BusinessMagazin

Blog

  • Cronologii mecanice

    • 322: Aristotel imagineaza un mecanism care sa functioneze dupa vointa celor din jur
    • 1495: Leonardo da Vinci deseneaza un cavaler mecanic care se poate aseza si isi poate misca bratele, capul sau maxilarul. Nu este sigur daca robotul a fost vreodata construit, dar desenul reprezinta primul robot imaginat vreodata.
    • 1881: Scriitorul italian Carlo Collodi publica „Pinocchio“, o carte pentru copii despre o marioneta de lemn care prinde viata
    • 1921: Dramaturgul ceh Karel Capek popularizeaza in piesa RUR cuvantul „robot“, dupa cehul „robota“, insemnand munca fortata
    • 1956: Joe Engelberger si George Devol infiinteaza prima fabrica producatoare de roboti industriali, Unimation
    • 1961: Unimate, primul robot industrial, incepe lucrul la o linie de asamblare a General Electric
    • 1966: Centrul pentru Inteligenta Artificiala al Universitatii Stanford dezvolta primul robot mobil – Shakey. Poate vedea si interactiona cu mediul inconjurator, iar computerul care il controleaza ocupa o camera intreaga
    • 1977: R2D2 si C3PO apar in prima parte a trilogiei lui George Lucas, „Razboiul Stelelor“. Chiar si acum, sunt cei mai cunoscuti roboti din lume
    • 1999: Sony lanseaza cainele robot AIBO. Vandut cu 2.000 de dolari, putea sa se miste prin camera si sa raspunda la cateva comenzi
    • 2000: Honda prezinta robotul ASIMO – cu o forma care aduce aminte de trasaturile omenesti, acesta poate chiar alerga

  • Amplificatorul gandirii

    Fara sa vrea, copiii au jucat un rol important in istoria computerelor. Insa calculatoarele personale de astazi nu sunt inca instrumentele pe care si le-au imaginat promotorii utilizarii computerelor in educatie.

     

    Intai am crezut ca doar in mediile prin care ma misc eu – in mare masura colegi de breasla – aproape toti copiii au calculatoare acasa. Apoi am avut surpriza ca practic toti colegii de clasa ai fiicei mele sa aiba, la randul lor, PC-uri pe birou. In fine, un reality-show de televiziune care ne-a plimbat printr-o multime de case ale romanilor din toate mediile sociale mi-a confirmat banuiala ca majoritatea copiilor de varsta scolara din mediul urban au calculatoare acasa. Cum se face ca fara ajutorul parintilor – care arareori se pricep – si fara manuale, copii deprind cu usurinta utilizarea elementara a computerului?

     

    Exista doua explicatii si nu este intamplator ca ambele pornesc de la un personaj care nu prea a avut de-a face cu stiinta computerelor, dar pe care indirect a influentat-o semnificativ. Este vorba de psihologul elvetian Jean Piaget, cunoscut astazi mai ales pentru influenta sa asupra stiintelor pedagogice. Pornind de la testele de inteligenta inventate de Alfred Binet – pe care se bazeaza testele IQ de azi -, Piaget a observat un tipar al raspunsurilor gresite in functie de varsta copiilor, ceea ce l-a indemnat sa creada ca modul in care gandesc copiii este in mod inerent diferit de procesele cognitive dezvoltate de adulti. Mai mult, a constatat ca toti copiii trec printr-o succesiune de etape in dezvoltarea lor intelectuala si a tras concluzia – dezvoltata apoi intr-o teorie numita „constructivism“ – ca invatarea nu este doar un proces de achizitie de cunostinte din exterior, deoarece o buna parte din cunostinte sunt „construite“ de copii pe baza experientelor de interactiune cu mediul. De fapt, cand se joaca, copiii actioneaza precum savantii: dezvolta ipoteze pe care le testeaza pentru a le valida apoi sau a le modifica si rafina. Asadar, prima explicatie a abilitatii copiilor de a invata utilizarea computerului este evidenta. Este un „mediu“ asupra caruia aplica ipoteze pe care le testeaza, iar „cunoasterea“ se construieste empiric, fara un suport semnificativ de informatii achizitionate din exterior.

     

    Desi primite cu interes, tehnicile pedagogice bazate pe teoria constructivista au fost putin aplicate in scoli, deoarece modificarile structurale pe care le impuneau sistemului educational erau radicale. Insa un fost colaborator al lui Piaget, matematicianul Saymour Papert, a dus ceva mai departe abordarea educatiei pe baze constructiviste, observand ca invatarea se petrece mai ales atunci cand copiii sunt implicati in realizarea unui „produs“, a unui artefact exterior, iar computerul ar putea fi un mediu extrem de puternic in acest sens. Pentru a verifica aceasta ipoteza, Papert a conceput la M.I.T. un limbaj de programare numit Logo cu care si-a propus sa-i invete pe copii matematicile „in joaca“. Succesul acestei abordari (numita „constructionism“) a fost inca si mai evident odata cu setul de jucarii programabile numit Lego Mindstorms – un mic atelier de robotica conceput de Papert in scopuri educationale – care s-a bucurat de o mare popularitate.

     

    In paralel cu Papert – dar influentat puternic de experimentele acestuia si de constructivismul lui Piaget – un alt cercetator american pe nume Alan Kay si-a imaginat un computer pentru uzul copiilor: portabil (de dimensiunea unei carti), usor de utilizat, inzestrat cu un ecran senzitiv si conectat la „biblioteci digitale“ de unde sa poata descarca diverse materiale educationale. Proiectul, cunoscut sub denumirea Dynabook, isi propunea in esenta sa se constituie intr-un mediu nou, destinat experimentului si invatarii, un „amplificator al gandirii“ – cum l-a numit Kay. Desi utopic din punct de vedere hardware, proiectul a demarat ca software la Xerox PARC, iar Kay a dezvoltat limbajul Smalltalk, pe baza caruia a dezvoltat apoi tehnicile simple de operare bazate pe ferestre, iconuri, meniuri si un dispozitiv de indicare (de regula un mouse). Adica tocmai interfata grafica care a fost apoi popularizata de Macintosh si apoi adoptata de Windows.

     

    De aici, a doua explicatie a usurintei cu care copiii interactioneaza cu computerele: interfata acestora a fost conceputa, de fapt, tocmai pentru ei. Chiar daca tehnologiile informatice s-au dezvoltat suficient pentru a raspunde scopurilor educationale enuntate de Papert si Kay, proiectul Dynabook a ramas pana nu demult o utopie. Nu intamplator cei doi sunt printre principalii promotori ai proiectului laptop-ului de 100 de dolari, care tocmai asta isi propune sa fie: un instrument educational la indemana tuturor, nu o simpla masina de jocuri.

  • Limbajul digital al trupului

    Cei care folosesc calculatorul din „vremuri imemoriale“ stiu ca PC-ul poate primi comenzi doar cu ajutorul tastaturii, daca mouse-ul nu functioneaza. Utilizatorii viitorului nu-si vor mai bate capul cu asta.

     

    Un gadget care permite trimiterea de comenzi calculatorului folosind numai gesturile mainilor a fost prezentat recent de cercetatorii Universitatii din Buffalo. Asa-numitul „fingertip digitizer“  poate controla calculatorul, dispozitive medicale sau jocuri electronice si consta, practic, dintr-o mesa care inconjoara degetele, dotata cu un grup de senzori care au rolul de a detecta miscarile mainii. „Cu acest echipament, orice calculator, telefon mobil sau joc video vor putea sa inteleaga ce vrea sa faca utilizatorul intr-un mod mai natural“, explica directorul proiectului. „In viitor, dispozitivul va putea substitui mouse-ul, tastatura sau joystick-ul“. Cu ajutorul noii inventii sunt transferate in limbaj digital comenzi date prin intermediul gesturilor, cum ar fi indreptarea degetului aratator intr-o anumita directie sau miscari ample ale mainii in aer ce muta ferestre de pe ecranul calculatorului, in acelasi stil in care si mouse-ul transmite comenzi, dar intr-un mod cat mai ergonomic cu putinta.

     

    Folosirea directa a gesturilor mainii pentru a controla dispozitive electronice nu este neaparat ceva nou, daca ne gandim chiar si la deja banalele ecrane touch-sensitive folosite pentru a obtine informatii in magazine, muzee sau gari. Sau la creioanele stylus folosite pentru a lua notite pe PDA ori laptop, instrument care este mai apropiat de un instrument de scris clasic decat o tastatura. Dar abordarea celor de la Universitatea din Buffalo aduce o noutate importanta. Atunci cand dispozitivul inventat de ei este folosit pentru a comanda echipamente medicale, de exemplu, nu mai este neaparat necesara prezenta unui monitor pe care sa fie afisate comenzile, astfel incat gadgetul in cauza poate fi folosit independent.

     

    Dar poate cei care ar beneficia cel mai mult de pe urma acestei inventii vor fi pasionatii jocurilor electronice. Cu „fingertip digitizer“, atunci cand vrei sa impusti un inamic, nu apesi pe un buton, ci pur si simplu mana ia pozitia pe care ar avea-o daca ar fi inarmata, pentru ca apoi sa mimeze apasarea pe tragaci. Miscarile vor fi mult mai naturale, iar senzatiile mai apropiate de realitate. 

     

    In aceste conditii, probabil ca singurele ocazii cand la jocuri va fi folosita combinatia clasica, mouse si tastatura, vor fi la serviciu, cand altfel ar deveni mult prea evidenta „activitatea“ atunci cand, sa spunem, conduci o masina de curse virtuala.

  • Fotografie de grup cu Internet

    Orice designer stie cat de importanta este alegerea imaginilor cu care sunt ilustrate paginile web sau ale publicatiilor tiparite. Daca fotografia si prelucrarea digitala nu sunt printre punctele forte ale designerului, una din optiuni este cautarea imaginilor potrivite pe Internet.

     

    Cautarea de poze pe Net are multe dezavantaje. In primul rand este greu de gasit o poza care sa arate bine (conform gusturilor celui care cauta) si mai ales ca dimensiunile acesteia sa fie suficient de mari pentru a fi publicata cu succes. Iar daca aceste probleme au fost rezolvate, mai ramane una – cea mai spinoasa: pozele ale caror copyright-uri permit publicarea fara restrictii sunt o raritate.

     

    In spiritul traditional al Internetului – lucrurile de calitate si ieftine sunt greu de gasit, dar exista; alaturi de bancile de fotografii digitale contra cost, pe web puteti vizita si un site care ofera acces la sute de mii de imagini gratuite. La adresa www.sxc.hu exista o banca de imagini cu peste 200.000 de fotografii de calitate, publicate de o comunitate formata din peste 15.000 de fotografi. Pentru a putea descarca imaginile, trebuie sa va inscrieti ca membru al comunitatii. Inregistrarea dureaza cateva minute si este gratuita. Dupa care puteti rasfoi in voie galeria de sute de mii de poze, impartite in categorii precum Abstract, Architecture, Business, Computers, Food, Nature etc.

     

    Fotografiile pot fi folosite gratuit in orice tip de proiect, chiar si de natura comerciala. Exista totusi unele restrictii, obisnuite pe orice site care respecta legea. De exemplu, imaginile nu pot fi utilizate in pagini cu caracter pornografic si, daca sunt utilizate in scopuri comerciale, cele care contin persoane nu pot fi asociate cu produse sau servicii. In unele cazuri, este nevoie de acordul autorului fotografiei – daca imaginea va fi integrata in template-ul (aspectul grafic general) al unui site web comercial sau daca imaginea va fi reprodusa ca atare pentru a fi comercializata. Site-ul ofera o multime de instrumente tipice unei comunitati web. Autorii care contribuie cu fotografii numeroase si de calitate primesc un statut special, imaginile pot fi comentate, exista concursuri si tutoriale (mici seturi de sfaturi despre cum pot fi realizate diverse trucuri fotografice).

     

    De asemenea, pe site exista si un forum, posibilitatea de a conversa cu alti fotografi prin chat si de a solicita comunitatii diverse teme de fotografii, care nu exista deocamdata. Site-ul apartine companiei maghiare Haap Media Ltd., cu sediul in Budapesta.      

  • Creme de la creme

    De la seruri magice, la creme si geluri, companiile de cosmetice nu contenesc sa lanseze produse despre care spun ca vor indeplini, cel putin partial, visul etern, adica tineretea vesnica.

     

    Avand in vedere sumele imense de bani pe care unii sunt dispusi sa le cheltuiasca pentru a inlatura semnele batranetii, preturile din ce in ce mai mari cu care se vand produsele cosmetice de lux pot duce la aparitia unor riduri pe fruntea oricarui profan, dar nu sunt deloc surprinzatoare pentru adevaratii cunoscatori. In plus, atractivitatea unei creme scumpe sporeste direct proportional cu inventivitatea povestii in care este impachetata.

     

    The Essence de la Crcme de la Mer este recunoscuta ca fiind cea mai scumpa crema din lume, iar pretul de 2.100 de dolari (1.650 de euro) depaseste cu mult salariul mediu pe economie din Romania. In magazinele Harrods din Londra s-au vandut 100 de bucati inca din prima saptamana si, avand in vedere ca o cutie este suficienta pentru doar trei saptamani, cumparatoarele sunt nevoite sa isi reinnoiasca rapid proviziile. Ambalajul aminteste de filmele SF, pachetul constand de fapt in trei tuburi impachetate intr-o cutie din plexiglas despre care se spune ca protejeaza pretioasele ingrediente. Cea mai scumpa crema din lume promite ca face minuni prin tratamentul cu alge fermentate invaluite in matase vegetala.

     

    Un lucru e insa sigur: prezentarea este pe masura pretului. Clientele fidele sunt invitate la demonstratii private, unde sunt tratate ca niste VIP-uri, cu sampanie si struguri. De altfel, doamnele obsedate de frumusete au dezvoltat un adevarat cult pentru produsele Crcme de la Mer. Daca in 1999, cand s-a lansat firma, nu multi credeau ca cineva ar fi dispus sa cheltuiasca sume cu patru cifre in euro pentru un produs de frumusete, acum carcotasii sunt nevoiti sa isi plece capul in fata succesului companiei, mai ales ca vedete precum Sharon Stone, Madonna si Jennifer Lopez o iubesc, iar Victoria Beckham spune ca nu poate trai fara ea. Cremele cu preturi cu multe zerouri au inceput sa patrunda si pe piata din Romania. La Prairie a lansat Skin Caviar Luxe Cream in 2002, iar Estée Lauder a adus in decembrie anul trecut pachetul Re-Nutriv Re-Creation. Desi pretul lor depaseste 2.000  RON (560 euro), consumatorii romani nu au ramas indiferenti. Compania elvetiana de produse cosmetice de lux La Prairie este prezenta pe piata romaneasca inca din anul 1997, prin intermediul grecilor de la Sarantis. Chiar de la lansarea mondiala, cu aproape doua decenii in urma, La Prairie s-a pozitionat drept un brand exclusivist, elvetienii exploatand intr-o formula neasteptata apetitul amatorilor de lux pentru caviar. Vedeta colectiei caviar este Skin Caviar Luxe Cream, 2.020 RON (567 euro) pentru 100 ml, care tonifica fetele romanilor din 2002.

     

    „Ingredientul principal este extractul de caviar din specia Beluga (una dintre cele mai scumpe specii – n. r.) din Marea Caspica“, spune Daniela Coman, director de vanzari pentru produse selective la Sarantis Romania, explicand ca vanzarile din colectia caviar reprezinta 35% din totalul incasarilor aduse de cremele La Prairie. Cu toate ca produsele La Prairie sunt ambalate in recipiente argintii, compania a accesorizat colectia caviar in albastru, parca pentru a sugera ca secretul produselor vine din adancul marii. Cei de la Estée Lauder au mizat pe pachetul Re-Nutriv Re-Creation, destinat unui public dispus sa plateasca bani grei pentru a-si implini visul de intinerire. Marina Saon, country manager Estée Lauder Romania, spune ca Re-Creation este un sistem complet de 24 de ore de ingrijire a tenului, pentru ca pachetul contine doua creme: Re-Creation Day Creme SPF 15 si Re-Creation Night Creme.

     

    Ingredientul principal pe care compania merge pentru regenerarea tenului si pastrarea aspectului sanatos este calciul. Reprezentantii Estée Lauder spun ca, pe masura ce omul inainteaza in varsta, calciul nu se mai regaseste acolo unde este nevoie. Pentru a produce cantitatea corecta de lipide si pentru a mentine hidratarea, acesta trebuie sa fie readus in locul potrivit.

     

    Pachetul costa o mie de euro si se vinde exclusiv in magazinul Estée Lauder din Calea Victoriei. „Pana acum s-au vandut 20 de creme si exista persoane care au achizitionat deja al doilea pachet“, povesteste Saon. Totusi, cine sunt cei dispusi sa plateasca fie si 1.000 de euro pentru o crema? Maria Popescu (30 ani) lucreaza pentru o importanta firma de telecomunicatii si marturiseste ca isi reinnoieste arsenalul de produse de infrumusetare de lux cam de patru ori pe an. „Sunt o mare amatoare de creme de lux, pentru ca mi se pare ca au intr-adevar efect. Cu toate ca sunt constienta ca nu pot face minuni, cel putin la exterior se observa o imbunatatire, pielea este mai intinsa si mai luminoasa“, povesteste ea, adaugand ca cea mai scumpa crema pe care a achizitionat-o a fost Future Solution Total Revitalizer de la Shiseido de 50 ml (in jur de 300 de euro).

     

    „Preturile sfideaza logica, dar se pare ca prestigiul si imaginea cu cheltuiala se tin. Asa cum sunt cumparatori pentru masini de lux sau haine de lux, exista o piata si pentru marcile cosmetice scumpe. Cred ca intr-adevar produsele cosmetice de lux dau clientilor certitudinea ca apartin unei clase privilegiate“, explica dr. Mihaela Leventer, medic dermatolog. Adica exact publicul vizat de companiile de cosmetice de lux. „Consumatorii nostri sunt oameni pentru care luxul este o atitudine, care cauta perfectiunea si ce este mai bun cu rezultate imediate, oameni foarte pretentiosi“, mai spune Daniela Coman. Mai mult, se pare ca pasiunea pentru creme exclusiviste nu tine cont de sex. „Barbatii sunt cei mai fideli clienti, odata ce au fost convinsi cu argumente logice despre beneficiile pe care le poate avea un produs, ii castigi“, explica directorul de vanzari pentru produse selective de la Sarantis.

     

    Specialistii sustin ca diferenta dintre o crema ieftina si una de lux este data de ingredientele secrete folosite, dar si de povestea produsului. „Un studiu al compozitiei primelor 10 marci arata ca aceste produse nu au o chimie foarte diferita de cea a produselor traditionale: bazele cosmetice sunt asemanatoare, dar partea activa este invaluita in mister“, explica Mihaela Leventer. In opinia sa, pretul unui produs cosmetic inglobeaza cercetarea pentru molecula terapeutica, protectia si inregistrarea inventiei, marketing-ul produsului si multa iluzie.

     

    Producatorii justifica pretul prin anii de cercetare si ingredientele rare folosite. „Unele dintre ingrediente pot fi culese doar o data sau de doua ori pe an si acest lucru implica un cost foarte ridicat. In plus, Re-Nutriv Re-Creation contine si un bioferment care este folosit exclusiv de Estée Lauder si nu se intalneste in nici un alt produs“, explica Saon de la Estée Lauder Romania.

     

    De altfel, e de ajuns o singura privire pe lista de ingrediente pentru a avea impresia ca ai pornit intr-o calatorie in jurul lumii: minerale rare din adancul apelor de pe coastele Insulei Kona din Hawaii sau din plantele de pe insula Okinawa, extract din lemn de santal sau alge din Japonia, orhidee sau crini, pentru a pomeni doar cateva dintre ele. Iar producatorii de cosmetice sunt departe de a fi epuizat arsenalul ingredientelor care atesta luxul. „Anul viitor va fi lansata crema cu foita de aur de 24 de carate. Cu sase luni inainte este testata pe piata americana, iar dupa lansare dureaza o luna pana cand va ajunge in Romania“, spune Coman.

     

    Asa ca,  in curand, consumatorii romani cu dare de mana se vor putea lauda ca obrazul subtire cu aur se tine.

  • Paradis si Infern

    O poveste de o simplitate rar intalnita, ce reconstruieste destinul unui om – istoria mica, profilat pe fundalul Marii Istorii. O istorie care descrie sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial si inceputul unei confruntari sangeroase care si azi tine prima pagina: razboiul israeliano-arab.

     

    In seria de autor „Amin Maalouf“ a editurii Polirom, dupa cinci titluri sclipitoare ale Domnului Orient (acesta este supranumele occidental al scriitorului; libanez de origine, a emigrat in Franta, tara in limba careia si-a scris toate productiile literare), avem prilejul sa ne intalnim cu inca un roman care tese meditatii si povesteste intamplari despre ciocnirea civilizatiilor si despre dialogul, adesea frant, intre mentalitatile popoarelor care traiesc in bazinul Mediteranei. Desi in linia tematica obisnuita, „Scarile Levantului“ este, probabil, cel mai despovarat de artificii literare si de elemente de recuzita exotice.

     

    Ne aflam in Parisul zilelor noastre, unde are loc, in plin spatiu public, o intalnire neobisnuita: cea dintre autor si personajul care va deveni eroul-narator al povestii sale – Ossyan Ketabdar. Mergand cu metroul, cel dintai are sentimentul ca il recunoaste pe unul dintre calatori caruia, dupa obositoare eforturi de memorie, se pare ca i-a zarit chipul cu multi ani in urma, intr-un manual gimnazial de istorie, unde figura, dupa toate aparentele, ca erou al Rezistentei franceze. Cei doi leaga o conversatie, care, din pricina faptului ca Ossyan, insingurat, simtea nevoia unei spovedanii, devine un dialog de cateva zile intr-o camera de hotel, care va fi consemnat, cu luare-aminte si respectand toate inconvenientele oralitatii, de catre autor. Relatia dintre cei doi este estompata, lipsita de interactiuni afective personale, pentru ca ceea ce conteaza cu adevarat este povestea lui Ossyan Ketabdar, un oriental instruit, impregnat cu experiente culturale diferite, tolerant, pacifist, bland si intelept, care traieste paroxistic inaintarea spre pierzanie a lumii musulmane. Vlastar al unei nobile familii turco-armenesti, descendent al unui sultan de la Inalta Poarta, Ossyan se refugiaza impreuna cu familia in Liban, unde traieste starea de gratie paradisiaca a unei tinereti indestulate si lipsite de griji. Trimis sa studieze medicina in Franta, ajunge sa lupte in Rezistenta, unde devine erou aproape fara sa vrea.

     

    La sfarsitul razboiului, se intoarce in patria lui de imprumut, unde este rugat de mediile intelighentiei libaneze sa tina conferinte despre experienta lui de lupta. Asa o reintalneste pe Clara, o evreica pe care o cunoscuse la Montpellier, in timpul ilegalitatii. Dragostea lor pare sa nu cunoasca nici o opreliste: se casatoresc si Clara ramane insarcinata. Inainte sa se nasca Nadia, viitoarea lor fiica, blanda Clara pleaca la Haifa, unde si ramane din cauza declansarii razboiului intre arabi si israelieni. Intre timp, disperat sa o intalneasca, Ossyan isi vede zadarnicite eforturile de un frate ticalos, Salem, care il intemniteaza intr-un ospiciu. Aici ajunge sa zaca pret de aproape treizeci de ani, fara sa-si mai reintalneasca sotia si nici odrasla. Vor reusi oare cei doi sa-si reinfiripe povestea de dragoste, peste toate dusmaniile dintre popoarele lor?

     

    Amin Maalouf, Scarile Levantului,

    Editura Polirom, Iasi, 2006

  • Noutati

    Freud domestic

     

    Profesoara universitara timp de mai multi ani, Nicolle Rosen a hotarat intr-un tarziu sa se dedice psihanalizei si sa-si deschida un cabinet la Paris. Dupa ce patrunde tainele meseriei, se apuca de scris si publica niste eseuri care ii croiesc o faima incontestabila. Isi incearca si abilitatile de romanciera, afirmandu-se gratie unei biografii fictionalizate, dar perfect plauzibile – Martha F., cea care i-a fost vreme de decenii tovarasa de viata marelui Sigmund Freud. Punctul de plecare: psihanalistul a murit, iar admiratorii se napustesc sa adune din firimiturile gloriei sale, povestind in dreapta si-n stanga despre numeroasele lor intersectii biografice cu „parintele psihanalizei“. Straina printre acesti vulturi devoratori de posteritate se afla si o ziarista americana, care dezvolta o relatie de incredere, plina de tandrete, cu vaduva lui „Sigi“.

     

    Nicolle Rosen, Martha F., Viata mea cu Freud,

    Editura Lucman, Bucuresti, 2006

     

     

    Philip K. Ubik

     

    Philip K. Dick este din nou prezent in librariile noastre cu o panorama a unei halucinatii colective: Ubik. Povestea ni-l infatiseaza pe Joe Chip, un detector uman de campuri psi, bratul drept al lui Glen Runcinter, patronul uneia dintre cele mai importante agentii de protectie psionica. Aflata in plina actiune, echipa in care se afla Joe cade victima unui atentat, iar Glen este ucis. Atunci se dezlantuie cosmarul: obiectele par sa regreseze catre trecut, planul real se tulbura si isi instaureaza confuzia drept unica regula, iar Joe descopera cadavrul aproape mumificat al unuia dintre neutralizatorii de telepati, unul dintre colegii sai care, culmea, scapase cu viata din atentat. De undeva de la granita dintre viata si moarte, supravietuitorilor le parvin mesajele lui Rucinter, aflat  intr-un cosciug criogenic. Vorbele sale fac obsesiv referire la produsul misterios numit Ubik, singurul capabil sa aseze la locul lor planurile temporale.

     

    Philip K. Dick, Ubik,

    Editura Nemira, Bucuresti, 2006

  • Jet Li, actorul

    De ce se duce lumea la un film cu Jet Li? Pentru ca Jet Li stie sa lupte. De ce s-ar duce cineva la „Huo Yuan Jia“ („Fearless“)? Pentru ca Jet Li a invatat, intre timp, sa si joace. Mai mult, „Unicul“ a anuntat chiar ca acesta va fi ultimul sau film de arte martiale.

     

    Dupa o incercare mai mult sau mai putin reusita cu „Unleashed“ („Dresat pentru a ucide“), Jet Li ii da viata unuia dintre cei mai mari luptatori din istoria Chinei, Huo Yuan Jia. Acesta a devenit cunoscut la inceputul secolului XX, cand a fondat o scoala de arte martiale la Shanghai, dupa ce nu a fost invins nici macar o data in competitiile din orasul sau natal, Tianjin. Un alt amanunt interesant din biografia lui Huo: organiza competitii in care, in meciuri intens mediatizate, lupta impotriva unor experti straini in diverse genuri de arte martiale. Aceasta i-a adus o imensa popularitate, intr-o vreme in care China se confrunta cu o multime de lupte interne si atacuri din partea marilor puteri ale lumii.

     

    Istoria lui Huo Yuan Jia i-a captat multa vreme atentia regizorului Ronny Yu. Specialist in filme fantastice („The Bride With White Hair“ – 1993), drame muzicale („The Phantom Lover“ – 1995) si, mai nou, dupa ce s-a mutat in Statele Unite, in filme de groaza („Bride of Chucky“, al patrulea film din seria cu papusa ucigasa, sau „Freddy vs. Jason“, ultimul film in care actorul Robert Englund ii da viata terifiantului Freddy Krueger), Yu revine la genul care l-a facut celebru: artele martiale. Iar viata lui Huo Yuan Jia i-a oferit regizorului amestecul perfect de andrenalina si drama pentru un film despre care a stiut de la inceput ca va fi un succes.

     

    Din pacate, regizorul a promovat filmul ca fiind adevarata viata a lui Huo. Lucru oarecum neinspirat, dat fiind ca orice spectator trecut de varsta gradinitei isi da seama ca o mare parte din acrobatiile de pe ecran nu se pot petrece in realitate. Pentru efectele vizuale, meritul le revine producatorului Bill Kong (responsabil si pentru megasuccesul „Hero“) si coregrafului Yuen Wo Ping („Dresat pentru a ucide“). Totusi, echipa de producatori nu a scapat de cateva procese intentate de catre urmasii lui Huo. Marea nemultumire a acestora a fost aceea ca scenaristul Chris Chow „a omorat“ toti copiii luptatorului, pentru efectul dramatic. Mai mult, filmul lui Yu a tulburat iar relatiile cinematografice chinezo-japoneze (de-abia linistite dupa scandalul starnit de „Memoirs of a Geisha“), cu infamul rol jucat de samuraiul Tanaka (Shido Nakamura) in moartea lui Huo.

     

    Chiar daca exagerat si pe alocuri suparator de neverosimil, filmul lui Yu are marele merit de a-l rapi pe Jet Li din categoria actorilor-statuie, care-si duc rolurile la bun sfarsit doar pentru ca expresia fetei nu trebuie sa li se schimbe niciodata, in categoria actorilor-pur-si-simplu. In „Huo Yuan Jia“, Jet Li plange, rade, traieste disperarea si durerea celui care isi pierde familia si-l crezi de la un capat la celalalt. „Sunt doar o bruta“, ii spune Huo Yuan Jia vechiului sau prieten din copilarie, Jing Sun, la inceputul filmului. Ei bine, aceasta bruta se transforma radical de-a lungul a aproape doua ore de lupte si tragedii, ajungand un erou, un model care inflacareaza imaginatia a milioane de chinezi. La fel ca si eroul pe care il interpreteaza in „Hua Yuan Jia“, se pare ca si Jet Li trece printr-o perioada a schimbarilor.

     

    „Am intrat in lumea filmului de arte martiale pe cand aveam doar 16 ani. Mi-am demonstrat aptitudinile in acest domeniu, asa ca nu mai vad nici un rost sa continuu pentru inca alti cinci sau zece ani. «Huo Yuan Jia» este sfarsitul vietii mele ca actor in filme de arte martiale“, a declarat Jet Li la lansarea filmului, adaugand ca proiectul lui principal in acel moment era realizarea unui documentar despre calugarii budisti. Dar este posibil ca aceasta sa fi fost doar o strategie de marketing, pentru ca un lucru e sigur: in prezent actorul tocmai a terminat filmarile la „Rogue“, o comedie de actiune unde Li il reintalneste pe Jason Statham, colegul sau de platou de la „The One“ – „Unicul“.                      

     

    HUO YUAN JIA R: RONNY YU D: JET LI, COLLIN CHOU, NATHAN JONES, SHIDO NAKAMURA, BRANDON RHEA, NAN SUN, HEE CHING PAW DIN 8 SEPTEMBRIE

  • Bancherii ne vor banii

    Vine vremea dobanzilor real pozitive si fixe pe perioade din ce in ce mai lungi, dupa mai bine de un an in care majoritatea bancilor nu au mai pus mare pret pe banii clientilor, platindu-le dobanzi cu mult sub rata inflatiei.

     

    Dintr-o data, sistemul bancar are de-a face cu o conjunctura care ii reaminteste importanta economisirii. Pe de o parte, bancile au realizat ca nu pot majora la nesfarsit creditarea la scadente de peste 20 de ani, bazandu-se doar pe linii de finantare externa si pe depozite atrase de la clienti pe una-trei luni.

     

    Pe de alta, a intrat in scena Banca Nationala, care a remarcat in cel mai recent raport asupra inflatiei „scaderea drastica a ratei de economisire in ultimele trimestre“.

     

    In context, BNR afirma ca atat decizia de majorare a dobanzii de la sfarsitul lunii iunie, cat si ridicarea nivelului rezervelor minime obligatorii la lei au avut drept tinta inclusiv stimularea bancilor sa majoreze dobanzile la depozitele in lei.

     

    Mai mult, banca centrala a ajuns la concluzia ca este posibil ca un impuls suplimentar sa fi fost dat consumului in ultimele luni tocmai de „nivelul considerat neatractiv al randamentelor instrumentelor de economisire bancara“. Adica a fost mult mai tentant pentru public sa cheltuiasca banii pe masura ce-i castiga, decat sa-i pastreze la banca doar pe considerente de securitate, nu si legate de obtinerea unui profit real.

     

    „Avem nevoie de o echilibrare a scadentelor pentru sursele atrase si cele plasate, pentru ca majoritatea surselor noastre sunt pe termen scurt si mediu, in vreme ce multe dintre imprumuturi sunt acordate pe termene lungi“, constata Patrick Gelin, seful BRD-SocGen, dupa multa vreme in care se plangea de supralichiditatea in lei a bancii. Ca urmare, BRD a si trecut la majorarea dobanzilor pana la 7,75% pe an, garantand acest nivel pentru depozitele pe termen de sase luni, mai mari de 1.000 de lei.

     

    De asemenea, banca are in vedere emiterea de obligatiuni care sa-i asigure lichiditati pe termen mai lung. La randul sau, BCR continua sa revendice pozitia de protector al economisirii, extinzand maturitatea depozitelor atrase pana la trei ani si oferind dobanzi de pana la 8,25-8,5% pe an, in functie de marimea depunerilor. Pentru scadente de una si trei luni, banca plateste dobanzi ferme de 7,05-7,5% pe an. Iar aceasta in conditiile in care inflatia anualizata a coborat in iulie la un minim de 6,2%, iar Banca Nationala se straduieste sa o tina cat mai jos si in continuare.

     

    Punand in fruntea listei prioritatilor de anul trecut descurajarea capitalurilor speculative, luni la rand banca centrala s-a prefacut ca nu vede anemierea inclinatiei spre economisire prin depozite bancare la termen. Ba chiar a indemnat publicul sa se gandeasca la inflatia viitoare si nu la cea trecuta atunci cand isi evalueaza castigul real adus de un depozit in lei.

     

    Pana la urma, BNR a constatat ca inca si in trimestrul al doilea al acestui an ratele medii ale dobanzilor oferite de banci pentru depozitele la termen s-au mentinut pe palierul real negativ, desi in februarie a majorat dobanda de politica monetara.

     

    Spre deosebire de alte perioade, cand era suficient semnalul unui jucator puternic pentru ca o mare parte din piata sa-i urmeze directia, acum bancile isi permit sa mentina politici de dobanda bine individualizate. Si nici nu este de mirare, avand in vedere distributia neuniforma a excesului de lichiditate la nivelul bancilor.

     

    Totusi, dupa socul majorarii ratei rezervelor minime obligatorii de lei de la 16% la 20%, chiar banci mari, care practicau atragerea de depozite doar la cota de avarie, au inceput sa vada lichiditatea subtiindu-se.

     

    Perioada de adaptare la noile conditii inca nu s-a incheiat, pe piata alternand episoade de supralichiditate, in care bancile ajung sa acceseze facilitatea de depozit oferita de BNR in schimbul unei dobanzi simbolice de 1% pe an, cu episoade in care dobanzile interbancare urca rapid la 12-14% din cauza bancilor care au dificultati in constituirea rezervelor minime obligatorii.

     

    In prezent, pe piata persista asteptari privind cresterea dobanzii de politica monetara a BNR cel putin pana la 9% in ultima parte a anului, ceea ce ar trebui sa incurajeze bancile comerciale sa fie mai generoase cu remunerarea depunerilor atrase.

     

    Recent, guvernatorul bancii centrale, Mugur Isarescu, a spus raspicat ca se asteapta ca in anul 2007 dobanda sa devina finalmente principala arma a bancii centrale in lupta cu inflatia. Aceasta nu inseamna neaparat o perspectiva de cresteri succesive de dobanda, insa promite dobanzi real pozitive, in contextul in care inflatia ar urma sa-si continue tendinta de scadere.

     

    Radu Craciun, analistul-sef al ABN Amro Bank Romania, crede ca Banca Nationala va lua o eventuala decizie de majorare a dobanzii numai dupa ce va dispune de cifra de inflatie pe luna august, respectiv daca aceasta va semnaliza o evolutie ingrijoratoare a componentei de inflatie care exclude preturile administrate si pe cele ale produselor agroalimentare sezoniere.

     

    In orice caz, nu intrevede o scadere de dobanda, chiar daca inflatia tinde sa scada mai repede decat se astepta BNR. „Pana la sfarsitul anului este improbabil sa vedem vreo scadere de dobanda“, spune Craciun.

     

    „Cred ca vom asista in continuare la o crestere a dobanzii la depozitele in lei, dat fiind faptul ca excesul de lichiditate in lei din piata monetara a scazut foarte accentuat in ultimele luni, in special din cauza cresterii puternice a creditarii in aceasta moneda. Daca pana acum competitia bancara a fost concentrata pe partea de active (pe credite), bancile avand resurse excedentare in lei, cred ca va incepe din ce in ce mai accentuat o competitie si pe partea de pasive (pe depozite)“, comenteaza Ionut Dumitru, seful departamentului de cercetare la Raiffeisen Bank.

     

    Experienta arata ca inclinatia spre economisire se subrezeste rapid si se reconstruieste mult mai lent, odata deschis apetitul pentru consum, inclusiv pe credit. De pilda, anul trecut efectele scaderii rapide a dobanzilor la depozitele in lei nu s-au lasat deloc asteptate: practic, din februarie 2005, rata anuala de crestere a economiilor in lei ale populatiei s-a inscris pe un trend de scadere aproape continuu.

     

    In martie 2006, rata anuala de crestere a depozitelor totale ale populatiei a atins un minim de-a dreptul spectaculos, de 6,7% in termeni reali. In scurt timp, la nivelul publicului s-a reactivat reflexul cautarii refugiului in plasamentele in valuta, care au revenit la ritmuri de crestere superioare celor ale economisirii in lei, in ciuda fluctuatiilor dese ale cursului de schimb al leului.

     

    Din punct de vedere statistic, declinul economisirii s-a oprit de-abia in mai 2006, insa nici macar BNR nu a considerat destul de convingatoare usoara crestere inregistrata, asa ca a luat decizia majorarii ratei de dobanda de politica monetara de la 8,5% la 8,75% pe an pentru a stimula bancile comerciale sa faca miscari similare.

     

    Ramane de vazut daca Banca Nationala va hotari sa continue tendinta in sedinta de politica monetara programata pe 27 septembrie, insa chiar daca bancile comerciale nu se vor grabi sa-i urmeze exemplul majorand dobanzile la depozite, macar scaderea inflatiei promite din nou castiguri reale pentru cei care mai economisesc.

  • Rationamentul BNR

    La prima vedere, odata ce bancile trebuie acum sa imobilizeze in conturi la BNR 20% din sumele atrase de la clienti inclusiv prin depozite la termen, in loc de 16% cat era nivelul anterior al rezervei minime obligatorii la lei, ar rezulta o motivatie chiar de reducere a dobanzilor platite la depozite pentru a compensa majorarea costului cu constituirea rezervei.

     

    Nu este insa mai putin adevarat ca aceeasi majorare a nivelului rezervei le provoaca bancilor o nevoie de lichiditati suplimentare, pe care le pot obtine fie de pe piata interbancara, antrenand cresteri ale dobanzilor, fie de la clientii nebancari, in schimbul unor bonificatii de dobanda mai tentante. Evident, fiecare banca si-a facut propriul calcul, optand pentru varianta considerata mai convenabila din punct de vedere al costurilor. Dupa cum scrie in cel mai recent raport asupra inflatiei, BNR crede ca eventuala tentatie de reducere a dobanzilor la depozite este contracarata de cresterea ratei dobanzii de politica monetara de la 8,5 la 8,75% – dobanda care si este executata efectiv de banca centrala la operatiunile de sterilizare, prin atragerea de depozite cu scadenta la o luna.

     

    Pe termen scurt, BNR anticipeaza evolutii diferite ale dobanzilor la depozite, de la o banca la alta, in functie de situatia lichiditatii fiecareia si de capacitatea de a se adapta la efortul pe care il implica majorarea ratei de rezerva minima obligatorie (RMO), inclusiv la nivelul managementului de trezorerie.

     

    Si chiar daca piata nu va consemna majorari semnificative de dobanda la depozitele la termen constituite in lei, banca centrala crede ca economisirea va fi incurajata de mentinerea tendintei de scadere a inflatiei, care va consolida castigurile reale aduse chiar de dobanzile oferite in prezent de mai multe banci.

     

    Pentru continuarea dezinflatiei in 2007, BNR mizeaza explicit pe „revigorarea economisirii, pe fondul revenirii pe un palier pozitiv a randamentelor aferente depozitelor la termen“. Altfel spus, banca centrala se asteapta ca dobanzile la lei mai atractive sa reorienteze mai multi bani dinspre consumul imediat, fie si sub forma avansului pentru un credit, spre economisire pe termen cat mai indelungat.

     

    BNR nu poate exclude insa si un scenariu pesimist. Ceea ce realmente sperie banca centrala este posibilitatea ca inclinatia spre consum a publicului sa fi devenit atat de puternica, incat prelungirea interesului slab pentru economisire sa nu poata fi impiedicata prin majorari de dobanda de un sfert de punct.

     

    Daca se va dovedi ca este asa, Banca Nationala afirma ca va fi gata sa continue majorarea dobanzii pentru a atinge ambele mari tinte vizate: temperarea cererii de credite si stimularea economisirii.