BusinessMagazin

Blog

  • Start-up – finish up

    Mai multe companii romanesti din IT sau afaceri online au reusit sa cucereasca pozitii importante in ierarhia mondiala pe nisa de activitate. Altele tocmai lansate urmeaza acelasi traseu.

     

    Companie

    Concurenti

    Produse

    BitDefender

    Symantec, Trend Micro

    Produsele de securitate ale BitDefender au adus anul trecut venituri de 100 de milioane de dolari, iar Romania a adus mai putin de 5% din aceasta suma.

    FighterSoft

    operatorii GSM

    Star Media Center este un program de transmisiuni video in direct folosind telefonul mobil si orice retea de date. In perioada urmatoare compania se va lista pe Nasdaq dupa fuziunea cu DigiCurve.

    Gecad

    Digital River

    Avangate este un sistem de vanzari online ale produselor software, pe o piata care este asteptata sa explodeze in urmatorii ani.

    I’deea Productions

    Google, Panoramio

    Blogzoner este o aplicatie prin care posesorii de blog pot gasi persoane cu interese similare pe harta lumii. Lansarea de saptamana aceasta s-a facut cu sprijinul expatilor romani care lucreaza la mari companii IT.

    LiveRail

    Videoegg, Scanscout

    Asocierea dintre doi antreprenori din Cluj si un manager englez a dat nastere unei companii londoneze de nisa pe piata publicitatii online.

    Softpedia

    Download.com, Tucows.com

    Softpedia.com se afla pe pozitia a treia in lume in clasamentul site-urilor cu produse software descarcabile.

    SyncroSoft

    Stylus Studio

    OxygenXML, un editor al limbajului de programare XML este vazut de industrie drept cel mai bun pe nisa sa. Firma se afla in continuare in Craiova, orasul unde a fost infiintata.

     

  • Vecini cu Google

    Prin doua lansari recente de reprezentante, Gecad si Softwin devin primele companii din Romania cu birouri in Silicon Valley, locul unde isi au sediul central cele mai mari corporatii IT din lume.

     

    Anul acesta a fost unul agitat pentru Radu Georgescu, care spune ca la fiecare doua luni a calatorit cel putin o data in Statele Unite. Mai exact, la San Francisco; recent a deschis un birou al Avangate, companie din grupul Gecad, in Mountain View, un orasel de la marginea metropolei americane. „Daca nu esti acolo, ratezi o buna bucata din placinta. E obligatoriu sa te duci pe la mese pe acolo“, sintetizeaza liber seful Gecad motivul prezentei in Silicon Valley. Tot de aceasta zona este interesat si seful Softwin, Florin Talpes, care a inchiriat un birou de aproximativ 300 de metri patrati in acelasi Mountain View.

     

    Ambele afaceri si-au deschis birouri de reprezentare aici in aceeasi perioada si ambele sunt acum la cateva strazi distanta de sediul central al celei mai mari companii online, Google. Pentru BitDefender, compania desprinsa din Softwin care furnizeaza solutii de securitate informatica, biroul din Silicon Valley devine centrul global de marketing si il completeaza pe cel existent in Florida, de unde sunt coordonate vanzarile. Una din primele decizii luate de aici a fost incheierea unui contract cu agentia Crossbow Group, ce se ocupa si de contul Yahoo!, pentru a trasa strategia de comunicare la nivel global a noi identitati de brand. Pentru BitDefender, miza este si sprijinirea viitoarei listari pe o bursa internationala, anunt confirmat oficial de companie saptamana trecuta.

     

    Tot in aceasta zona isi au sediul central Apple, Hewlett-Packard, Oracle sau eBay. Fasia de teren pe care se intind orasele din Silicon Valley are nu mai mult de 20-30 de kilometri, numarati de la statia San Francisco a CalTrain (California Train) pana la capatul de linie, in San Jose. De fapt, separarea in orase e acum o conventie administrativa. Chiar daca sunt delimitate orase ca Sunnyvale, Cupertino, Palo Alto sau Mountain View, in realitate casele cu gazon si garduri joase se continua neintrerupt, fara sa tina seama de actele primariilor. Locul s-a umplut tocmai datorita dezvoltarii companiilor din Silicon Valley si faptului ca multe persoane care lucreaza aici au venit de peste Ocean, din Asia sau India. Este in acelasi timp una din cele mai scumpe zone imobiliare din Statele Unite, iar chiriile oscileaza intre 2 si 5 dolari pentru un picior patrat (adica intre 20 si 55 $/mp), conform BitDefender. Nici Softwin, nici Gecad nu au dorit sa ofere informatii exacte despre costurile implicate in procesul de extindere in Statele Unite. Oficialii BitDefender au mentionat doar, referindu-se la nivelul chiriei, ca doar alocand mult timp procesului de alegere a unui amplasament si prin negocieri indelungi au reusit sa gaseasca spatiu de birouri la un cost rezonabil.

     

    Atat Gecad, cat si Softwin au preferat sa angajeze echipe de americani pentru noile lor birouri. Gus Lignos, acum vicepresedinte de vanzari in Statele Unite al Gecad, este omul de baza al Avangate in regiune. Dupa ce va fi angajat personalul administrativ, va fi sarcina lui Lignos sa recruteze echipa de vanzari si marketing. Biroul din Mountain View al Softwin este condus de Beau Roberts, directorul international de marketing al BitDefender. Angajat la BitDefender de mai mult de un an, a ales sa plece dintr-o functie similara la Symantec, liderul mondial pe segmentul software pe care activeaza si BitDefender. Acum, echipa pe care o conduce numara opt oameni, dar spune ca pana la sfarsitul anului viitor urmeaza sa fie extinsa la 15-20.

     

    „Sa fii prezent sau chiar sa ai sediul central aici e foarte important pentru o companie din IT care aspira la statutul de lider global pe domeniul ei“, spune Beau Roberts. Tot aici este prezenta si concurenta BitDefender, cu care se intrece acum nu doar la numarul de clienti si la cifra vanzarilor, dar concureaza si pentru atragerea de angajati. „E adevarat ca aceasta face piata recrutarii mult mai competitiva, dar este in acelasi timp un loc ce concentreaza multi veterani din IT si industria securitatii datelor. De exemplu, de cand am deschis biroul in Mountain View am reusit sa atragem oameni in pozitii de conducere de la concurentii Symantec, McAfee si Trend Micro“, spune Roberts.

     

    Tot printre motivele deschiderii acestui birou mai mentioneaza accesul mai usor la parteneriate cu alte mari companii din IT, apropierea de fonduri de investitii sau institutii financiare ce pot sustine la nevoie dezvoltarea companiei, de analistii din industrie si de mass-media care ajuta la cresterea notorietatii in industrie.

     

    „Reprezentanta Avangate din Statele Unite are o importanta strategica pentru companie, pentru ca va insemna pozitionarea pe o piata extrem de interesanta, atat din punctul de vedere al largirii portofoliului de clienti (aici se afla toti producatorii importanti de software), dar si al cresterii volumului de vanzari pentru clientii actuali (a se vedea apetitul foarte ridicat al americanilor pentru cumparaturile online)“, explica Radu Georgescu. Avangate este compania cu produsul cu acelasi nume, destinat distribuitorilor online de software, cu orientare catre pietele straine. O companie poate vinde software online mult mai simplu decat orice alt produs, pentru ca fisierul se poate transmite prin internet, iar codul care ofera dreptul de utilizare poate fi vandut prin solutii de plati online, asa cum este cazul Avangate. Toate companiile producatoare de software care sunt la cateva minute de mers cu masina reprezinta tot atatia clienti potentiali pentru Gecad. Iar faptul ca aici se afla sediile centrale ale unor multinationale care ar putea achizitiona produse pentru toate filialele la nivel global e un argument cu greutate.

     

    Avangate este un serviciu de nisa, orientat doar catre comercializarea de produse software pe internet, spre deosebire de ePayment, serviciul destinat exclusiv pietei romanesti, o platforma de tranzactionare online pentru orice tip de produs sau serviciu. „Sa ma apuc acum sa fac o companie care sa faca tot peste tot nu are sanse. O companie trebuie sa-si faca un plan, sa aiba niste agatusuri ca sa urce fiecare treapta in cunostinta de cauza“, spune Radu Georgescu. „E foarte simplu din postura de spectator sa vii si sa spui «facem un Google de la inceput», dar lucrurile au evoluat si pentru ei de la un model matematic de cautare la gigantul care e astazi.“ Reprezentanta din Statele Unite este o entitate juridica independenta, dar decizional si operational este subordonata companiei-mama din Romania. Avangate opereaza in prezent cu un al treilea birou in Amsterdam. Si acesta, si cel din Mountain View, cu rol de reprezentare „de importanta strategica“, raporteaza catre sediul central de la Bucuresti.

     

    In fine, Silicon Valley mai este vazut drept locul perfect de unde poate porni un start-up. Ambele afaceri romanesti pot spune insa ca au depasit perioada aceasta, cel putin dupa standardele romanesti.

  • Intr-o barca mai mare

    Clifford Chance, cea mai mare firma de avocatura din lume, isi intareste pozitia pe piata din Romania prin cooptarea avocatului american Perry Zizzi, cel care conducea departamentul de real estate de la Salans.


    Pentru avocatii din Romania, piata de real estate a fost o adevarata mina de aur in ultimii ani, multe firme de avocatura obtinand chiar mai bine de o treime din venituri din consultanta acordata investitorilor imobiliari. In conditiile in care piata de consultanta juridica a fost estimata la circa 150 de milioane de euro, veniturile din real estate se ridica la cateva zeci de milioane de euro, iar avocatii specializati in acest domeniu sunt la mare cautare.


    „Avem clienti care ne solicita pentru proiecte in Bulgaria, Ucraina sau Iugoslavia, dar abia-abia faceam fata tranzactiilor din Romania“, spune Nadia Badea, partener al Badea Clifford Chance.  Tocmai aici intervine rolul lui Perry Zizzi. Americanul in varsta de 40 de ani, care a venit in urma cu cinci ani in tara, este de luna aceasta partener la Badea si Asociatii, firma locala asociata Clifford Chance, dupa ce de la inceputul acestui an fusese numit partener al biroului din Bucuresti al Salans.


    „Planul este ca eu sa contribui la consolidarea pozitiei Clifford Chance in sud-estul Europei, prin sustinerea practicilor regionale de real estate si de finantari pentru real estate“, adauga Zizzi.


    Cresterea din domeniul imobiliar nu este singulara insa, pentru ca toata piata in ansamblu se dezvolta. Dupa aderarea la UE, interesul investitorilor straini a crescut considerabil. Ca urmare, si interesul consultantilor acestora pentru Romania este la nivel ridicat.


    Chiar daca plecarile dintr-o firma in alta sau pentru a fonda o noua firma nu sunt neobisnuite in lumea avocatilor, in ultima perioada au fost multe miscari de forte pentru o piata de dimensiuni mici cum este cea a Romaniei.


    Avocatii pun aceste mutari pe seama lipsei de maturitate a pietei, dar si a venirii firmelor internationale mari. In piata se vorbeste din ce in ce mai des de anuntata intrare a firmei americane White & Case si de cea a casei britanice DLA Piper. White & Case isi va deschide un birou sub conducerea lui Todd Shollenbarger, fost partener la Linklaters. De la biroul din Bucuresti al Linklaters – a doua firma ca marime din lume, dupa Clifford Chance – au plecat in acest an mai multi avocati, inclusiv Theodore Cominos, cel care a detinut pozitia de managing partner din mai pana in septembrie. Cominos a ales sa plece la Londra pentru a deveni partener al fondului de investitii Ethemba Capital.


    In cazul plecarilor din firmele de avocatura, unul dintre cei mai importanti factori este pastrarea clientilor. Intrebat cati dintre acestia il vor urma in noua pozitie, Zizzi spune ca nu intentioneaza sa ia niciun client al Salans, ci ca va lucra „in tranzactiile si cu toti clientii pe care ii are Clifford Chance atat in Romania, cat si in sud-estul Europei“. La randul sau, Obie Moore, managing partner al Salans, spune ca, dupa plecarea „pe cale amiabila“ a lui Perry Zizzi, „prioritatea o reprezinta clientii, pe care ii asiguram ca proiectele lor au fost preluate de catre ceilalti parteneri si sunt tratate cu toata atentia necesara“.


    Printre proiectele de care s-a ocupat Perry Zizzi – listate inca pe pagina de internet a Salans la sfarsitul saptamanii trecute – se numara refinantarea portofoliilor Anchor Grup si Iulius Group (credite de 150 si, respectiv, 175 de milioane de euro acordate de Eurohypo), consultanta acordata unor institutii financiare ca Investkredit, Raiffeisen sau Bank Austria Creditanstalt pentru finantari acordate in regiune, dar si unor investitori precum AIG/Lincoln sau fondul de investitii Heitman.


    Clifford Chance a intrat pe piata romaneasca anul trecut prin asocierea cu casa locala de avocatura Badea si Asociatii, infiintata in 2002. Cea mai mare firma de avocatura din lume are birouri si in Cehia, Polonia, Ungaria si Rusia, dar biroul din Bucuresti este singurul din Europa de Sud-Est. Dupa asocierea cu Clifford Chance, Badea si Asociatii a devenit mult mai agresiva in recrutarea avocatilor. Mai multe voci din piata dezaproba strategia de head-hunting a casei de avocatura, care si-a crescut sensibil numarul de avocati. Este drept ca sunt si cateva persoane detasate de la alte birouri Clifford Chance din lume, cum ar fi David Eatough, partener specializat in piete de capital venit de la Londra, sau Andreas Gravenhorst, avocat german, care a venit recent de la Frankfurt. Dar cei mai multi dintre cei care s-au alaturat in ultimul an echipei Badea Clifford Chance provin de la alte firme de avocatura din Romania, cum ar fi Perry Zizzi sau Cristian Eftimie, care a lucrat anterior la Buzescu si Asociatii. In prezent, Badea Clifford Chance are 31 de avocati, dintre care cinci sunt parteneri. Nadia Badea recunoaste indirect ca este interesata de continuarea achizitiilor de avocati din piata, spunand ca „pentru proiectele in care suntem implicati avem nevoie de avocati seniori“.

  • Ce-i de facut cu un raft gol

    Cererea mai mare nu inseamna mereu si castiguri pe masura: canicula prelungita sau alti factori neprevazuti joaca feste ce se pot regasi nu numai in plusuri, ci si in minusuri la profit – atat in cazul producatorilor, cat si al comerciantilor sau al hotelierilor.

     

    La Carrefour, vanzarile de ape minerale au fost mai mari cu 70% pe perioada caniculei fata de cat se vindea vara trecuta, potrivit oficialilor. Cresterea brusca a consumului de apa a pus in incurcatura imbuteliatorii de ape minerale, ce n-au mai putut umple rafturile magazinelor, fie ele cash & carry, super sau hipermarketuri. Iar aceasta inseamna pierdere si pentru magazin, si pentru furnizor: teoria spune ca pentru a aduce inapoi un client dezamagit, care n-a gasit la raft produsul cautat, cheltuielile sunt de sapte ori mai mari decat investitia in capitalul de lucru, adica banii destinati realizarii unui stoc pentru situatii de urgenta.

     

    In piata bauturilor carbonatate, explica Eusediu Margasoiu, director de marketing la Pepsi Americas, doar 19% dintre consumatori sunt loiali marcilor Pepsi si Coca-Cola, restul fiind cei ce oscileaza intre mai multe. Iar „loialii“, atunci cand nu gasesc brandul A pe care il cauta, incearca un altul, marca B, fata de care pot ajunge sa manifeste aceeasi fidelitate. „Si-i pierzi de clienti; lipsa de la raft a produselor atrage un risc pe termen lung destul de mare si pe care nu-l calculezi riguros, in genul «am pierdut vanzarea a o suta de sticle».“ Calculele se fac altfel: daca 10 clienti cumpara 100 de baxuri pe saptamana, inseamna ca 600 de sticle pot ajunge in carucioarele de cumparaturi a circa 300 de clienti. Dintre acestia, doar o parte se intorc la brandul A, astfel incat efectul out-of-stock (ruptura de stoc) e cumulativ. Sunt sanse ca un cumparator dezamagit sa nu mai cumpere nici luna viitoare sau chiar sa consume din ce in ce mai putin.

     

    „Si plecand de la un moment de out-of-stock, ajungi la riscuri ce pot ajunge la 10-15% din cifra de afaceri, prin pierderea clientilor“, spune Margasoiu. Riscul este deci atat imediat, prin pierderea vanzarilor, dar si de termen lung, din cauza cumparatorilor dezamagiti. In momentul in care cumparatorul nu gaseste ceea ce cauta va alege un produs alternativ, pentru ca „nu merge intr-un alt loc pentru a cumpara exact ceea ce isi doreste“, comenteaza Liviu Irimia, director de marketing la Interbrew Romania. Insa in afara de grija consumatorului, producatorii trebuie sa calculeze si un alt risc: o companie ce nu are stoc de rezerva si nu livreaza produse conform contractelor poate pierde clientii – fie ca e vorba de un restaurant, un magazin sau un hotel.

     

    Pentru a preveni momentele de out-of-stock exista capitalul de lucru, folosit la realizarea, depozitarea si transportul stocului de marfa. Iar stocul inseamna un lant intreg de implicatii, de la banii necesari pentru productie si pana la cheltuielile pentru depozitare si transport (flota, combustibili). Cand o companie doreste sa aiba stoc cu care sa acopere livrarile timp de o luna, sa spunem, indiferent ce s-ar intampla va mentine aceasta rezerva, care permite alimentarea rafturilor in cazuri exceptionale – canicula prelungita, de exemplu, spune Margasoiu. Alta abordare au companiile care produc in functie de comenzi (just-in-time) si sunt mult mai eficiente din punctul de vedere al costurilor, dar in cazul aparitiei unei situatii de urgenta raman imediat descoperite (out-of-stock). Un alt risc ce poate interveni imediat dupa situatia in care compania nu poate asigura marfa la rafturi il constituie, explica Margasoiu, „comenzile cu nemiluita, ce umplu rafturile si depozitele pana la tavan“. Aceste marfuri devin insa imobile, vanzandu-se mult mai greu decat daca ar fi fost livrate in momentul varfului de cerere – ceea ce inseamna ca producatorul are banii blocati in marfuri.

     

    Optiunea pentru un stil sau altul de lucru – fie just-in-time, fie cu stocuri pentru o saptamana, o luna sau mai mult – tine de sistemul de planificare interna al fiecarei companii. „Cred ca toate companiile semnificative din Romania, cu cifre de afaceri de peste 10 mil. euro, isi pot permite sa-si bugeteze capital de lucru pentru a-si face un stoc suficient“, sustine Margasoiu.

     

    Productia si distributia sunt, in cazul Interbrew, usor de adaptat cresterilor bruste de cerere, spune Liviu Irimia, partea de logistica fiind cea care joaca cele mai multe feste, „dar si aici putem lucra“. Infrastructura face parte din factorii externi, ce pot fi controlati sau prevazuti cel mai putin – deteriorarea soselelor sau interdictiile de transport. Traficul creste pe zi ce trece, iar strazile n-au fost gandite pentru o exploatare asa intensa. „Dar noi luam in calcul si asta, luam marje de manevra si ne-am descurcat pana acum“, declara Margasoiu.

     

    Insa toate situatiile exceptionale sau de urgenta inseamna costuri mai mari, ce nu pot fi absorbite de pretul serviciilor sau al produselor de pe rafturi. Simona Constantinescu, membru in board-ul Ana Hotels, spune ca standardul unui hotel de cinci stele impune ca temperatura sa fie de 17 grade Celsius. „Chiar daca are loc o pana de curent e obligatoriu sa asiguri aceeasi temperatura“, afirma Constantinescu – iar in momente de acest fel intra in functiune generatoarele hotelului. Dar generatoarele nu pot asigura, in conditii de canicula prelungita, dublata de pene de curent, decat strictul necesar – lumini, calculatoare, energia necesara la bucatarii si racirea din interiorul hotelului, dar nu la 17 grade. „In aceste situatii, costurile cresc, in mod evident, dar atunci cand cazezi turistul ce si-a luat pachetul de vacanta nu poti sa-i opresti apa, daca el vrea sa faca cinci dusuri pe zi“, spune Constantinescu. Iar pretul camerei, indiferent daca cresc sau scad costurile serviciilor, este cel din contract, negociat in ianuarie, cand nu se poate sti ce costuri o sa aduca vara sau luna decembrie.  Nici in cazul bunurilor de larg consum, costurile suplimentare nu pot fi incluse in pret imediat. „Pentru situatiile exceptionale, in care sa spunem ca se dubleaza consumul de apa minerala de la o saptamana la alta, chiar daca nu exista stocuri suficiente, companiile mari au planuri de rezerva“, spune Margasoiu. Daca nu exista stoc sau posibilitatea de a suplimenta rapid productia, un producator poate apela la ajutorul filierelor din tarile vecine. „Si noua ni s-a intamplat si anul trecut si anul acesta sa facem sourcing (aprovizionare din tarile vecine – n. red.) pentru produsele de care aveam nevoie, dar din timp, pentru ca am anticipat cresterea cererii“, afirma Margasoiu.

     

    Aceasta inseamna costuri mai mari, dar care nu se pot reflecta in pret; totusi, admite Margasoiu, „astfel de situatii pot fi considerate oportunitati, pentru ca te gandesti la ce pierzi daca nu faci asta“. Nu e de mirare deci ca sucurile sau apele minerale din rafturile magazinelor aveau, in perioada caniculei si imediat dupa aceea, etichete cu explicatii in limbile tarilor vecine Romaniei. Pentru ca, chiar in situatia unor cheltuieli mai mari de transport, costurile pentru alimentarea magazinelor romanesti cu produse din alte tari sunt mai mici decat pierderile pe care le poate aduce o ruptura de stoc. „Or, asa iesi pe plus si merita, in final, mai ales ca acum exista avantajul disparitiei granitelor“, spune Margasoiu, care adauga ca anul acesta compania a avut un avantaj, pentru ca sunt regiuni care se pot „combina“ usor. Spre exemplu, e mai usor de dus marfa la Oradea de la o fabrica din Ungaria in apropiere de granita decat de la fabrica din Bucuresti.

     

    Tactica de a apela la marfurile de prin vecini nu este o gaselnita de data recenta si nici apanajul exclusiv al bunurilor de larg consum. Fenomenul s-a conturat foarte clar si in piata auto, incepand din 2005: intr-un singur an, vanzarile au crescut cu 75% la masinile de import, de pe urma accesului mai usor la creditare. Anul 2006 a continuat intr-o linie asemanatoare (plus 35%), primele luni ale acestui an marcand o noua crestere. Dealerii nu numai ca si-au revizuit previziunile de crestere de mai multe ori pe an, dar au fost nevoiti sa apeleze la stocurile importatorilor din alte tari (in general din Slovenia si Ungaria) pentru a putea onora comenzile de pe piata interna.

     

    Chiar cu un profit de doar cateva procente, companiile prefera, asadar, sa poata vinde, pentru a-si intretine relatia pe de o parte cu clientii, iar pe de alta parte cu consumatorii. Functioneaza in acest caz principiul „cel mai mic dintre doua rele“.

  • Ce-i prea mult strica

    Cresterea brusca a cererii poate lua prin surprindere furnizorii de produse sau servicii, care pentru a-si mentine prezenta in piata prefera sa vanda chiar si cu profituri diminuate de niste costuri mai mari.

     

    SOURCING In lipsa stocurilor pe piata interna, companiile apeleaza la stocurile filialelor sau ale importatorilor din tarile din regiune. In acest caz intervin cheltuieli mai mari la transport sau chiar costuri de productie ce pot fi mai mari decat cele din Romania.

     

    CALIBRAREA Chiar si in cazul in care companiile au stocuri suficiente, poate fi nevoie de un efort financiar suplimentar pentru transport, depozitare si livrare.

     

    FACTORII EXTERNI In situatii extreme, costurile pot creste din cauze independente de companie – de genul interdictiilor de transport pe anumite rute in anumite intervale orare.

  • INVESTITII: Albalact ataca piata branzeturilor

    Pentru a sustine ritmul de crestere a vanzarilor, Albalact variaza oferta: in cel mult o luna va lansa pe piata 10 noi produse lactate proaspete si din ianuarie va scoate pe piata branzeturi sub marcile Fulga si Zuzu.

    Nimic nu este exclus", a raspuns Raul Ciurtin, actionar majoritar si presedinte al celui mai mare producator roman de lactate, la intrebarea BUSINESS Magazin daca Albalact are in plan sa cumpere o noua fabrica de branzeturi. Cu sau fara achizitie, compania din Alba-Iulia va incepe insa oricum productia de branzeturi in a doua sa fabrica, inaugurata saptamana trecuta la Oiejdea, la 11 kilometri distanta de oras. Investitiile totale in aceasta fabrica, ce ocupa 11.000 mp, au depasit 10 milioane de euro, bani proveniti din surse proprii, fonduri SAPARD si credite bancare.

    Capacitatea de procesare a laptelui de la Oiejdea este de 200.000 de litri pe zi, ceea ce se adauga la capacitatea de 140.000 de litri a vechii fabrici din Alba-Iulia. Ce va face Albalact cu doua fabrici? Dupa ce, in urmatoarea luna,  vor fi lansate zece noi produse pe segmentul de lactate proaspete, sub marcile Zuzu si Fulga, pentru inceputul anului compania si-a programat inceperea productiei de branzeturi sub aceleasi doua marci, in fabrica veche, pentru care sunt necesare, conform estimarilor, investitii de un milion de euro in utilaje. Completarea ofertei de lactate proaspete cu branzeturi e o strategie fireasca: presedintele companiei spune ca studiile comandate de companie au indicat ca mare parte din consumatori isi doresc o gama completa de lactate de la un singur producator, "la care vor sa gaseasca de la iaurt si lapte pana la smântâna sau brânzeturi". Ciurtin estimeaza ca branzeturile isi vor adjudeca in jur de 3% in afacerile companiei.

    Albalact a avut in primele opt luni ale anului in curs o cifra de afaceri de 30 de milioane de euro, cu peste 3% mai mult decat vanzarile pe tot anul trecut. Pana la finalul anului, cifra de afaceri ar urma sa fie cu 45-50% mai mare decat rezultatele anului trecut. Compania si-a bugetat pentru anul viitor investitii de 6-7 milioane de euro pentru construirea celei de-a doua ferme de lapte, pe langa cea pe care o are deja la Vaidei (Hunedoara). "Suntem in faza foarte avansata pentru a prelua un teren de 2.000 de hectare langa ferma pe care o avem deja in Hunedoara", declara Raul Ciurtin. Cantitatea de lapte colectat zilnic din fermele proprii va putea creste cu 50% anul viitor, pana la 15.000 de litri. "Iar in 2009 vom produce in fermele proprii 60.000 de litri", adauga Ciurtin.

    Deschiderea celei de-a doua fabrici are ca scop cresterea productiei pentru piata interna, unde cererea este deocamdata mai mare decat ce poate produce compania (doar cu fabrica veche). Ciurtin spune ca exportul nu intra inca in planurile sale si ca deocamdata "este loc de crestere destul in jurul casei", estimand ca piata interna isi va dubla valoarea in urmatorii trei ani, pana la 1,6 miliarde de euro. In prezent, in Romania se vand anual lactate in valoare de aproximativ 800 de milioane de euro, cei mai importanti furnizori de pe piata, respectiv concurenti ai Albalact, fiind grupul olandez Friesland, actionarul majoritar al Napolact (vanzari de 105 mil. euro anul trecut), Danone (vanzari de circa 70 mil. euro anul trecut), LaDorna, Hochland (cel mai mare producator de branzeturi de pe piata) si, pe o treapta mai jos, firmele romanesti care vand pana in 20 de milioane de euro anual, ca Lactag, Covalact, Delaco sau Prodlacta Brasov.

  • STUDIU DE CAZ: Pariul pe real estate

    La cinci ani de la decizia de a se concentra pe segmentul imobiliar, casa de avocatura Popovici, Nitu si Asociatii a fost implicata in cateva tranzactii importante din domeniu. Avocatii firmei au consiliat cel mai mare fond de investitii austriac, Immoeast, in achizitii de peste un miliard de euro in Romania, iar printre clientii cabinetului de avocatura se numara si alti mari investitori, precum Trigranit sau Adama.

     

    CONTEXTUL: La inceputul deceniului, piata imobiliara din Romania era la inceputuri si nimeni nu anticipa evolutia rapida pe care avea sa o urmeze.

     

    DECIZIA: Avocatii de la Popovici si Asociatii (firma care si-a schimbat recent denumirea in Popovici, Nitu si Asociatii) au hotarat sa se implice puternic in piata de real estate.

     

    EFECTELE: Aproape o treime din veniturile estimate la 7,5 milioane de euro pentru acest an provin din consultanta acordata investitorilor imobiliari.

     

    Editia din 2007 a ghidului Chambers Europe, editat de compania britanica de consultanta Chambers & Partners, il listeaza pe Florian Nitu, managing partner al casei de avocatura Popovici, Nitu si Asociatii, drept avocatul numarul 1 pe piata imobiliara din Romania. „A fost o industrie pe care am mizat de la inceput“, spune Florian Nitu – „practic, am intrat in real estate cand abia se parguia piata“.


    Strategia abordata de la inceputul deceniului a adus rezultate traduse in onorarii de milioane de euro. „Piata este foarte activa pe real estate, iar noi – in mod particular – ne-am implicat foarte mult in aceasta industrie“, completeaza avocatul in varsta de 32 de ani.


    Firma a fost printre primele case de avocatura infiintate in Romania, in 1995. La inceputul acestui deceniu a fuzionat cu Musat si Asociatii, dar asocierea esueaza dupa numai doi ani, astfel ca Florian Nitu (care lucrase anterior in cadrul firmei conduse de Gheorghe Musat) il urmeaza pe Ernest Popovici pentru a reinfiinta Popovici si Asociatii la sfarsitul lui 2002. In urma cu doua saptamani, dupa cinci ani in care a detinut functia de managing partner in cadrul cabinetului de avocatura, Nitu devine partener titular, iar numele firmei devine Popovici, Nitu si Asociatii.


    Industria imobiliara a fost in ultimii ani o prioritate pentru casa de avocatura, datorata in buna masura experientei acumulate de fondatorul firmei, Ernest Popovici, in domeniul dreptului imobiliar in perioada in care a lucrat la Paris, dar si solicitarilor clientilor din Romania. Popovici si Asociatii a asigurat consultanta juridica pentru lansarea in Romania a lantului de hipermarketuri Cora. Dar poate cea mai inspirata decizie a fost asocierea la inceputul lui 2004 cu fondul de investitii austriac Immoeast, cand acesta facea primul pas pe piata romaneasca, achizitionand parcul de afaceri IRIDE. De atunci, Florian Nitu a condus echipa de avocati care a consiliat Immoeast in zeci de proiecte de investitii, cu o valoare cumulata ce depaseste un miliard de euro. Printre acestea se numara si cea mai mare tranzactie de pe piata autohtona de real estate: achizitia pentru 210 de milioane de euro a complexului comercial Polus Center din Cluj, construit de dezvoltatorul ungar Trigranit. De altfel, Popovici si Asociatii a acordat consultanta si Trigranit in cadrul proiectului de parteneriat public-privat Esplanada, ce ar trebui sa se transforme, cu investitii de peste un miliard de euro, intr-un complex multifunctional in centrul Bucurestiului.


    Dar nu numai piata imobiliara a propulsat Popovici, Nitu si Asociatii in topul firmelor de avocatura. „Vrem sa fim ceea ce in lumea anglo-saxona se numeste «a transactional law firm»“, spune Florian Nitu, explicand ca intentioneaza sa propulseze firma ca „optiunea numarul unu a clientilor care intentioneaza sa se implice in fuziuni si achizitii“. Aceasta alegere nu e de mirare, dat fiind ca tranzactiile favorite ale lui Florian Nitu au fost toate proiecte complexe de fuziuni si achizitii: preluarea de catre GE Money a trei companii de servicii financiare (Motoractive, Estima Finance si Domenia Credit) de la fondul de investitii RAEF, fuziunea BVB-Rasdaq, intrarea in actionariatul Siveco a fondurilor Enterprise Investors si Intel Capital si vanzarea IRIDE. Mai ales ca, apreciaza el, in viitorul apropiat valul investitiilor imobiliare va fi inlocuit de afacerile de private equity – noua tendinta, cum o considera el.


    Dintotdeauna, incasarile firmei au venit majoritar din tranzactii, dar in ultimii ani ponderea a crescut, ajungand aproape de 80%. Odata cu schimbarea de nume, tendinta de specializare va deveni si mai pregnanta. „Vand un produs universal, dar il vand selectiv“, rezuma in cateva cuvinte Florian Nitu strategia viitoare de dezvoltare a casei de avocatura.

  • GHID DE PENSII: Cine strange banii din pensii

    Odata ce angajatii si-au ales un fond de pensii, fie el obligatoriu sau facultativ, angajatorul este cel care are obligatia sa vireze contributiile corespunzatoare. In fiecare dintre cei doi piloni ai sistemului, circuitul banilor este diferit.

     

    Primele contributii catre administratorii de pensii private obligatorii (pilonul II) se vor face, cel mai probabil, dupa prima parte a anului viitor. In prima etapa, care a inceput pe 17 septembrie si va dura pana pe 17 ianuarie 2008, toti angajatii cu varsta de maxim 35 de ani trebuie sa isi aleaga un administrator spre care sa directioneze o parte din contributiie lor din sistemul de pensii. Pentru cei cu varste intre 36 si 45 de ani, participarea este optionala. Dupa incheierea acestei etape, in care se pot exprima optiunile pentru un fond sau altul, angajatii ce au obligatia sa intre in sistemul privat de pensii, dar nu au facut-o sunt automat redistribuiti spre un administrator. Redistribuirea se face aleator si tine cont de cotele de piata obtinute de fiecare administrator in perioada de vanzare efectiva. La terminarea acestor primi doi pasi, Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale (CNPAS) va valida definitiv asa-numitul Registru al Participantilor – un sistem de conturi individuale pentru toti participantii din sistemul de pensii private obligatorii. 


    Primele contributii catre sistemul privat de pensii obligatorii se vor face, in aceste conditii, cel mai devreme in lunile martie sau aprilie 2008. In 2008, contributia care merge spre fondul de pensii privat va fi de 2% din veniturile brute, procent ce va creste progresiv cu 0,5% in fiecare an si va ajunge in 2013 la 6%. Printr-o ordonanta de urgenta publicata saptamana trecuta, Guvernul stabileste ca baza de calcul a contributiei de 2% este reprezentata de venitul brut si nu de salariul brut, asa cum era anterior prevazut in legislatie. Altfel spus, pentru toate contributiile sociale platite de catre un angajat, baza de calcul include acum, pe langa salariul brut, si prime, stimulente si alte venituri realizate.


    In pilonul II, angajatul care participa la sistem nu resimte contributia ca pe o cheltuiala in plus, iar angajatorul nu poate participa cu contributii proprii in completarea celor facute de angajati – asa cum se intampla la pensiile facultative. La pensiile obligatorii, nici angajatul si nici angajatorul nu au de facut nimic in plus fata de obligatiile actuale. Din contributiile pe care angajatorii le vireaza si in prezent catre bugetul de asigurari sociale, CNPAS va redirectiona – cu ajutorul registrului participantilor – cota de 2% spre contul individual al fiecarui participant din sistem. Pentru participantii din sistem pentru care angajatorul nu a facut plata contributiilor, CNPAS va vira oricum cei 2%, urmand ca ANAF sa recupereze ulterior aceasta contributie de la angajatorul respectiv. In eventualitatea neachitarii la termen a contributiei datorate fondului de pensii persoana raspunzatoare pentru aceasta intarziere este obligata la plata unor dobanzi si penalitati egale cu cele stabilite pentru neplata obligatiilor bugetare. Aceste dobanzi si penalitati merg tot spre contul individual al participantului care a fost prejudiciat – iar pentru aceste sume nu se percep comisioane de administrare. Banii nu ajung insa direct la administrator, ci in conturile bancilor depozitare – institutii de credit autorizate de Banca Nationala si avizate de catre CSSPP. Mai precis, depozitarul este cel care are in pastrare toate activele unui fond de pensii administrat privat, in baza unui contract. Un administrator poate desemna un singur depozitar, care nu poate face parte din acelasi grup financiar cu administratorul (acolo unde este cazul). Banca este cea care, executand ordinele de investitii ale administratorului, plaseaza activele in diferite instrumente financiare.


    In sistemul pensiilor fa-cultative, procedura de colectare a contributiilor este diferita. Procedura este mai simpla decat la pilonul II, in sistem nefiind implicate institutii ale statului. In prima faza, angajatul semneaza actul de aderare – cu unul sau mai multi administratori, dat fiind ca in acest caz participarea la mai multe companii este permisa. La pensiile facultative, limitarea tine de valoarea contributiei, ce nu poate depasi 15% din veniturile lunare brute. Angajatorul poate, daca doreste, sa suplimenteze aceasta contributie cu una proprie, de aceeasi valoare – conditia ramanand insa ca valoarea finala sa nu depaseasca cota maxima de 15%. Odata ce participantul si-a ales administratorul dorit, angajatorul este cel care vireaza contributiile catre fondul de pensii respectiv, ce are un cont deschis la banca. Si in acest caz, banii nu ajung direct in conturile companiei de administrare, ci in cele ale fondului (depozitate, practic, intr-o banca independenta, desemnata in prospectul fondului).


    Una dintre cele mai importante schimbari pe care le aduce sistemul privat de pensii tine, asadar, de modalitatea in care sunt colectati si pastrati banii economisiti pentru perioada retragerii din viata activa. Pentru prima data, fiecare angajat isi poate economisi, in propriul sau cont si nu in „galeata“ comuna a sistemului de stat, exact atatia „bani albi“ pe cat doreste sa aiba la vremea pensionarii.      

  • Puncte cheie

    START IN FORTA. Pe 17 septembrie a inceput oficial campania de vanzare pentru pensiile private obligatorii, care va continua pe parcursul urmatoarelor patru luni. 17 administratori si tot atatea fonduri, aproape 200.000 de agenti de vanzare incearca sa convinga circa 2,5-3 milioane de contributori sa intre in sistem; cei care nu isi exprima optiunea vor fi automat redistribuiti in luna ianuarie a anului viitor. Cateva companii au anuntat deja rezultatele de vanzari obtinute in primele zile de campanie: Generali Fond de Pensii, spre exemplu, a incheiat deja 76.000 de contracte in primele zece zile, ING Fond de Pensii – 178.000 de contracte in prima saptamana, Aviva Pensii – 65.000 de contracte in prima saptamana. Totusi, numarul final de participanti cu care ramane fiecare administrator va fi cunoscut doar dupa procesul de validare de la sfarsitul campaniei de vanzari, dat fiind ca daca un client semneaza cu doua companii de administrare, el are toate sansele sa ajunga sa fie invalidat si redistribuit aleator.

     

    ADERAREA. Este o optiune individuala a participantului si se face din propria initiativa sau in urma repartizarii sale aleatorii de catre Casa Nationala de Pensii si alte Drepturi de Asigurari Sociale (CNPAS). O persoana care indeplineste conditiile necesare, dobandeste calitatea de participant la un fond de pensii administrat privat daca a semnat un act individual de aderare (sau a fost repartizat aleatoriu de catre CNPAS). Apartenenta la un fond este valabila doar dupa ce actul individual de aderare este validat de catre CNPAS si a fost efectuata plata unei contributii la fondul de pensii administrat privat ales.

     

    CONTRIBUTII. Printr-o ordonanta de urgenta Guvernul a modificat recent baza de calcul a contributiei care va fi virata spre fondul de pensii obligatoriu administrat privat. Astfel, procentul de 2% va fi calculat ca pondere din venitul brut si nu din salariul brut asa cum era stabilit anterior. Mai precis, veniturile asupra carora se aplica aceasta cota (care va creste progresiv pana la 6% in 2013) se constituie acum din venitului brut total realizat de angajat (salariu, prime, stimulente etc).

     

    INTARZIERI. Pentru participantii din sistem pentru care angajatorul nu a facut plata contributiilor, CNPAS va vira oricum cei 2%, urmand ca ANAF sa recupereze ulterior aceasta contributie de la angajatorul respectiv.

  • Cu moda la psiholog

    Cat se poate de casual, dezinvolt, extrem de vorbaret si “agitat”, dupa cum singur recunoaste – un ardelean atipic dupa origini si un “fashionist” pragmatic prin formare, Cosmin Copaescu a luptat dintotdeauna pe mai multe fronturi.
    Cand era mic, si-a dorit sa fie director sau sa ocupe orice functie importanta. In adolescenta a dorit sa intre la SRI, dar a picat examenul de admitere, asa ca s-a indreptat spre psihologie. Nu a profesat niciodata in acest domeniu, din lipsa de rabdare. Nu ar fi avut rabdare pentru psihologia scolara sau psihologia clinica, dar si-a gasit putina rabdare pentru a face psihologie organizationala, care mai inseamna si management, economie sau marketing. “Stii cum e, atunci cand nu poti sa faci un lucru bine, faci mai multe ca poate-poate se leaga ceva”, glumeste el.

    O zi decisiva
    Facultatea a facut-o in Cluj, iar prima data cand s-a gandit ca s-ar putea muta in Bucuresti a fost in urma cu 6 ani, cand a primit o oferta de angajare pe HR, de la Softwin. “In anul 3 de facultate am fost la o conferinta in Bucuresti, impreuna cu sotia mea. Am facut o lucrare comuna, ea fiind studenta la drept iar eu la psihologie. In urma acelei conferinte cei de la Softwin mi-au facut o oferta de angajare.” Ajuns inapoi in Ardeal, toti prietenii i-au spus ca nu are ce cauta in Bucuresti, ca este suficient de agitat. Dar chiar in momentul in care trebuia sa se decida daca se muta sau nu in Bucuresti a primit o alta oferta din partea grupului Carpatcement, care avea operatiuni in Deva. A acceptat imediat si astfel a inceput sa faca programe de HR pentru Carpatcement. Dupa terminarea facultatii, a continuat sa lucreze in cadrul companiei pe partea de training si dezvoltare, iar dupa ce a fost manager pe training si dezvoltare pe una din fabrici, a devenit manager pe intreg grupul Heidelberg Cement, in Romania. “A durat aproape 5 ani sa ma hotarasc sa plec. A fost o lupta intre a trece in consultanta si a invata lucruri total noi pentru mine. Foarte multi dintre amicii mei lucrau in consultanta si ma intrebau de ce nu vin si eu, pentru ca se castiga mai bine. Eu eram pe principiul ca pentru a oferi consultanta trebuie sa fi facut prima data cu mana ta.” A fost o lupta interna care a durat 4-5 ani, perioada in care Copaescu a primit mai multe oferte, iar mutarea in Bucuresti a fost poate cea mai grea decizie. “Pana intr-o zi mai proasta in care unul din amicii mei m-a intrebat a nu stiu cata oara daca nu vreau sa plec din Heidelberg. Ziua respectiva de munca nu a fost una dintre cele mai bune. In plus, studiile ziceau ca nu trebuie sa stai mai mult de 4-5 ani intr-o multinationala, iar eu m-am gandit ca ar fi pacat sa incalc regula. Si am acceptat sa vin pe postul de manager de HR la Bigotti.”

    Trainer devenit GM
    “Este o companie la fel de nebuna ca si tine”, este argumentul care l-a facut sa dea curs ofertei venita din partea Bigotti si sunt cuvintele care i-au schimbat definitiv viata. Schimbarea a fost facuta cu retinere si teama. Ca si pozitie era o crestere, salarial nu insemna nimic, iar ca challenge insemna foarte mult. Venise dintr-o companie care e un mamut in industria cimentului, intr-o companie mica, cum sunt in general firmele de fashion. “Ce a contat foarte mult in decizia mea a fost momentul in care a venit oferta, cine a facut aceasta oferta si au contat oamenii pe care i-am cunoscut cand am luat prima data legatura cu Bigotti.”
    Intrarea lui Copaescu in Bigotti s-a produs in urma cu doi ani si jumatate, iar pana la functia de manager general a fost nevoie de un singur pas, facut in doi ani. “Evolutia mea a fost simpla – am intrat pe postul de manager de HR si apoi am devenit GM. Am fost primul trainer care a devenit GM.”

    Interesant sau… penibil?
    Ca retrospectiva, se poate spune despre el ca a dat usor psihologia pe ciment si, mai tarziu, cimentul pe haine. Este convins ca orice lucru pe care nu il stii se poate invata, dar nu pretinde ca ar sti mai multe despre moda, spre exemplu, decat designerii care lucreaza in companie. De fapt, acesta este si unul dintre aspectele pe care le urmareste la un candidat pentru un post in cadrul companiei. “Trebuie sa fie mai bun decat mine pe partea pe care o conduce.”
    Cand vine vorba de moda, Copaescu spune ca, in timp, a invatat sa priveasca o haina altfel decat o fac ceilalti sau decat o facea el la inceput.
    “Cand am avut primul interviu cu actionarii firmei, m-am chinuit sa ma imbrac intr-un mod interesant, dar daca ma gandesc acum, eram penibil. Nu am avut nicio legatura cu moda, cand am venit aici, dar cred ca am avut cei 7 ani de acasa in ceea ce priveste modul de a te imbraca.” Managerul Bigotti crede ca nu trebuie sa ai neaparat cunostinte de moda pentru a conduce o companie din domeniu. “E o companie ca oricare alta. Nu faci ciment, faci moda.”

    Mecanic in timpul liber
    Iar el “face moda” de de la primele ore ale diminetii. Desi stilul workaholic este des intalnit el doreste mai degraba sa fie eficient. Vine la birou adesea cu doua ore mai devreme decat ceilalti, adica la ora 7, pentru a putea lucra in liniste. Si crede ca in doua ore poti lucra cat in sase, daca reusesti sa te concentrezi foarte bine.
    Intr-un domeniu atat de imprevizibil, e greu de crezut ca programul unui manager de fashion este previzibil, iar Copaescu confirma acest lucru. “Ai cateva repere – stii ca ai sedinta la ora zece, stii ca ai sedinta la ora unu. Sunt zile in care am sedinte de dimineata pana seara. Sunt si zile in care nu am nicio sedinta programata, dar se ivesc dintr-o data – avem o problema si trebuie sa ne reunim pentru a o discuta si rezolva.”
    De la birou pleaca pe la 7 seara, dar spune ca nu lucreaza chiar 12 ore pe zi. “Este greu de spus cate ore lucrez efectiv. De cand ajung la birou si pana vin colegii mei pot sa lucrez cat as lucra in sase ore. Poate 2 ore pe zi le pierd discutand cu prietenii, asa ca nu pot spune exact cate ore lucrez pe zi.”
    In timpul liber iese cu familia si prietenii, iar iesire inseamna de la a merge in parc pana la a se sui in masina si a merge undeva in tara. “Imi mai place sa calatoresc in strainatate si sa merg la teatru, o activitate pe care o am inca de pe vremea studentiei. Imi place sa citesc reviste de masini si sa testez fiecare masina care imi pica in mana.” Masinile ii plac nu numai pentru a le conduce, ci si pentru a le demonta. “Nu stiu de unde vine aceasta pasiune. Cand eram mic, demontam ceasuri, spre disperarea parintilor, dar cred ca apogeul l-am atins cand am demontat bordul masinii pe care tocmai o cumparasem impreuna cu sotia mea si pentru care am facut eforturi foarte mari, la acea vreme.
    Masina nu era scumpa dar era mult pentru noi, iar intr-o seara sotia mea se uita pe geam si m-a vazut cum demontam bordul. Tacanea ceva la ea si mi s-a parut normal sa vad despre ce este vorba”, povesteste amuzat Copaescu.

    ???Graftex Prodcom

    a fost infiintata in anul 1997.
    Graftex Prodcom distribuie si produce brandul de vestimentatie masculina de lux Bigotti, cu 4 colectii variate ca stil: Bigotti Clasic, vestimentatie business in stil clasic; Bigotti Smart Casual, produse intermediare, intre clasic si casual; EgoBigotti, tinute casua,trendy; Artigiani, brand care se adreseaza consumatorului sofisticat cu exigente ridicate.
    Cifra de afaceri pe anul 2006 este de aproximativ 9,5 milioane de euro, iar numarul de angajati este de 240, conform datelor furnizate de companie Ministerului de Finante.
    In Romania sunt 28 de magazine Bigotti.
    Bigotti se gaseste si in Ucraina, cu un magazin deschis in Odesa, si in Bulgaria, cu 2 magazine deschise in Sofia.
    Pana in 2008, cei de la Bigotti doresc sa acopere Europa Centrala si de Est.