BusinessMagazin

Blog

  • Cu ce rigla poate fi masurata distanta „rate card“-„net“

    Despre autoreglementare in publicitate se vorbeste in Europa inca de pe vremea cand Ilie Moromete citea gazeta in poiana lui Iocan – adica de mai bine de 60 de ani. In Romania, termenul a inceput sa circule mai intens in ultimul an, dar numai intr-un cerc restrans de publicitari. Pentru restul, termenul zace in aceeasi nebuloasa ca pe vremea Morometilor.

     

    Daca ne-am lua dupa monitorizarile existente, ar insemna ca investitiile noastre in publicitate depasesc cifra de afaceri a companiei“, declara Richard Frisch, director general al Beiersdorf Romania, intr-un interviu de acum trei ani. Managerul companiei nemtesti (care detine, printre altele, marcile Nivea, Eucerin si Atrix) facea aceasta constatare zambind, intr-un anumit punct al discutiei: transparenta din industria de publicitate autohtona.

     

    Elegant, Frisch dadea de fapt de inteles un lucru care pluteste in aer de ani de zile, dar pe rana caruia nimeni nu pune degetul  –  industria de publicitate din Romania (agentii, clienti si media) nu a facut inca un demers comun pentru a vedea unde se situeaza nivelul real al investitiilor nete in media. Investitiile brute au in continuare valoare de reper in intocmirea diverselor topuri de gen, iar consecinta acestei stari de lucruri este un diagnostic pe care orice cunoscator al pietelor mature / in curs de maturizare l-ar pune industriei romanesti: lipsa autoreglementarii.

     

    „Este important ca investitiile in reclama sa fie masurate cu aceeasi rigla,“ spunea in vara anului trecut Liviu Burlacu, secretar general al Biroului de Audit al Tirajelor din Ungaria, intr-o prezentare sustinuta la evenimentul ARBOmedia Annual (re)Source. In discursul lui Burlacu despre investitiile nete in media ungare era frecvent pomenit cuvantul „autoreglementare“. In contextul dat, autoreglementarea industriei implica participarea fiecarui actor la realizarea unui studiu pentru a determina nivelul net al pietei, „pentru ca e nevoie de asa ceva“, spunea acesta.

     

    Din acest punct de vedere, piata ungara este cu mult inaintea celei autohtone – actorii pietei romanesti neavand nici in prezent un mecanism de asigurare a transparentei bugetelor (si nici nu se configureaza unul in viitorul apropiat). Burlacu este un sustinator al profesionalizarii pietei: a contribuit si la infiintarea in Romania a Biroului Roman de Audit al Tirajelor, organism ce realizeaza Studiul National de Audienta – singurul instrument recunoscut de profesionisti in planificarea bugetelor de reclama in presa scrisa.

     

    Insa determinarea volumului net de reclama reprezinta numai o mica parte din ceea ce profesionistii numesc autoreglementare in publicitate. Alte demersuri specifice acestui proces ar fi publicitatea onesta (comunicarea proprietatilor reale ale produsului in reclame), concurenta loiala, respectarea parerilor consumatorilor si a organizatiilor de lobby, protectia minorilor etc. Cel mai recent exemplu de autoreglementare in domeniu poate fi considerat gestul producatorilor europeni de bauturi racoritoare (UNESDA) de acum doua saptamani, cand au anuntat ca vor stopa publicitatea orientata catre copiii cu varste sub 12 ani.

     

    Primele masuri in acest sens vor fi inlaturarea automatelor de bauturi racoritoare din scolile primare, iar Coca-Cola si Pepsi au spus ca vor inceta sa mai difuzeze reclame in timpul programelor de televiziune destinate copiilor. Gestul producatorilor nu este insa intamplator: recent, un grop de lobby care apara interesele consumatorilor de radio si televiziune la nivel european (EURALVA) a cerut Comisiei Europene sa inaspreasca regulile privind inserarea produselor in emisiuni (product placement) si publicitatea pentru copii.

     

    Daca oficialii europeni vor apleca urechea la actiuni de lobby precum celei expuse anterior si vor transforma in lege pretentiile consumatorilor, atunci ceea ce acum este calificat drept un gest de autoreglementare, in viitor acesta ar putea reprezenta un act de reglementare. Dar diferenta dintre cele doua fenomene nu trebuie cautata numai in litera legii, ci si in eficienta si costuri. „Legile sunt mai putin eficiente la nivel de detaliu.

     

    Actioneaza lent si sunt greu de inteles pentru consumatorii de rand. In plus, sunt prea scumpe pentru ei ca sa si le permita. Asadar, protectia pe care legile o dau in teorie nu se aplica repede in practica“, spun reprezentantii organizatiei European Advertising Standards Alliance (EASA), singura voce a industriei de publicitate europene in probleme de autoreglementare. „Autoreglementarea implica rezolvarea rapida, eficienta si fara costuri a plangerilor.“

     

    Sa luam un exemplu: un consumator se simte lezat de o reclama si, pentru a-si solutiona plangerea, recurge la justitie – un proces lung, anevoios, costisitor si, poate, fara rezultat (cazul reglementarii). A doua optiune este sa sesizeze organismul abilitat sa rezolve astfel de cazuri – Consiliul Roman pentru Publicitate (RAC) -, sa depuna o plangere, ce va fi luata in discutie si solutionata, daca solicitarea este intemeiata. RAC este o organizatie profesionala (1999), cu scopul declarat de a sprijini dezvoltarea in Romania a unui mediu de afaceri „decent si onest“, potrivit Codului de Practica in Publicitate pe care l-a elaborat.

     

    Din 2005, RAC a devenit membru al EASA – moment in care discutiile asupra profesionalizarii breslei s-au intensificat. Suficient pentru a da un verdict pozitiv procesului de autoreglementare din Romania? Oficiali ai EASA au admis pentru BUSINESS Magazin ca Romania a facut „un progres considerabil“, dar au subliniat ca „cel mai important este ca advertiserii, agentiile si media sa se informeze reciproc si sa inteleaga beneficiile acestui sistem“. Cat de repede se va intampla acest lucru, va depinde de actorii pietei.

  • SCURT GHID

    AUTOREGLEMENTAREA: E un set de reguli dupa care se ghideaza toti cei trei actori ai industriei de publicitate (clientii, agentiile si media), stabilit de comun acord. Este agreat si un sistem prin care reclamele care nu respecta standardele stabilite sunt corectate sau eliminate.

     

    ORIGINI: Codurile de practica utilizate in prezent isi au originile in Codul International de Practica in Publicitate, publicat pentru prima oara in 1937 de Camera de Comert Internationala.

     

    ORGANISME AUTORIZATE: La nivelul fiecarei tari exista cate un organism care supervizeaza demersurile de autoreglementare ale industriei (in Romania se numeste RAC). Insa fiecare are particularitatile sale, in functie de legislatia tarii respective, de gradul de colaborare cu entitatile guvernamentale etc. EASA spune insa ca o uniformizare in acest sens la nivel european ar fi o schimbare pozitiva, pentru ca toti ar functiona dupa acelasi model.

  • SONDAJ DE OPINIE

    La sfarsitul anului trecut, BUSINESS Magazin a realizat un sondaj printre publicitari pentru a vedea cum percep ei fenomenul autoreglementarii in Romania. Rata de raspuns a fost de 20%: doar 5 agentii dintre cele 25 chestionate – full-service, de media si regii de vanzari – au completat chestionarul. BUSINESS Magazin va continua acest proiect prin chestionarea celorlalti doi actori din industrie – mass-media si clientii – pentru a oferi o perspectiva echilibrata asupra fenomenului. Deocamdata, cateva concluzii apartinand primului actor chestionat: agentiile.

     

    DEFINITIE: Unii asociaza autoreglementarea eticii, altii regulilor. O agentie aduce in discutie si sanctiunile: „Autoreglementarea implica existenta unui sistem de reglementari (reguli – n.r.), prevazut cu sanctiuni si a unui sistem de implementare“.

     

    LA MIJLOC: In eforturile ei de a se auto-reglementa, publicitatea romaneasca este guvernata de legislatie sau de principii de etica?  Adevarul pare sa fie undeva la mijloc, in opinia agentiilor. Una dintre acestea a subliniat insa ca proportiile difera in functie de domeniu (regulile publicitatii TV sunt aliniate normelor UE prin legea audio-vizualului, insa in publicitatea stradala inca domina haosul – deci aici nu functioneaza nici legea, nici etica – n.r.).

     

    NOTE: Agentiile au fost rugate sa acorde o nota autoreglementarii pietei – in functie de canal – pe o scara de la 0 la 5 (nota maxima). Concluzia care se desprinde este aceea ca industria mai are mult de lucru la autoreglementare, in special in segmentele OOH (out-of-home, care include si outdoor-ul) si Internet.

     

    PRESIUNEA UE: Parerile sunt impartite cand vine vorba despre presiunea UE asupra industriei in vederea autoreglementarii. „Nu au existat presiuni de nici un fel“, a spus o agentie. „Influenta sa (a UE, n.r.) este covarsitoare“, a spus alta.

     

    NET SAU BRUT: Cea mai interesanta concluzie din sondaj este, probabil, aceea ca agentiile nu se grabesc sa puna la punct un sistem prin care sa se poata determina volumul net al investitiilor in media (prin care se asigura transparenta banilor atrasi de media din publicitate). La o intrebare formulata pe marginea acestui subiect, agentiile au spus fie ca „se poate si fara“ acest sistem, fie ca „nu se poate realiza acum aceasta propunere“.

  • Agentia austriaca Braneti si-a deschis filiala in Romania

    Agentia austriaca de publicitate independenta Braneti si-a deschis filiala in Romania. Oamenii de new business stau cu lupa pe companiile austriece.

     

    „Austria reprezinta, de departe, cel mai important investitor din Romania. De aceea, a fost clar ca Braneti trebuie sa vina in Romania cu birou propriu si oferta de full service“ – astfel a explicat Marius Braneti, CEO al Grupului Braneti, venirea jucatorului austriac pe piata autohtona de publicitate.

     

    „Pentru mine, ca originar din Romania, acest pas a fost o decizie clara. Cu o rata de crestere economica de peste 8%, piata romaneasca constituie un boom in zona Europei de Sud-Est“, a mai spus Braneti. El a mentionat ca prin deschiderea filialei din Romania, agentia continua strategia de ofertare catre „clientii nationali si internationali“.

     

    Braneti se compune din trei departamente principale: Braneti Advertising, Braneti Public Relations si Braneti Digital Media. Filiala din Bucuresti se bazeaza pe acest model si ofera consiliere si implementare in disciplinele respective, conform declaratiilor agentiei. Managementul agentiei este asigurat de Cornel Lungu, despre care reprezentantii agentiei spun intr-un comunicat ca „dispune de cele mai bune contacte in domeniul politic, economic si media“.

     

    Printre clientii agentiei austriece se numara companii precum Renault Nissan Austria si Elvetia (realizarea de brosuri publicitare), RCI Bank (brosuri), Charlotte Robere (consultanta full-service), Otto Bock (direct mailing) sau Rasper & Söhne (website). Braneti are in prezent birouri doar in Viena si Bucuresti. Agentia exista din 1999 si a fost fondata de Marius Savulescu Braneti. In Romania, Braneti pleaca la drum cu trei clienti: Casinos Austria, Austrian Business Club si Purmo.

     

    Intrebati ce venituri estimeaza sa atraga in 2006-2007, reprezentantii agentiei au spus pentru BUSINESS Magazin ca se asteapta sa-si amortizeze investitia in al treilea sau al patrulea trimestru al acestui an. Biroul din Bucuresti are 5 angajati permanenti si multi colaboratori.

  • IN THE SPOTLIGHT

    Ideea: Oricand vrei mai mult

    Client: Piraeus Bank

    Agentie: Foote Cone & Belding (Interpublic)

    Canale: TV

     

    Dupa o lunga perioada de anonimat, Piraeus Bank a inceput sa-si faca auzita vocea in peisajul publicitar. Strategica in planurile sale de marketing este, in aceasta perioada, promovarea creditului pentru locuinta. In campania „Oricand vrei mai mult“, banca pune accentul pe noutatea produsului sau: posibilitatea de refinantare a creditelor de gen contractate de la alte banci.

     

    Conceptul creativ este centrat in jurul unui joc de-a v-ati-ascunselea in familie, unde „lipsa de spatiu strica buna dispozitie“, explica reprezentantii bancii. „Prin acest spot, Piraeus Bank isi propune sa informeze, dar si sa creasca notorietatea acestui tip de credit si, implicit, a bancii.“ Obiective de marketing adiacente sunt sporirea volumului de solicitari pentru creditul pentru locuinta si atragerea unui numar cat mai mare de clienti.

     

    Reluand laitmotivul „Oricand vrei mai mult“, clientul si agentia care semneaza acest spot – FCB Bucharest – continua linia strategica a spoturilor anterioare (in care Piraeus promova alt tip de produse). Realizarea spotului TV a implicat costuri de 40.000 de euro, spune Piraeus. Acesta ruleaza in perioada 2 ianuarie-12 februarie pe posturile Pro TV, Acasa, Antena 1, Antena 3, Realitatea TV si Discovery.

  • 10 au spus da

    Zece din cele 25 de state UE au ratificat deja Constitutia europeana. Dintre acestea, in Spania a fost un referendum, al carui rezultat a fost confirmat de Parlament, iar in Germania si Austria  s-a dat OK-ul principal, in camerele inferioare.  

    AU RATIFICAT in ordine cronologica Lituania, Ungaria, Slovenia, Italia, Grecia, Spania*, Austria, Slovacia, Germania**, Belgia 

    IN CURS DE RATIFICARE Letonia (mai), Cipru (iunie), Malta (iunie-iulie), Finlanda (decembrie), Suedia (decembrie), Estonia

    REFERENDUM Franta (29 mai), Olanda (1 iunie), Luxemburg (10 iulie), Polonia (25 septembrie), Marea Britanie (2006), Cehia (2006), Irlanda, Portugalia

    • DACA RASPUNSUL E NU

    Cei ingrijorati de eventuala respingere a Constitutiei europene intr-unul dintre statele membre fac deja calcule. Deocamdata, istoria recenta arata doua cazuri: votul danez impotriva ratificarii Tratatului de la Maastricht (1992) si cel irlandez contra Tratatului de la Nisa (2002). In ambele cazuri, a fost reluata procedura ratificarilor prin referendum, opinia publica din cele doua tari fiind convinsa ulterior de avantajele acceptarii tratatelor respective. Ce s-ar putea intampla acum? 

    UN NOU REFERENDUM dupa modelele danez si irlandez, pentru acelasi text al Constitutiei. 

    MODIFICAREA CONSTITUTIEI astfel incat ratificarea sa devina posibila si in cazul tarilor care au esuat la prima incercare. 

    O NOUA CONSTITUTIE mai putin cuprinzatoare, alcatuita pe principiul celui mai mare divizor comun.

    RENUNTAREA LA CONSTITUTIE asa cum s-a intamplat in 1954, UE urmand sa functioneze dupa tratatele deja existente. 

    IESIREA DIN Uniunea Europeana a statului membru care nu a reusit ratificarea. Aceasta ar fi cea mai dramatica solutie. 

  • Statele Federale ale Europei

    Irlandezul Anthony Coughlam, profesor universitar la Trinity College, Dublin, sustine ca rezultatul cel mai important al adoptarii Constitutiei e acela ca va inlocui actuala UE cu un Stat Federal supranational. El aduce cinci argumente.  

    ABOLIREA UE si a actualei Comunitati Europene (art. IV-437 arata ca noua Constitutie inlocuieste Tratatul de infiintare a Comunitatii europene si Tratatul UE).

    CREAREA unei noi UE, bazata pe o constitutie proprie (Art. I-1). In acelasi timp, articolul IV-438 transfera legile si institutiile actualei Comunitati noii UE. 

    SUPREMATIA noii Constitutii si a legilor europene asupra constitutiilor nationale si a legilor din statele membre este data de articolul I-6.

    PERSONALITATEA JURIDICA (art. I-7) conferita UE, similara celei pe care o au alte state. Practic, UE se va comporta ca un stat, va avea o singura voce in comunitatea internationala, presedinte, ministru de externe, procuror general, moneda si drapel proprii (articolul I-8).

    CETATENIA UE este statutata de articolul I-10 („Fiecare cetatean al unui stat UE este cetatean UE. Cetatenii UE se bucura de drepturile si obligatiile prevazute in Constitutie“).

     

  • Constitutia, pe scurt

    Constitutia UE are 357 de pagini. Sunt 148 de articole, structurate in patru parti. 

    PARTEA I: contine definitii, principii, drepturi, valori, obiective si prezinta institutiile europene si modul lor de functionare. Ca noutate, sunt descrise aici, in premiera, mecanismele iesirii din UE. 

    PARTEA a II-a: reprezinta Carta Drepturilor fundamentale ale UE, adoptata la Nisa in 2000. Are capitole referitoare la demnitatea, libertatile, egalitatea, solidaritatea, justitia si cetatenia locuitorilor UE.

    PARTEA a III-a: se refera la politicile si functionarea UE si cuprinde detalii institutionale si de procedura, precum si bazele juridice ale actiunilor UE. 

    PARTEA a IV-a: prezinta dispozitii generale referitoare la tranzitia de la Comunitatea Europeana la Uniunea Europeana, modalitati de revizuire a Constitutiei si mecanisme de intrare in vigoare.

  • Cum sa transformi un milion de pixeli intr-un milion de dolari

    Faptul in sine – Alex Tew a vandut cu al sau www.milliondollarhomepage.com publicitate de 1 milion de dolari – este arhicunoscut. Mai putin mediatizat este insa parcursul proiectului sau, de la o pagina de Internet goala la „mirosul“ contului din sapte cifre.

     

    Un parcurs bazat pe o strategie de marketing foarte eficienta, avand in vedere ca s-a bazat in exclusivitate pe avantajele Internetului si ca a fost pusa in aplicare de un singur om. Printre numele grele care s-au lasat convinse sa cumpere reclama s-au numarat Yahoo!, Orange sau The Times. „In noaptea in care mi-a venit ideea, stateam in pat, acasa la parintii mei, si ma uitam la sosetele pe care le aveam in picioare. Nu erau de acelasi fel“, povesteste Alex Tew (21 de ani) pe blog-ul sau.

     

    „Eram constient ca nu aveam destui bani pentru facultate si ca va trebui sa rezolv aceasta problema, asa ca m-am pregatit pentru o sedinta de idei geniale.“ Si-a luat un carnetel si un pix, s-a asezat pe pat, iar primul lucru pe care l-a notat a fost: „Cum pot deveni milionar?“. 20 de minute mai tarziu, a aparut si ideea: un site web… fara nimic pe el.

     

    Alex Tew a decis sa vanda pe acest site pixeli (punctele din care este formata orice imagine digitala), pe care companiile sa isi publice, dupa bunul plac, reclame sub forma de imagini. In cazul in care un vizitator al site-ului indreapta mouse-ul deasupra unei anumite reclame, sa apara un scurt text descriptiv, iar daca utilizatorul face clic pe imagine, sa fie redirectionat catre site-ul companiei care a cumparat reclama.

     

    „Nu mai aveam nevoie decat de un nume“, povesteste Alex Tew. Pana dimineata avea si numele: „Million Dollar Homepage“, iar modelul de business a fost si el structurat rapid: trebuia sa aiba un milion de pixeli care sa se vanda la pretul de un dolar bucata. Care a fost investitia in acest business? Domeniul „www.milliondollarhomepage.com“ l-a costat cam 90 de dolari. Designul paginii de Internet l-a facut singur, iar rezultatul a fost in prima faza un fel de tabel cu 10.000 de casute, fiecare avand 100 de pixeli.

     

    „Nu sunt convins inca de idee si nici ca voi vinde toti pixelii“, spunea Alex la inceputul proiectului sau, in luna august 2005, intervievat de BBC News Interactive. „Voi vinde insa cat pot. Companiile interesate va trebui sa faca o investitie minima de 100 de dolari, adica cel putin un patratel format din 100 de pixeli“, isi anunta el planurile. Pe 26 august, pe Internet aparea www.milliondol-larhomepage.com, iar trei zile mai tarziu, Alex ii vanduse deja fratelui sau 400 de pixeli.

     

    „400 de dolari! Sunt banii pe care i-am castigat cel mai usor pana acum“, comenta Alex pe blog-ul sau. Dupa zeci de mail-uri trimise tuturor cunostintelor pentru a le spune despre ideea sa, Alex Tew ajunsese la concluzia ca cei 400 de pixeli vanduti vor fi si ultimii. Insa nu a fost asa. Chiar in ziua aceea a mai vandut 100 si a hotarat sa mai astepte putin, sa mai vanda cel putin 5 casute pana sa inceapa sa trimita comunicate presei locale si internationale, scrie BBC News Online.

     

    „Pe 2 septembrie aveam deja 900 de dolari in cont pentru ca tocmai il convinsesem pe directorul unei companii producatoare de masinute pentru parcuri de distractii sa cumpere 400 de pixeli“, isi aminteste Alex. „Sunt multumit. Este mult peste ce ma asteptam pentru prima saptamana, iar daca nu voi atinge milionul, macar cu banii stransi voi putea sa-mi cumpar niste sosete mai bune“, scria el. Doar o zi mai tarziu, insa, a marcat pragul de 1.000 de pixeli vanduti. A hotarat sa cheltuiasca cei 1.000 de dolari pe doua lucruri: pe un comunicat de presa si pe imbunatatirea aspectului site-ului.

     

    Aparent, comunicatul nu i-a adus mai multi clienti. Timp de cateva zile, pe site-ul lui Alex Tew nu a mai aparut nici o reclama noua. In schimb, presa incepuse deja sa scrie despre ideea sa, fapt care l-a ajutat sa atraga in scurt timp cam 2.000 de utilizatori pe ora. Rezultatele s-au vazut de-abia pe 9 septembrie, cand a vandut 2.500 de pixeli.

     

    Pana la finalul lunii septembrie Alex a reusit sa stranga suficienti bani pentru a merge nu doar la facultate, ci si intr-o croaziera de lux, daca ar fi dorit. Evident, si-a cumparat si sosete noi (si-a publicat poza cu ele pe blog), contabilizand aproape 250.000 de pixeli vanduti in septembrie si un numar de aproximativ 90.000 de vizitatori pe zi. La scurt timp, a aparut si la o emisiune pe postul BBC3, precum si la stirile  BBC News. Interesul companiilor pentru site-ul lui Alex a crescut rapid.

     

    De fapt, era destul de simplu, mult mai ieftin comparativ cu reclamele la televiziune sau la radio, avea garantat impactul datorita faptului ca toata presa scria despre Alex, care garanta ca site-ul va functiona cel putin cinci ani. In final, va reprezenta o „bucatica din istoria Internetului“, ii asigura el pe potentialii cumparatori. Pe 26 octombrie, la exact doua luni de la lansarea site-ului, Alex Tew ajunsese deja la jumatatea drumului: 5.000 de casute vandute si 500.000 de dolari in cont.

     

    Dupa cateva aparitii in presa americana, site-ul lui Alex a atins pragul de 700.000 de pixeli vanduti pe 28 noiembrie, la trei luni de la lansare, iar vanzarile zilnice au inceput sa fie de minim 20.000 de dolari, scrie BBC News Online. Astfel, in numai cinci zile a mai strans 100.000 de dolari.

     

    „Deja mi se parea ca fac bani la fel de usor ca intr-un joc de Monopoly. Si nu eram obisnuit cu un astfel de succes“, povesteste el. Perioada de sarbatori a fost foarte buna. Firmele s-au inghesuit sa-si faca singure cadou prezenta pe deja celebrul site, asa ca in ultima zi a anului trecut incasarile ajunsesera deja la 990.000 de dolari. Asta insemna ca mai erau 1.000 de pixeli disponibili pe site, insa cererea era deja mult prea mare.

     

    „Nu voiam sa creez inca un site cu acelasi scop pentru ca voiam ca «Million Dollar Homepage» sa fie unic, atat ca idee, cat si ca succes“, a explicat el. A gasit totusi o solutie pentru a specula interesul urias pentru ultimii pixeli de pe site. A oprit vanzarea lor si i-a scos la licitatie pe eBay, cel mai mare site de licitatii online.

     

    In loc de 1.000 de dolari, a incasat 38.100 de dolari, cu toate ca unii participanti la licitatie au fost dispusi sa plateasca si 150.000 de dolari pentru ultimul spatiu ramas pe site. „Acelea nu erau insa oferte serioase si am ales varianta cea mai buna din punctul meu de vedere“, a explicat Tew.    

     

    Calea catre milionul de dolari nu a fost insa lipsita de probleme. Alex a trebuit sa faca fata pe ultima suta de metri hackerilor, care au atacat site-ul, atrasi de publicitate.  „Hackerii au cerut chiar o suma destul de mare de bani (50.000 $ – n.r.) pentru a opri atacul, iar asta se numeste santaj. Acum, FBI-ul face investigatii“, scria el.

     

    Era inevitabil, probabil, ca succesul lui Alex sa nu atraga dupa sine aparitia unui numar mare de site-uri bazate pe aceeasi idee. La o ultima numaratoare, erau peste 1.000 de site-uri cu obiect de activitate similar. De pilda, Zero Dollar Homepage (www.zerodollarhomepage.com) este un site unde pixelii sunt oferiti gratuit companiilor interesate, insa de cate ori este accesata o anumita reclama, compania plateste site-ului o suma de bani.

     

    Exista si adaptari ceva mai pretentioase –  The Most Expensive Pixels on the Internet (www.mostexpensivepixels.com), unde un pixel costa nu un dolar, ci 1.000. Singura problema este ca toate aceste imitatii nu prea au succes, comenteaza presa internationala. Dupa cum spune si Alex Tew: „Ideea functioneaza numai o data si se bazeaza pe noutate“.

  • AVEM SI IN ROMANIA

    Site-ul www.paginadeunmiliondelei.ro a fost creat de doi tineri: Adrian Zarnescu, student la marketing si comert exterior, si Mihaela Picioroaga, licentiata in stiinte politice.

     

    RAPID: Pe 10 ianuarie, Adrian Zarnescu auzea pentru prima data despre ideea lui Alex Tew. O saptamana mai tarziu, aparea deja pe Internet site-ul www.paginadeunmiliondelei.ro, bazat pe aceeasi idee.

    VIZITATORI: Site-ul a fost vizitat pana la inchiderea editiei de 5.735 de persoane, dintre care 85% din Romania. In medie, pagina de Internet a fost vizitata de 588 de utilizatori in fiecare zi.

    VANZARI: Deja, pe site au aparut 8 reclame, care ocupa 14.400 pixeli. O parte dintre reclame sunt publicate prin barter, asa ca suma incasata pana in prezent se ridica la 13.900 RON, a spus Zarnescu pentru BUSINESS Magazin.