Pentru a avea cu adevarat succes, e musai ca un club sa fie o fortareata unde accesul e restrictionat de asa-numitele guest lists, iar intrarea este pazita de un Cerber care are putere suprema.
Cea mai recenta inventie a marketingului sunt listele de asteptare. Doi ani pentru a avea propriul exemplar din geanta Spy de la Fendi, cel putin cateva luni pana cand masina aleasa este gata de drum sau chiar si trei ani pentru ca piesele care alcatuiesc mecanismul complicat al ceasului preferat sa fie puse cap la cap.
Companiile au ajuns sa dezvolte intregi campanii de marketing in jurul ideii de asteptare. De exemplu, brandul de ceasuri de lux Girard-Perregaux a lansat recent campania Wait., prin care explica faptul ca este nevoie de timp pentru a crea valoare (si la propriu, si la figurat). Tendinta s-a extins si dincolo de piata produselor de lux, in cazul carora asteptarea este justificata de procesele migaloase si complexe de productie. Astfel, pentru a obtine o masa intr-un restaurant de top sau pentru a petrece o seara intr-un club la moda este nevoie sa te inscrii pe o lista de asteptare. Ceea ce nici macar nu inseamna ca accesul este in cele din urma garantat.
In ceea ce priveste piata timpului liber din Romania, cluburile de noapte raman la mare pret pentru mai multe segmente de consumatori, de la tinerii care vor sa se refaca dupa o saptamana de examene si pana la managerii care cred ca basii ii vor face sa uite de sedinte si agende incarcate.
In urma cu cativa ani, caracterul exclusivist al locului era dat de bodyguardul de la intrare, care asemenea unui Cerber selecta clientii in functie de aspect si vestimentatie (face control) si care, de multe ori, uita sa isi actualizeze cunostintele in materie de moda. Bogdan Jianu, specialist in domeniul IT, isi aminteste ca in urma cu un an si jumatate s-a hotarat sa isi petreaca o seara in clubul Office, in mare voga in acel moment, impreuna cu un grup de prieteni. Tocmai ma intorsesem de la o bursa la Londra si sarbatoream revenirea. Dupa o masa la restaurant, ne-am gandit sa vedem cum se mai petrece in Office. Cred ca eram 10 persoane, iar bodyguardul de la intrare, dupa ce m-a studiat din cap pana in picioare, mi-a spus ca nu pot sa intru pentru ca sunt incaltat cu pantofi sport, isi aminteste Jianu, care purta jeansi si Converse, un brand de incaltaminte foarte raspandit pe atunci in cluburile britanice, dar care a mai avut nevoie de ceva timp pentru a se incadra in vestimentatia de club din Romania. Singurul lucru care l-a induplecat pe cel de la intrare sa ne lase sa intram a fost afirmatia prietenei mele, care pe un ton mieros i-a spus ca marca este in tendinte in cluburile din Londra, unde vestimentatia este foarte lejera. A ridicat o spranceana, s-a gandit vreo doua minute dupa care ne-a zis «poftiti», povesteste Jianu.
Anul acesta se pare insa ca nu mai este suficient sa corespunzi din punctul de vedere al vestimentatiei, ci este necesar sa-ti inscrii numele pe o lista speciala. Unul dintre cele mai in voga cluburi din Bucuresti este Gaia Bar & Lounge, unde in timpul saptamanii se organizeaza evenimente mondene, ulterior mediatizate in periodicele de profil, iar in week-end este vanat de amatorii de locuri de distractie de bon-ton.
In Gaia, cuvantul de ordine este guest list. Exista cineva la intrare care face «face control» si care recunoaste clientii fideli. In plus, poate intra oricine este pe lista de oaspeti, unde daca vrei sa fii inclus, trebuie sa il suni pe managerul clubului, spune Madalina Dorobantu, asociat la Gaia Bar & Lounge. Insa este imposibil sa gasesti un numar de telefon al clubului in mediile conventionale, de unde rezulta ca accesul este facilitat doar de o retea de relatii personale bine dezvoltata. Exista saptamani in care poti sa gasesti si de miercuri sau de joi o masa libera pentru week-end, dar sunt perioade in care mesele se rezerva cu o saptamana inainte, spune Dorobantu. In plus, sambata, in fata clubului cu o capacitate de aproape 400 de persoane se formeaza cozi, dupa modelul cluburilor din strainatate, iar reprezentantii Gaia spun ca sunt nevoiti sa refuze cel putin jumatate dintre amatorii de distractie.
Si provincia are propriile liste de asteptare pentru locuri la moda. In Pitesti s-a deschis anul trecut clubul Pink, unde inca de la inceput s-au mutat toate tinerele purtatoare de genti Vuitton. Ana Dogaru, economist, isi aminteste ca a incercat intr-o zi de luni sa rezerve o masa pentru sambata urmatoare.
M-am gandit sa sun din timp pentru ca stiam ca au foarte multe solicitari si am vrut sa ma asigur ca am un loc. Mi-au spus ca ma trec pe lista, dar nu-mi pot da raspunsul decat sambata, pentru ca trebuie sa evalueze cererile. Iar in ziua cu pricina m-au sunat pe la ora sapte, cand deja era prea tarziu pentru a face o alta rezervare si mi-au precizat ca nu mai au locuri libere si ca tot ce imi pot oferi este un loc la bar, spune Dogaru. In Pink nu intra nimeni daca nu are rezervare si fiecare client este condus de catre o hostess la locul dinainte stabilit. Ana Dogaru isi aminteste ca un reprezentant al clubului a condus-o la scaunul de bar pe care scria rezervat si a fost privita de sus de toti acei norocosi care fusesera selectati sa aiba propriul loc la masa. In plus, privilegiul de a avea o masa rezervata se plateste. In cazul Pink, pretul este o sticla de whisky la fiecare patru persoane.
In ceea ce priveste restaurantele, in Romania, listele de asteptare functioneaza doar cand vine vorba de sarbatori sau de evenimente speciale, poate si din cauza faptului ca inca nu s-a detasat un bucatar-vedeta – un chef care sa atraga amatorii de meniuri de elita. In schimb, peste hotare nu numai ca trebuie sa astepti uneori chiar si cateva luni pentru a gusta din bucatele restaurantelor in voga, dar trebuie sa te supui si vointei chef-ilor, care de multe ori decid ce mananci, in ce zi si la ce ora, cat trebuie sa stai la masa, dar si cat platesti. Exista o veritabila tiranie a unor astfel de bucatari-vedete, precum Gordon Ramsay sau Ferran Adria, care nu numai ca ii obliga pe clienti sa astepte cateva luni pentru a gusta operele lor de arta culinara, ci impun meniuri cu zeci de feluri la preturi exorbitante si pe deasupra isi flutura inca de la intrare propriile cartile de bucate, pe care clientii se simt obligati sa le cumpere.
De exemplu, cand Gordon Ramsay, chef-ul britanic cotat cu trei stele Michelin, a sosit la New York anul trecut la restaurantul hotelului London NYC (cel mai inalt din New York), celor care au sunat sa rezerve o masa li s-a spus ca in niciun caz cina nu poate dura peste doua ore. Daca totusi isi doreau sa mai zaboveasca la o cafea sau un suc, urmau sa fie ridicati de la masa si condusi la bar. Si Thomas Keller, unul dintre cei mai cunoscuti bucatari americani, care a primit trei stele Michelin, a schimbat regulile jocului la res-taurantul Per Se din New York. In 2004, cand s-a deschis restaurantul, exista posibilitatea alegerii unui meniu de degustare cu cinci feluri de mancare pentru 125 de dolari (93 de euro). Mai nou insa, situatia s-a modificat, cel mai scurt meniu fiind de noua feluri, la pretul de 250 de dolari (190 de euro) si cu un timp de degustare de trei ore. De ce atat de mult? Un meniu mai scurt ar echivala cu vizionarea unei piese pe Broadway pana la jumatate sau cu vizitarea unei singure camere din muzeul Metropolitan, a zis Keller.