renunta la departamentul de resurse umane, pur si simplu, nu isi mai bate capul cu gestionarea cartilor de munca sau a altor acte necesare angajatilor. Inchirierea de personal pentru anumite proiecte este un alt business al acestei companii.

    Privita ca afacere in sine, atuul unui prestator de outsourcing consta in flexibilitatea sa. Inainte de toate, o astfel de companie nu face investitii in infrastructura, ci in personal. Spre deosebire de un operator aerian sau un furnizor de telefonie mobila care face investitii de miliarde de dolari in aeronave sau in echipamente de retea, furnizorii de outsourcing se adapteaza mult mai bine atunci cand compania este in criza sau in crestere. Aceasta pentru ca activul lor principal sunt angajatii – resursa cu un grad de flexibilitate ridicat.

    Dar vedeta outsourcing-ului mondial ramane, fara discutie, IT-ul. Fenomenul s-a extins puternic si in Romania ultimilor ani. 

    In aceasta zona, competentele companiilor romanesti au depasit granitele tarii: companii de software dezvolta aplicatii pentru firme straine, mari corporatii precum Oracle sau Microsoft si-au facut centre de cercetare la noi, iar business-ul cu call-centere este in plina expansiune. In acest din urma caz, cel al centralelor de relatii cu clienti, acestea pot fi localizate in alta tara decat isi desfasoara compania activitatea de baza. Avantajul este, evident, costul redus al fortei de munca.

    Gustul externalizarii serviciilor IT l-au prins si marile companii din Romania. Bancile, operatorii de telefonie sau societatile din industrie sunt cele care fac primii pasi.  Xerox a inceput sa ofere servicii de outsourcing pe managementul de documente (tiparite sau electronice) si sa inchirieze echipamente de imprimare in urma cu sapte ani. Primii sai clienti au fost Unilever, fosta Banca Turco-Romana si MobiFon. Acum, portofoliul multinationalei numara 27 de clienti de care se ocupa 70 de angajati ai Xerox. 

    Ideea e ca pentru o companie care emite foarte multe facturi (o banca, un operator telecom), tiparirea lor poate ajunge o corvoada. In acel moment, nu se mai justifica investitia in imprimante sau copiatoare si nici angajarea de personal destinat acestei activitati. „Din perspectiva clientului, masa critica nu este data neaparat de volumul echipamentelor sale, cat de complexitatea proceselor executate“, afirma Razvan Botezatu, directorul departamentului de Business Services din cadrul Xerox. 

    In cazul unui client mare, economiile realizate de acesta din outsourcing-ul de documente pe o perioada de trei-cinci ani se cifreaza intre cateva sute de mii sau milioane de euro. „Reducerile de costuri variaza intre 10 si 30%“, precizeaza Botezatu. 

    Avantajele clientilor sunt surse de castig pentru furnizori. Ramanand la exemplul Xerox, activitatea de outsourcing a adus companiei peste 10% din cifra de afaceri care, in 2004, a fost de 40 de milioane de dolari. „Facem cinci milioane de dolari din servicii si avem o rata de profit care depaseste media pietei“, adauga directorul din cadrul Xerox. In unele situatii, serviciile sunt extrem de rentabile, putand aduce profituri de peste 45% din volumul total al vanzarilor.

    Nevoia de externalizare a generat si formule hibride: externalizarea anumitor servicii prin crearea unei entitati separate, detinute de compania-mama. Este exemplul grupului Rompetrol, care a externalizat activitatile distincte de business-ul principal (departamentele de marketing, juridic sau IT) intr-o firma separata. 

    „Avem in administrare retelele informatice a 20 de companii din cadrul Rompetrol, care cumulat au venituri de peste 1,5 miliarde de dolari“, sustine Felix Enescu, Chief Information Officer la Rompetrol. Divizia de „Shared Services“ in care activeaza Enescu presteaza servicii pe baza de contract tuturor firmelor din cadrul grupului. Pe langa administrarea retelei informatice, Felix Enescu se ocupa si de achizitiile de echipamente IT ale firmelor din grup. Negocierea intr-un singur punct le permite realizarea unor economii importante. „Datorita volumului mare, furnizorii de echipamente sau servicii de date si comunicatii ne fac reduceri cuprinse intre 20 si 50%. 

    In ceea ce priveste salvarile de costuri pe zona de operare, economiile se ridica probabil la 100%“, mai spune Enescu.  In esenta, o companie de acest tip nu este creata pentru a obtine profit, ci pentru a minimza costurile firmelor din cadrul companiei-mama.  In cazul Rompetrol, divizia de „shared services“ a ajuns sa presteze servicii si catre terti. „Oferim consultanta pentru implementarea de solutii software integrate sau negociem contracte cu furnizorii pentru trei companii din afara Rompetrol. 

    Este vorba de Microplasma, Hein Romania si Odyssey Communication“, completeaza Enescu. Cele trei firme activeaza in industria prelucrarilor metalice, constructii si publicitate. Exemplele de externalizari de succes in interiorul firmelor (insourcing) abunda in Occident. 

    De asemenea, outsourcing-ul (externalizarea catre alte companii) nu mai e de mult o moda, ci un model de afaceri de succes. Contractul incheiat de Siemens prin Siemens Business Services cu BBC a propulsat divizia de consultanta a concernului german pe locul 5 in topul outsourcerilor europeni. 

    O situatie similara intalnim in cazul operatorului aerian Lufthansa, a carui ramura de consultanta a avut o expansiune nebanuita, printre clientii companiei numarandu-se alte companii aeriene, inclusiv Tarom.

  • GEOPOLITICA: “Faptul ca avem sute de kilometri de litoral ne da dreptul la participarea la structurile de securitate ale Marii Negre”

    Marea Neagra nu e buricul pamantului. Dar e una dintre regiunile „la moda“ – atat datorita potentialitatii sale strategice si petrolului caspic cat si din cauza numeroaselor retele criminale care o strabat. Iar faptul ca Rusia isi pierde pe zi ce trece influenta in zona, in favoarea Statelor Unite si a aliatilor sai, ofera inca o perspectiva interesanta asupra peisajului. Pentru Romania, faptul ca multe din jocurile mondiale se fac aici, la doi pasi, constituie un prilej. Acela de a conta. Asta daca isi joaca bine cartile.

    In urma cu cativa ani, Ion Iliescu spunea ca Romania a avut, de-a lungul istoriei, doar doi vecini buni, prieteni constanti: Iugoslavia si Marea Neagra. Acum, Iugoslavia s-a faramitat si, daca ar fi un teritoriu locuit, nici Marea Neagra nu s-ar simti prea bine. Pentru ca interesele in zona au fost, mereu, foarte mari. 

    „Timp de doua secole, Marea Neagra a fost lac turcesc“, a declarat pentru BUSINESS Magazin istoricul Armand Gosu, conferentiar la Facultatea de Stiinte Politice. Dupa caderea Imperiului Otoman, zona a fost controlata de Moscova, prin Imperiul Tarist si prin cel al Uniunii Sovietice. Dupa destramarea URSS, in zona a inceput sa se afirme, ca putere principala, Turcia, aliatul traditional al Statelor Unite. Asa ca, acum, Marea Neagra e o poveste intre SUA si Rusia. „Cu mentiunea ca rusii doar din inertie mai sunt importanti“, precizeaza Gosu. De altfel, dupa schimbarile din Ucraina, Rusia incearca acum sa-si mute bazele militare din Crimeea (locul cel mai important din zona Marii Negre) in Novorossiisk, adauga el.

    De ce e atat de importanta zona Marii Negre? Pe de o parte, pentru ceea ce ofera: resurse, zona de tranzit, pozitie geostrategica intre Europa si Asia. Pe de alta parte, pentru ceea ce poate pricinui: risca sa devina un „pod al terorismului, al drogurilor si al traficului de persoane catre Europa Occidentala, lucru care afecteaza atat statele NATO si UE cat si pe cele din regiune“. Aceasta este, de altfel, una dintre ideile pe care si-a fundamentat presedintele Traian Basescu teoria euxina, una dintre prioritatile politicii sale externe. O alta componenta a acestei teorii: Romania poate sa devina, prin diplomatie, o tara care sa genereze stabilitate in zona. Discutiile despre Marea Neagra si afirmarea Romaniei ca putere in zona nu sunt deloc o inventie a noii puteri de la Bucuresti. Acest lucru i-a preocupat si pe fostii presedinti Emil Constantinescu si Ion Iliescu. 

    Noi sunt tonul presedintelui si contextul. Implicarea directa si activa a Romaniei in regiune pare sa devina tot mai mult o politica de stat. Mai ales dupa ce seful statului a propus schimbarea strategiei de securitate nationala, in sensul introducerii notiunii de „atacuri preventive“, indreptate impotriva terorismului structurat, doctrina lansata in 2002 de George W. Bush. Adoptarea acestei idei de catre seful statului roman a socat deja destul de multa lume. Deocamdata, vizibil, doar la Bucuresti. Prima intrebare: exista amenintari privind un atac iminent asupra Romaniei? Nu, raspunde ministrul apararii, Teodor Athanasiu. A doua intrebare: are Romania capacitatea de a trece la astfel de actiuni? Are, raspunde tot ministrul apararii. 

    Criticii cei mai inversunati, provenind in special din randul fostei puteri, nu sunt multumiti cu aceste raspunsuri laconice. „A ne juca cu asemenea concepte este neserios. Este o schimbare atat de radicala si de brutala in problema sigurantei nationale incat am decis sa cerem audieri la Parlament“, a declarat fostul ministru de externe, Mircea Geoana. 

    Pana una alta, ramane important un lucru: Bucurestiul vrea sa se implice. Iar componenta militara a ecuatiei Marii Negre e printre cele mai importante. Vecinatatea cu Asia de Vest e unul dintre motive. Existenta in zona a numeroase focare de conflict e altul. „Faptul ca avem sute de kilometri de litoral ne da dreptul la o prezenta in Marea Neagra, la participarea la structurile de securitate ale Marii Negre, la construirea unui bazin pontic solid“, a declarat, saptamana trecuta, ministrul de externe Mihai Razvan Ungureanu. „UE foloseste Varsovia ca vector pentru a-si atinge interesul in spatiul ex-sovietic. Interesul nostru e sa devenim vectorul de interes al NATO“, a mai spus ministrul Ungureanu.

    Cele „cateva sute de kilometri“ de litoral romanesc (circa 225 km) nu sunt, in sine, un argument. Raportat la acest criteriu, Romania este abia a sasea tara euxina, dupa Turcia, Ucraina, Rusia, Bulgaria si Georgia. In afara de Turcia, toate au facut parte din fostul bloc comunist si se confrunta inca cu problemele tranzitiei. Nici Turcia nu e scutita de probleme. Pentru ca geostrategic inseamna, cel putin in aceasta parte de lume, sa te afli intr-o zona delicata, in care se intalnesc numeroase interese, oficiale si neoficiale.

    In acest context, apartenenta la NATO ii ofera Romaniei un atu. Pe care il „imparte“ cu Turcia si Bulgaria. In orice caz, Bucurestiul are locul sau in toate calculele facute de aliati. Saptamana trecuta, generalul James Jones, comandantul fortelor NATO si americane in Europa vorbea despre intarirea flancului NATO la Marea Neagra, o data cu instalarea bazelor militare din Dobrogea. Iar Romania si SUA se consulta reciproc in privinta rezolvarii conflictelor din zona, Bucurestiul putand avea, ca membru al NATO, un rol mai important in regiunea Marii Negre, declara la sfarsitul anului trecut ambasadorul SUA in Romania, Jack Dyer Crouch II. 

    Orice ai face, insa, discutiile despre Marea Neagra ajung pana la urma, la Rusia. Tara care nu pare prea incantata de perspectiva redesenarii Marii Negre. Pe fondul schimbarilor din Georgia si Ucraina, la Moscova se discuta tot mai mult despre teama ca Rusia sa fie izolata in spatele unei „cortine portocalii“. Chiar daca la recenta intalnire Bush-Putin n-au iesit scantei, este citata cu subinteles o declaratie a secretarului de stat american, Condoleezza Rice, potrivit careia  „SUA doresc sa acorde sustinere societatii civile din Rusia prin intermediul organizatiilor neguvernamentale, in vederea progresului democratiei in aceasta tara“. E un semn ca ni se poate intampla „ceva portocaliu“ si noua, se tem analistii de la Kremlin.

    In acelasi timp ei sunt tot mai preocupati de pozitiile adoptate de fostii „sateliti“. Rusii, explica Nicolae Chirtoaca, director al Centrului Euro-Atlantic din Moldova, au un complex postimperial. 

    „Ei vor sa fie tratati ca lideri regionali, ca superputere. Dar sunt, in prezent, un stat slab care are tupeul sa vrea sa joace rolul de superputere“, sustine Chirtoaca.

    Ultimele declaratii ale „satelitilor“, voalate si nu prea, au fost facute saptamana trecuta, la Chisinau, de presedintii Moldovei si Georgiei. Ei au condamnat miscarile separatiste din propriile republici si de pe intregul teritoriu al fostei URSS, aratand ca liderii acestora au creat „o alianta criminala internationala“, fiind la originea traficului ilegal de arme, de droguri si de persoane. Presedintii moldovean si georgian, Voronin si Saakasvili au vorbit, cum o fac tot mai insistent in ultima vreme, despre aspiratiile europene ale tarilor lor.  

    Analistul de la Chisinau explica de ce Statele Unite sunt foarte interesate de stabilitate in zona si de o influenta cat mai mare: „SUA au interes in Marea Neagra pentru a avea acces la resurse, la petrolul si gazele naturale din Marea Caspica“. Caci aici trebuie cautata cheia importantei pe care o are zona Marii Negre la inceputul mileniului III, la petrolul si gazele naturale din nordul Caucazului. 

    „Importanta creste mai ales in contextul in care lucrurile nu sunt deloc clare in privinta Iranului, spre exemplu. E posibil ca o mare parte a intereselor americane sa se concentreze pe sudul Caucazului“, crede si istoricul Armand Gosu. S-ar putea contura o axa Europa-Orientul Mijlociu, via Marea Neagra, ceea ce ar face din litoralul romanesc un punct important pentru conexiunea cu Europa Centrala. 

    Insa, adauga Armand Gosu, pentru magistralele de petrol exista solutia mai simpla a bypass-ului prin Turcia, care va incepe oricum sa functioneze in acest an, pe ruta Baku – Cihan, apoi cu vapoarele la Trieste. 

    Sau un traseu prin Burgas, mai ales ca Bulgaria, apreciaza analistii, are o pozitie mai maleabila fata de Rusia, ceea ce ar putea sa-i aduca un avantaj imediat. 

    Cele doua tari se pregatesc sa semneze un acord privind construirea unui gazoduct de tranzit si a unei linii de feribot. Intr-adevar, se pune intrebarea de ce ar fi utila o conducta prin Constanta si apoi prin regiunea atat de framantata a Balcanilor, pe un traseu lung, costisitor si nesigur? 

    Deocamdata, stim ca la intalnirea Basescu-Putin de luna trecuta, unul dintre subiectele abordate a fost tocmai acesta. 

    „Din punctul de vedere al resurselor energetice, traseul conductelor va trebui sa fie determinat in functie de rentabilitatea ofertelor“, a precizat purtatorul de cuvant al presedintelui Traian Basescu, Adriana Saftoiu.

    „Miza e mare, dar nu e suficient de clar, deocamdata, cat de mare va fi rolul Romaniei“, ne-a mai declarat Gosu. Din pacate, nu Romania scrie partiturile, adauga el. Vom afla mai multe dupa intalnirea Basescu-Bush care va avea loc la Washington. 

    „Sa nu cumva sa nu fie totul un bluff. De genul celui al lui Emil Constantinescu, care se aruncase puternic in problema coridoarelor si, pana la urma, n-a iesit nimic“, avertizeaza Armand Gosu. 

    Daca e sa primeasca un rol, Romania trebuie sa aiba ceva de oferit. Atat celor din NATO si din UE cat si tarilor din regiune. Oferim stabilitate intr-o zona cu multe probleme, spune Traian Basescu. 

    „Ideea e ca, pentru natiunile de la marginea Europei, Europa sa fim noi“, explica rolul Bucurestiului Alina Mungiu-Pippidi, presedintele Societatii Academice din Romania. „Oferim informatii si expertiza atat Uniunii Europene cat si NATO. Ambasada Romaniei la Chisinau este, de exemplu, punctul de contact al NATO in Republica Moldova. Iar in sens invers, le oferim basarabenilor contactele noastre de la Bruxelles, de la Washington, le dam numerele de telefon la care sigur le raspunde cineva. Si le spunem cam ce probleme am avut noi“, afirma ministrul roman de externe. 

    Seful diplomatiei romanesti se refera si la conflictele inghetate din regiune: „Conflictele inghetate sunt bombe cu ceas. Cu cat e mai vizibil, cu atat un conflict e mai rezolvabil. Internationalizare, spun unii. Sensibilizare, spun eu“. Ajutorul pe care Romania il poate acorda tarilor care privesc inca de departe la Uniunea Europeana si la NATO e un alt atu al Bucurestiului. Traian Basescu a fost criticat de unii analisti politici romani ca promite de-a lungul Marii Negre integrari in NATO si in UE, desi intrarea in Uniunea Europeana e inca incerta. Critici asemanatoare sunt facute si dinspre Moscova: „Pretentiile tarilor din Europa de Est la un rol aparte in promovarea politicii estice a UE se explica prin acumularea, timp de cateva secole, a unei tendinte antirusesti, prin inertia de a percepe Rusia ca pe o amenintare“, este de parere un editorialist al revistei moscovite „Profili“. In ciuda acestui tip de declaratii, important ar fi ca Bucurestiul chiar sa fie un sprijin pentru aspirantele la candidaturi europene si euro-atlantice. Si nu e vorba doar despre ideea pragmatica de a avea tari-tampon, de a parasi „marginea“. Ajutand, devii tu insuti mai puternic. 

    Deocamdata, Traian Basescu si-a asumat un oarecare rol de avocat al celor de mai departe. El a vorbit la Bruxelles despre Moldova si despre Georgia si, probabil, o va face si la Washington. 

    De altfel, chiar saptamana trecuta au avut loc convorbiri intre presedintii Romaniei si Georgiei. Mihail Saakasvili i-a cerut lui Traian Basescu sa-i transmita lui George W. Bush ca doreste integrarea in structurile euro-atlantice.

    Deocamdata, spune analistul Iulian Chifu, conferentiar la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative, Marea Neagra e una inchisa, spre deosebire de Marea Baltica, de exemplu, unde navele NATO contribuie, alaturi de Rusia, la securitate. „Pentru noi, important e ca NATO si UE sunt actori la Marea Neagra, prin Romania, Bulgaria si Turcia. Iar Bucurestiul trebuie sa sustina deschiderea Marii Negre“, spune Chifu. Ceea ce face parte din teoria euxina pe care merge in prezent Bucurestiul.

  • PONTUS HEROINUS

    Tarile riverane Marii Negre sunt considerate puncte de intalnire a retelelor de trafic ilegal de arme, droguri si fiinte umane. Pe teritoriul lor se desfasoara tranzactii fabuloase, se produc si se transporta cantitati impresionante de droguri dinspre Asia si America Latina spre Europa Centrala si de Vest si chiar spre SUA. 

    CULTURI de canabis si opiu: Georgia, Ucraina, Rusia.

    DROGURI SINTETICE: Ucraina, Bulgaria (productie limitata de precursori chimici), Rusia (sursa majora de precursori chimici), Turcia (laboratoare de producere a heroinei).

    TRANZACTII cu heroina din Asia si cocaina din America de Sud: Romania, Bulgaria, Rusia, Turcia. 

    RETELE DE TRANZITARE A DROGURILOR: Georgia, Romania, Bulgaria, Turcia, Rusia, Ucraina.

    SPALARE DE BANI proveniti din traficul de droguri: Bulgaria, Ucraina, Romania, Rusia.

    CORUPTIE SI CRIMA ORGANIZATA: Rusia.

  • DISPUTE INTERNATIONALE

    In zona Marii Negre exista numeroase regiuni care si-au declarat autonomia fata de tarile din care faceau parte la destramarea URSS. De exemplu, Transnistria in Moldova, Republica Crimeea in Ucraina, Abhazia in Georgia. Deloc o coincidenta, in aceste regiuni se afla baze militare rusesti. De asemenea, tarile riverane Marii Negre sunt implicate in numeroase dispute teritoriale, unele de traditie, altele nascute dupa destramarea Uniunii Sovietice.  

    GEORGIA: O treime din granita cu Rusia a ramas nedelimitata, cu segmente strategice ramase in disputa; arii volatile in re-giunea ahmeta si in Abhazia; o parte din granita cu Armenia si cu Azerbaidjan e inca nedemarcata.

    BULGARIA: Nu are dispute teritoriale.

    ROMANIA: Insula Serpilor, disputa cu Ucraina.

    UCRAINA: Granita cu Belarus – tratat neratificat; granita cu Rusia de la Marea de Azov (Kerci), ramasa nerezolvata; controlul granitelor Transnistriei; Insula Serpilor si Canalul Bistroe –  cu Romania. 

    RUSIA: Dispute de suveranitate a Insulelor Kurile – cu Japonia; granita cu Georgia; probleme cu Azerbaidjan si Kazahstan in Marea Caspica; dispute cu Norvegia in Marea Barents; neratificarea acordurior privind frontierele cu tarile baltice si a acordului cu SUA in Marea Bering; probleme in Insula Tuzla, cu Ucraina.

    TURCIA: Dispute teritoriale maritime si aeriene in Marea Egee si chestiunea Ciprului cu Grecia; proteste siriene si iakiene la lucrarile hidrologice din bazinul superior al Eufratului; granita cu Armenia inchisa dupa conflictul din Nagorno-Karabah; problema kurzilor in Irak.

  • MAREA NEOSPITALIERA

    DE CE „NEAGRA“?: Marea Neagra are o suprafata de 422.000 km patrati si i s-a spus „neagra“ pentru ca vizibilitatea in apa este de 5 m, fata de 30 m in Marea Mediterana. 

    PONTUS AUXINUS: Grecii antici i-au dat numele de Pontus Auxinus („marea neospitaliera“), iar ulterior, pentru a o „indupleca“, i-au spus Pontus Euxinus. Ei considerau Georgia drept „capat al lumii“. 

    UN LAC TURCESC: Prima harta tiparita in limba turca (foto) dateaza din 1723 si infatiseaza Marea Neagra, care era, atunci, „un lac turcesc“, dupa cum spune conferentiarul Armand Gosu.

  • Ochelarii de luciditate

    Ochelarii sunt de doua feluri, pentru miopie si pentru prezbitism. Dar bag de seama ca pentru unele persoane din mediul politic si din cel economic din Romania ar mai fi nevoie de o categorie. 

    Din punct de vedere medical, noua categorie ar trebui sa le combine pe cele doua deja existente si sa aduca ceva in plus, sa-i spunem chiar acum, la inceput de articol, luciditate.

    Sa incepem, in dulcele stil clasic, cu un exemplu. Cel mai potrivit si la zi mi se pare cel al lui Warren Buffett, bogatul numarul doi al lumii. In urma cu un an de zile Buffett anunta ca mizeaza pe scaderea dolarului. A facut-o public si declaratia sa a venit in continuarea unei actiuni pe care a inceput-o in 2002. In urma cu cateva zile, rezultatele vehiculului de investitii al lui Buffett, Berkshire Hathaway, indica faptul ca miliardarul a castigat 1,63 miliarde de dolari in urma deprecierii monedei americane. Cine a citit sau auzit si a vrut sa-l ia in seama de-a lungul timpului pe Buffett a putut actiona ca atare – daca nu a avut suficienti bani ca sa intre in jocul valutelor de pe piata, a putut sa ia in calculele micii sale afaceri deprecierea dolarului si efectele acesteia.

    Ideea este ca privind ce fac altii, ascultandu-i (ca doar ochelarii se sprijina pe urechi, nu?), intelegandu-le actiunile si explicatiile, si renuntand in primul rand la propriile interese si convingeri, pot fi evitate o gramada de neajunsuri. Tot in dulcele stil clasic sa ne intoarcem, acum, la ograda proprie. Si sa propunem o pereche de ochelari noi celor de la Ministerul Economiei, care au anuntat cresterea exporturilor cu peste 24 de procente. Cresterea a fost pusa de minister pe seama relaxarii fiscale promovate de Cabinetul Tariceanu. Simpla studiere a datelor statistice arata insa ca rezultatul este urmarea cresterii vanzarilor pe pietele internationale de produse metalurgice si a demararii exporturilor de Dacia Logan, de respectarea unor contracte incheiate inainte de relaxarea fiscala. Care relaxare nici nu poate sa-si faca efectul asa de repede pe cat au crezut functionarii ministerului. Dar interesul acestora, in stil dambovitean, este de a-si peria un pic sefii, asa ca au actionat cum au crezut ei ca e mai bine.   

    O alta zona care ar trebui privita prin ochelarii nostri este cea a petrolului, unde cred ca raul nici nu a inceput inca. Aceasta chiar daca producatorii locali se intrec in a anunta reduceri peste reduceri. Dar daca un transportator, sa zicem, ia in calcul, pentru buget, un pret al litrului de motorina sub 30.000 de lei, greseste. Transportatorul nostru ar trebui sa se uite si la cei de la OPEC, care tocmai au anuntat drept posibil un pret al titeiului de 80 de dolari pe baril. Pretul petrolului a inceput deja sa se miste destul de vioi peste 50 de dolari, amenintand sa doboare recordurile din toamna anului trecut, iar piata nu a mai reactionat la fel de prompt nici chiar la anuntul ca stocurile de benzina si motorina se situeaza cu 10% peste nivelul normal pentru aceasta perioada a anului. Iar dorinta de castig a celor din OPEC, care nu demult se multumeau cu 35 de dolari pe baril pare sa fi crescut, pretentiile lor urcand in zona celor 50 de dolari din prezent. Ma rog, in cazul lor poate fi vorba si de luciditate, pentru ca petrolul necesita din ce in ce mai mari fonduri de investitii. 

    Cu luciditate trebuie privit si anuntul ucrainenilor, care au inceput sa furnizeze energie electrica combinatului Mittal Steel Galati. Faptul ca marile companii au inceput sa se orienteze spre preturi mici ar trebui sa fie un semnal de alarma pentru un sector energetic unde ministrul economiei Codrut Seres vorbeste de un necesar de fonduri de 10 miliarde de euro pentru urmatorii ani, valoare peste cea a investitiilor straine pe care le-a atras Romania de la Revolutie incoace. 

    De ceva lipsuri in luciditate poate fi suspectat Executivul in ansamblul sau. E adevarat ca daca privim selectiv, lucrurile nu stau rau: Moody’s a imbunatatit cu doua trepte ratingul Romaniei, incasarile bugetare au crescut in primele doua luni ale anului, politica monetara a BNR pune umarul la restructurarea economiei. Dar Romania mai are extrem de putin pana la integrare, iar majoritatea companiilor, in special cele mici, nu par nicidecum constiente de pericolele aderarii, de ce va sa zica competitivitatea europeana si puterea de a ramane pe piata comuna. Iar Guvernul ar trebui sa fie primul care sa avertizeze asupra acestui pericol, iar si iar, pana cand oamenilor le va intra in cap si, poate, vor mai avea timp sa actioneze. Afacerile nu sunt domeniul in care sa se aplice dictonul „carpe diem“.

  • Va rog, buletinul virtual la control!

    Acum doi ani am facut o gluma fostilor colegi de la ziarul la care lucram. Le-am expediat un e-mail de la adrian.nastase@guv.ro in care laudam activitatea sectiei economice, dar o si criticam putin, pe un ton oficial. Pana sa deconspir eu farsa, unii colegi au sunat la  purtatorul de cuvant al guvernului sa multumesca pentru e-mail.

    Intamplarea, amuzanta sau nu, ascunde un adevar pe care de cele mai multe ori il constientizam prea tarziu. Pe Internet, ca si in viata reala, totul e posibil. Simtul comun spune ca un email venit de la adrian.nastase@guv.ro nu poate sa fie decat de la Adrian Nastase. De multe ori nu e asa.

    Sa fim cinstiti si sa admitem ca nu doar o data am dat mai departe e-mailuri venite de la diversi amici, care le-au primit la randul lor de te miri unde. Fie ca era vorba de fotografii amuzante, de sprijinirea unui copil care are nevoie de o donatie de sange sau de o organizatie de protectia animalelor care vrea sa salveze pisicile pe care chinezii le cresc in borcan.

    Motivele pentru care am apasat butonul „forward“ dupa ce am inclus in campul de adrese cat mai multe contacte pot fi diverse? Poate ca in mod sincer am vrut sa sprijinim bietele pisici de exemplu, sau poate ca le-am trimis pentru ca, asa cum se spune de cele mai multe ori chiar in textul respectivelor mesaje, „nu costa nimic“.

    Eroare. Costa. Aceste mesaje care circula pe Internet nu sunt decat modalitati de a face rost de liste cu sute, mii sau zeci de mii de contacte. Cu cat mesajul circula mai mult pe Internet, cu atat mai multe adrese va colecta cel care l-a initiat. Metoda e simpla. Una dintre adresele respective pe la care figureaza ca a trecut e-mail-ul este in realitate un program care se executa de fiecare data cand mesajul este transmis si trimite o copie a acestuia initiatorului. Evident, cu toata lista de adrese de email. Adrese care intra in baza de date a unui spammer (acei baieti rai care ne asalteaza cu mailuri nesolicitate) sau a unei companii de direct mailing. Sa nu fim surprinsi daca dupa o vreme in inbox vom gasi e-mail-uri cu promotii, discounturi, excursii sau cine stie ce inginerii financiare care te imbogatesc peste noapte. Cum ne-au gasit, ne intrebam? Amintiti-va ca noi le-am dat adresa de mail, crezand ca nu costa nimic sa sprijinim nu stiu ce cauza descrisa cu patima in mesaj.

    Exista tineri pasionati de calculatoare care se viseaza mari hackeri si care se ocupa cu colectarea de adrese de e-mail pentru companii. Sunt platiti la comision, in functie de cati oameni se vor lasa ulterior convinsi de ofertele promotionale ale companiilor respective. Nu e etic, dar nu e nici ilegal, cel putin deocamdata, sa pacalesti oamenii si sa le furi adresele de mail. Internetul nu a fost gandit ca o intreprindere comerciala, ci ca un proiect militar. 

    Nimeni nu si-a pus problema securitatii si confidentialitatii informatiilor vehiculate pe net, pentru ca nu era de asteptat ca soldatii sau cercetatorii sa se fure intre ei.  Milioane de calculatoare au ajuns sa fie conectate intre ele, iar premisa pe care se face schimbul de informatie este buna credinta a utilizatorului. Totul se transfera in acest mod: filme, muzica, documente, produse din magazinele virtuale. Si chiar virusii sau programele spion care fura date personale ajung in cele mai multe cazuri in computer tot cu acordul nostru. Chiar daca arata suspect in mod evident, de multe ori tot dam click pe un email si deschidem portita de intrare unui program care ne va „omori“ PC-ul.

    Insa acum, mai ales in contextul e-commerce-ului, problema devine acuta. Una e sa arunci laptop-ul la gunoi sau sa reinstalezi sisemul de operare si cu totul altceva este sa ramai fara nici un ban in cont pentru ca ai fost vizitat de un hacker. Tot mai multi specialisti in IT vorbesc de „buletinul electronic“, o carte de identitate care ne va insoti pretutindeni in calatoriile pe Internet. In mod sigur e neplacut sa stii ca oricine te poate vedea tot timpul. Dar, asa cum ne-am obisnuit cu agentul de cartier, poate chiar iesim cu el la o cafea, va trebui sa ne obisnuim cumva si cu „politia electronica“ care ne va cere buletinul virtual la control. Viata in societate, fie ea si informationala, are pretul ei.

  • Starea natiunii politice

    Sondajele de opinie din ultima vreme arata un scor inca foarte bun al Aliantei PNL-PD (58%), o usoara crestere a PSD (24%), caderea PRM (7 %), emotiile UDMR (5%) si iesirea din orice calcul a PUR (sub 1 %). Rezulta calculele simple ale lui Traian Basescu: alegeri anticipate pana la sfarsitul anului, cu orice pret. Zbuciumul politic e in toi.

    Cei mai zbuciumati sunt, in aceste zile, cei din PSD, care au si dat agenda dezbaterii, la concurenta cu Traian Basescu. Preocuparile europene ale PSD par sa fi ramas, in ultima vreme, exclusiv in grija lui Adrian Nastase care, pe masura ce pierde teren in interiorul partidului, cauta legitimare externa, fiind nelipsit de la orice intrunire mai acatari a socialistilor europeni. 

    Acasa, apele ba fierb, ba se transforma in conflicte inghetate. Singurul care i-a mai tinut piept lui Ion Iliescu a fost blajinul Mircea Geoana. Fostul ministru de externe a iesit castigator din disputa „prostanacule/senilule“ pe care a avut-o cu fostul sef al statului. Impacarea de forma ramane insa doar o etapa si nu inseamna mare lucru. Doar s-au impacat, vorba aia, Nastase cu Iorgovan si nici Vanghelie nu mai are, aparent, decat sustinatori ai candidaturii la Primaria Capitalei. 

    Acum, cuvantul de ordine este „unitate cu orice pret, caci e loc pentru toti“, iar cei din PSD stiu ca jocurile pentru Congres in aceste zile se fac. Iliescu e, deja, candidat oficial pentru presedintia partidului. Iar Nastase incearca din rasputeri sa ramana singurul candidat pentru presedintia executiva si sa astepte vremuri mai bune din pozitia de secund al lui Iliescu. Cat despre unitatea din partid, nu e limpede cum va fi abordata pana la urma problema Iacubov. Un ou fierbinte. Lasat din mana nu poate fi, fiindca a fost o componenta importanta a fortei PSD. Dar nici tinut strans, dupa scenariul Bivolaru, pentru ca frige. 

    Alianta PNL-PD trece printr-o oarecare liniste interna, rumegand sondajele. Principala preocupare afisata: buna guvernare. Principala preocupare strategica: alegerile pentru Bucuresti, unde Adriean Videanu trebuie sa se intrebuinteze serios ca sa ia potul din primul tur de scrutin. Atat PNL, cat si PD, au si o preocupare europeana. 

    Liderii lor au fost vizitati saptamana trecuta, oficial, de reprezentantii socialistilor, respectiv liberalilor europeni. Socialistii au incercat sa le explice democratilor lui Boc de ce au tinut cu PSD si Adrian Nastase in campania electorala de asta toamna si cat de important e ca PD sa ramana in familia politica social-democrata. Dar democratii au acum o pozitie de negociere foarte solida: sunt la putere, fostul lor lider a devenit presedinte al Romaniei, iar discutiile (neoficiale) cu grupul popular european merg destul de bine. 

    Intalnirea reprezentantilor PSE cu Traian Basescu a fost infirmata. Chiar daca nu s-au privit ochi in ochi, este clar ca mare parte din drumuri, inclusiv cele europene, trec pe la Cotroceni. Si nu e vorba de o simpla curtoazie. Insusi socialistul Pierre Moscovici, raportor pentru extindere al Parlamentului european, a avut o declaratie interesanta: el a fost unul dintre putinii oficiali europeni care s-au grabit sa sustina teoria suparata a lui Basescu, potrivit careia a spune ca Romania e o tara corupta reprezinta o insulta adusa romanilor. 

    Semnale au primit si liberalii, din partea unui vicepresedinte al Internationalei liberale.  Acesta a vorbit la Cluj despre sprijinul acordat PNL de miscarea liberala europeana si le-a atras atentia ca ar fi nefiresc sa fuzioneze cu niste social-democrati si de-a dreptul scandalos daca formatiunea rezultata ar adera la Partidul Popular European.

    Cel mai important eveniment popular a avut insa ca actor principal formatiunea lui Gheorghe Ciuhandu. Partidul si-a schimbat numele din buletin, renuntand la cuvantul „taranesc“ pe care l-a inlocuit cu mai trendy-ul cuvant „popular“. Totul, cu binecuvantarea crestin-democratilor europeni, care vor, iata, sa impuste trei iepuri in Romania. 

    Nasterea noii denumiri nu s-a facut fara dureri. Cea mai puternica voce critica a fost cea a fostului ministru al agriculturii, Ioan Avram Muresan, pentru care „taranesc“ era echivalent cu anticomunist. Aparent, mica valva de la nivelul lui 1% n-are nici o relevanta pentru marea politica din Romania. In realitate, nici un calcul popular romanesc nu se va putea face fara Ciuhandu & Co.

    De la PRM nu a mai plecat nimeni in ultima saptamana, UDMR redeseneaza harta regiunilor din Romania si sta cu ochii mari pe miscarile UCM, iar PUR a preluat din zbor vechea poveste a votului uninominal, relansata zilele trecute si de PD, si anunta ca va strange semnaturi pentru o initiativa legislativa in acest sens (lucru pe care il poate face mai simplu, avand senatori si deputati). 

    Caci umanistii au o mare problema: sondajele ii plaseaza la categoria „si altii“, in vreme ce discutiile despre anticipate sunt din nou la ordinea zilei. Doar a spus-o capitanul Basescu: dupa semnarea Tratatului de aderare la UE, anticipatele vor fi o prioritate. PD n-a zis ba, iar PNL spune ca un scrutin la inceputul verii sau cel tarziu in septembrie ar putea deveni o necesitate. Cat despre PSD, chiar daca partidul ar avea nevoie de inca un an pentru regrupare, nevoia de revansa si pofta de putere sunt mari.

  • De ce sunt totusi putini bani?

    Daca ne uitam la evolutia pietei medicamentelor in ultimii ani, avem tentatia sa spunem ca ritmurile de crestere sunt frumoase, cifrele impresionante. Si totusi, populatia si cei din sistemul medical si farmaceutic „tipa“ ca banii nu sunt suficienti. Si au dreptate.

    Finantarea medicamentelor in Romania, desi tine periodic capul de afis al mass-media, nu poate fi separata de contextul economic general. Din punct de vedere economic nu stam stralucit si, pe cale de consecinta, nu sunt bani suficienti atunci cand motorul principal – cel economic – este, si mai poate fi, destul de gripat.

    Adaugand la cele de mai sus problemele sociale existente (raportul dintre populatia activa si pensionari, somaj, evolutie venituri/cheltuieli etc.), precum si destule deficiente de definire, de operare sau manageriale la anumite nivele, aveti imaginea exacta a situatiei sistemului medical si farmaceutic romanesc in momentul de fata.

    Situatia finantarii medicamentelor in ultimii ani este prezentata in tabelul de mai jos. Sa vedem pe scurt care sunt problemele existente, pe cele 4 tipuri:

    1. Farmacie comunitara – medicamente cu contributie personala – tratament ambulator – finantare FASS ca procent din pretul de referinta. Declarat fiind un sistem social de asigurari, trebuie sa tinem cont ca, din punct de vedere numeric, cei mai multi dintre asigurati apeleaza la acest tip de medicamente. Aici se incadreaza majoritatea afectiunilor care impun un tratament acut sau cronic (de regula boli cu potential invalidant mic/mediu) si aici ar trebui sa fie alocata de catre CNAS o parte consistenta a cheltuielilor cu medicamente.

    Este greu de inteles de ce elementele de baza ale unui sistem social si optimizat – asa cum ar trebui sa fie cel romanesc – adica medicul generalist, farmacistul si medicamentul de calitate nu sunt incurajate sa functioneze conform potentialului deplin pentru a rezolva problemele majoritatii populatiei.

    De asemenea, fara a intra inca o data in analiza problematicii pretului de referinta ramane ca tema importanta de discutie de ce intr-o tara ca a noastra, unde veniturile populatiei sunt mici, CNAS nu achita integral pretul de referinta, ci numai o cota procentuala din acesta.

    Sunt suficiente exemple in sistemele de asigurari europene in care se achita integral costul medicamentelor pana la nivelul pretului de referinta, diferenta (atunci cand exista) dintre acesta si pretul cu amanuntul al medicamentului fiind achitata de catre asigurat.

    2. Farmacie comunitara – medicament fara contributie personala – tratament ambulator – finantare integrala FASS.

    Eliberarea acestor medicamente este asigurata de un numar important de farmacii, dar nu indeajuns de mare pentru a raspunde corespunzator nevoilor asiguratilor. Motivul este reprezentat de faptul ca farmaciile isi asuma un risc financiar major fata de furnizori din cauza intarzierilor platilor contravalorii acestora de catre Casele Judetene de Asigurari de Sanatate.

    Aceasta categorie de cheltuieli include in principal: medicamente din aproape toate clasele terapeutice si care se elibereaza unor categorii de populatie care au acest drept (copii, tineri, gravide, veterani etc.), precum si medicamente din lista in vigoare care se adreseaza pacientilor care au boli acoperite de anumite programe nationale de sanatate (PNS). Avem de-a face cu o categorie de cheltuieli nu usor de reglementat datorita nevoilor justificate ale asiguratilor care au dreptul la acest tip de medicamente. Ramane ca tema de discutie ce medicamente OTC pot fi acoperite atat pentru categoriile sociale care au dreptul la gratuitate, cat si ca „adjuvante“ la tratamentul cu medicamente gratuite alocate la PNS.

    3. Farmacie spital – medicamente fara contributie personala – tratament spitalicesc si ambulator – finantare integrala FASS.

    Este categoria in care ne aflam in lupta cu bolile cronice grave, de regula acoperite prin PNS, in care tratamentul se face la inceput sau la anumite intervale de timp in spital si se continua in ambulator. Aceasta categorie de cheltuieli include si „materialele“ aferente tratarii acestor boli, astfel incat nu stim exact care este raportul valoric intre medicamente si materiale.

    In general, numarul celor afectati este mic raportat la populatia Romaniei, dar potentialul invalidant al acestor boli este mediu spre mare, ceea ce si explica efortul firmelor farmaceutice de a cauta solutii terapeutice care sa imbunatateasca viata acestor pacienti. Tinand cont ca, de regula, pretul medicamentelor care se adreseaza acestor boli este considerat mare spre foarte mare, se organizeaza licitatii nationale pentru parte dintre ele ceea ce presupune ca se ajunge la obtinerea unor economii importante prin obtinerea unor preturi mai joase fata de cele initiale. Ramane insa de discutat daca nu este mai economic ca 1.000-1.200 de farmacii comunitare sa elibereze aceasta categorie de medicamente, in loc de cele 50-60 de farmacii de spital, care oricum au o lipsa acuta de personal.

    4. Farmacie spital – medicamente fara contributie personala – tratament spitalicesc – finantare integrala FASS 

    Aceasta categorie de cheltuieli a reprezentat mult timp „Cenusareasa“ zilelor noastre pentru medicamente, fiind alocata in permanenta la datoriile pentru anul viitor, fiindca toata lumea ar fi dorit sa uite de aceasta categorie. De parca cei ce ajung sa urmeze un tratament spitalicesc, indiferent de boala, nu ar avea nevoie de anestezice generale, antibiotice injectabile, heparine fractionate, solutii perfuzabile, ca sa dam doar cateva exemple.

    Desi finantarea acestei categorii de cheltuieli este in progres, se manifesta inca un fenomen nedorit si anume procurarea medicamentelor necesare tratamentului spitalicesc din farmaciile comunitare prin plata integrala a acestora de catre familiile celor internati. Concluzii si solutii:

    Revenind la evolutia pietei farmaceutice in anul 2004, daca ne uitam la cifrele prezentate in tabelul de mai jos am avea tentatia sa spunem ca ritmurile de crestere sunt frumoase, cifrele impresionante si totusi nimeni nu pare ca vrea sa inteleaga de ce „tipa“ populatia si cei din sistemul medical si farmaceutic ca banii nu sunt suficienti. 

    Nu sunt suficienti pentru simplul motiv ca nivelul de la care plecam este foarte jos, ceea ce va necesita resurse financiare serioase si in crestere an de an.

    Situatia se poate rezuma astfel:

    • bugetul CNAS alocat pentru cheltuielile medicamentelor cu contributie personala este complet deficitar si nu satisface nici pe departe necesitatile asiguratilor (vezi Retail, Rx comparativ cu finantarile alocate);
    • pentru Retail OTC trebuie analizat ce merita sa se califice in sistemul de gratuitati si eventual ca adjuvante pentru gratuitele din PNS;
    • paradoxal tipurile 3 si 4, alocabile in mare parte la canalul Spital, par a fi rezonabil acoperite, dar poate fi un aspect inselator datorat faptului ca nu toti cei care au realmente nevoie de aceste tratamente complexe se trateaza adecvat;
    • cheltuielile pentru medicamente alocate de la FASS si MS reprezinta un pic peste 50% din totalul pietei farmaceutice, ceea ce nu este in concordanta cu standardele Uniunii Europene;
    • anul 2005 va fi dificil deoarece vine cu restante mari de plata: in retail, de 4.400 mld. lei, din trimestrele III-IV ale anului anterior, iar in spital cu o suma importanta, ramasa din anii anteriori. In plus, noul an aduce si un buget insuficient pentru cheltuielile cu medicamente. Solutia finantarii medicamentelor este in primul rand politica si apoi farmaco-economica.

    Din punct de vedere politic, sanatatea nu a constituit si nu constituie o prioritate deoarece Romania cheltuie pentru sanatate aproape 4% din PIB, pe cand tarile recent intrate in UE au minimum 6%, iar cele din UE se mentin la 8,5-9,5%.

    De asemenea, trebuie mentionat ca in toate tarile cu un sistem sanitar normal finantarea medicamentelor este mixta si consistenta din ambele parti: buget de stat / sistem de asigurari, deoarece ultimul mentionat nu poate si nu trebuie sa finanteze integral costul medicamentelor si al materialelor aferente.

    Trebuie rezolvata si problema aparent spinoasa a celor aproximativ XX,XXX mld. lei (valoarea finala ramane de stabilit), colectata la FASS in anii 2001-2004, dar neregasiti in cheltuielile pentru sanatatea asiguratilor. 

    Altfel spus, la 1 ianuarie 2007 Romania, ca membru al Uniunii Europene, trebuie sa aloce pentru sanatate minimum 6% din PIB, respectiv aproximativ 2% pentru medicamente, iar un posibil scenariu este prezentat in tabelul cu estimari privind finantarea medicamentelor.

    Atat timp cat nu va exista o decizie politica prin care sanatatea sa constituie la modul serios o prioritate in Romania, ne vom lovi permanent de aceleasi probleme care vor agrava situatia din domeniul medical si farmaceutic, cu consecintele de rigoare asupra sanatatii si vietii romanilor.

    Marian Pana este farmacist,  specialist cercetari piata. 
    Nota: FASS – fond asigurari sociale de sanatate; CNAS – Casa Nationala de Asigurari de Sanatate; MS – Ministerul Sanatatii;  PNS – Programe Nationale de Sanatate