BusinessMagazin

Blog

  • Un trilion de dolari

    Aceasta este diferenta dintre Statele Unite si Europa, crede Sergio Giacoletto, vicepresedintele Oracle. Intre doua avioane, italianul a stat de vorba cu BUSINESS Magazin despre sansele managerilor estici, romani si… natalitate.

    Acum cativa ani, americanul Larry Ellison, fondatorul Oracle, l-a chemat pe italianul Sergio Giacoletto, l-a asezat in fotoliul de vicepresedinte si i-a dat in grija Europa, Orientul Mijlociu si Africa. Afacerile cu software ale gigantului american au atins anul trecut 10 miliarde de dolari, asta si datorita batranului continent. Insa, desi european, Giacoletto mizeaza totul pe mentalitatea americana de a face afaceri si nu are o parere prea magulitoare despre antreprenorii vest-europeni. 

    „Cincizeci si una de tari. Asta e partea mea de lume“, zambeste vicepresedintele Giacoletto, sosit la Bucuresti pentru a deschide inca un call center Oracle, dupa cele patru inaugurate deja in Romania in acest an. Intre cele 51 de tari pe care Larry Ellison i le-a dat in grija intra si statele din estul Europei, iar italianul nu ezita sa spuna ca, in viziunea lui, antreprenorii est-europenii au sanse mai mari  de a reusi in afaceri decat occidentalii.

    Poate si pentru ca esticii, cel putin deocamdata, nu au repetat prea multe din greselile managerilor din Occident, care n-au inteles la momentul potrivit cat de mult poate tehnologia informatiei sa traga in sus economia si au franat investitiile in domeniu. Giacoletto a disecat in amanunt chestiunea. A calculat ca diferenta intre suma cheltuita pe IT de catre americani si cea cheltuita de vest-europeni in ultimii 10 ani este fabuloasa: „Un trilion de dolari!“, exclama el. Adica 1.000 de miliarde de dolari, bani cu care americanii au mizat pe informatica si acum ajungem, dupa un deceniu, la concluzia ca in nici un caz nu i-au aruncat pe fereastra!“. Dezvoltarea redusa a sectorului de IT in comparatie cu americanii este unul dintre motivele pentru care economia Europei este in urma celei a Statelor Unite, conchide vicepresedintele Oracle.

    Un recent studiu realizat de divizia Intelligence Unit a publicatiei The Economist ii da dreptate. Concluzia analistilor britanici a fost ca 75% dintre diferentele de dezvoltare economica intre Statele Unite si grupul celor trei mari puteri europene (Germania, Franta si Italia), diferente favorabile americanilor, sunt generate de modul de utilizare a tehnologiilor informatice in economie. De unde, totusi, aceasta situatie? 

    Vicepresedintele Oracle avanseaza  doua ipoteze. Prima: in Europa si in Statele Unite sunt la fel de multe idei pe cap de businessman. A doua: in IT, toata lumea pleaca cam de la acelasi punct – calculatoarele sunt aceleasi, iar programatori talentati exista si de o parte si de cealalta a Oceanului. 

    Atunci, ce au americanii in plus? Giacoletto nu se pierde prea mult in sentimentalisme: „Aici, pe batranul continent, n-avem viziune. Stiti care e problema cu managerii europeni? Se straduiesc pana cand fac primul milion de dolari, dupa care se gandesc cum sa vanda. Americanii isi propun de la inceput sa faca un miliard“.

    Asta insa nu e tot. Politica „Think Big“ trebuie sustinuta si de fapte, iar strategia cheie pentru a construi afaceri de anvergura mondiala e foarte simpla: extinderea cat mai rapida a afacerii. „Majoritatea companiilor europene incep pe piata locala si intarzie nepermis de mult sa iasa la bataie in lume“, spune vicepresedintele Oracle. La intrebarea „care e momentul in care managerul ar face bine sa ia in calcul iesirea pe o piata externa?“, raspunde fara sa clipeasca: „Ce parere aveti de prima zi?“.

    Si totusi, includerea IT in strategia de business nu inseamna neaparat achizitionarea  unor computere-monstru, cu mii de beculete si munti de cabluri prin toata cladirea. Un singur calculator legat la Internet poate fi suficient. „Un «secret» de care managerii uita adesea este folosirea Internetului pentru vanzari. Daca te gandesti repede cum sa iesi pe alte piete, iti poti face cunoscute produsele prin modalitati online, n-ai nevoie de filiale in fiecare tara.“

    Cu toate eventualele schimbari de mentalitate, diferentele de dezvoltare fata de SUA nu se vor sterge peste noapte. Au spus-o numerosi analisti, iar Giacoletto o stie si el. Totusi, cum trebuie procedat? Pentru inceput, da un exemplu din categoria „asa nu“. „In vestul Europei, sunt cateva tari care si-au fixat obiective ambitioase. Au investit averi pentru a informatiza intreaga industrie nationala. Si totusi nu a mers.“ 

    Explicatia acestui esec? „Nu poti inventa o companie care sa rivalizeze din prima zi cu Intel sau IBM, asa cum au incercat unii vest-europeni. Nu poti construi de sus in jos“, spune Giacolleto. „Trebuie inceput cu intreprinderile mici si mijlocii. Ele sunt motorul, ele trebuie sprijinite cu bani si consiliere pentru a adopta rapid tehnologiile IT.“

    Ca de obicei, problemele complicate au solutii simple, lasa se se inteleaga vicepresedintele Oracle. Relaxarea sa vine si din siguranta pe care i-o dau rezultatele obtinute de Oracle in partea sa de lume, Europa, Orientul Mijlociu si Africa. Crestere a veniturilor de 13% in anul fiscal 2004 fata de anul anterior. O crestere de 9% in primul trimestru al anului fiscal 2005, perioada iunie-august, fata de perioada similara a anului trecut.

    Iar cresterea aceasta nu ar fi fost posibila fara tarile din estul Europei, care se dezvolta rapid. „Voi, care traiti aici zi de zi, nu va dati seama de schimbarile care apar. N-am mai fost in Romania din februarie. In noua luni s-au schimbat multe: lucrurile se accelereaza, capitalul investit creste, ca si PIB-ul. Infrastructura se dezvolta.“

    Are o teorie proprie si despre conditiile pe care Estul trebuie sa le indeplineasca pentru a-si accelera dezvoltarea. „Doi factori trebuie sa fie OK. Stabilitatea politica si o rata sanatoasa a natalitatii. Cu aceste conditii indeplinite, o tara ca Romania poate sa ajunga din urma Franta in 15-20 de ani.“

    Aflat la Bucuresti „pe fuga“, intre doua avioane, Giacoletto vorbeste si despre romani. Protocolar sau nu, incepe cu un compliment: „Voi, romanii, aveti niste oameni foarte talentati. Aveti dezvoltate doua abilitati importante pentru noi: talentul tehnologic si capacitatea de a invata rapid limbi straine“. Constatarea aceasta se afla probabil la baza deciziei conducerii corporatiei americane de a extinde numarul „cartierelor generale“ pe care le are la Bucuresti, pe Calea Victoriei.

    Cartiere generale de unde 100 de romani rezolva prin telefon sau prin Internet probleme de suport tehnic ale clientilor Oracle din Europa sau din lumea intreaga. E vorba de celebrul outsourcing, de care se vorbeste atat.  Politica Oracle in domeniu e simpla: daca un astfel de centru de suport tehnic nu face fata cu brio cererilor, este inchis fara multa vorba si transferat in alta parte. Lui Larry Ellison nu-i place sa astepte prea mult. In Romania, nu numai ca cele trei centre deschise in februarie nu s-au inchis, dar in iulie a aparut un al patrulea centru, iar acum Giacoletto este gata sa taie panglica celui de-al cincelea.

    „100 de specialisti romani lucreaza pentru noi in centrele deschise in acest an, la Bucuresti. Vreau sa dublam numarul asta“, spune el. Poate si pentru ca, in Romania i-a fost usor sa alcatuiasca o echipa de specialisti IT capabila sa raspunda solicitarilor venite de la clientii Oracle in 12 limbi straine. Un centru similar din Irlanda oferea aceleasi servicii in doar sase limbi. 

    Asa ca Sergio Giacoletto e hotarat sa ia din ce in ce mai des avionul spre Bucuresti.

  • ORACLE PE SCURT

    • Unul dintre primii trei producatori mondiali de software pentru conducerea afacerilor
    • Venituri in 2003: peste 10 miliarde USD
    • Primul loc in Romania in furnizarea de software pentru baze de date
    • Clienti in Romania: BCR, RomTelecom, MobiFon, Orange, Romgaz, Rompetrol, etc.
    • Oracle Academic Initiative a pregatit peste 4.000 de specialisti romani in IT

  • MEDICINA: Ultimele cercetari acrediteaza ipoteza ca dependenta de nicotina este legata de configuratia genetica

    O cercetatoare olandeza crede ca anumiti indivizi nu au capacitatea genetica de a controla eficient eliberarea unor enzime detoxifiante care descompun compusi pe baza de nicotina

    Presiunea societatii asupra fumatorilor devine tot mai apasatoare. Agentii guvernamentale si ONG-uri cheltuiesc bugete semnificative pe campanii publicitare menite sa induca fumatorilor un sentiment difuz, dar persistent, de vinovatie. Presupozitia de baza a nefumatorilor activisti este ca abandonul fumatului este o chestiune care tine exclusiv de mobilizarea vointei fumatorului si ca aceasta „responsabilizare“ poate fi indusa prin echivalentul public al aratatului cu degetul. Cercetarile recente pot aduce un argument foarte solid pentru tabara asediata a fumatorilor: este posibil ca dependenta de nicotina sa fie un rezultat al configuratiei genetice personale. Cu alte cuvinte, anumiti indivizi au predispozitia de a dezvolta forme severe de dependenta de nicotina daca, prin circumstante ale vietii personale, devin fumatori.

    Jaquelin Vink, o cercetatoare olandeza de la Universitatea Vrie din Amsterdam, a publicat de curand rezultatele unui studiu desfasurat pe o baza de date numita Netherlands Twin Register. Vink a dorit sa examineze obiceiurile de fumatori ale perechilor de gemeni identici, care au exact acelasi material genetic. Registrul gemenilor olandezi cuprinde circa 7.000 de perechi adulte cu varste cuprinse intre 25 si 70 de ani – dintre acestea, 536 perechi au fost de acord sa-si inregistreze secvetele de ADN.

    Vink a descoperit ca diferentele dintre gemenii studiati referitoare la numarul de tigari fumate pe zi, ba chiar tipul de tabac consumat se coreleaza sistematic cu anumite particularitati ale cromozomilor 3, 6, 10 si 14, ceea ce inseamna cu sunt implicate cel putin patru gene diferite. Cea mai importanta descoperire pare a fi cea legata de cromozomul 6. Acest marker genetic este legat de un grup de gene care controleaza enzime detoxifiante. Enzimele in cauza sunt in special active la nivelul plamanilor si al intestinelor si descompun anumiti compusi chimici recunoscuti astazi ca avand potential cancerigen. Multi dintre acesti compusi au la baza nicotina. 

    Anumiti indivizi nu au capacitatea genetica de a controla eficient emisia acestor enzime, motiv pentru care devin vulnerabili fata de cancerul pulmonar si au o rata de raspuns scazuta la clase de medicamente destinate estomparii efectului de dependenta dat de nicotina.

    Intrucat genomul uman este urias ca volum de informatie genetica, fiind cartografiat complet numai relativ recent, este destul de dificil sa se ajunga la o concluzie definitiva asupra genelor responsabile de gradul de dependenta fata de nicotina. Cele mai multe dintre elementele de baza ale DNA sunt „pete albe“ pentru cercetatori si corelatiile stabilite de cercetatori nu sunt deocamdata suficient de convingatoare ca sa poata servi de pilda drept probe in instanta in procesele intentate marilor firme producatoare de tutun.

    Rezultatele studiului doctorului Vink au totusi o semnificatie aparte. In masura in care ipoteza unei dependente pe fond genetic se va dovedi intemeiata, fumatorii vor putea fi reclasificati in fumatori recreationali, pentru care fumatul este un obicei legat de socializare si fumatori cu o dependenta fizica. In acest fel, se vor putea rafina programele de abandon al fumatului.

    In Statele Unite, conform FDA, organismul care reglementeaza alimentatia si industria farmaceutica, volumul total al comertului cu produse antifumat se ridica la circa 2 miliarde de dolari anual si se estimeaza ca ar putea creste la nu mai putin de 3,2 miliarde pana in 2007. In acest context nu e greu sa ne imaginam departamente speciale pentru fumatori inraiti in deja celebrele clinici de dexintoxicare, dedicate deocamdate toxicomanilor si alcoolicilor. Cu toate acestea este nevoie de o oarecare doza de scepticism. Studiile bazate pe asocieri din categoria celui condus de doctorul Vink au tendinta de a nu se confirma cand alti cercetatori doresc sa replice conditiile experimentului. Pe de alta parte, tutunul nu este cu necesitate un rau absolut.

    Oricarui doctor contemporan ii va veni foarte greu sa recunoasca faptul ca nicotina ar putea avea efecte benefice pentru sanatatea omului, in conditii bine definite. De pilda, pacientii care sufera de Alzheimer si Parkinson dezvolta forme mult mai blande ale afectiunii daca au fost fumatori. Sunt concluziile unui grup de cercetatori condus de Tobin Dickerson si Kim Janda de la Scripps Research Institute din La Jolla, California. Prezenta nicotinei incetineste scleroza sistemului nervos, proces ireversibil in ambele boli. Mari firme de medicamente, precum Pfizer si GSK, lucreaza la anumite produse bazate pe nicotina pentru ameliorarea starii de fond a pacientilor.

    Desigur, de la beneficiile limitate ale nicotinei de uz medicinal si pana la apologia fumatului este o cale lunga. Si morfina, un ingredient de baza al heroinei, are, se stie, o bine circumscrisa utilizare clinica, insa nimanui nu-i vine a spune ca heroina este acceptabila. In chip curios, efectele benefice ale nicotinei si morfinei sunt detectabile numai in afectiunile terminale.

    Insa industria tutunului este una care se remarca nu numai prin forta financiara si posibilitatile de lobbying cat mai ales prin traditia si istoria care ii sta in spate. Pentru anumite state americane, precum Virginia si Maryland, a renunta fie si partial la cultivarea si prelucrarea tutunului este din punct de vedere social la fel de traumatic precum abandonarea mineritului in Romania. Insa tendinta globala inregistrata si in Romania este de a impinge tutunul catre periferia practicilor sociale acceptate ca legitime.

  • Test ADN pentru fumatori

    Un test ADN lansat recent pe piata poate determina care dintre fumatori au „gena dependentei“, astfel putandu-li-se recomanda cea mai eficienta metoda de a se lasa de fumat.

    TESTUL: NicoTest a fost dezvoltat de g-Nostics si este asemanator cu testul pentru nivelul glicemiei pe care diabeticii si-l fac singuri. NicoTest costa circa 130-140 de euro. 

    GENA DEPENDENTEI: Potrivit cercetatorilor de la Oxford University, circa 35% dintre oameni au „gena fumatului“; acestia au mai multe sanse sa se lase de fumat daca apeleaza la un tratament de inlocuire a nicotinei (nicotine replacement therapy – NRT). 

    PROFILUL METABOLIC: NicoTest poate oferi un „profil metabolic“ al pacientului, care arata cat de repede poate elimina un fumator nicotina din organism, determinandu-se astfel cu precizie doza de NRT necesara. Teoretic, testul poate fi folosit si pentru a afla care copii au „gena dependentei“.

  • Un transfer fara Abramovici

    Roman Abramovici nu a renuntat numai la Adrian Mutu. In octomobrie anul acesta, oligarhul rus a vandut pentru cateva miliarde de dolari actiunile sale de la Rusal. Companie care se pregateste insa acum pentru un alt „transfer“ din Romania: uzina de alumina BBG Alum Tulcea.

    Parca niciodata nu au existat sanse mai multe ca o „curte“ asidua desfasurata pe parcursul a catorva ani sa se incheie, in sfarsit, cu un mariaj. Prima „cerere de mana“ a avut loc in 2001, cand Ruskii Aluminii (Rusal) avea aceeasi problema pe care o are acum: este al treilea producator mondial de aluminiu, cumpara energie ieftin, ceea ce ii permite sa obtina costuri mici, dar are in fiecare an un deficit de un milion de tone de alumina (principala materie prima). Pentru a-si rezolva problema, Rusal a incercat in timp si solutii aproape disperate: a cumparat cealalta uzina romaneasca de alumina, Alor Oradea, care producea si scump, si alt tip de alumina decat cel necesar rusilor. In consecinta, Rusal a si inchis pentru o perioada uzina in 2001.

    In acelasi an, rusii au incercat sa faca miscarea logica, dar fara sanse de succes pana in acel moment: achizitia Alum Tulcea, care le-ar fi rezolvat jumatate din problema deficitului. De ce abia in 2001? 

    Alum a fost cumparata in 1995 de grupul Balli ca prim pas catre formarea unui grup integrat, care sa mai cuprinda si un producator de aluminiu (Alro Slatina) si o companie de prelucrare a acestuia (Alprom Slatina). Balli a si obtinut de altfel de la statul roman drept de preferinta pentru cumpararea Alro.

    Prin urmare, Balli nu a fost dispusa sa renunte la Alum pana in 2001, cand devenise aproape clar ca Alro va fi cumparata de o alta casa de comert, Marco International. Observand „fereastra de oportunitate“, Rusal a venit la Tulcea  cu ganduri mari in urma cu trei ani insa preluarea nu a mai avut loc pentru ca lucrurile s-au complicat. Pretul aluminiului la nivel mondial incepuse sa scada puternic.

    Mai mult, Marco International intrase si ea in carti pentru preluarea Alum, tranzactie care nu a mai avut loc in final. Au urmat cativa ani de „liniste“ in relatiile Alum – Rusal insa de cateva saptamani interesul rusilor s-a revitalizat. Motive exista: pretul aluminiului, in jur de 1.800 de dolari/tona, este cu 50% mai mare decat in urma cu doi ani iar problema deficitului de alumina deranjeaza cu atat mai mult in acest context. In plus, a disparut aproape orice sansa ca Marco International, care are acum propriile probleme, sa mai fie interesata de Alum.

    Astfel, discutiile dintre Balli si Rusal pentru vanzarea Alum s-au intetit si urmeaza ca rusii sa puna in curand o oferta de cateva zeci de milione de dolari pe masa Balli, spun surse din piata aluminiului.

    Reprezentantii Balli in Romania si cei ai Rusal nu au dorit sa comenteze pe marginea informatiilor privind discutiile de vanzare.

    Eventualul succes al negocierilor va rezolva dintr-un foc probleme ale ambelor tabere. Alum are o capacitate de productie de aproximativ 500.000 de tone de alumina/an, care poate acoperi jumatate din deficitul Rusal. De cealalta parte, Balli vinde o companie care nu se va putea descurca pe cont propriu, daca pretul aluminiului va reincepe sa scada. Marturie stau si pierderile din ultimii ani, cand alumina (racordata la pretul aluminiului) a atins si ea un pret minim istoric de aproape 200 de dolari/tona, mult sub costul de productie.   

    De ce vrea insa Balli sa renunte la afacerile din Romania? 

    In primul rand din considerente „internationale“: fratii Alaghband, fondatorii si actionarii grupului, au probleme, inclusiv de justitie, si au decis sa se concentreze asupra afacerilor mari ale grupului.

    In al doilea rand, din cauze care tin strict de Romania. La inceputul anilor ‘90, Balli si-a construit aproape intreaga strategie pentru Romania in jurul grupului integrat de aluminiu pe care dorea sa il creeze. In acea perioada, grupul beneficia de o conjunctura cat se poate de favorabila: generalul Victor Stanculescu, atunci unul dintre cei mai influenti oameni la Cotroceni, era consilier al companiei. 

    Astfel, Balli a cumparat operatorul portuar Comvex Constanta, Alum Tulcea si a infiintat  o banca – RoBank si o societate de asigurare – Asigurarea Anglo-Romana.  In urma cu cativa ani insa, generalul Stanculescu a cazut in dizgratie. De asemenea, Balli nu a reusit sa cumpere Alro in 2002.

    De atunci, tendinta de „iesire“ a Balli din Romania a devenit evidenta: grupul a vandut anul trecut RoBank catre banca ungara OTP si a renuntat sa mai sustina financiar Asigurarea Anglo-Romana, care a pierdut licenta de functionare. Vanzarea Alum Tulcea a fost permanent o varianta pentru Balli in ultimii doi – trei ani, in primul rand din cauza blocajelor financiare aparute ca urmare a scaderii pretului aluminei. 

    Daca tranzactia va avea loc in final, depinde de cat de mult sunt dispusi rusii sa plateasca pentru a-si rezolva problema deficitului.

    Se va limita insa interesul rusilor pentru Romania doar la capitolul alumina? In fond, Alro si Alprom sunt controlate, prin intermediul Marco International, tot de un investitor rus –  Vitali Masitski. Iar acesta nu a cumparat cele doua companii pentru a le lasa copiilor, ci pentru a le integra si a le vinde apoi mai departe catre un investitor strategic. Si daca Rusal nu va suferi cu Alum aceeasi dezamagire ca Abramovici in cazul Mutu, probabil se va gandi la inca doua transferuri. 

  • Catre iesire

    Balli Group, cu o cifra de afaceri de peste un miliard de dolari la nivel mondial, a cumparat sau infiintat companii in Romania la mijlocul anilor ‘90 si a inceput sa le vanda in ultimii doi ani.

    ROBANK A apartinut Balli pana in luna mai a acestui an, cand a fost vanduta bancii ungare OTP pentru 47,5 milioane de dolari.

    ASIGURAREA ANGLO-ROMANA Si-a pierdut autorizatia de functionare in iunie 2003. Balli Finance Holdings detine 44% din actiunile societatii.

    BBG ALUM TULCEA A fost cumparata in 1995 de la statul roman. Negocieri pentru vanzare catre Marco International sau Rusal in ultimii ani.

    COMVEX CONSTANTA Cel mai mare terminal specializat in operarea materiilor prime solide vrac din zona Marii Negre, cumparat de la statul roman.

  • TURISM: In statiunile de pe Valea Oltului, pretul terenurilor a crescut in medie cu 50% in ultimul an

    Valea Oltului se anunta a fi, in urmatorii ani, noul pol investitional in turism. Faptul ca „rivala“ sa, Valea Prahovei, a ajuns la o anumita saturatie ii face pe investitori  sa caute alte oportunitati de afaceri.

    Se dau doua zone turistice, fiecare avand in hoteluri putin peste 3.000 de camere. Prima dintre aceste zone a atras anul trecut circa 650.000 de turisti, dintre care 124.000 au fost straini. A doua, a fost vizitata, tot anul trecut, de 166.000 de turisti, mai putin de trei mii dintre acestia venind din strainatate. Acestea sunt datele problemei, iar intrebarea suna asa: unde veti investi, daca ar fi sa alegeti una dintre cele doua zone?

    Asa s-au intrebat, probabil, multi dintre investitorii care au decis sa aleaga Valea Oltului care, de anul acesta, a inceput expansiunea. Pentru ca pe Valea Prahovei, vedeta turismului montan, jocurile sunt facute in mare parte si, asa cum spun cei care lucreaza in turism, „aici nu prea mai este loc de investitii“. In zona turismului montan, unde activitatea dureaza intregul an, asistam in acest moment la o schimbare a polului de investitii, confirma Liviu Ureche, presedintele Asociatiei Romane a Agentiilor Imobiliare.

    „Deoarece Valea Prahovei a atins un oarecare prag de saturatie investitionala, se pare ca urmatorul El Dorado va fi Valea Oltului. Statiunile satelit din imediata apropiere a orasului Ramnicu-Valcea – Olanesti, Govora, Calimanesti, Cozia, Ocnele Mari sau Voineasa – reprezinta in acest moment tintele urmatoare de investitii“, a adaugat Ureche. Aceste investitii in turism merg mana in mana cu dezvoltarea orasului si cu explozia rezidentiala din statiuni. De cele mai multe ori, primul semnal ca o zona se va dezvolta il dau marii retaileri, care nu pot rata nici o oportunitate de afaceri.

    Desi pana acum in Ramnicu-Valcea nu exista nici un supermarket, in ultimele luni si-au anuntat prezenta trei lanturi internationale, care vor investi peste 15 milioane de euro in urmatoarele luni. „Billa a cumparat, luna trecuta, in Ramnicu-Valcea, un teren de 7.200 de metri patrati, unde va deschide in primavara anului viitor un magazin de 2.000 de metri patrati. Investitia aferenta se ridica la circa cinci milioane de euro“, spune Sorin Udrea, directorul agentiei imobiliare Realtor din Ramnicu-Valcea, care a intermediat cumpararea terenului.

    Pe de alta parte, lantul Kaufland a cumparat in zona un teren de 22.000 de metri patrati  pe care va construi in 2005 un supermarket de 6.000 de metri patrati, in urma unei investitii care va depasi 10 milioane de euro. La acestea se va adauga si un magazin Plus de 1.000 de metri patrati, apartinand lantului Tengelmann, care va fi deschis in primavara anului viitor, valoarea investitiei ridicandu-se la aproximativ 1,2 milioane de euro. „Pana acum nu exista nici un supermarket in oras. Toti cei trei mari retaileri au venit in decurs de cateva luni“, explica Udrea. Dezvoltarea unei zone, potentialul acesteia, nu pot lasa indiferente nici bancile. Tocmai din acest motiv, Unicredit isi va deschide un sediu in ianuarie si, potrivit directorului Realpro, si alte banci, precum HVB, Volskbank, Piraeus si Eurom Bank, isi cauta acum locatii in Ramnicu-Valcea.

    Aceste investitii nu sunt singulare, ci fac parte dintr-un proces mult mai amplu. Astfel, in luna decembrie a anului viitor, in Ramnicu-Valcea va fi deschis un complex comercial de tip mall. „Complexul, cu o suprafata de 24.000 de metri patrati, va reprezenta o investitie de 18 milioane de euro“, spune Mircia Gutau, primarul orasului. De asemenea, autoritatile locale au parcelat recent un teren de 16 hectare, care, in luna februarie, va beneficia de utilitati precum apa, gaz si canal. „Terenul va fi concesionat companiilor private care, daca in decurs de doi ani vor investi peste 500.000 de euro pe hectarul de pamant, le vom vinde acel teren la pretul de un euro metrul patrat“. Prin aceste facilitati, municipalitatea orasului incearca sa atraga in zona cat mai multi investitori pentru ca, spune Gutau, „pana in acest an, in judet nu s-a investit mai nimic“.

    In paralel cu investitiile care se fac in oras, anul acesta se anunta inceputul unei cresteri rezidentiale la periferie si in statiunile din zona. „Se construieste foarte mult spre Calimanesti si Olanesti, mai ales vile de vacanta si pensiuni“, spune Udrea de la Realpro. Logica este simpla. Bucurestenii cu bani care vor o casa la munte gasesc tot mai greu teren pe Valea Prahovei. Pentru multi dintre ei, alternativa o reprezinta Valea Oltului, unde pot ajunge cu masina in cateva ore. Un punct de atractie – in afara peisajului, cu nimic mai prejos decat in Poiana Brasov sau Predeal – este si pretul terenului. Chiar daca acesta a crescut cu circa 50% in ultimul an, este inca accesibil.

    Astfel, in Calimanesti sau Olanesti, statiunile cu dezvoltarea cea mai dinamica, pretul unui metru patrat de teren este de circa 20-25 de euro. La Govora, terenul poate fi cumparat cu 8-10 euro/metru patrat, iar la Voineasa cu circa 8 euro.

    In Olanesti si Calimanesti sunt investitori care cumpara 3-4 case alaturate, le demoleaza si construiesc pe acel teren un hotel. „A inceput sa se construiasca masiv si in zona dintre Ramnicu-Valcea si Calimanesti, unde un metru patrat de teren costa 3-4 euro. Si in Brezoi a inceput sa se construiasca, mai ales case de vacanta si pensiuni“, spun cei de la Realpro.

    Se pare ca si autoritatile locale au inteles potentialul zonei si au inceput sa se implice in proiecte de investitii. Dumitru Buse, presedintele Consiliului Judetean Valcea, spune ca in localitatea Ocnele Mari au inceput lucrarile de amenajare a unui lac sarat, care va avea o suprafata de 150 de hectare. Investitia in amenajarea lacului si asigurarea infrastructurii se va ridica la circa 13 milioane de euro, banii provenind din fonduri europene. „Peste trei ani, cand se vor incheia lucrarile de amenajare, cele cateva sute de hectare de teren din jurul lacului vor fi concesionate sau vandute companiilor interesate sa construiasca aici hoteluri, moteluri sau zone de agrement“, afirma Buse.

    In prezent, un metru patrat de teren in Ocnele Mari costa intre 15 si 20 de euro. Pe de alta parte, in statiunile de pe Valea Oltului exista mai multe proiecte, deja aprobate, care vor incepe anul viitor si se vor incheia un an mai tarziu. In aceste cazuri, finantarea se va face cu bani de la Consiliul Judetean, consiliile locale si fonduri PHARE. Printre aceste proiecte se numara refacerea parcului central din Calimanesti si constructia in statiune a unui centru de agrement care va include terenuri de tenis, piscine, saune, sali de bowling si un teatru in aer liber. Investitia aferenta va depasi 2,5 milioane de euro.

    La Govora, in urma unei investitii de trei milioane de euro, va fi deschis un centru de  tratament cu aerosoli, in aer liber printr-un parteneriat public-privat cu compania SC Govora SA. In aceasta statiune, pana in 2006 va fi „reamenajat“ raul Hinta, in apropierea caruia va fi o zona de agrement. 

    In statiunea Olanesti se va amenaja parcul si se va construi o parcare auto etajata. Alaturi de acestea, peste doi ani va fi data in folosinta o zona de agrement care va include teren de tenis, bazine de inot acoperite si o faleza spre izvoarele din statiune. Valoarea investitiei se va ridica la trei milioane de euro. Tot din acest program investitional sustinut cu fonduri PHARE – trei milioane de euro – va face parte si refacerea in stil medieval a centrului orasului Horezu. Ca si in celelalte cazuri, lucrarile vor incepe in primavara lui 2005 si vor fi incheiate un an mai tarziu.

    Cea mai importanta investitie in agrementul turistic, nu numai din Valea Oltului, ci chiar la nivelul intregii tari, se va petrece in localitatea Vidra. „Aici va fi amenajata o partie de schi de calibru european, care va beneficia si de o instalatie de cablu moderna. Investitia va apartine unei firme austriece si se va ridica la aproximativ 50 de milioane de euro“, spune presedintele Consiliului Local Valcea.

    Cei care lucreaza in domeniu estimeaza ca, in urmatorii ani, Valea Oltului va atrage investitii de sute de milioane de euro fiind, astfel, alaturi de Delta Dunarii, zona cu cel mai mare potential de crestere.

    Peste 5-6 ani, spun reprezentantii autoritatilor locale, Valea Oltului va pune in valoare si turismul monahal. Celor care au investit in zona le place sa creada ca, in anul 2010, Valea Oltului va depasi Valea Prahovei ca numar de turisti si ca valoare a investitiilor pentru ca, spun ei, in statiunile de pe malul Oltului se poate face si turism balnear, si montan, si de agrement, si monahal.

    Pana atunci, se pare ca la un singur capitol stau bine statiunile de pe Valea Oltului. Un turist sta aici, in medie, 10,5 zile, spre deosebire de Valea Prahovei, unde turistul sta doar 2,7 zile. In definitiv, este logic ca batranii care vin prin Casa de Pensii in Valea Oltului sa stea atat de mult, pentru ca banii pe care ii platesc in prezent pentru un sejur aici abia daca le-ar ajunge pentru un pranz in Sinaia sau Poiana Brasov.

  • Investitie contra taxe vamale

    Mediul de afaceri romanesc nu s-a dovedit niciodata extrem de prietenos cu investitorii. Dar cum Romania are nevoie de investitii straine, daca un afacerist se dovedeste suficient de puternic si de insistent, poate forta mana autoritatilor, care gasesc de cele mai multe ori posibilitatea de a-l convinge sa ramana. Functioneaza un soi de troc – investitie  contra facilitati.

    Este cazul companiei austriece Holzindustrie Schweighofer, a treia mare companie europeana de prelucrare primara a lemnului, care a terminat anul trecut o investitie de 70 de milioane de euro intr-o fabrica de cherestea la Sebes, judetul Alba. 

    Fabrica este detinuta de omul de afaceri austriac Gerald Schweighofer, care mai are fabrici de prelucrare a lemnului in Austria si Cehia. Capacitatea de prelucrare a fabricii va ajunge la un milion de metri cubi de cherestea, si cum necesarul nu poate fi asigurat numai de padurile din Romania, conducerea Holzindustrie a luat in calcul si importul de materie prima din Rusia si Ucraina. „In prezent lucram la 70% din capacitate si am ajuns la concluzia ca aprovizionarea ritmica si constanta va deveni o problema serioasa in 2005“, spune Cosmin Capra, directorul executiv al fabricii. 

    „Am estimat ca putem asigura 70 – 80% din necesarul de busteni de rasinoase din tara, iar restul de 20 – 30% din importuri din Ucraina si Rusia“, a precizat directorul.  Pentru a-si reduce cheltuielile, investitorul a solicitat autoritatilor romane, reprezentate de Agentia Romana pentru Investitii Straine (ARIS) reducerea taxelor vamale la importul de busteni. 

    Asul din maneca celor de la Holzindustrie a fost o noua fabrica, o investitie echivalenta cu cea deja realizata la Sebes, pe care afaceristul austriac vrea sa o construiasca anul viitor. In cazul in care romanii nu ar fi raspuns solicitarilor, locatia viitoarei fabici urma sa fie mutata in Ucraina. Si cum o investitie de 70 de milioane de euro nu este de neglijat, solicitarea companiei a fost acceptata. „Vom promova, impreuna cu Ministerul Economiei si Comertului, un act normativ care prevede exceptarea temporara de la plata taxelor vamale la importul unor categorii de marfuri, printre care si bustenii“, spune Ion Gheaus, consilier la ARIS. 

    Agentia a solicitat inclusiv acordul Ministerului Finantelor, care a dat drept sigura exceptarea de la plata taxelor in 2005. axa vamala aplicata importurilor de busteni este de 3%, la care se adauga 0,5% comisionul vamal. „In Europa nu se aplica taxe vamale la importul de lemn materie prima“, spune Capra. Directorul a precizat ca importurile se vor dovedi mai scumpe decat lemnul din Romania, dar ca in ansamblu fabrica se va incadra in costurile preconizate. 

    Lemnul romanesc se vinde cu un pret mediu de 16 euro pentru metrul cub pe picior (in padure). Locatia probabila a noii fabrici Schweighofer este Moldova, din cauza apropierii de granita cu zona ex-sovietica. „Proiectul este in discutie, nu s-a luat o decizie ferma. In luarea unei hotarari va cantari si problema rezolvata a taxelor vamale“, declara Cosmin Capra. Ramane Romania fara lemn? De ce a fost necesar importul? 

    „Problemele industriei forestiere romanesti sunt altele. In multe zone nu exista infrastructura necesara, exista anotimpuri cand accesul in padure se face greu. O alta problema este lipsa firmelor de transport specializate, care sa dispuna de utilajele necesare. Avem nevoie de o aprovizionare continua, pentru ca nu putem sa acumulam nici stocuri prea mari, exista pericolul degradarii lemnului“, spune Capra. 

    In ansamblu, cererea de masa lemnoasa de pe piata romaneasca, de 20 de milioane de metri cubi pe an, depaseste nivelul de defrisare impus de autoritati – 16 milioane de metri cubi in 2003 si 18 milioane mc in 2004. Pentru o mai buna aprovizionare, Schweighofer este interesata sa cumpere si paduri de rasinoase in Romania. Recent, Gerald Schweighofer a spus ca intampina dificultati din cauza fragmentarii mari a proprietatilor de suprafete impadurite. „Vrem sa cumparam suprafete mai mari, de peste 50 de hectare de paduri de rasinoase, insa este foarte dificil intrucat cele mai mari proprietati sunt de 4-5 hectare, fiind necesare foarte multe tranzactii pentru a ne atinge obiectivul. Noi mai detinem paduri si in Republica Ceha sau Slovacia, insa acolo proprietarii detin suprafete de peste 100 de hectare“, a spus Gerald Schweighofer.

    Pretul unui hectar de padure este de circa 4.000 de euro, dar poate ajunge si la 100.000 de euro in cazul padurilor de stejari batrani. Schweighofer detine o companie separata de imobiliare numita Cascade Empire, care a achizitionat deja suprafate impadurite in Romania. „Suprafata pe care o detinem acum nu este foarte mare. Nu vrem sa facem speculatii, in sensul de a cumpara si vinde, ci vrem sa investim in exploatarea pe termen lung a padurii“, a mai spus Schweighofer.

    Si o alta companie straina care a investit in industria lemnului din Romania ar putea profita de cerintele celor de la Schweighofer. Finnforest, grup de origine finlandeza, detine la Comanesti o fabrica de panel de lemn, care foloseste ca materii prime bustenii de rasinoase si de plop, intr-o masura mai mica. „In momentul de fata, nu importam busteni, dar am putea analiza aceasta varianta. In Romania, lemnul este o materie prima ravnita de foarte multi si avem destule probleme cu aprovizionarea“, a declarat pentru BUSINESS Magazin Dan Banacu, director al fabricii Finnforest din Comanesti. El a precizat ca potentiala reducere a taxelor vamale nu va avea totusi un efect semnificativ asupra activitatii companiei. Holzindustrie Schweighofer vinde acum pe piata romaneasca in jur de 10% din productia de cherestea, dar crede ca in cativa ani piata interna va reprezenta circa 30% din vanzari.

    Industria constructiilor din Japonia este principala destinatie pentru cheresteaua fabricata la Sebes de Holzindustrie, dar exporturile merg in circa 30 de tari ale lumii. In Japonia se construiesc in jur de un milion de case anual, din care circa doua treimi sunt din lemn si cererea de prefabricate este mare. Fabrica de la Sebes a inceput productia in luna octombrie a anului trecut si la sfarsitul acestui an va ajunge la capacitatea maxima.  Cifra de afaceri preconizata pentru 2005 este de 100 de milioane de euro.

  • Padurile Romaniei

    Cererea de masa lemnoasa, de 20 de milioane de mc/an, depaseste nivelul de defrisare impus de autoritati – 16 mil.mc in 2003 si 18mil. mc in 2004

    SUPRAFATA FONDULUI FORESTIER: 6,4 milioane ha

    SUPRAFATA PADURILOR: 6,2 milioane ha, din care:

    • rasinoase: 1,9 milioane ha
    • fag: 2,0 milioane ha
    • stejar: 1,2 milioane ha
    • diverse specii foioase: 1,1 milioane ha

    MASA LEMNOASA PE PICIOR

    • volum-total: 1350 milioane metri cubi
    • volum mediu: 217 metri cubi/ha
    • crestere anuala totala: 34,7 milioane metri cubi
    • crestere medie: 5,6 metri cubi/ha

    INDUSTRIA FORESTIERA IN ECONOMIA ROMANIEI

    • 3,5% din PIB
    • 7% din volumul industriei prelucratoare
    • 9% din export
    • 1% din import
    • 9% din numarul angajatilor din industrie

    Sursa: Asociatia Forestierilor din Romania

  • STRATEGII: Cine inghite pe cine in sistemul bancar – "CEC si BCR sunt ultimele bilete de intrare pentru marile banci care ar dori sa vina in Romania"

    Ultimele „bilete de intrare“ pe piata bancara romaneasca, CEC si BCR, se vor vinde in doi ani. Ceea ce inseamna ca atractivitatea bancilor mici va creste exponential. La fel  si agitatia din randul jucatorilor europeni care vor, dar nu au ajuns inca in Romania.

    Pentru un jucator care vrea sa detina in viitor o cota importanta din piata de retail, dar pana acum s-a concentrat pe alte segmente, nu va fi foarte usor sa mai accelereze ritmul singur. Pentru a creste mai repede, noi ne vom concentra pe achizitii“, defineste Dan Pascariu, directorul sucursalei din Romania al uneia dintre cele mai importante banci din Europa Centrala si de Est, strategia pentru urmatorii ani. Nu este singurul care gandeste in acest fel, chiar daca marea majoritate a bancherilor se fereste inca sa o spuna atat de deschis. Discutiile se poarta cu voce joasa, nimeni nu se aventureaza sa spuna cine pe cine va cumpara, ce mari jucatori vor mai veni pe piata romaneasca, iar mai toate bancile vorbesc despre „crestere“ organica. 

    Exista insa si o alta realitate. Cea in care bancherii vorbesc despre o injumatatire a numarului de banci din Romania in urmatorii cativa ani, de o concentrare a peste 80% din piata in mainile primilor cinci jucatori si de o concurenta acerba careia vor trebui sa-i faca fata. Nimeni nu exclude venirea altor jucatori mari internationali, atrasi de o piata in crestere si de potentialul de dezvoltare.  

    Piata bancara romaneasca este inca foarte mica. Banca poloneza CSOB, cea mai mare din Europa Centrala si de Est, avea, la sfarsitul lui 2003, active de aproape 19 miliarde de euro. Adica, doar putin sub cele 20 de miliarde, cat se anticipeaza ca va avea la sfarsitul acestui an intregul sistem bancar romanesc si de patru ori mai mult decat cea mai importanta banca romaneasca.  

    „Asezarea“ sistemului bancar romanesc s-a produs mai degraba in liniste, in ultimii ani. Singurele miscari cu adevarat notabile au fost privatizarea unor banci ce mai aveau inca statul ca actionar majoritar, asa cum a fost cazul la BRD sau Banc Post. Bancile straine nu s-au inghesuit sa faca mari achizitii pana anul acesta, cand grupul ungar OTP Bank s-a oprit la RoBank. Anul trecut, Banca Nationala a Greciei a cumparat Banca Romaneasca iar un exemplu ceva mai vechi, din 2002, a fost intrarea pe piata a grupului italian UniCredito prin cumpararea Demirbank Romania.

    Lucrurile par insa a se schimba total. Jucatorii sunt pe pozitia de start intr-o cursa din care va mai ajunge la finis doar jumatate. Urmatorii ani se anunta mai degraba furtunosi pe piata bancara romaneasca, cu preluari, achizitii si disparitii de banci.  Ce a dat insa startul in aceasta cursa? De ce tocmai acum o astfel de schimbare de atitudine din partea bancilor romanesti?

    Raspunsul tine, in mare masura, de modul in care arata sistemul bancar romanesc in prezent si de potentialul imens de dezvoltare pe care il are. Romania a inregistrat, in ultimii ani, una dintre cele mai mari cresteri in privinta participarii bancilor straine in sistemul bancar, alaturi de Ungaria, Slovacia si Croatia. 

    La ora actuala sunt doua banci din Olanda, trei banci din zona austro-germana, patru banci italiene, banci grecesti, turcesti, o banca din Ungaria. Practic, aproape toate grupurile bancare importante din Europa Centrala si de Est sunt prezente si in Romania.  Alaturi de acestea, bancile private romanesti si cei doi mari jucatori aflati inca in proprietatea statului, CEC si BCR, trebuie sa isi gaseasca locul pe piata. 

    Cele mai multe dintre aceste banci sunt inca de dimensiuni mici si foarte mici, cu cote de piata si resurse financiare limitate. rimele cinci banci detin peste 60% din activele bancare, iar primele zece, aproximativ 80%. Restul, impart cote de piata foarte mici, luptandu-se, multe, pentru a ajunge la 1-2%.

    „As spune mai degraba ca piata mi se pare saturata si ca, probabil, pe termen lung, nu va exista loc  pentru toata lumea pe piata de retail“, crede Patrick Gelin, presedinte-director general al BRD – Groupe Société Générale. Performantele din sistemul bancar romanesc s-au imbunatatit an de an. Indicatorii bancari, chiar daca sunt inca mici in comparatie cu cei din Uniunea Europeana, arata un sistem bancar care functioneaza bine. 

    Potentialul de crestere, in special din segmentul de servicii bancare adresate populatiei, nu poate lasa indiferenta nici o banca. Faptul ca aproape jumatate dintre romani nu au folosit pana acum servicii bancare, reprezinta, pentru cei care vad jumatatea plina a paharului, o oportunitate.

    La fel, ritmul de crestere pe care bancile il vad in viitor pentru acordarea de credite populatiei sau pentru activitatea de depozite este unul dintre cele mai mari din Europa. In previziunile lor pentru urmatorii ani, reprezentantii Bancii Austria Creditanstalt vorbesc despre cresteri de peste 300% pentru depozite si de aproape 500% pentru credite. De fapt, potrivit acestora, Romania ar putea avea cele mai mari cresteri intre tarile  din regiune.  Dar pentru a putea „ataca“ in mod serios acest segment, cel adresat populatiei, este nevoie de resurse financiare importante. Pentru construirea unei ample retele de sucursale, care sa ajunga pana in cele mai mici orase, este nevoie de multi bani si, nu in ultimul rand, de timp. 

    Presiunea expansiunii pe segmentul de retail ar putea impinge, in aceste conditii, unele nume mari de pe piata, specializate pana de curand pe servicii adresate companiilor, sa treaca la „cumparaturi“.  

    Achizitiile care au avut loc pana in prezent, destul de putine la numar, au urmarit in principal obtinerea unei cote de piata sau, in cele mai multe dintre cazuri, obtinerea licentei bancare. Pentru a-si deschide o sucursala in Romania, o banca straina trebuie sa obtina o licenta de functionare din partea Bancii Nationale. „La preluarea de banci mici, cu cote de piata sub 1% si cu retea teritoriala redusa, banca investitoare dorea mai degraba sa evite pierderile de timp legate de obtinerea autorizatiei BNR. Altfel spus, era achizitionata mai curand licenta de functionare decat afacerea, care urma sa fie dezvoltata ulterior“, aprecia intr-o interventie publica de la inceputul acestui an viceguvernatorul Bancii Nationale de la acea vreme, Mihai Bogza. 

    Astfel de tranzactii au avut loc in cazul West Bank, Demirbank, Banca Bucuresti, International Commercial Black Sea Bank, Egnatia Bank sau Banca de Credit Pater si Banca de Credit Industrial si Comercial.

    Dupa intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, bancile straine nu vor mai avea insa nevoie de de licenta, iar interesul pentru astfel de afaceri va disparea. 

    Intr-o asemenea perspectiva nu este de mirare ca multe dintre bancile de talie mica se afla in plin proces de extindere si „infrumusetare“. Doua dintre exemplele cele mai vizibile: Banca Carpatica si Romexterra, care se grabesc sa acopere tocmai zone in care bancile mari nu au ajuns – orase mijlocii si mici, zone turistice.  

    Pentru cateva dintre bancile mai mici, viitorul pare sa fie totusi destul de comod. „Cred ca va exista si o serie de banci mici, care au in actionariat oameni de afaceri. Multe dintre acestea ar putea fi dezvoltate mai puternic in viitor, pentru ca prin ele sa-si finanteze companiile din grup“, crede Bogdan Baltazar, membru in Consiliul de Administratie al BRD – Groupe Société Générale.

    Alaturi de acestea, pe lista bancilor cu cote de piata de sub 1% se mai numara nume precum Daewoo Bank, Libra, Romanian International Bank, Nova Bank, Eurom Bank etc. 

    „Bancile foarte mici sunt mult mai vulnerabile in cazul unei fraude sau iesiri bruste de capital, de exemplu. Si chiar daca riscul pe care l-ar induce in sistem disparitia unei astfel de banci este nesemnificativ, trebuie avute in vedere si efectele  psihologice asupra oamenilor“, crede Bogdan Baltazar, membru in Consiliul de Administratie al BRD – Groupe Société Générale. 

    Interesul marilor banci straine pentru astfel de achizitii este insa extrem de redus in acest moment, pentru ca in „balta“ inoata inca doi „pesti“ de dimensiuni cu mult mai mari si mult mai atractivi pentru cei care vor sa creasca repede. Privatizarea CEC, planificata pentru anul viitor, si mai apoi a BCR atrag fara drept de apel interesul marilor jucatori.  Lupta pentru cele doua banci se anunta apriga. Pentru CEC si-au anuntat deja public interesul mai multe banci prezente deja in tara, dar si unii dintre marii jucatori ramasi pana acum pe dinafara.

    Chiar daca nici BCR-ul nu lasa indiferenti marii jucatori, pariurile se fac acum mai mult pentru CEC. Dupa ce Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare si IFC au preluat 25% din BCR, statul isi propune sa ii gaseasca in 2006 un investitor strategic. O data cu incheierea celor doua privatizari, ponderea capitalului strain in sistemul bancar romanesc ar putea trece de 90%. Cifra mai apropiata de cele din tarile din jur. In randul bancilor pluteste totusi o neincredere destul de mare asupra respectarii acestei date. Un motiv in plus pentru ca CEC sa fie si mai interesant pentru ei. 

    „CEC si BCR sunt ultimele bilete de intrare pentru marile banci care ar dori sa vina in Romania“, crede Steven van Groningen, presedintele Raiffeisen Romania, unul dintre grupurile care e decis sa intre in aceasta lupta. Pentru Raiffeisen, a cumpara CEC-ul este o „oportunitate si o posibilitate de a-si diversifica canalele de vanzare“, dupa cum spune presedintele bancii. Cu atat mai mult cu cat, aflati deja intre primii trei jucatori de pe piata, cumpararea CEC ar putea  propulsa Raiffeisen chiar pe primul loc in top. Desi stie ca lupta nu va fi usoara, pentru ca „nici  o banca mare nu isi va permite sa nu se uite la CEC, atunci cand va fi gata de vanzare“, Groningen este decis sa lupte pentru a castiga. „Cei mai agresivi vor fi, probabil, cei care au un profil asemanator cu al CEC-ului. Cred ca multi vor intra in cursa, dar la fel de multi vor renunta pe parcurs“, crede Groningen.   Cu cine va intra in lupta? Si mai ales, cine ar putea castiga? „Cumparatorul ar putea fi o banca deja instalata pe piata sau poate o alta banca din Austria, cum este Erste“, crede Patrick Gelin. 

    Erste Bank este una dintre cele mai puternice prezente din Europa Centrala si de Est. In regiune, banca s-a concentrat in principal asupra activitatii de retail, avand cea mai mare retea de sucursale. Intr-un raport intern al unei alte banci concurente la preluarea CEC, Erste apare, din nou, ca „foarte interesata de privatizarea bancii de economii CEC. Credem ca s-ar potrivi perfect, data fiind experienta dovedita a managementului de a face fata situatiilor inedite din CEC (…) si retelei mari a bancii tinta“.

    Erste este una dintre bancile care are profilul cel mai potrivit pentru preluarea CEC. In mai multe tari din regiune, banca a dovedit ca este un jucator puternic pe piata de retail. Erste nu este insa singura banca ce ar putea profita de acest moment. Concentrarea puternica a sistemelor bancare din tarile Europei, si mai ales din cele vestice, poate face si alti jucatori sa se deplaseze catre Romania. 

    Cu atat mai mult cu cat „nici nu au mai ramas foarte multe locuri de mers catre est – poate Serbia, Rusia si Ucraina… dar cam atat“, dupa cum spune Tony Fekete, presedintele RoBank. 

    Cu toate acestea, la ora actuala, numarul bancilor care si-au formulat clar o strategie de extindere catre est nu este chiar asa de mare. Din lista marilor grupuri internationale cu prezenta puternica in estul Europei, mai lipsesc doar cateva din Romania – grupul italian Intesa, banca belgiana KBC si grupul olandez RaboBank. Cel mai probabil, ultimele doua vor incerca sa profite acum pentru a veni.

    Pentru bancile straine prezente deja pe piata romaneasca, CEC-ul aduce posibilitatea de a creste repede pe segmentul de retail. Pentru marea majoritate a acestora, cotele de piata nu depasesc in prezent 5%. Este foarte greu de crezut, totusi, ca marile banci din Europa au venit in Romania pentru cote de piata de 1-5%. 

    HVB Bank Romania este, poate, cel mai bun exemplu in acest sens. De la venirea sa in Romania banca a fost mai mult interesata de segmentul de companii. Pe care a si reusit sa se impuna, pierzand insa destul de mult pe cel de retail. Lucru cu care conducerea bancii nu este deloc multumita. Si pentru ca stie ca nu mai au timp pentru a dezvolta singuri o retea suficient de mare pentru a fi competitivi in viitor, la HVB s-a dat startul pentru achizitii. 

    „Ne intereseaza foarte mult BCR, dar nu putem ramane indiferenti nici la CEC“, spune Dan Pascariu, presedintele HVB Bank Romania. Altfel spus, pentru a nu da vrabia din mana, chiar daca profilul bancii o recomanda ca principalul competitor pentru BCR, HVB Bank va intra si in lupta pentru CEC. Si, daca nici una dintre aceste miscari nu ii va reusi, banca este decisa sa se indrepte catre alte achizitii. „Sunt convins insa ca, pe langa aceste doua variante, exista si alte oportunitati pe care actionarul majoritar, Bank Austria Creditanstalt, le va lua in considerare in vederea cresterii cotei de piata“, defineste Dan Pascariu strategia pentru urmatorii ani.

    Nu ar trebui insa sa mire pe nimeni daca pe aceasta lista pentru CEC se vor mai inscrie si alte banci, precum UniCredit, OTP sau Alpha Bank, pentru a numi doar cativa.   OTP, spre exemplu, este cea mai mare casa de economii din Ungaria. Banca  detine participatii in Bulgaria si Slovacia  si, de curand, a cumparat banca romaneasca RoBank. Interesul pentru Romania nu este nou. Inca din prima etapa de privatizare a BCR, banca a depus impreuna cu HVB Bank o scrisoare de intentie, insa nu a indeplinit conditiile de precalificare.

    „Ne-am fi dorit sa cumparam o banca mai mare, dar la momentul respectiv RoBank a fost cea mai potrivita alegere“, spune Tony Fekete, presedintele RoBank. Privatizarea CEC ar putea fi o oportunitate pentru banca ungara de a-si extinde si mai mult prezenta pe piata romaneasca, cu atat mai mult cu cat profilele celor doua institutii bancare sunt extrem de asemanatoare.

    Cei care nu vor reusi, in final, sa profite de nici una dintre cele doua privatizari, mai au totusi o sansa. Bancile mici si medii romanesti, detinute in mare parte de actionari multipli, pot fi tintele urmatoare. 

    Pana una alta, nimeni nu pare insa dispus sa se vanda. Chiar daca, dupa cum spun bancherii, toate bancile romanesti care nu au nume straine in spate au fost „curtate“, actualii actionari prefera sa mai astepte.    

     Cat vor mai putea, totusi, sa se dezvolte singure? Si cum se vor descurca atunci cand vor avea de luptat cu marile banci, intr-o concurenta cu mult mai mare decat azi? Singurele variante viabile pentru viitor par a fi specializarea pe o nisa de piata sau vanzarea catre un investitor strategic. Singure, sansele de a rezista ca si banci universale sunt aproape nule.  

    „A vinde nu este cea mai inteleapta politica in acesta faza, pentru ca Romania este doar la inceputul dezvoltarii sale bancare“, crede Siminel Andrei, directorul pentru Romania al grupului NCH Holdings, care controleaza Libra Bank. Andrei spune ca au existat deja mai multe oferte de preluare pentru Libra.  Cu toate acestea, banca a ales, cel putin pentru moment, calea specializarii in sectorul medical. 

    Nici actionarii Bancii Transilvania, si nici cei de la Banca Tiriac nu cred ca a venit momentul pentru a vinde. Pentru Banca Tiriac, de ani de zile, ofertele par a se tine lant. De curand, actionarii bancii au refuzat si ofertele HVB Bank si Piraeus Bank, explicand ca banca mai are inca un potential de crestere semnificativ. 

    Aceeasi situatie, acelasi raspuns si la Transilvania. „Bineinteles ca au fost tatonari si chiar oferte dar noi credem si vedem de fapt pe masura ce ne dezvoltam ca avem inca un potential foarte mare de crestere si de aceea nu suntem interesati sa intram in asemenea negocieri“, explica Horia Ciorcila, unul dintre actionarii bancii. 

    Loc de crestere exista, cu siguranta, pentru toata lumea. Cel putin pentru moment. Concurenta, chiar daca a inceput sa fie mai dura, nu este decat la inceput. Iar pentru toate bancile, anii din urma au adus cresteri frumoase. „De concurenta adevarata vom putea sa vorbim atunci cand vom mai vedea si banci care pierd“, crede van Groningen. Abia la acel moment jucatorii mai mici vor incepe sa se gandeasca cu adevarat la posibilitatea, sau nevoia, de a vinde.