Infiintata de scurt timp, Aton Art e una dintre primele firme din Romania specializate in realizarea de picturi la comanda pentru birourile companiilor.
Merg pe mana artistilor tineri, dar originali si considera ca trei lucrari realizate de acelasi autor pot crea unitate in ambientul biroului sau al firmei.
Pentru un tablou de 18×13 cm clientul trebuie sa plateasca doar 10 euro, iar pentru o piesa mai impunatoare, de 170×200 cm, costurile ajung la 250 de euro.
DEUTSCHE BANK detine una dintre cele mai mari colectii de arta, estimata la 75 de milioane de euro, in total 50.000 de piese imprastiate in sediile din toata lumea. In Frankfurt, fiecare etaj e dedicat unui anumit artist.
MICROSOFT CORPORATION poseda o colectie de 4.000 de piese de arta, cu o valoare ce depaseste 25 de milioane de dolari. Achizitiile sunt facute de catre un grup de 9 angajati ai companiei, inlocuiti periodic. Microsoft colectioneaza mai ales lucrari ale artistilor tineri.
JOSEPH E. SEAGRAM & SONS, gigantul alimentar, a inceput sa achizitioneze lucrari de arta inca din 1957. Are o impresionanta colectie de tablouri, ceramica si sculpturi.
Miliardarul american John Sperling lanseaza in volumul sau The Great Divide teoria celor doua natiuni americane: America Retro si America Metro De aproape 150 de ani, cuvantul secesiune echivaleaza cu o blasfemie in Statele Unite. Dupa ce Razboiul de Secesiune aproape ca a rupt America in doua, se credea ca problema a fost rezolvata si ca toti americanii gandesc si actioneaza la unison. Insa o noua carte care a starnit nu valuri, ci adevarate tsunami in SUA demonteaza teoria statelor unite americane si demonstreaza ca, de fapt, prapastia nu a fost niciodata acoperita. John Sperling, miliardar american si suporter al Partidului Democrat, a scris (impreuna cu alti patru co-autori) volumul The Great Divide (sau Marea Prapastie), in care vorbeste despre divortul dintre statele americane conservatoare, paseiste (denumite in carte Retro) si cele moderniste, care se concentreaza asupra viitorului (sau asa-numita parte Metro a Americii – de la metropolitan). America nu este o tara unita, cu obiceiuri, nevoi si dorinte comune. Sunt doua natiuni, fiecare cu propriile sale traditii, necesitati si aspiratii, scrie Sperling, care vorbeste despre opozitia vizibila dintre Nord si Sud, dintre bastioanele republicane (statele Retro) si cele devotate Partidului Democrat (Metro). Sperling merge mai departe, demonstrand ca statele albastre (cu electorat predominant democrat, conform hartilor folosite la ultimele alegeri prezidentiale americane) au fost in mod deliberat dezavantajate in ceea ce priveste distribuirea fondurilor pentru lupta impotriva terorismului, in favoarea celor rosii (republicane). Tomul se doreste si o strategie prin care democratii pot recastiga controlul: Republicanii sunt foarte disciplinati si conservatori, cu valori bine stabilite: Dumnezeu, tara si familia, in vreme ce democratii nu au un sistem valoric clar. In contrast clar cu caracterul senzational al cartii, autorii folosesc un ton calm, moderat fara a se ajuta de un stil bombastic sau hiperbolic, ceea ce a contribuit foarte mult la capitalul de credibilitate al cartii. Toate afirmatiile sunt sprijinite de date istorice, de sondaje, tabele si grafice, 64% dintre americanii chestionati admitand ca traiesc intr-o tara divizata in doua tabere.
SOCANTA AMERICA Statele Unite inca domina, autoritar, jocul de forte la nivelul intregii planete. Ce se ascunde, insa, sub aceasta aparenta? Edward Behr, jurnalist nascut in Franta, cu studii universitare in Marea Britanie, a devenit corespondent al agentiei Reuters inca din 1951, iar din 1965 este director al biroului din Hong Kong al revistei americane Newsweek. Behr schiteaza portretul unei Americi insolite, aflata nu o pe o traiectorie a progresului (performanta tehnologica, dezvoltare combinata a cercetarii cu cresterea economica, revolutie informatica etc.), ci pe o spirala a declinului. Omnipotenta conceptului de political correctness, segregatiile de natura etnica sau sexuala, dictatura minoritatilor rasiale sau culturale, psihoterapiile aberante, uriasele decalaje privind veniturile sau gradul de scolarizare, criminalitatea, extremismele, delirul rapirilor de catre extraterestri, magia butaforiei de tip Disneyland etc. O America Infricosatoare, de Edward Behr (Editura Humanitas) RUSIA LA BRAT CU NATO Volumul se deschide si apoi se inchide cu o parabola rezonanta: Vladimir Putin patrunzand pe baza militara Practica di Mare, de langa Roma, la 28 mai 2002, intalnindu-se cu omologii sai din 19 tari NATO si infiintand un Consiliu comun NATO. O apropiere istorica intre fostii inamici din Razboiul Rece. Putin este comparat cu generali antici romani care erau intampinati pe Campul lui Marte de pe colina capitolina cu ovatii, lauri si alte marci ale recunostintei populare. Analiza lui Pierre Lorrain incearca sa sistematizeze toate evenimentele istorice, demersurile politice si factorii de context geostrategic care au facut posibila transformarea Rusiei intr-un aliat NATO de neinlocuit. Incredibila alianta Rusia-Statele Unite, de Pierre Lorrain (Editura Stiintelor sociale si politice)
Cu filmul Der Untergang, in care Hitler e personaj principal, regizorul Oliver Hirschbiegel sparge unul dintre ultimele tabu-uri ale cinematografului german Daca ar fi sa-i dam crezare regizorului german Oliver Hirschbiegel, Adolf Hitler avea preocupari cat se poate de umane in timpul liber, adica atunci cand nu era prins de planurile de invazie si distrugere a lumii si de programul de anihilare a non-arienilor. In filmul Der Untergang, lansat la mijlocul lunii trecute in Germania si care a dat nastere la un munte de controverse, proteste si articole, Hitler este cat se poate de amabil cu secretara sa personala, cu care are o relatie de admiratie si pretuire reciproca. De asemenea, se bucura ca un copil cand primeste un tort de ciocolata de ziua sa de la Eva Braun, amanta si apoi, pentru cateva ore, sotia sa. O alta secventa il infatiseaza pe Führer, cu mainile tremurand incontrolabil din cauza maladiei Parkinson, urland cat il tin puterile la generalii sai, pe care ii califica drept lasi si tradatori. Der Untergang, realizat cu un buget substantial pentru industria cinematografica germana (13,5 milioane de euro) isi propune sa recreeze ultimele zile ale lui Hitler, petrecute in bunker, in vreme ce Berlinul se preda fortelor aliate. A fost o fiinta umana, nu un psihopat, e de parere scenaristul Bernd Eichinger. E adevarat ca, atunci cand voia, putea sa fie absolut fermecator. Si, ca orice om, avea slabiciunile lui, mai spune Eichinger, care isi apara portretizarea romantata a liderului nazist, sustinand ca a dorit sa demonstreze ca oricine ar putea fi noul Hitler. Am vrut sa atrag atentia asupra pericolului – fiecare dintre noi are porniri animalice. Acesta este mesajul filmului, declara scenaristul. Pelicula a fost masacrata si de critici si de analisti, care se intreaba daca un monstru ar trebui infatisat drept o fiinta umana (Bild). Filmele despre personajele negative ale istoriei sunt importante, pentru ca ne pot arata cum gandesc. Insa, daca un film il arata pe Hitler plangand, asta nu ne ajuta sa descoperim ce s-a intamplat in ultimele zile ale celui de-al Treilea Reich, scrie Cristina Nord, critic cultural al publicatiei germane Tageszeitung. Intre timp, protestele continua, dar se pare ca producatorii filmului vor rade la urma: in prima saptamana de la lansarea in Germania, Der Untergang a fost vazut de 750.000 de spectatori, un adevarat record. Iar Asociatia Germana de Film a anuntat ca un juriu independent a ales Der Untergang pentru a candida, din partea Germaniei, la premiul Oscar pentru cel mai bun film strain, in 2005. Regia: Oliver Hirschbiegel.
Cu: Bruno Ganz, Alexandra Maria Lara, Corinna Harfouch, Ulrich Matthes, Juliane Köhler.
Durata: 150 minute
Fosta sotie a lui Tom Cruise a luat un Oscar si el nu. Multi dintre colegii de generatie ai lui Tom Cruise, care nici macar nu au un zambet asa de stralucitor, au luat un Oscar si el nu. Prin urmare, Cruise a pornit in cruciada sa personala pentru a pune in sfarsit mana pe premiu. A jucat anul trecut intr-un film serios – Ultimul Samurai, iar acum si-a luat inima in dinti si a acceptat sa interpreteze un personaj negativ cat mai credibil, de fapt un veritabil psihopat. In Collateral (Colateral), Cruise este Vincent, un asasin platit angajat de un cartel al drogurilor sa elimine mai multi martori care ar putea compromite activitatea profitabila a institutiei respective. In loc sa se deplaseze cu masina proprie, ca orice ucigas normal, Vincent alege un taxi condus de Max (Jamie Foxx) si asa incepe o noapte abracadabranta de urmariri, asasinate si o lupta surda intre cei doi: asasinul si taximetristul pe care il obliga sa-i fie sofer. Collateral e un film de actiune, regizat insa ca un western. Imaginile amintesc, pe alocuri, de un tablou expresionist, scenariul nu e plictisitor, iar personajele sunt bine interpretate. Ar fi interesant insa ca Jamie Foxx sa primeasca Oscarul… Regia: Michael Mann.
Cu: Tom Cruise, Jamie Foxx, Jada Pinkett Smith.
Durata: 115 minute.
Ruleaza in Romania din 8 octombrie
Afacerile nu se vor mai face niciodata ca in anii 80, pentru ca de-atunci s-a inventat, pe langa telefonul mobil, si posta electronica. Si se pare ca trebuie sa tratam cum se cuvine problemele pe care e-mail-ul le creeaza daca vrem ca organizatiile in care lucram sa nu se gripeze – asta e concluzia care s-ar putea trage dupa parcurgerea unui studiu realizat mai intai in 2003 si mai apoi in 2005 pe un lot de 1.000 de companii americane, studiu prin care doua firme specializate – AIIM si Kahn Consulting Inc. (KCI) – au incercat sa inteleaga cum se schimba obiceiurile in managementul comunicatiilor electronice.
Prima si cea mai importanta observatie a studiului e ca e-mail-ul si-a castigat deja statutul de instrument central in comunicarea de afaceri. A doua e ca tot mai multe companii americane iau foarte in serios e-mail-ul, fixand reguli de comunicare si de pastrare a mesajelor in companie.
Si a treia e ca la fel de multe companii inca nu si-au pus la punct proceduri de organizare a arhivelor electronice, ceea ce le face vulnerabile in eventualele batalii juridice ori contabile in care va trebui sa aduca anumite mesaje drept probe. Dintre cele 1.000 de organizatii studiate, 45% au avut deja situatii in care li s-au cerut mesaje drept probe pentru litigii, investigatii sau audit. Dintre acestea, 33% spun ca a fost dificil si foarte dificil sa le regaseasca, cautarea presupunand un efort major din partea angajatilor si a personalului IT.
O alta observatie a studiului AIIM/KCI e ca organizatiile isi schimba rapid politicile fata de folosirea e-mail-ului ca instrument de lucru din mai multe motive. Primul motiv ar fi, cu 54% dintre raspunsuri, cresterea volumului de mesaje din companie, urmat, cu 40%, de numarul tot mai mare de cazuri in care mesajele sunt necesare in litigii, audit si investigatii oficiale.
Iar tehnologiile de management ale e-mail-ului in interiorul companiei sunt folosite in primul rand, cu 45% dintre raspunsuri, pentru a creste eficienta muncii, precum si pentru cresterea profitului si a performantelor (10%) ori pentru reducerea costurilor (25%). Iata cateva cifre rezultate din cercetarea AIIM/KCI (2005).
Asta nu se intampla Francisc Bodo, investment director, Ged Capital Development Pierduta Ruxandra Stoian, director la PwC Nu stiu cum e sentimentul cand nu mi-am citit mesajele mai mult de 48 de ore Marius Ghenea, fost CEO al Flanco Ca fac ceva rau Florin Talpes, director general al Softwin Ingrijorat de a nu pierde ceva important si ingrijorat de muntele de mesaje care ma asteapta Mihail Mateescu, director general al Baneasa Investments Sincer? NU MI S-A INTAMPLAT! Paul Marasoiu, general manager al Peacock Global Hotel Management Cred ca as sta mai mult la telefon sau pe messenger Silviu Hotaran, director general al Microsoft
Din urmatoarea lista de tehnologii de comunicare pe care angajatii din companiile studiate au voie sa le foloseasca in scopuri profesionale, e-mailul e cel mai utilizat, fiind permis in 99% dintre companii.
E-mail 99%
Voice mail 97%
Dispozitive handheld wireless 81%
File Transfer Protocol 72%
Forumuri de discutie 69%
Newsgrupuri 50%
Instant messaging 48%
SURSA: AIIM/KCI SURVEY, 2005
LEGILE ORGANIZATIEI
Cele 1.000 de companii cuprinse in studiu au proceduri scrise referitoare la securitate, pastrarea datelor, interdictii de folosire si altele pentru comunicarea electronica. Dintre aceste tehnologii, e-mail-ul este cel mai legiferat, cu proceduri in 83% dintre companii.
E-mail 83%
Voice mail 50%
Dispozitive handheld wireless 35%
Instant messaging 28%
File Transfer Protocol 34%
Forumuri de discutie 27%
Newsgrupuri 17%
SURSA: AIIM/KCI SURVEY, 2005
REGULAMENT PENTRU E-MAIL
Doar 74% dintre companii penalizeaza incalcarea procedurilor interne pentru folosirea e-mail-ului. Procentul companiilor care includ in procedurile interne urmatoarele categorii de probleme:
Folosirea e-mail-ului pentru anumite scopuri 86%
Reguli privind continutul permis 76%
Consecinte pentru incalcarea regulilor 74%
Dreptul de proprietate asupra continutului mesajelor 73%
Limita maxima a casutei postale 60%
Durata maxima de pastrare a mesajelor 45%
Reguli privind pastrarea mesajelor 39%
Criptarea mesajelor 32%
SURSA: AIIM/KCI SURVEY, 2005
E-MAIL-UL IN AFACERI
E-mail-ul a devenit, in timp, principalul instrument de comunicare in afaceri. Organizatiile cuprinse in studiul AIIM/KCI folosesc posta electronica astfel:
Raspunsuri la intrebarile clientilor 91%
Discutii despre operatiuni sau strategii de produs 84%
Schimb de facturi, declaratii si informatii de plata 75%
Schimb de informatii confidentiale sau sensibile 71%
Negocierea contractelor si a intelegerilor 70%
Discutarea problemelor de resurse umane 63%
Completarea de documente solicitate de oficialitati 51%
Raspunsuri catre organizatii de reglementare 47%
Raspunsuri la litigii 34%
SURSA: AIIM/KCI SURVEY, 2005
Daca am pune in balanta avantajele si dezavantajele comunicarii prin e-mail, am constata ca exista un risc mare ca ea sa incline catre dezavantaje, direct proportional cu ineficienta cu care este utilizat. Robert Cooke de la Human Synergistics International, care a studiat subiectul, descrie lucrul prin e-mail drept dezintegrarea electronica a proceselor interpersonale.
DE BINE
DE RAU