BusinessMagazin

Blog

  • In cautarea unui comandant

    Hewlett-Packard, gigantul IT din Palo Alto, a intrat in era post-Fiorina. Cine va fi noul sef? Acesta este cautat zi si noapte de „vanatorii de capete“ angajati de consiliul de administratie. Provocarile viitorului manager raman aceleasi. Cea mai importanta: cresterea profitului prin restructurarea companiei.

    Cu putin timp inainte ca „doamna de fier“ a Hewlett-Packard, Carly Fiorina (foto), sa fie inlaturata luna trecuta din functia de presedinte si CEO s-a petrecut un lucru care a trecut aproape neobservat: divizia de imprimante a HP (cea mai profitabila, de altfel) s-a unit cu divizia de computere personale.

    Cu alte cuvinte, restructurarea gigantului IT – cu o cifra de afaceri de 80 mld. $ – a inceput inainte ca Fiorina sa spuna adio companiei din Palo Alto. Ce semnificatie are combinarea celor doua divizii, care reprezinta 60% din vanzarile totale ale HP? Dincolo de declaratiile oficiale, decizia tradeaza ingrijorarea consiliului de administratie vizavi de profiturile HP. Concret, logica noii divizii este sa transforme echipamentele de imprimare intr-un motor care sa traga in sus si business-ul cu computere. Pentru ca HP are o problema ramasa cronica chiar dupa megafuziunea cu Compaq: niciodata nu e sigura ca va ramane si urmatorul trimestru lider mondial la vanzarile de computere. Dell ii sufla tot timpul in ceafa. 

    Hewlett-Packard, o corporatie cu o activitate diversificata (poate prea diversificata, dupa unii analisti), are o componenta eterogena in ceea ce priveste performantele financiare. Inainte de decizia din ianuarie, cuprindea patru mari divizii: imagine si tipar digital; computere personale; servicii & consultanta si servere, dispozitive de stocare si software. Dintre acestea, doar divizia de imprimante este pe gustul actionarilor. Cu o marja a profitului de 16% si cu vanzari anuale de 24 de miliarde de dolari, poate fi considerata fara rezerve vedeta HP-ului. 

    Celelalte trei divizii nu arata insa la fel de prospere. Activitatea de computere personale aduce venituri considerabile, insa rata profitului este infima. Ca sa nu mai amintim ca software-ul aduce pierderi companiei, ceea ce reprezinta o ciudatenie, daca ne raportam la concurenti ca IBM care fac bani buni din soft.

    Ideea e ca Hewlett-Packard s-a extins in prea multe domenii si a ajuns sa nu mai faca nimic sau aproape nimic cu adevarat bine, spun cei mai acerbi critici. A doua zi dupa anuntul ca Fiorina a devenit istorie pentru HP, actiunile companiei s-au apreciat cu 7% tocmai in speranta ca noul sef al companiei va gandi o restructurare, cel mai probabil o separare a entitatilor profitabile de celelalte.

    In aceste conditii, pastrarea deciziei de unificare a celor doua divizii (imprimante si computere) este destul de surprinzatoare pentru analisti si pentru investitori. Intentia HP este de a „insanatosi“ business-ul cu computere personale, prin combinarea cu performanta divizie de imagine si tipar digital. Exista insa si un risc: partea mai putin performanta sa o contamineze pe cea sanatoasa. Surpriza este cu atat mai mare cu cat IBM – principalul concurent HP pe solutii pentru afaceri – si-a vandut recent divizia de computere personale catre producatorul chinez Lenovo. Oficialii HP sunt de parere ca scaderea drastica a marjelor pe piata PC-urilor nu este un motiv pentru care sa vinzi. Mai mult decat atat: probabil cred ca aceasta criza generalizata a industriei IT va lua sfarsit si marjele vor creste iar.

    Managerii HP resping din start scenariile pesimiste privind viitorul companiei. „In primul rand, marele avantaj al noii entitati va fi ca toate produsele noastre adresate utilizatorilor individuali si micilor afaceri vor fi promovate impreuna“, a explicat pentru BUSINESS Magazin Fritz Abraschek, vicepresedinte HP. „La originea acestei decizii nu a stat intentia de a face reduceri de costuri. Problema e de promovare. Practic, se vor crea niste linii de divertisment digital pe care clientul le va cumpara la un loc“, adauga Abraschek.  Unificarea s-a produs deja in Statele Unite, urmand ca modelul sa fie exportat atat in Asia, cat si in Europa. Dupa toate probabilitatile, lucrurile se vor intampla la fel si in Romania. Deocamdata HP Romania nu poate face declaratii oficiale, dar exista destule semne ca estul Europei nu va face nota discordanta. Herbert Kock, vicepresedinte al grupului de imagine si tipar digital, spune ca unificarea se va face si in zona din care face parte Romania. „Trebuie sa combinam cele doua grupuri“, a afirmat Kock.

    Indiferent de mijloacele folosite, entitatea nou creata va trebui sa fie profitabila, pentru ca altfel, reactia investitorilor nu va fi deloc eleganta. Rata profitului in industria IT are totusi niste limite. Viata inlocuitorului lui Fiorina, dupa care alearga acum „vanatorii de capete“ angajati de HP, nu va fi deloc usoara. Dupa interimatul directorului financiar Robert Wayman, va incepe o restructurare a intregului business. Chiar presupunand ca noua divizie va merge struna, viitorul CEO nu va fi lipsit de probleme. Va trebui sa analizeze cu atentie serviciile si produsele pe care HP le vinde corporatiilor. Atat pe partea de hardware, cat si pe cea de software, compania are concurenti extrem de agili care, pana acum, s-au descurcat pe alocuri mai bine decat gigantul din Palo Alto. Este vorba, in principal, de „Marele Albastru“, numele sub care mai este cunoscuta compania IBM.

    Pana la urma, care au fost principalele capete de acuzare pe care board-ul le-a pus in fata Carlei Fiorina in momentul in care a fost inlaturata? In primul rand, faptul ca HP a dezamagit, trimestre la rand, investitorii prin rezultate sub asteptari. In opt din cele 21 de trimestre cat a fost Fiorina la carma companiei, estimarile de profit nu s-au adeverit, ceea ce a dus, pe termen scurt, la scaderea titlurilor companiei.

    Strategia de imbunatatire a ratei profitului implica produse noi: daca pe zona de camere digitale HP va continua sa se adreseze amatorilor, in materie de camere foto se va axa si pe produse premium, pentru profesionisti, care se vand, de regula, in volume mai mici, dar cu marje superioare.

    In sine, nici vanzarea de echipamente de imprimare nu este foarte profitabila. Marjele cele mai bune se obtin la consumabile: hartie fotografica sau cartuse de cerneala. Un client care cumpara o imprimanta HP este practic nevoit sa foloseasca un cartus de aceeasi marca, intrucat cele produse de alti fabricanti pun probleme de compatibilitate. In urma cu trei ani, cand HP a preluat pentru 19 miliarde de dolari producatorul de computere personale Compaq, toata lumea vorbea de „un nou HP“. Nu este exclus ca, dupa venirea unui nou CEO, sa apara sintagma „noul-nou HP“.  

  • NOUA FRATIE HP

    Dupa demiterea lui Carly Fiorina, actiunile HP au crescut cu 7%, investitorii sperand in separarea diviziilor profitabile de cele cu rezultate slabe. Dar ce s-a intamplat, de fapt?

    RETRAGERE: In ianuarie, Duane Zitzner, directorul grupului de computere personale, in varsta de 57 de ani, s-a pensionat.

    CUMUL DE FUNCTII: Nou sef la divizia de computere personale a fost ales Vyomesh Joshi, directorul grupului de Imaging & Printing, un veteran cu o vechime de 24 de ani in cadrul HP, care in prezent cumuleaza doua functii.

    UNIFICAREA: In acest fel, prin desemnarea aceluiasi director pentru doua divizii – cea de imagine si tipar digital si cea de computere personale – s-a produs, in aparenta din „motive naturale“, unificarea. Observatorii spun ca divizia mai putin performanta ar putea s-o „contamineze“ pe cea profitabila.


  • Patru pentru 100 de miliarde de dolari

    O piata de peste 100 de miliarde de dolari pe an, cea a aplicatiilor soft pentru afaceri, va fi dominata peste cinci ani de doar patru mari jucatori: Microsoft, IBM, SAP si Oracle. Analistii cred ca au planuit ca jucatorii mici sa dispara sau sa le devina parteneri. Simplu, nu?

    Aplicatiile software pentru business transforma conducerea unei afaceri aproape intr-un joc video pentru calculator. La fel ca intr-un joc de strategie, directorul executiv primeste zilnic informari despre ceea ce se intampla in companie: cat s-a cheltuit si cati bani s-au incasat, care produse/servicii se vand cel mai bine si unde s-au luat decizii gresite. Si mai ales, de ce sunt aceste decizii eronate. Aplicatiile pentru afaceri au devenit un fac totum in economia moderna – tin contabilitatea, se ocupa de resurse umane, contorizeaza in timp real evidenta resurselor companiei, gestioneaza relatiile cu clientii sau urmaresc desfasurarea proiectelor. 

    Desigur, nimic nu merge de la sine. Pentru ca fiecare sistem de raportare, integrat sau nu, depinde de datele pe care le introduc subalternii, de viteza si usurinta cu care acestea ajung in sistem. Iar de complexitatea integrarii depinde calitatea rapoartelor pe care managerul le primeste, explica oficialii corporatiei germane SAP, cel mai mare producator de soft pentru afaceri din lume.

    Exista si firme – si probabil vor mai exista ceva vreme – ai caror manageri fac toate aceste statistici si analize cu creionul pe hartie sau in cel mai bun caz intr-o aplicatie de tip Word sau Excel. Dar ce te faci cand ai cateva mii sau zeci de mii de angajati? Sau zeci de puncte de lucru? Depozite uriase cu zeci de mii de produse? Atunci situatia se complica si numai un astfel de soft poate ajuta afacerea sa mearga mai departe.

    Anul trecut s-au cheltuit in lumea intreaga aproximativ 213 miliarde de dolari pentru aplicatii software. Sunt incluse aici sisteme de operare (Windows mai ales) – aplicatii antivirus si alte produse soft pentru companii si pentru utilizatorii casnici, pe langa aplicatiile strict pentru business, care – spun unii analisti – ar ocupa jumatate din aceasta piata. 

    Dintre aplicatiile pentru business, cea mai mare importanta o au cele pentru planificarea resurselor companiei (ERP – enterprise resource planning), cu incasari totale de 73 de miliarde de dolari in 2003. Aplicatiile care se ocupa de relatiile cu clientii (CRM – customer relationship management) au acumulat doar 11 miliarde de dolari anul trecut. Piata mondiala de software este si acum dominata de giganti. Microsoft, cel mai mare producator de soft, al carui Windows opereaza 95% din computerele lumii, este tot mai activa pe segmentul companiilor si si-a lansat propriile produse in acest domeniu.

    IBM Software tinteste companiile de ani de zile cu produse destinate afacerilor, iar faptul ca gigantul american a devenit cel mai mare consultant din lume pe probleme de afaceri si IT&C il pune in pozitia excelenta de a recomanda propriile solutii marilor companii.  Oracle a cheltuit recent 13 miliarde de dolari pentru a cumpara principalul sau rival, compania PeopleSoft, care in urma cu doi ani a inghitit la randul sau unul din marii producatori de soft pentru afaceri din America, J.D. Edwards. Seful Oracle, Larry Ellison, un miliardar excentric, a declarat ca declanseaza „razboiul tehnologic“ contra SAP, liderul pietei, pentru a cuceri prima pozitie la nivel mondial.

    SAP afirma ca nu are deocamdata de ce sa se teama. „Noi ne vom continua treaba si de rest nu ne intereseaza“, a declarat pentru BUSINESS Magazin seful SAP, Henning Kagerman, la sediul central al companiei, la Walldorf, in Germania. Datele neauditate pe care le invoca producatorul german: SAP are o cota de piata pe segmentul aplicatiilor de afaceri de 22% la nivel mondial, in timp ce Oracle, chiar dupa achizitie, nu are mai mult de 11 procente. „De fapt, cifrele arata ca dupa achizitia PeopleSoft, Oracle a pierdut patru puncte din cota de piata, in timp ce noi am castigat mai bine de sase. Deci diferenta a crescut la peste 10%“, sustine Leo Apo-theker, presedintele diviziei de operatiuni globale a companiei si membru in boardul executiv al SAP.

    Mai ramane de spus ca Microsoft are acum o cota de 2% pe aceasta piata, iar producatorul american Siebel Systems ocupa circa 3%, restul de 61% fiind fragmentat intre producatori locali sau regionali, care nu detin, luati in parte, o cota de piata demna de luat in seama la nivel mondial.

    Dar acest model se va schimba in urmatorii ani, sustin oficialii SAP.

    In urmatorii cinci ani, gigantii industriei soft vor arunca in joc o strategie noua, considerata singura solutie pentru sporirea cotei lor de piata. „Creatia de aplicatii pentru afaceri se va muta pe platforme standard, elaborate de mai-marii industriei“, sustin oficialii companiei germane. Altfel spus, „coloana vertebrala“ a software-ului de afaceri va fi creata de gigantii industriei. Cei mici isi vor dezvolta aplicatiile pe baza a ceea ce primesc de la cei mari. Astfel, se vor elimina de pe piata solutiile dezvoltate pe sisteme proprii de companiile mici, care fie se vor adapta la piata, fie vor disparea. Unele cu siguranta vor fi cumparate de marii jucatori, in special cele care au dezvoltat tehnologii inovatoare, insa oficialii SAP nu mai vad posibila o mega-achizitie in urmatorii ani.

    SAP a urcat de-a lungul anilor in topul celor mai mari companii ale lumii, iar fondatorii sai au devenit si ei miliardari. Valoarea de piata a producatorului german de software este estimata la 34,9 miliarde de dolari de Forbes. Despre Hasso Plattner, unul dintre fondatorii SAP, se spune ca este fiul unor sasi din Transilvania, de pe langa Sibiu, care au ajuns in Germania probabil in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Bineinteles, oficial, nu se discuta despre asta. Cert este ca el s-a nascut la Berlin, in 1944 si nu a facut niciodata lumina asupra originii sale. De altfel, parintii sai au divortat pe cand avea 15 ani, iar el a fost trimis la un camin pentru copii din Bavaria. Acolo s-a lovit pentru prima oara de greutatile vietii, invatand cum sa se apere de colegii mai mari. „M-am luptat pentru supravietuire si am invatat sa lupt“, spunea Plattner.

    In primavara lui 2003, Plattner a parasit conducerea executiva a producatorului de software. El nu s-a retras din activitate, ci din contra a preluat conducerea comitetului care supervizeaza activitatea companiei, functie parasita de un al fondator SAP, Dietmar Hopp. Pasionat de vasele cu panze, Plattner a participat la mai multe competitii de gen. A castigat de asemenea numeroase concursuri, reusind odata chiar sa isi repare barca defecta si sa castige cursa cu un timp record. Ba chiar a concurat de mai multe ori cu rivalul sau din domeniul software, Larry Ellison, seful Oracle. Cand a pierdut in fata acestuia una din cursele din Sardinia, Plattner nu a uitat sa ii reaminteasca ca il intrece pe partea de aplicatii pentru afaceri. „Practic de asemenea surfingul, ma dau cu snowboardul si uneori joc golf“, a marturisit el.

    Averea lui a oscilat de-a lungul timpului, insa Plattner a fost prezent in topul celor mai bogati oameni din lume realizat de Forbes inca din 1996. Pe atunci avea 1,8 miliarde de dolari, iar punctul maxim l-a atins in 2001: 5,4 miliarde de dolari, suma la care a ajuns din nou anul acesta (dupa 2,9 miliarde $ pe 2003). 

  • CEI PATRU URIASI

    Intentia esuata a Microsoft de a cumpara SAP demonstreaza interesul pentru piata de soft pentru afaceri. Gates a intervenit de asemenea pentru ca Microsoft sa „ajute“ PeopleSoft sa ramana independenta fata de Oracle. A esuat in ambele cazuri. 

    SAP* 
    INCASARI: 10 miliarde de dolari
    PROFIT NET: 1,7 miliarde de dolari
    INVESTITII IN CERCETARE/DEZVOLTARE: 1,3 miliarde de dolari 


    Microsoft**
    INCASARI TOTALE: 34,27 miliarde de dolari
    PROFIT: 8,8 miliarde de dolari
    INCASARI DIN SOFT PENTRU AFACERI: 750 de milioane de dolari
    INVESTITII IN CERCETARE/DEZVOLTARE: 7 miliarde de dolari 


    IBM
    INCASARI TOTALE: 96,5 miliarde de dolari
    PROFIT: 12 miliarde de dolari
    INCASARI DIN SOFT: 15,1 miliarde de dolari
    INVESTITII IN CERCETARE/DEZVOLTARE: 5,7 miliarde de dolari 


    Oracle & PeopleSoft
    INCASARI TOTALE: 10,1 miliarde de dolari
    PROFIT: 3,8 miliarde de dolari
    INVESTITII IN CERCETARE/DEZVOLTARE: 1,3 miliarde de dolari

    *In 2004; **rezultate pe anul fiscal 2004  (Incheiat la 30 iunie 2004)

  • Internetul si lumea in 2014

    Nu este atat de important ce anume facem in Internet, ci faptul ca acel comportament pe care-l avem online poate servi ca un model pentru schimbari comportamentale in viata reala.

    In urma cu vreo zece ani, Larry Ellison – presedintele companiei Oracle – prevedea moartea PC-ului. In viziunea sa, computerul personal urma sa fie in scurt timp inlocuit de „terminale usoare“ pentru acces la retea iar procesarea va migra spre servere de mare putere. Desi extrem de atractiva si bine argumentata, proorocirea sefului marelui Oracol s-a dovedit falsa. Au trecut zece ani si in loc sa devina mai suple, computerele de pe birourile noastre au devenit de zece ori mai grele.

    Alaturi de profetiile lui Ellison, multe altele au fost brutal infirmate de realitate. Insa tentatia de a cunoaste sau macar de a intrezari viitorul este prea adanc ancorata in firea omeneasca pentru a putea fi descurajata de esecuri. Prezicerea a fost rebotezata prognoza iar iluminarea a fost inlocuita de statistica. Un studiu realizat de Elon University si Pew Internet & American Life Project si-a propus sa prevada evolutia Internetului in urmatorii zece ani centralizand raspunsurile la un chestionar pe care l-a adresat unui numar de aproape 1.300 de specialisti si experti cu mare greutate in lumea IT.

    Alaturi de raspunsurile seci, studiul – al carui rezumat se intinde pe 60 de pagini – consemneaza si o selectie dintre argumentatiile oferite de respondenti. Rezultatele sunt cel putin interesante, avand in vedere ca majoritatea expertilor considera ca evolutia Internetului va avea o influenta determinanta asupra intregii societati. Un prim rezultat interesant se refera la impactul Internetului asupra sistemului institutional, iar domeniul in care se asteapta cele mai radicale schimbari este cel editorial, cu precadere in zona diseminarii stirilor. Pe de-o parte, expertii considera ca informarea va avea un caracter mult mai personal, atat din partea receptorului cat si din partea emitatorului, ceea ce va eroda bazele difuzarii in masa prin evitarea intermediarilor si folosirea mijloacelor de agregare personalizate. Expansiunea weblog-urilor este considerata simptomatica in aceasta directie, iar noii titani ai domeniului vor semana mai degraba cu Google si Starbooks decat cu cei de azi.

    Al doilea domeniu in privinta impactului este considerat cel al educatiei, unde se prevede ca invatamantul la distanta va conduce la personalizare si la diversificare la nivel pre-universitar, in vreme ce adultii vor avea la dispozitie un sistem continuu si dinamic de specializari. Si la locul de munca se prevad schimbari importante, prin continuarea descentralizarii organizationale si printr-o accentuare a dinamicii organizarii pe orizontala combinata cu scaderea pana la disparitie a conditionarilor legate de spatiu si timp. Modul de organizare a proiectelor open source pare sa devina mainstream peste zece ani. Importante sunt considerate si mutatiile care vor surveni in domeniul asistentei medicale, a politicii si administratiei, a artelor si divertismentului… Ceva mai rezistente la schimbare par zonele mai personale ale societatii, cum ar fi familia, comunitatile locale si, mai ales, religia.

    Insa, in ansamblu, optimismul este destul de temperat. Doua treimi dintre experti considera ca cel putin un atac devastator va surveni asupra infrastructurii retelei informationale sau energetice iar unii atrag atentia ca pe masura ce dependenta de Internet a intregii societati va creste, acesta va deveni o tinta tot mai atractiva pentru organizatii radicale sau teroriste. Chiar daca nu agreeaza scenariile catastrofice, mai multi respondenti considera ca securitatea deficitara a Internetului, invazia de spam, pornografie, virusi si viermi va descuraja adoptarea sa in multe domenii si ca impactul va fi mult mai mic decat se estimeaza. Pe de alta parte, chiar cantitatea imensa de informatie vehiculata prin retea poate constitui un dezavantaj, deoarece cu cat circula mai multe date – adesea contradictorii – cu atat este mai greu de extras informatia semnificativa. Dar, cred altii, acest neajuns poate fi combatut prin integritate si discernamant, mai intai la nivel institutional si apoi la nivel personal.

    Desi printre specialistii care au luat parte la ancheta se afla nume legendare precum Bob Metcalfe sau Vinton Cerf, am selectat ca incheiere o observatie a profesorului Douglas Rushkoff: „Ca intotdeauna cand apare un mediu nou, cele mai mari schimbari vor fi metaforice. Nu este atat de important ce anume facem in Internet, ci faptul ca acel comportament pe care-l avem on-line poate servi ca un model pentru schimbari comportamentale in viata reala“.

  • De ce avem nevoie de browser?

    Internetul a devenit in ultimii ani un stil de viata. Milioane de oameni folosesc reteaua mondiala pentru a comunica sau pentru a se informa.

    Sa intri pe Internet este extrem de simplu, tot ce iti trebuie e un calculator, un modem si o conexiune – dial-up, cablu, fibra optica sau una wireless, prin unde radio, caz in care cablurile devin inutile. Insa pentru a accesa informatiile de pe Internet, organizate sub forma de pagini web si pentru a naviga in voie, e nevoie de o aplicatie speciala numita in engleza browser – navigator. Multi, cand aud de browser, se blocheaza si isi inchipuie ca e ceva extrem de complicat. Lucrurile sunt insa simple. Aceste programe fac transferul de informatii de la serverul unde se afla gazduite paginile si transmit datele la cel ce acceseaza Internetul, sub forma de texte, poze, animatii sau clipuri video. Browser-ele afiseaza informatia pe ecranul calculatorului clientului, transformand experienta intr-una similara cu urmarirea programelor TV sau lecturarea unei carti. Pe mai bine de 95% din computerele lumii, respectiv cele operate de Windows, browserul este preinstalat, respectiv binecunoscutul Internet Explorer. Exista acum si browsere alternative la Internet Explorer, precum Firefox de la Mozilla sau Opera, insa sunt cu mult mai putin cunoscute.

    O pagina de web seamana cu pagina obisnuita de carte, cu o fila de album sau de catalog, numai ca spre deosebire de acestea poate fi animata. Mai multe pagini de web adunate intr-un sistem tematic – care au un anumit element in comun – poarta numele de site web. O pagina de web poate contine orice, de la text simplu pana la filme. Elementele unei pagini web care fac trimitere spre alte pagini web poarta numele de „links“ – legaturi. De fiecare data cand doriti sa navigati pe Internet trebuie sa accesati aceasta aplicatie: browserul. Odata lansat programul, puteti naviga oriunde.

    Din punct de vedere istoric, browserul nu este o aplicatie atat de veche pe cat s-ar putea crede. Desi Internetul exista din anii ‘60, o data cu popularizarea acestuia se foloseau diverse alte aplicatii. Aparitia primului site si a ideii de browser a dus de fapt la explozia Internetului. 

    Prima aplicatie a fost realizata de inventatorul World Wide Web, Timp Berners-Lee, in 1990, iar lansarea lui nu a avut loc in SUA, cum probabil cred 99% dintre americani. Browserul si reteaua mondiala si-au facut debutul la CERN (Consiliul european pentru cercetari nucleare), in 1991.

    Pentru amatorii de istorie, mai merita amintit ca Mosaic a fost primul browser disponibil publicului larg (1993), insa a disparut in 1997 de pe piata.

  • Psihologia, sufletul comertului

    Oare cam ce-i trece prin cap lui Bill Gates exact in acest moment? Sau lui Donald Trump?

    Ce bine-ar fi sa existe un site pe Internet care sa publice zilnic macar doua-trei din ideile secrete ale celor mai bogati oameni din lume, poate asa vom avea si noi, ceilalti, mai multe sanse sa devenim niste oameni de afaceri de succes. 

    Insa pana cand psihologia (sau telepatia?) va ajunge la un nivel atat de performant, ne putea multumi cu un alt site – www.psychotactics.com – care isi propune sa dezvaluie doritorilor, pe gratis, cateva din misterele creierului de om de afaceri.

    Ideea apartine unui specialist cu experienta in industria de publicitate – Sean D’Souza, fost angajat al agentiei Leo Burnett. „Nu sunt psiholog“, spune el, „dar inteleg destul de multe despre cum gandesc consumatorii“. D’Souza spune ca, cu un minim efort, mecanismele gandirii oamenilor pot fi dezvaluite si „exploatate“ in folosul unei afaceri. Site-ul atrage prin tonul amuzant. Una din pagini prezinta o imagine generica a clientului – un desen cu un barbat plictisit, obosit, care striga dupa un taxi. „Acesta este clientul tau“, suna explicatia desenului. „Nu il intereseaza nimic altceva decat problemele lui. Intr-o milisecunda tu trebuie sa il faci sa nu se mai gandeasca la acel taxi, ci la o pizza.

    Pentru asta trebuie sa apelezi la instrumente psihologice, ca sa ii atragi atentia, sa o mentii si la sfarsit sa il faci sa cumpere“. „Psihologia cifrei 3“, „Cum sa faci o prezentare PowerPoint la fel de eficienta ca o reclama TV“, „Puterea intrebarii de ce?’“, sunt doar cateva dintre articolele cu idei de marketing publicate pe www.psychotactics.com. Iar daca totusi obositi si aveti nevoie de o pauza, nu-i nevoie sa parasiti site-ul. Rubrica „Fun Stuff“ contine cateva caricaturi cu tematica de business si imagini amuzante cu exemple de slujbe care va vor face sa renuntati la a va mai plange de serviciul dumneavoastra. Daca ati prins gustul, tot aici gasiti si alte linkuri spre site-uri mai specializate pe „glume de business“.

  • Casnicia la mica intelegere

    Timp de 50 de ani, la romani, banii si dragostea nu s-au prea intersectat in pregatirile pentru viata de familie.

    Din acest punct de vedere, am putea fi catalogati drept romantici incurabili, adepti ai binecunoscutului: „pana cand moartea ne va desparti!“. La prima vedere, toate cuplurile sunt pregatite sa porneasca in viata de familie dezinteresate, pe deplin hotarate sa imparta totul in mod egal. Cel putin aceasta este prima impresie, in conditiile in care in ultimii 15 ani in Romania nu a fost incheiat nici un contract prenuptial. Sunt viitori soti neinfricati in fata viitorului, nu simt nici o umbra de indoiala inainte de a spune „da“? Nu neaparat. „Pur si simplu, timp de 50 de ani, legea nu le-a permis sa semneze un contract prenuptial“, spune Paula Ivanescu, primul politician care a pus problema legislatiei asupra acestui aspect.

    „Abia la sfarsitul anului trecut, politicienii romani au reusit sa se dezlege de o serie de cutume invechite si sa inteleaga ca printr-un contract prenuptial nu se vand sentimente“, spune Ivanescu. In cazul in care proiectul noului Cod Civil va trece si de Camera Deputatilor, atunci putem spune ca va fi  readus la viata un obicei care timp de aproape un secol, intre anii 1865 – 1954, a fost in voga mai ales intre cei de vita nobila, care nu concepeau o casatorie fara semnarea unui asemenea act. Preluat de la francezi, odata cu asimilarea Codului lui Napoleon (1807) si transformarea sa in autohtonul Cod Civil, obiceiul acordului premarital era la acele vremuri in principal o solutie pentru capii celor doua familii de a face din doua averi una singura si mai mare. Tinerii nu prea aveau ocazia sa dea frau liber propriilor sentimente.

    De pilda, cu toate ca fiica sa Maria era curtata de ceva vreme de Carol Popp de Szathmari – cel care avea sa devina pictorul preferat al lui Alexandru Ioan Cuza, marele vornic Nicoale Vacarescu o marita cu fratele mai mic al lui Voda Alexandru Dimitrie Ghika, Constantin. Ii asigura fiicei in felul acesta titlul de printesa dar, in acelasi timp, prin documente bine gandite, si siguranta financiara.  Mai apoi, la 1954, Marea Adunare Nationala de atunci imprumuta integral codul sovietic al familiei, iar contractul prenuptial e scos in afara legii, fiind considerat degradant si imoral. S-au stipulat atunci si norme noi privind mai multe aspecte pe care le ridica mariajul, printre care regimul juridic al bunurilor comune ale sotilor sau proprietatea in devalmasie. Adica exact aceleasi aspecte pe care le reglementa si acordul prenuptial, dar puse intr-o alta forma. Una comunista.

    Totusi, cei care au cautat, dupa revolutie, ceva garantii linistitoare inaintea casatoriei au putut profita, cu ajutorul notarilor, si de acest regim. In cazul unui divort, una din parti putea sa pastreze mare parte din castigurile obtinute pe parcursul casniciei daca reusea sa dovedeasca faptul ca acestea au fost obtinute cu fonduri din bunurile cu care a intrat in casatorie. Lucru usor de realizat daca in ecuatie e implicat un avocat bun. Dar si asa tot nu e evitata agitatia procesului de partaj, care se putea prelungi la nesfarsit, transformandu-se intr-un razboi in care nu se pot economisi banii dati pe taxe sau nervii. 

    „De altfel principalul avantaj al contractului prenuptial este ca divortul devine o formalitate facila, deoarece toate aspectele legate de aceasta chestiune se pot stipula in contractul prenuptial, iar averea celor doi soti urmeaza sa fie distribuita dupa dorinta cuplului“, spune Doina Dunca, consilier al Uniunii Nationale a Notarilor Publici. Din punct de vedere juridic, aranjamentul prenuptial poate sa fie atat de explicit si de lung cat este nevoie si poate acoperi oricate aspecte doresc cei doi viitori soti – de la conturile din banca la cartile sau DVD-urile din biblioteca. In special, insa, se refera la bunurile familiale. „Contractul prenuptial poate fi folosit pentru a conferi siguranta ca averea cuplului va fi corect impartita, ca aceasta va fi transferata de la un sot la altul, sau ca drepturile asupra ei vor fi impartite in mod egal de soti sau pe cote-parti“, spune Dunca.  

    „Lipsa unui astfel de acord s-a vazut foarte clar dupa ‘90 in multe procese, in care partenerul unui comerciant, de exemplu, se alegea in urma divortului cu o parte din datoriile pe care firma acestuia din urma le adunase in timpul mariajului“, mai spune consilierul. Au existat chiar si situatii in care una din parti a renuntat la pretentii asupra vreunui bun pentru a nu se trezi inglodata in datorii. Un alt caz influentat de lipsa unei intelegeri premaritale a fost si cel in care sotia unui om de afaceri, cu toate ca nu a contribuit deloc la situatia financiara a familiei, a cerut la divort mai bine de jumatate din averea acestuia, in lipsa unui act prenuptial. 

    „Insa contractul prenuptial nu trebuie sa se rezume doar la aspecte financiare, contractul nefiind destinat exclusiv persoanelor bogate“, spune Ivanescu. Acordul poate reglementa si responsabilitatile sotilor privind ingrijirea copiilor din casatorii anterioare cat si a celor care urmeaza sa se nasca. Pe de alta parte, poate singurul dezavantaj al contractului prenuptial e ca te poate lua prin surprindere, ca poate fi vazut ca un act cinic care prefigureaza divortul. In general, oamenii spun ca se casatoresc din dragoste si sustin ca nu se casatoresc cu gandul la avere. 

    Din acest motiv, majoritatea se simt jigniti cand partenerul aduce vorba de incheierea unui contract prenuptial. Surprinzator, insa, un studiu a scos la iveala ca in Statele Unite contractul prenuptial stimuleaza casatoriile. 

    Mai mult, in Germania unul din cinci cupluri semneaza un acord inainte de casatorie, iar in Franta multi dintre cei care urmeaza sa se casatoreasca nici nu mai apeleaza la un avocat pentru incheierea contractului prenuptial. Se pare deci ca un contract prenuptial nu mai dauneaza romantismului. 

  • Confesiunile Primei Doamne

    „Istoria traita“, biografia publicata de Hillary Clinton in 2003, a fost tradusa si in romaneste

    Va ramane oare Hillary Clinton in memoria colectiva datorita memoriilor ei? Desi exista opinii potrivit carora cartea „Living History“ reprezinta doar o insiruire de povesti autobiografice corecte politic, scrise curat, inteligibil, dar fara stil, nu putem sa nu apreciem sansa pe care ne-o ofera: aceea de a patrunde in culisele Casei Albe intr-o maniera neprotocolara, sfioasa doar cat sa nu fie indecenta, despovarata de toate acele elemente de butaforie sentimentala cu care ne-au obisnuit serialele (apreciabile, de altfel, unele dintre ele) sau filmele de lung me-traj cu presedinti ai SUA eroici, dar neaparat umani si apropiati de oameni. 

    „Istoria traita“ a aparut in rafturile librariilor din Statele Unite in iunie 2003 si a provocat, dincolo de reactiile noastre de azi si de ceea ce va ramane din ea peste ani, un adevarat seism de interes din partea publicului. Lansari „in hipermarketuri sau in librarioare obscure, la colturi de strada si in avioane, in corturi si chiar in cateva… toalete“ – cum insasi autoarea marturiseste – au insotit vanzari de sute de mii de exemplare si un profit, pentru memorialista, de aproape opt milioane de dolari. O batrana a marturisit ca volumul este primul pe care l-a cumparat vreodata, cozile la autografe au fost, peste tot in lume unde i s-a publicat traducerea, interminabile, iar Prima Doamna a dat autografe pana a fost nevoita sa-si puna bandaje elastice si pungi cu gheata pe incheieturi. Un succes care a facut el insusi istorie si care poate fi explicat atat prin natura caracterului de exemplara luptatoare al lui Hillary, cat si prin efectul de compasiune sau prin spiritul cancanier al publicului contemporan, dupa faimosul episod Lewinsky.

    Nu intamplator, gandea un comentator hatru, cartea sa a fost semnata si cu celalalt nume, Rodham, in semn de posibila despartire sau critica implicita la adresa lui Bill. Daca luam lucrurile la bani marunti, confesiunile explozive in privinta episodului respectiv nu prea exista. Autoarea face numeroase referiri la el, dar aproape numai prin prisma reverberatiilor sale juridice si politice, sau prin prisma personalitatilor implicate. Iata, bunaoara, reactia de indoielnica moralitate a unui mare adversar al lui Bill, Newt Gingrich, pe atunci presedinte al Camerei.

    Intrebat de Hillary, la o receptie data in cinstea lui Tony Blair, ce parere are despre ultimele acuze aduse de Kenneth Starr, acesta i-a raspuns, fara echivoc: „Acuzatiile impotriva sotului dumneavoastra sunt rusinoase si cred ca este incorect modul in care anumite persoane incearca sa profite de acest lucru“. Surprinzator, dar pe deplin justificat raspuns, cata vreme campionul luptei republicanilor impotriva presedintelui avea sa fie demascat, peste doar cateva luni, pentru numeroasele sale infidelitati. In privinta problemei de alcov propriu-zise, Hillary ne reteaza orice speranta: „Motivele pentru care m-a inselat nu il privesc decat pe el si lui ii revine sarcina sa le istoriseasca“. Ceea ce ramane cu adevarat interesant pare mai degraba restul, adica felul in care Hillary se povesteste pe sine ca sotie de presedinte – avand ca modele pe Jackie Kennedy Onassis si pe Eleonore Roosevelt -, ca mama si ca femeie libera angajata in viata politica, de mai bine de treizeci de ani.

    O femeie care a lucrat in umbra arenei politicii (intre altele, aflam ca, in timpul administratiei Nixon, a participat la fundamentarea procedurii de „impeachment“ pe care Bill avea s-o infrunte trei decenii mai tarziu) si care, acum, se pregateste sa iasa in avanscena, sa tinteasca la presedintie si sa faca din Bill, prin ricoseu de razbunare simbolica, Primul Domn al Statelor Unite.

    Hillary Rodham Clinton, Istorie traita, Editura RAO, Bucuresti, 2004

  • Ultimul Sullivan

    ULTIMUL SULLIVAN

    Boris Vian este una dintre cele mai stranii si atipice figuri apartinand marii aventuri intelectuale franceze a secolului XX. In paralel cu romane precum „Spuma zilelor“ (pe care Raymond Queneau il numea cel mai miscator roman de dragoste contemporan), „Iarba rosie“ sau „Toamna la Pekin“, care l-au instalat definitiv in Panteonul literelor franceze, Vian a scris si trei romane scandaloase, obraznice, impulsive, dar in cele din urma simpatice, cu intriga de thriller si personaje ticnite, pe care le-a semnat cu pseudonimul Vernon Sullivan. Ultimul dar nu cel de pe urma din aceasta serie este „Moarte pocitaniilor“, publicat recent de editura Humanitas in excelenta traducere a Gabrielei Abaluta. Romanul simuleaza o intriga politista dar este, de fapt, o reflexie si o denuntare (pseudo) stiintifica asupra uniformizarii amenintatoare a modurilor de viata contemporane. 

    Boris Vian, Moarte pocitaniilor,  Editura Humanitas, Bucuresti, 2005 

     

    CORANUL PENTRU TOTI

    Qur’an-ul, cartea sfanta musulmana, a fost revelat profetului Mahomed la Medina la inceputul secolului al VII-lea si, de atunci, a ramas scriptura adeptilor Islamului, care, acum, la inceputul secolului al XXI-lea, alcatuiesc o cincime din populatia lumii, adica aproximativ un miliard de persoane. Nu aceasta impresionanta proportie este insa cea care a sporit, in ultima vreme, vizibilitatea Islamului, ci accentuata sa prezenta, adesea imbracand forme violente, din viata politico-religioasa a lumii. Pentru fundamentalistii crestini, dar si pentru cei care pun evenimente de tipul 9/11 in seama credintei islamiste, restitutiile si analizele obiective de tipul celei operate de Michael Cook, sunt absolut necesare. Cartea lui Cook dezvaluie sensuri obscure al Coranului, traseaza istoria exegetica a cartii sfinte, selecteaza fragmente de text revelatoare sub raportul apelului la toleranta, alcatuieste o scurta nota asupra limbii arabe si comunica o densa bibliografie de lucrari fundamentale despre Coran.

    Michael Cook, Coranul, Foarte scurta  introducere, Editura Allfa, Bucuresti, 2004