BusinessMagazin

Blog

  • STATISTICI

     

    TIFF

    Nr. Spctatori

    Buget

    2002

    10.000

    200.000 €

    2003

    15.000

    220.000 €

    2004

    30.000

    430.000 €

    2005

    33.000

    600.000 €

     

  • Bani (si idei) in miscare

    Autorul ne indeamna sa renuntam la blocarea banilor in conturi, in fonduri mutuale, imprimand lichiditatilor de care dispunem o viteza in continua acceleratie

     

    Daca, in momentul in care navigati pe Net, sunteti preocupati de aflarea celui mai potrivit mod de a va administra banii si, eventual, de a-i inmulti, e aproape imposibil sa nu va intersectati cu numele lui Robert T. Kiyosaki. Citat cu religiozitate, citit hulpav pe toate meridianele planetei, tratat ca un guru al finantelor si investitiilor spectaculoase, Kiyosaki s-a impus dupa o carte care a devenit bestseller in doar cateva luni de la aparitie, „Tata bogat, tata sarac“ (1.200.000 de exemplare, doar in SUA, tradus ulterior in 35 de limbi).

     

    El insusi un investitor de succes, autorul stie sa se adreseze direct, ocolind formulele docte, isi povesteste experientele financiare per-sonale cu mult sarm narativ, face sa explodeze locurile comune si prejudecatile, e persuasiv fara risipa de retorica, intr-un cuvant merge drept la sufletul cititorului, fara sa-i subestimeze mintea.

     

    Desigur, nu trebuie sa ne pripim: nu tot ce atinge Kiyosaki se transforma in aur, precum regele Midas. El da sfaturi, sugereaza mijloace, isi pune zalog propriile experiente, negrabindu-se sa se proclame infailibil. Iata, de pilda, cum isi interpreteaza propria istorie de familie:  intre cei doi „tati“ ai sai, primul este licentiat in filosofie, un om „subtire“, cu un venit confortabil, care, insa, la fiece sfarsit de luna, desi se straduie sa-si dramuiasca banii cu intelepciune, ramane fara o letcaie.

     

    Bietul om a murit sarac lipit pamantului. Al doilea tata, de o cu totul alta anvergura intelectuala, este dat afara din scoala la varsta de 13 ani. Ceea ce nu il impiedica sa-si puna pe picioare propria afacere si sa devina in scurt timp unul dintre cei mai bogati oameni din Hawaii. Mesajul este simplu: nu trebuie sa ai un venit ridicat ca sa devii bogat, iar feluritele chipuri in care poti sa-ti edifici averea nu se invata, cu siguranta, la scoala.

     

    Acest ghid destinat mai degraba parintilor si felului in care trebuie sa-si educe odraslele in vederea unui prosper viitor financiar, a fost urmat de multe alte carti care – aproape toate („Ghidul investitorului“, „Afaceri interactive“, „Tanar si bogat“) – au avut mare succes. Prezenta carte (scrisa impreuna cu Sharon L. Lechter) continua principiul enuntat in volumele anterioare: „Lasa banii sa lucreze pentru tine, in loc sa muncesti pentru bani“, insistand pe ideea potrivit careia „cu cat banii se vor misca mai repede, cu atat veti avea parte de castiguri mai mari, fara implicarea factorilor de risc“.

     

    Asumandu-ne, matur, concluzia ca esecul face intotdeauna parte din victorie, trebuie sa dam deoparte vechile invataminte din domeniul financiar (economisirea banilor, investitia pe termen lung), sa renuntam la blocarea banilor in conturi, in fonduri mutuale, imprimand lichiditatilor de care dispunem o viteza in continua acceleratie.

     

    Pentru ca „locurile de munca nu mai prezinta o siguranta atat de mare, nu a fost nicicand mai imperios sa preluati con-trolul asupra vietii voastre financiare“ sustin, cu indreptatire, autorii, sfatuindu-ne sa depasim in regim de urgenta „statutul de investitori amatori“ si sa devenim niste profesionisti alerti si inteligenti. O carte pe care consilierii dumneavostra financiari va vor sfatui cu tarie sa nu o cititi (nu de alta, dar le veti lua painea de la gura).   

     

    Robert T. Kiyosaki, Sharon Lechter, Cine mi-a luat banii?,

    Editura Amaltea, Bucuresti, 2005

  • DE LA BIG BANG LA GAURILE NEGRE

    Aceasta este cea dintai carte pe care Stephen Hawking a scris-o pentru marele public. Astrofizicianul britanic, tintuit de ani buni intr-un scaun cu rotile si comunicand doar prin intermediul unui sintetizator vocal legat de un computer, ne expune, fara sa foloseasca nici macar o singura ecuatie matematica (editorul sau i-a marturisit ca prezenta unei singure ecuatii ar reduce vanzarile la jumatate), intr-un limbaj simplu si accesibil, cele mai recente descoperiri legate de natura timpului si a universului.

     

    Ofera si revelatii privind limitele fizicii, ale astronomiei, cosmologiei, dar si ale curajului uman. Revizitand marile teorii ale spatiului, de la Galilei la Newton, la Einstein si Poincaré, si incercand sa explice natura gaurilor negre, el „ridica manusa“ celei mai mari provocari a timpurilor moderne: teoria ce ar ingadui reconcilierea Relativitatii generale cu Mecanica cuantica.

     

    Stephen Hawking, Scurta istorie a timpului,

    Editura Humanitas, Bucuresti, 2005 (editia a III-a)

  • LUMINILE ORIENTULUI

    Autoare a mai multor volume despre spiritualitatea crestina ortodoxa, Michelina Tenace invita, in recent aparutul sau studiu privind „istoria, teologia si traditiile monastice“,  la depasirea cliseelor si prejudecatilor privind monahismul rasaritean, potrivit carora este idealizata si exaltata figura calugareasca, mai mult imaginara decat reala, rupta de lume.

     

    Nu in ultimul rand, volumul expune diferentele dogmatice care au separat bi-sericile crestine, dar si continua lor aspiratie spre unitate in polifonie. Cum ar spune autoarea: „Un singur Dumnezeu, Trei persoane divine. O singura credinta crestina, dar atatea biserici“. Cititorii romani vor avea surpriza sa citeasca pagini cu adevarat revelatorii despre teritorii familiare.

     

    Un bun exemplu este descrierea republicii calugaresti a Muntelui Athos, a datinilor religioase locale si a implicatiilor isihasmului, inchipuit, ca metoda de rugaciune si stil de viata, de catre heraldul ortodoxiei care a fost Grigore Palamas.

     

    Michelina Tenace, Crestinismul bizantin,

    Editura Cartier, Chisinau, 2005

  • O pereche excentrica

    „Blue Orchid“ va fi piesa care va face oamenii sa danseze si care va fi utilizata in reclamele pentru masini si detergent de-a lungul verii

     

    E ceva ciudat cu White Stripes, adica Jack si Meg. Chiar daca sunt niste outsideri cu fete palide si aspect straniu, cei doi au reusit sa se afiseze in compania unor staruri hollywoodiene (Jack a iesit la un moment dat cu Renee Zellweger…) si sa inceapa o cariera actoriceasca (… si a debutat onorabil in pelicula „Cold Mountain“ a lui Minghella).

     

    Din punct de vedere muzical, sunt cat se poate de autentici, caci si-au inregistrat ultimul album cu niste echipamente mai „batrane“ chiar decat suma varstelor lor, refuzand sa faca apel la tehnologia digitala. Structura obisnuita a muzicii lor, in care se regasesc numai chitara, vocea si tobele, indica dorinta de a reduce rock and roll-ul la elementele sale de baza.

     

    Cu toate acestea, chiar daca viziunea lor muzicala este caracterizata de un puritanism auster ce considera majoritatea progreselor tehnologice inregistrate in domeniul muzical in decursul ultimilor douazeci si cinci de ani  drept lucrarea Satanei, imaginea tru-pei este inselatoare, glumeata si mai plina de pacaleli decat cea a fetelor de la Spice Girls.

     

    Formatia se imbraca numai in rosu, membrii ei s-au dat drept frate si sora, dupa care au sustinut ca s-au casatorit si au divortat (afirmatie pe care acum o neaga) si se distreaza pe seama presei, alimentand-o cu zvonuri bine ticluite si gaselnite publicitare.

     

    Un bun exemplu in acest sens este nunta recenta a lui Jack cu modelul Karen Elson, oficiata de un saman intr-o canoe pe Amazon. Un astfel de gest ar fi fost mai degraba de asteptat din partea unui membru al unei trupe de rock ce concerta pe stadioane in anii ‘80 decat din partea unei trupe lo-fi de garage rock din Detroit, care, pe deasupra, mai este si teribil de sincera.

     

    Ultimul lor album, ce poarta un titlu menit sa intrige, „Get Behind Me, Satan“ („Ina-poia mea, Satana“), se conformeaza aceleiasi etici evidentiate de catre mult laudatul lor LP, „Elephant“. „Elephant“ a fost inregistrat in studiourile londoneze Toe Rag, care sunt, de fapt, o corcitura intre studio de inregistrari si muzeu de echipamente clasice, pe cand „Satan“ a fost inregistrat in numai doua saptamani in studioul din locuinta lui Jack. Bine, nu bate el recordul lui „Astral Weeks“, semnat de Van Morrison (inregistrat in doar 48 de ore in 1968), dar tot e un act de curaj intr-o industrie muzicala axata pe realizarea unui produs vandabil si livrarea lui la termene fixe.

     

    Coldplay, al caror nou  album a fost lansat cam in aceeasi perioada cu „Satan“, au reusit performanta de a cauza scaderea pretului actiunilor EMI, pentru ca LP-ul lor nu a fost gata la data stabilita. In acest context, abordarea celor de la The White Stripes, care lanseaza un album la foarte putin timp dupa inregistrarea lui este o surpriza placuta, mai ales pentru o trupa atat de importanta.

     

    Se pare ca nici una dintre piese nu era finalizata la momentul in care duetul a intrat in studio, fiind toate compuse din „pian, marimba si chitara acustica“. Desi nu-s convins de utilitatea marimbei, un fel de xilofon de lemn si totodata instrumentul national al Guatemalei, in procesul de compunere a unui cantec, ideea pe care ti-o transmit comunicatele de presa oficiale remise in vederea promovarii LP-ului este ca acest lucru reprezinta ceva foarte diferit de abordarea muzicala obisnuita a celor de la The White Stripes. Dar nu e cazul.

     

    Chiar daca au folosit aproximativ de trei ori mai multe instrumente pentru realizarea lui „Satan“ decat la „Elephant“, noul album ofera de fapt inca o portie din acelasi fel. Un garage rock mustind de blues. Led Zeppelin modern cu ceva mai mult folk. Are chiar si piesa obligatorie, in care o auzi pe Meg cantand cu o voce ce pare sa spuna „stiu ca nu ma pricep la cantat, dar nu credeti ca seman la voce cu Maureen Tucker de la Velvet Underground?“.

     

    Primul single de pe album, „Blue Orchid“, surprinde perfect spiritul muzicii rock ce se adreseaza ringului de dans, o explozie de energie disco punk, si e probabil una dintre cele mai bune piese ale lor. Din nefericire, restul pieselor din „Satan“ nu se mai ridica la inaltimea „Blue Orchid“.

     

    La fel ca „Elephant“, care s-a vandut in peste 3,5 milioane de exemplare la nivel mondial, in mare parte datorita unei piese criminale indie-dance, „Seven Nation Army“, si aici, „Blue Orchid“ va fi piesa care va face oamenii sa danseze si care va fi utilizata in reclamele pentru masini si detergent de-a lungul verii.

     

    Asemeni altor albume importante lansate de Oasis si Coldplay in acelasi timp cu „Get Behind Me Satan“ si acesta ii arata pe The White Stripes continuand sa faca ceea ce stiu mai bine. Din fericire, ceea ce stiu ei cel mai bine sa faca nu este sa ofere imnuri fotbalistice pentru fani cvasihuligani (Oasis) sau balade epice pline de sabloane pentru studenti enervanti (Coldplay). Ei fac doar o muzica rock grozava, redusa la elementele de baza.

  • Caut gazda virtuala in Romania

    Webhosting-ul si portalurile sunt o afacere care a inceput sa devina serioasa si in Romania. Companiile care ofera astfel de servicii se pregatesc pentru pasul cel mare, publicitatea online.

     

    Chiar daca ai o afacere despre care crezi ca promite, in ziua de azi ea nu mai poate insemna mare lucru daca nu e scoasa in lume, pe Internet. A devenit obligatoriu sa ai o pagina de web in care sa iti prezinti activitatea, ofertele, modalitatile de contact. Mai trebuie, in plus, sa gazduiesti pe serverul site-ului respectiv si adresele de posta electronica ale angajatilor firmei. Cum ar fi sa trimiti o scrisoare de intentie sau un precontract de la o adresa cu „yahoo.com“ in coada?

     

    Pe asta se si bazeaza inmultirea firmelor care ofera servicii de hosting – gazduire de site-uri.

    Unul dintre ce mai mari furnizori de servicii Internet din lume, Yahoo, a anuntat ca va oferi gratuit gazduire site-urilor companiilor mici.

     

    Pe piata mondiala a serviciilor de hosting lupta e acerba, la fel ca si batalia intre companiile care ofera portaluri de Internet sau posta electronica. Aflat intr-o competitie ascutita cu Google pentru serviciile de e-mail, cu MSN pe partea de portaluri si cu amandoua in ceea ce priveste motoarele de cautare, Yahoo cauta astfel sa treaca cu un pas inaintea rivalilor.

     

    In Romania, cu toate ca motoarele de cautare autohtone, serviciile de gazduire sau cele de email si-au facut de mult aparitia, inovatiile determinate de ceea ce ar trebui sa insemne batalia pentru intaietate pe piata nu sunt prea multe.

     

    In ceea ce priveste numarul de pagini gazduite, piata este dominata de myDomain, serviciul de hosting oferit de Connex prin portalul myX, urmat de Kappa (portal si hosting oferite de Astral Telecom), Home.ro (RDS) si Romania Online (ROL), arata datele Asociatiei Nationale a Internet Service Providerilor (ANISP).

     

    „Din punct de vedere al audientei pe partea de portal, conduce Kappa, urmat de ROL si home.ro“, spune Mihai Batraneanu, presedintele ANISP. „Acest criteriu, al audientei este important, pentru ca determina incasarile din publicitate ale operatorilor respectivelor portaluri.“

     

    Cea mai simpla modalitate de a-ti face simtita prezenta pe Internet printr-o pagina de web si gazduirea conturilor de e-mail asociate acesteia este sa apelezi la un astfel de portal. Furnizorul iti ofera, in functie de banii pe care ii platesti, un spatiu mai mare sau mai mic pentru site si e-mail, (instrumentele cu ajutorul carora poti construi un site chiar fara sa fii specialist), asistenta tehnica si promovarea paginii de Internet pe motoarele de cautare si pe portal.

     

    Vor ajunge insa furnizorii autohtoni de servicii sa ia in calcul oferirea gratuita de gazduire a site-urilor si a conturilor de email? Vom vedea. Un lucru e cert: aceste servicii se vor ieftini in viitor.

    „Hosting-ul in sine nu e o afacere de mare perspectiva, nu se vor castiga bani multi din taxele lunare pentru aceste servicii pentru ca preturile vor fi tot mai mici.

     

    Adevarata afacere va veni de urma publicitatii online“, explica Batraneanu. „In anii urmatori, bugetele de publicitate ale companiilor se vor imparti intre televiziune si Internet.“ Piata romaneasca de publicitate pe Internet ramane, deocamdata, una foarte mica, incasarile anului trecut fiind de aproximativ un milion de euro.

     

    Connex, cel mai mare jucator de pe piata din punctul de vedere al numarului de clienti, nici macar nu ofera spatiu publicitar pe portalul myX, prin care se face accesul la serviciul de gazduire MyDomain. „In momentul de fata, avem aproximativ 12.000 de domenii inregistrate prin serviciul myDomain. Conform datelor noastre, aceasta inseamna ca aproximativ un sfert din domeniile active din Romania sunt gazduite la Connex“, spune Gabriela Matei, senior director Business Market al operatorului.

     

    Evident ca interfata de acces la serviciile de gazduire myDomain se face prin intermediul portalului myX. Asadar, acesta ar putea oferi companiilor promovarea de produselor si serviciilor lor prin intermediul publicitatii online adresata cel putin unui sfert din persoanele fizice si juridice romanesti care au site-uri de Internet.

     

    Ca sa nu mai vorbim de faptul ca myX, ca orice portal, ofera acces catre multe alte servicii, cum ar fi descarcarea de tonuri de apel, albume foto online, stiri, starea vremii, cotatii valutare, oferte turistice si altele. Prin urmare, numarul de accesari ale portalului este mult mai mare decat al celor 12.000 de utilizatori myDomain.

     

    „Spre deosebire de majoritatea serviciilor accesibile de webhosting din piata, myDomain nu are o politica de publicitate online pe site-urile gazduite. Dupa cum se poate observa, nici portalul myX nu ofera publicitate online, deci nu are venituri din aceasta activitate“, afirma Gabriela Matei. Oficialul Connex nu explica insa motivatia deciziei de a nu oferi spatiu spatiu publicitar online.

     

    Daca portalul myX ar oferi asa ceva, foarte probabil ca piata autohtona a acestui tip de publicitate s-ar ridica foarte mult. Connex nu a dorit sa ne comunice veniturile realizate din activitatile de portal si webhosting, desi este evident faptul ca operatorul are o evidenta clara pentru acestea. „Cifra de afaceri pe 2004 a fost semnificativa, cea mai mare parte provenind din serviciul myDomain. Pentru 2005 estimam o crestere de 40% a acestor venituri fata de 2004“, spune Gabriela Matei.

     

    O situatie mult mai neobisnuita intalnim la Astral Telecom, care ofera portalul si serviciile de webhosting Kappa. Oficialii companiei afirma ca nu exista o evidenta separata a clientilor acestui serviciu, toti figurand drept clienti de Internet si date. La fel, nici veniturile de pe urma activitatii de hosting nu ne-au putut fi comunicate din acelasi motiv.

     

    In schimb, cei de la RDS spun ca exista o evidenta separata a activitatii portalului si serviciului de gazduire home.ro. „Exista aceste evidente separate pe hosting si portal, insa ele trebuie extrase din baza de date. Din ce mi s-a transmis de la acel departament, aceasta operatiune este destul de dificila si, mai ales, dureaza mult timp, nu e vorba de o zi sau doua“, explica Diana Modval, responsabil pentru relatii publice al companiei. Asteptam.

     

    Intrebarea care se naste este daca in asemenea conditii mai poti sti daca o parte din business-ul tau e eficient sau nu si cum ai putea sa iti cresti veniturile. Daca un manager nu are evidenta veniturilor si cheltuielilor cu o anumita activitate sau trebuie sa astepte zile in sir pentru a extrage aceste informatii din baza de date, e greu de presupus ca poate lua o decizie rapida si corecta privind activitatea respectiva.

     

    Cu mult mai simplu stau lucrurile pentru cei care ofera doar astfel de servicii, portalurile si webhostingul fiind activitatea de baza. Compania timisoreana Rospot, una dintre primele care a oferit servicii de gazduire prin intermediul Rohost, spune ca are in prezent circa 1.000 de clienti. „Sunt atat companii cat si alte institutii, chiar biserici sau armata“, spune Cosmin Neagu, unul dintre asociatii firmei.

     

    „Cifra de afaceri pe primele trei luni e undeva pe la 2 miliarde de lei, aproape cat tot anul trecut. Am realizat 2,5 miliarde in 2004, un miliard in 2003 si 600 de milioane in 2002, doar din webhosting si servicii direct legate de acesta“, spune Neagu.

     

    Piata autohtona de servicii de gazduire si portaluri se afla abia la inceput. In perspectiva in care cartea se va juca pe atragerea de publicitate online, companiile realizeaza ca serviciile atractive care le diferentiaza de competitie sunt cheia succesului si nu neaparat pretul redus. myX ofera o gama de servicii dedicate abonatilor de telefonie mobila, incercand sa isi asigure astfel fidelitatea a cel putin o parte din cei 5 milioane de utilizatori Connex. „Este posibila extinderea pe viitor a actualului serviciu myDomain.

     

    Deoarece vorbim de un model de succes, cel mai probabil este ca acelasi model va fi reprodus si pentru clienti cu nevoi extinse“, afirma Gabriela Matei de la Connex. La fel, ROL a lansat serviciul AirTickets, singurul care iti aduce biletul de avion acasa, dupa ce l-ai platit online. Compania are de gand sa isi extinda oferta si pentru alte tipuri de rezervari. Aici intra bilete la film, teatru, concerte, evenimente, rezervari la hoteluri sau restaurante.

     

    Pe ansamblu insa, portalurile sau serviciile de gazduire romanesti inca „nu rup gura targului“. La preturi suntem aproximativ la acelasi nivel cu ce se practica afara. Calitatea si diversitatea serviciilor difera insa. Potential de crestere pentru astfel de servicii exista insa suficient, pe masura ce companiile, firmele mici sau utilizatorii individuali vor simti nevoia sa-si prezinte afacerile pe internet.

     

    Daca firmele mari prefera sa isi gazduiasca site-ul si conturile de email pe servere proprii, pentru afacerile mici si mijlocii e mai indicat sa apelezi la un furnizor de servicii. Unul dintre motive ar fi asigurarea securitatatii datelor, mai ridicata in cazul serverelor de gazduire ale companiilor specializate.

     

    Un alt motiv este ca acesti furnizori ofera asistenta specializata atat din punct de vedere tehnic cat si al instrumentelor necesare constructiei site-urilor sau conturilor de email, fara a fi necesar un departament IT specializat in cadrul firmei. Asa cum s-a intamplat si cu alte domenii, nu ar fi exclus ca, la momentul in care piata de servicii de webhosting si portaluri va deveni matura, sa intre in atentia jucatorilor de afara. Pe cand yahoo.ro?

  • Flamingo pe Bursa, in stil american

    „O sa ne listam la Bursa“ – refrenul acesta il canta multi directori generali si presedinti de companii, dar de cele mai multe ori promisiunile lor raman neonorate. In decembrie 2003, cand a devenit presedintele Flamingo Computers, Dragos Simion promitea ca va lista compania in trei ani. A reusit sa se tina de promisiune dupa doar un an si jumatate.

     

    Actul de nastere al Flamingo, grupul care isi vinde 20% din actiuni prin oferta publica initiala, s-a semnat in 1994. Istoria companiei a inceput cu trei tineri antreprenori nascuti in acelasi an (1968) si deveniti, ulterior, colegi de facultate. Cei trei n-au inventat roata – au intuit doar, la inceputul anilor ‘90, ca PC-urile vor ajunge sa se vanda in volume mari, asa cum se intampla, in acea perioada, cu televizoarele color. Numele celor trei? Dragos Cinca, Marius Ghenea si Varol Islam.

     

    Absolventi ai Facultatii de Electronica si Telecomunicatii, Marius, Dragos si Varol stiau bine inca de atunci cum se asambleaza un calculator. „Spre deosebire de mine, Dragos si Varol erau mai tehnici“, povesteste Marius Ghenea (37), primul director executiv al companiei – in prezent seful Flanco, al doilea mare lant de retail de electrocasnice din Romania. „Si eu stiam sa asamblez calculatoare, dar rolul meu in Flamingo a fost sa gandesc structura si dezvoltarea companiei.“

     

    Daca Marius Ghenea a devenit CEO si presedintele companiei, Cinca, fiind actionarul principal, a ocupat functia de chairman, iar Varol Islam era coordonatorul de-partamentului tehnic (asamblare de computere si service). In 1994, piata de distributie IT nu era nici pe departe un teritoriu virgin. In peisajul autohton, mai erau producatori si distribuitori de calculatoare, precum Scop, Forte sau Omnilogic. Dintre toti insa, Flamingo a ales o cale aparte: si-a mutat centrul de greutate spre zona de vanzare, de contact cu clientul final, devenind in timp principalul lant de distributie IT (PC-uri si tehnica de calcul).

     

    Dupa ce firma a functionat intr-un apartament de bloc in cartierul bucurestean Militari, primul magazin Flamingo a fost deschis in Soseaua Panduri, in iulie 1995. Desi, pe acea vreme, un calculator personal era mult inferior din punct de vedere tehnic celor cu care ne-am obisnuit acum, pretul era foarte mare. Un PC ajungea sa coste aproximativ 1.000 de dolari – pret cu care se poate cumpara in prezent un laptop. Pretul ridicat al computerelor le permitea atunci vanzatorilor sa obtina marje de profit ridicate, insa volumul business-ului era scazut.

     

    „La inceput, vindeam direct din apartamentul de bloc catre persoane fizice si companii“, isi aminteste Ghenea, insa succesul cel mare a inceput din momentul in care s-a deschis primul magazin. In 1994, majoritatea producatorilor de PC-uri si accesorii nu aveau reprezentante in Romania, asa ca era destul de greu sa sa castigi contracte din pozitia de mica firma romaneasca.

     

    E si o vorba: cand esti mic, nimeni nu te baga in seama. Ghenea, in calitate de director executiv, a convins marii furnizori ca Flamingo are o strategie pe termen mediu. Consecinta? A semnat cu Genius, Sony sau Microsoft. Ca un element anecdotic, printre primele parteneriate de distributie puse la punct de Ghenea s-a numarat cel cu Flanco – firma pe care avea sa o conduca in momentul despartirii de Flamingo.

     

    Micul distribuitor Flamingo reusea, astfel, sa devina importator direct, aprovizionandu-si magazinele din Ungaria si Turcia. Piata retail-ului IT s-a populat destul de mult si dupa infiintarea Flamingo. Au mai aparut Ager si Ultra Pro. Coincidenta a facut ca si actionarii principali ai acestor companii sa fie colegi de generatie cu fondatorii Flamingo.

     

    Este vorba de Bogdan Savin, actionar principal la Ager si Cristian Fughina – proprietar, alaturi de sotia sa, al lantului Ultra Pro. Flamingo a aparut primul si primul a ramas. A fost ca o cursa in care primul plecat ramane sef de pluton. O data cu dezvoltarea lantului de retail (magazine pentru clienti finali persoane fizice), Ghenea, Cinca si Islam au pus la punct si divizia de distributie, adica partea din Flamingo care vindea atat direct catre clienti companii, cat si catre alti retaileri. „Cu timpul, ne-am axat catre al doilea tip de distributie“, explica Ghenea. „Totodata am avut grija sa nu ne concuram clientii diviziei de distributie. Nu ne-am deschis magazine in tara in locurile in care acestia deja erau prezenti.“

     

    Avand distributie nationala si relatii cu furnizorii din strainatate, deschiderea Flamingo International a fost o decizie naturala. Asta s-a intamplat in 1999. Primul pas facut de Flamingo International a fost in Republica Moldova, in Chisinau. Au urmat Bulgaria, statele din spatiul ex-iugoslav (Macedonia, Croatia, Serbia), Ungaria si in 2001, Olanda. Compania a inceput prin a face in aceste tari doar distributie, deschiderea de magazine proprii fiind o decizie de data foarte recenta.

     

    Intrarea Flamingo pe piata moldoveana nu a fost lipsita de impedimente. „Ajunsesem sa avem 25% din aceasta piata. Companiile locale au facut lobby la autoritati, s-a schimbat peste noapte legislatia, fapt care ne-a diminuat business-ul“, spune Ghenea.

     

    Deschiderea unui centru de distributie in Olanda te trimite cu gandul la facilitati fiscale. „N-a fost vorba de asa ceva, pentru ca eram companie rezidenta. Prezenta la Rotterdam a insemnat construirea unei platforme de distributie in tarile europene in care eram prezenti“, explica Ghenea. Importurile de echipamente din Benelux erau sortate in Olanda si redirijate catre Zagreb, Budapesta sau zona libera Giurgiu.

     

    Toate bune si frumoase, pana la inceputul anilor 2000. Dupa ce pornise de la un magazin de 40 mp in Soseaua Panduri, lantul Flamingo avea zeci de puncte de prezenta in toata tara, extindere reflectata si in dinamica vanzarilor. De la trei milioane de dolari in 1995, Flamingo vindea de 30 de milioane de dolari in 2000 si de 48 de milioane de dolari in 2001. Acest an a fost unul de cotitura pentru grupul de firme Flamingo. De la infiintare, se tot dezvoltase din resurse proprii (propriul profit) si din credite bancare. Marius Ghenea si Dragos Simion au venit cu ideea atragerii unui fond de investitii. Cresterea pe care ar fi generat-o banii adusi de fond ar fi dus la imbunatatirea rezultatelor financiare (marirea profitului). In plus, era de asteptat ca avansul in fata competitorilor sa creasca.

     

    Pana la urma, discutiile cu fondurile nu s-au concretizat intr-o investitie, pentru ca industria IT era asociata, la data respectiva, cu declinul dotcom-urilor. In aceeasi perioada, au aparut disensiuni intre Marius Ghenea si Dragos Cinca, actionarul majoritar de atunci si de acum, privind dezvoltarea strategica a companiei. Primul vroia consolidarea pozitiei Flamingo la nivel national, in vreme ce Dragos Cinca era adeptul extinderii internationale.

     

    Consecinta divergentelor de viziune dintre Cinca si Ghenea? Directorul general Ghenea a plecat din companie, vanzandu-si pachetul de actiuni catre actionarul majoritar. „In momentul plecarii mele, structura actionariatului era, grosso modo, urmatoarea: Dragos Cinca – doua treimi, iar eu – o treime“, explica Ghenea. Dupa tranzactie, Cinca, impreuna cu sotia, a ajuns sa detina peste 95% din companie, dupa ce anterior mai cumparase actiuni si de la Varol Islam – cel de-al treilea fondator.

     

    Dupa plecarea lui Ghenea, care s-a instalat imediat pe postul de sef al Flanco, imaginea Flamingo nu s-a mai identificat o buna perioada de timp cu nici unul dintre manageri. Dragos Cinca a fost mereu o prezenta foarte discreta, singurul lider care mai vorbea in numele Flamingo fiind Dan Topala – presedintele diviziei internationale.

     

    Flamingo a ramas intr-o faza de tranzitie pana la sfarsitul lui 2003. Atunci a intrat in lumina reflectoarelor Dragos Simion, numit in decembrie presedintele Flamingo Computers (divizia de retail). Simion a fost o surpriza doar pe jumatate, pentru ca era consilier financiar al Flamingo de prin 1996, dupa ce a absolvit un MBA in Norvegia. Dragos Simion (37), coleg de liceu cu Marius Ghenea, este cunoscut pentru experienta sa in domeniul fondurilor de investitii si al pietei de capital.

     

    Daca Ghenea a plecat intr-un moment in care actionarii renuntasera la ideea atragerii unui fond de investitii, Simion a fost adus cu misiunea de a lista Flamingo la Bursa. Nevoia de finantare a ramas, numai ca proprietarul a optat pentru o alta metoda de atragere a banilor. „Mandatul meu presupunea listarea companiei dupa trei ani de la numirea mea in functia de presedinte“, explica Simion. „Listarea se face dupa un an si jumatate.“

     

    De ce atat de repede? „Cu banii pe care ii vom obtine acum vom putea face investitii in extindere, astfel incat momentul integrarii in Uniunea Europeana sa ne gaseasca suficient de tari pentru competitia cu eventuali concurenti straini“, detaliaza Simion, in prezent director general si presedinte la Flamingo Computers si membru in Consiliul de Administratie al holdingului Flamingo International. Holdingul inglobeaza Flamingo Computers (retail) si Flamingo Distribution Center (distributie). Noua structura a fost creata in cursul lui 2004 special pentru momentul listarii.

     

    Prin unificarea celor trei companii din grup, investitorul care va cumpara o actiune Flamingo va putea sa deveni actionar in toate trei, simultan. Din punct de vedere financiar, Flamingo a fost auditata de consultantul PricewaterhouseCoopers.

     

    „In al doilea trimestru din 2004, am propus listarea companiei la mijlocul lui 2005 si ideea a fost acceptata“, povesteste Dragos Simion. Structura ofertei Flamingo are multe elemente de originalitate, fiind o premiera pentru piata de capital romaneasca.

     

    Analistii au comparat oferta publica initiala a companiei romanesti cu cea initiata anul trecut de motorul de cautare Google. Iata cum „investment banking-ul“ (intermediere de oferte publice, potrivit terminologiei engleze), considerat segmentul cel mai inovativ al pietelor financiare, incepe sa capete substanta si in Romania.

     

    Ce s-a intamplat recent? Noul holding Flamingo, al carui Consiliu de Administratie este prezidat de Dragos Cinca (actionar majoritar), a aprobat o majorare de capital cu 17 milioane de noi actiuni, care vor fi adaugate celor 67 de milioane deja existente. Prin majorarea de capital, 20% din actiunile „noii companii“ vor fi vandute prin oferta publica initiala, actionarii actuali urmand sa isi dilueze ponderea. Cele 20% din actiuni care urmeaza sa fie vandute daca oferta va fi integral subscrisa ar trebui sa aduca in companie 10 milioane de euro, conform asteptarilor managementului.

     

    Succesul subscrierii ar putea atrage dupa sine listarea a inca 15% din companie, ceea ce ar face ca pachetul de actiuni flotante sa ajunga la 35%. Banii vor fi folositi pentru extindere, inclusiv in deschiderea de noi magazine in strainatate. Deja Flamingo are magazine proprii in Bulgaria si Serbia. Dragos Simion vorbeste de un efort investitional total de 25 de milioane de euro pentru urmatorii doi ani.

     

    Cum vor decurge lucrurile: dupa publicarea anuntului de listare, facut saptamana trecuta, perioada de subscriere va avea loc intre 15 si 22 iunie 2005. In acest interval, investitorii interesati va trebui sa faca oferte de cumparare pentru preturi cuprinse intre 24.000 si 18.000 lei pe actiune. Astfel, in momentul listarii, valoarea de piata a Flamingo va varia intre 42,3 si 56,6 milioane de euro.

     

    Ca intr-o licitatie, vor avea prioritate cei care fac ofertele cele mai bune, adica apropiate de pretul superior (24.000 de lei). „Undeva intre 24.000 lei pe actiune si 18.000 lei pe actiune, vom trage linie, nu neaparat la pretul maxim care subscrie oferta, ci ceva mai jos, pentru a lasa actiunilor loc de crestere pe piata secundara. Toate actiunile se vor vinde la un singur pret. Celor care au licitat sub pretul final nu li se va aloca nimic, ci li se vor restitui banii.

     

    „Alocarea actiunilor in caz de suprasubscriere se va face prorata cu volumele licitate“, explica Dragos Simion. „Astfel, cei care nu isi vor vedea ordinele subscrise integral in piata primara isi vor putea completa portofoliile pe piata secundara, ceea ce va conduce la cresterea cererii pe piata secundara.“

     

    Noutatea acestei oferte consta in faptul ca 20% din pachetul scos la vanzare va fi vandut ca bonus celor care vor cumpara primii (10%) si celor care au facut oferta cea mai buna (10%). Aceste bonusuri poarta „patentul“ Dragos Simion. „Bonusul de 20% ii va determina pe investitori sa se grabeasca sa cumpere si, in acelasi timp, sa faca oferte bune“, explica artizanul ofertei publice initiale pe care o va face Flamingo. Oferta va fi intermediata de ING Securities si Raiffeisen Capital & Investment.

     

    Este momentul actual potrivit pentru o oferta publica initiala? Pesimistii spun ca Bur-sa este jos pe fondul scaderii actiunilor Petromidia, cauzate de anchetarea omului de afaceri Dinu Patriciu (actionarul majoritar al Rompetrol, grup din care Petromidia face parte) si de votul negativ dat Constitutiei europene de Franta si Olanda. Cu alte cuvinte, investitorii straini sunt putin reticenti in privinta plasamentelor pe Bursa de la Bucuresti.

     

    „Ne bazam pe faptul ca genul de investitori interesati de un IPO nu vor fi influentati de factorii perturbatori“, spera Dragos Simion care, desi si-a atins obiectivul, isi continua mandatul cel putin pana la expirarea celor trei ani – termenul fixat initial. 

     

    Si in afaceri ca si in viata, exista o ciclicitate a intamplarilor. Marius Ghenea, fondatorul care a plecat din companie in 2001, va cumpara actiuni in cadrul ofertei publice initiale, redevenind actionar. „Chiar daca nu as fi avut nici o legatura cu Flamingo, brokerii cu care lucrez ar fi cumparat un pachet din noile actiuni pentru diversificarea portofoliului“, spune Ghenea, un pasionat investitor pe piata de capital.

     

    Se impune o precizare: Ghenea a vandut in urma cu aproape patru ani 30% din Flamingo pentru o suma pe care surse din piata au estimat-o la acea vreme la 4-5 milioane de dolari (circa cinci milioane de euro). Acum, daca oferta va avea succes si 20% din companie se vor vinde cu 10 milioane de euro, cele cinci milioane ale lui Ghenea vor putea „cumpara“ doar 10% din actiuni. Momente diferite, oportunitati diferite.

  • Flamingo, inainte de IPO

    CIFRA DE AFACERI IN 2004: 60 de milioane de euro, consolidata la nivelul intregului holding listat

    PROFIT NET IN 2004: 3,6 mil. euro

     

    NUMAR DE MAGAZINE: 82 de magazine in Romania (inclusiv cinci in franciza), doua magazine in strainatate (Bulgaria si Serbia), doua Future Shop (magazine cu echipamente portabile)

    NUMAR ANGAJATI: circa 700, la sfarsitul lui 2004

     

    ACTIONARIAT INAINTEA OFERTEI PUBLICE: Dragos Cinca – 79%, managerii (80 de persoane) -21%

    PACHET DE ACTIUNI SCOS LA BURSA: 20% dupa majorarea de capital

  • Aglomeratie in Baneasa

    In urma cu 15 ani, Baneasa era pentru bucuresteni doar numele unei paduri, loc de picnic si al unui aeroport. Acum Baneasa este cunoscuta si drept zona in care traiesc cei mai avuti dintre romani. Unde isi fac acestia cumparaturile?

     

    Locuitorii zonei de nord a Bucurestiului nu au in prezent prea multe optiuni cand vine vorba de cumparaturi. In afara de doua magazine cash & carry, un centru comercial acum falimentar (Prismatown) si recent deschisul mini-mall Jolie Ville, zona a fost ocolita de investitori. Dar pentru anul viitor sunt anuntate doua investitii de mare amploare, care ar putea schimba in intregime fata cartierului Baneasa.

     

    Daca primul proiect prevede constructia unui mall de 50 de milioane de euro, al doilea este parte dintr-un complex amplu, care prevede si constructii rezidentiale, imobile de birouri etc., investitia fiind evaluata la peste un miliard de euro.

     

    Cele doua centre comerciale sunt amplasate chiar unul langa altul, fiind astfel in concurenta directa pentru atragerea chiriasilor. Astfel, proiectul Baneasa Mall prevede constructia unui centru comercial pe doua niveluri, care va cuprinde un hipermarket, magazine de mobila si bricolaj, spatii comerciale de dimensiuni mai mici si spatii de petrecere a timpului liber, potrivit unui comunicat al Euro Mediterranee Consulting (EMCT), dezvoltatorul centrului.

     

    Pe de alta parte, compania Baneasa Investments – membra a grupului de firme TriNation, controlat de omul de afaceri Gabriel Popoviciu – a inceput deja lucrarile la prima etapa a proiectului, spune Mihail Mateescu, directorul general al companiei.

     

    Complexul comercial va cuprinde un hipermarket, un magazin de mobila si unul de bricolaj, precum si parcarile aferente. Terenurile au fost inchiriate de catre viitorii ocupanti, respectiv Carrefour, Bricostore si Mobexpert. Constructia hipermarketului Carrefour, care va avea si galerie comerciala, a fost deja inceputa de compania franceza Vinci, iar deschiderea celor trei magazine este prevazuta pentru primavara anului viitor.

     

    In a doua faza este prevazuta constructia unui mall, a unui cinematograf multiplex, un magazin cu articole sportive, dar si a unui alt magazin de mobila. Ulterior, va fi deschis si un magazin cash & carry de catre grupul german Metro, a precizat Mateescu.

     

    In ceea ce priveste vecinatatea cu proiectul Baneasa Mall, directorul companiei dezvoltatoare afirma ca nu va afecta afacerile Baneasa Investments. „Nu ne temem de concurenta, ba chiar ar putea fi benefica pentru ca se creeaza un flux suplimentar de clienti“, spune Mateescu.

     

    Nici Dan Viorel Sucu, presedintele Mobexpert, nu se teme de concurenta cu magazinul de mobila ce va fi deschis in cadrul aceluiasi proiect.  „Nu cred ca deschiderea unui alt magazin de mobila ne va afecta puternic vanzarile, deoarece vom castiga din prezenta unui numar mai mare de clienti.“

     

    Proiectul Baneasa Investments prevede constructia unui numar de aproximativ 3.000 de locuinte, dar si a altor facilitati care vor transforma complexul intr-un mic oras. „Vom utiliza un concept de dezvoltare suburbana, cu cladiri joase, rasfirate, care vor integra peste 50 de hectare de spatii verzi in arhitectura locului.

     

    Vor exista si toate functiunile unui oras modern, cu scoli, gradinite, o universitate, clinica, biserica, un hotel, zona de agrement“, explica Mateescu. Iar daca acum 15 ani Baneasa era locul de picnic preferat al romanilor, nu este exclus ca peste 5-10 ani, Baneasa sa se transforme in locul preferat de „shopping“.

  • CINE ESTE POPOVICIU?

    Gabriel Popoviciu este un om de afaceri discret, considerat extrem de influent, care prefera sa se tina departe de reflectoarele presei.

     

    AFACERI: Popoviciu controleaza Hotelul Howard Johnson, restaurantul Casa Doina din Capitala precum si spatii comerciale.

     

    PARTENERI: Imediat dupa revolutie, trei vechi prieteni – Gabriel Popoviciu, Radu Dimofte si Nicolae Badea (presedintele Clubului de Fotbal Dinamo Bucuresti) – s-au asociat si au facut impreuna afaceri, printre care se numara Altrom, Pizza Hut, KFC si franciza adidas. In prezent, cei trei nu mai fac afaceri impreuna.