Roman Abramovici nu a renuntat numai la Adrian Mutu. In octomobrie anul acesta, oligarhul rus a vandut pentru cateva miliarde de dolari actiunile sale de la Rusal. Companie care se pregateste insa acum pentru un alt transfer din Romania: uzina de alumina BBG Alum Tulcea. Parca niciodata nu au existat sanse mai multe ca o curte asidua desfasurata pe parcursul a catorva ani sa se incheie, in sfarsit, cu un mariaj. Prima cerere de mana a avut loc in 2001, cand Ruskii Aluminii (Rusal) avea aceeasi problema pe care o are acum: este al treilea producator mondial de aluminiu, cumpara energie ieftin, ceea ce ii permite sa obtina costuri mici, dar are in fiecare an un deficit de un milion de tone de alumina (principala materie prima). Pentru a-si rezolva problema, Rusal a incercat in timp si solutii aproape disperate: a cumparat cealalta uzina romaneasca de alumina, Alor Oradea, care producea si scump, si alt tip de alumina decat cel necesar rusilor. In consecinta, Rusal a si inchis pentru o perioada uzina in 2001. In acelasi an, rusii au incercat sa faca miscarea logica, dar fara sanse de succes pana in acel moment: achizitia Alum Tulcea, care le-ar fi rezolvat jumatate din problema deficitului. De ce abia in 2001? Alum a fost cumparata in 1995 de grupul Balli ca prim pas catre formarea unui grup integrat, care sa mai cuprinda si un producator de aluminiu (Alro Slatina) si o companie de prelucrare a acestuia (Alprom Slatina). Balli a si obtinut de altfel de la statul roman drept de preferinta pentru cumpararea Alro. Prin urmare, Balli nu a fost dispusa sa renunte la Alum pana in 2001, cand devenise aproape clar ca Alro va fi cumparata de o alta casa de comert, Marco International. Observand fereastra de oportunitate, Rusal a venit la Tulcea cu ganduri mari in urma cu trei ani insa preluarea nu a mai avut loc pentru ca lucrurile s-au complicat. Pretul aluminiului la nivel mondial incepuse sa scada puternic. Mai mult, Marco International intrase si ea in carti pentru preluarea Alum, tranzactie care nu a mai avut loc in final. Au urmat cativa ani de liniste in relatiile Alum – Rusal insa de cateva saptamani interesul rusilor s-a revitalizat. Motive exista: pretul aluminiului, in jur de 1.800 de dolari/tona, este cu 50% mai mare decat in urma cu doi ani iar problema deficitului de alumina deranjeaza cu atat mai mult in acest context. In plus, a disparut aproape orice sansa ca Marco International, care are acum propriile probleme, sa mai fie interesata de Alum. Astfel, discutiile dintre Balli si Rusal pentru vanzarea Alum s-au intetit si urmeaza ca rusii sa puna in curand o oferta de cateva zeci de milione de dolari pe masa Balli, spun surse din piata aluminiului. Reprezentantii Balli in Romania si cei ai Rusal nu au dorit sa comenteze pe marginea informatiilor privind discutiile de vanzare. Eventualul succes al negocierilor va rezolva dintr-un foc probleme ale ambelor tabere. Alum are o capacitate de productie de aproximativ 500.000 de tone de alumina/an, care poate acoperi jumatate din deficitul Rusal. De cealalta parte, Balli vinde o companie care nu se va putea descurca pe cont propriu, daca pretul aluminiului va reincepe sa scada. Marturie stau si pierderile din ultimii ani, cand alumina (racordata la pretul aluminiului) a atins si ea un pret minim istoric de aproape 200 de dolari/tona, mult sub costul de productie. De ce vrea insa Balli sa renunte la afacerile din Romania? In primul rand din considerente internationale: fratii Alaghband, fondatorii si actionarii grupului, au probleme, inclusiv de justitie, si au decis sa se concentreze asupra afacerilor mari ale grupului. In al doilea rand, din cauze care tin strict de Romania. La inceputul anilor 90, Balli si-a construit aproape intreaga strategie pentru Romania in jurul grupului integrat de aluminiu pe care dorea sa il creeze. In acea perioada, grupul beneficia de o conjunctura cat se poate de favorabila: generalul Victor Stanculescu, atunci unul dintre cei mai influenti oameni la Cotroceni, era consilier al companiei. Astfel, Balli a cumparat operatorul portuar Comvex Constanta, Alum Tulcea si a infiintat o banca – RoBank si o societate de asigurare – Asigurarea Anglo-Romana. In urma cu cativa ani insa, generalul Stanculescu a cazut in dizgratie. De asemenea, Balli nu a reusit sa cumpere Alro in 2002. De atunci, tendinta de iesire a Balli din Romania a devenit evidenta: grupul a vandut anul trecut RoBank catre banca ungara OTP si a renuntat sa mai sustina financiar Asigurarea Anglo-Romana, care a pierdut licenta de functionare. Vanzarea Alum Tulcea a fost permanent o varianta pentru Balli in ultimii doi – trei ani, in primul rand din cauza blocajelor financiare aparute ca urmare a scaderii pretului aluminei. Daca tranzactia va avea loc in final, depinde de cat de mult sunt dispusi rusii sa plateasca pentru a-si rezolva problema deficitului. Se va limita insa interesul rusilor pentru Romania doar la capitolul alumina? In fond, Alro si Alprom sunt controlate, prin intermediul Marco International, tot de un investitor rus – Vitali Masitski. Iar acesta nu a cumparat cele doua companii pentru a le lasa copiilor, ci pentru a le integra si a le vinde apoi mai departe catre un investitor strategic. Si daca Rusal nu va suferi cu Alum aceeasi dezamagire ca Abramovici in cazul Mutu, probabil se va gandi la inca doua transferuri.
Leave a Reply