BusinessMagazin

Blog

  • But seriously…

    Imi spune fiica mea, venind de la Amsterdam, ca a cazut si ultima reduta: a vazut o galerie de arta, situata intr-o cladire industriala, cu o bogata oferta de produse chinezesti. Adica arta la supermarket: culoare pe panza, e adevarat, dar culoarea pe panza insemna o vaca albastra pe fond galben, aceeasi vaca dar verde si pe fond albastru, vaca rosie pe mov si tot asa…

     

    Sa aiba omul cum sa asorteze, si la culoare si la dimensiuni, mai ales ca preturile erau cel mult la jumatatea echivalentului olandez de tablou cu „cerb cu cascada si munti cu brazii tot verzi“. Deja mintea mi-a luat-o razna si m-am gandit la o serie mare de Gioconde, din care sa pastrez zambetul, dar care sa fie realizate pe rase si tipologii umane, blonde, negrese, chinezoaice, pistruiate, roscate, cu ochi migdalati sau indience; nu-i misto?

     

    Sau rondul de noapte, dar sa fie ba ninja, ba greci din aceia cu pompoane la papuci, ba dorobanti de-ai nostri sau ceva baieti din infanteria marina.

     

    Sa dam, cum ar veni, arta la tot poporul, pe gusturi, ieftina, asortabila, digerabila, fara batai de cap in intelegerea fenomenului artistic. E o lume din ce in ce mai mica si arta fara complexe emisa de artizanii chinezi se asaza intr-un firesc care nu mai are intrebari, spaime si nelamuriri.

     

    Ziua in care am scris textul acesta a inceput bine, cu un mail de la loteria elvetiana care ma informa ca am castigat 800.000 de lire sterline; traim, cum spuneam, intr-o lume din ce in ce mai mica… M-am bucurat strasnic, atat pentru suma, desigur, dar si pentru elvetieni; daca loteria lor a inceput sa plateasca in lire sterline, inseamna ca ies de sub impactul amaratului acela de franc care incurca lumea cu stabilitatea lui si trec la ceva bani adevarati.

     

    Sigur ca inceputul textului este lipsit de orice seriozitate necesara, dar ma aflu la capatul unei saptamani neserioase, in care vacile multicolore pe campii multicolore s-au amestecat cu o sumedenie de stiri multicolore. Si, daca tin minte bine, si lirele sterline sunt niste bani frumosi, cu o abundenta de culori.

     

    Exemplu de stire colorata: o coalitie de crescatori si distribuitori de marijuana din California i-au oferit, in mod public, guvernatorului Arnold Schwarzenegger un  miliard de dolari; banii sunt meniti sa rezolve criza bugetara in care se zbate statul american. Grupul isi spune „Let Us Pay Taxes“ si au facut oferta, firesc, prin intermediul site-ului LetUsPayTaxes.com.

     

    Cultivatorii si dealerii californieni si patrioti nu au numai site, au si purtator de cuvant, care s-a declarat indignat de reducerile de fonduri aplicate in sanatate, ingrijirea persoanelor in varsta sau pentru puscarii. Si omul mai spune ca legalizarea si taxarea consumului de marijuana ar putea aduce sase miliarde de dolari, cu efecte benefice chiar si in lupta impotriva terorismului. Nu va spun ce mi-a sticlit prin minte, cine stie la ce dumnezeu ma expun.

     

    Mai citesc despre biserica cipriota, care investeste in energie verde 234 de milioane de dolari. Arhiepiscopul Chrysostomos a precizat ca este vorba de o uzina ce va produce panouri fotovoltaice si ca veniturile obtinute vor fi folosite pentru activitati de natura sociala.

     

    Daca aveti cateva milioane de dolari bune, puteti participa la licitatia unei bucati de istorie, pentru ca o parcela de teren pe care s-a desfasurat in 1969 festivalul de la Woodstock este de vanzare. Veti concura cu dezvoltatori imobiliari sau cu proprietari de hoteluri si de cazinouri, pentru ca numele marelui festival rock cantareste greu in constiinta mondiala.

     

    Asta o confirma, de exemplu, festivalul „Vadul lui Woodstock“, desfasurat in weekend pe Nistru, in localitatea moldoveana Vadul lui Voda.  Festivalul vrea sa apropie locuitorii moldoveni si transnistreni, si ce altceva decat muzica poate face asta; cu specific, e drept, pentru ca la festival nu a venit 50 Cent, dar a cantat formatia „50 bani“.

     

    In toata nebunia asta, problemele de limba si literatura romana ale presedintelui Basescu, cumva capul de afis al saptamanii trecute, palesc. Nelamurirea mea majora si nemultumirea mea, in legatura cu subiectul, nu este situatia din Covasna si modul in care cei de acolo vorbesc limba romana, ci modul in care o multime de romani vorbesc limba romana. Mi s-ar parea mai corect sa facem cumva sa predam romana romanilor si acestia sa o stapaneasca bine si pe urma o dam si la export, ca limba straina, prin Covasna.

     

    Va dati seama in ce lume binecuvantata traim? Si nu ma pot abtine sa nu mai vin cu o propunere de tablou: campul lui Woodstock, cu o frumoasa recolta de canepa indiana, strajuit de o biserica invelita in panouri fotovoltaice. Patriarhal. Pentru variatie, canepa poate fi rosie, albastra sau lila, iar biserica cu ceva nuante pastelate.

  • Ospat in piata lactatelor

    Pe principiul „cu cat mai bogata masa, cu atat mai multi meseni“, industria lactatelor se bucura de un interes tot mai mare din partea investitorilor straini. Promisiunea cresterii pietei, cu peste 100% in numai trei ani, atrage investitorii: intr-o saptamana a intrat un nou concurent (SygmaBleyzer) si un altul s-a autoinvitat (Coca-Cola Israel).

     

    Cu cat e mai aspra concurenta, cu atat mai periculoase sunt sansele oferite de economia de piata. Partea leului si-o adjudeca doar companiile ce simt pulsul pietei, dar au si forta financiara pentru a-si dezvolta brandul, distributia sau capacitatea de productie. Solutia este, in acest caz, un parteneriat strategic sau vanzarea completa a afacerii.

     

    Pentru prima varianta a optat Covalact, ce a fost preluata in proportie de 70% de fondul american de investitii SygmaBleyzer, tranzactia fiind evaluata, conform unor surse din piata, la 7 milioane de euro. Plasata in „esalonul al doilea“ al pietei lactatelor, alaturi de firme ce inregistreaza anual cifre de afaceri intre 1 si 20 de milioane de euro, Covalact se afla intr-o criza de crestere. Lipsa capitalului pentru investitii, sustine Ioan Balan, directorul general si fostul actionar majoritar al companiei, a incorsetat compania intr-o cota de piata de 2% si cresteri anuale de 5-10%. Insa piata permite acum si cresteri anuale de 70%, asa cum arata vanzarile anului trecut pentru Albalact, singura companie romaneasca din „primul esalon“. Cu cifre de afaceri de peste 50 de milioane de euro, in linia intai din piata lactatelor se mai lupta, in afara de Albalact, Friesland, Danone, Hochland si La Dorna.

     

    Preluarea pachetului majoritar al Covalact este prima actiune a fondului american pe piata romaneasca. Lansat in urma cu doi ani, fondul a atras pana in februarie anul acesta plasamente in valoare de 250 mil. euro, o participatie de 20% fiind detinuta de BERD. Noul actionar al Covalact, departe de a fi specializat in afacerile cu lactate, are tot interesul pentru acest domeniu, ce promite cresteri de peste 100% pana in 2010. Conform cotei negociate cu UE, Romania are dreptul sa proceseze anual 3,3 miliarde de litri de lapte. In prezent, mai putin de un sfert (1,3 miliarde de litri) din laptele produs anual in Romania (5,5 miliarde de litri) merge catre fabricile procesatorilor. Diferenta se regaseste in gospodariile fermierilor si, pana in urma cu cateva luni, in laptele vandut de tarani in piete, bazaruri sau la colt de strada. Legislatia europeana a ingradit, din momentul aderarii, practicile vanzarilor directe, iar vanzarea de lapte in piete a devenit prea costisitoare (datorita cheltuielilor cu avizele sanitar veterinare) pentru a mai fi rentabila. De castigat au pe de o parte comerciantii, care vand mai multe marfuri, dar si procesatorii de lapte, ce trebuie sa-si suplimenteze productia pentru a tine pasul cu cererea in crestere. Mirosul profiturilor din procesarea lactatelor atrage din acest motiv tot mai multi concurenti. In ton cu acestia, compania Coca-Cola Israel intentioneaza sa intre pe piata romaneasca a lactatelor, in parteneriat cu grupul german Muller, potrivit unui articol din editia electronica a cotidianului israelian Yediot Aharonot. Filiala israeliana a concernului Coca-Cola si-a inceput activitatile pe piata lactatelor inca din 2004, cand a cumparat compania Tara, miscare ce avea drept scop contrabalansarea nivelului scazut de vanzari de bauturi racoritoare. Intentiile declarate ale companiei Coca-Cola Israel sunt de a deveni un producator de talie internationala in domeniul lactatelor. La randul sau, grupul Muller, ce produce o gama larga de lactate, branzeturi si deserturi, are cea mai mare ferma de lactate din Europa, in Germania de Est. Proiectele de investitii ale celor doi parteneri – israelian si german – pentru piata romaneasca se refera si la posibilitatea de a prelua sau a dezvolta in sistem greenfield ferme de lapte atat in Romania, cat si in Bulgaria.

     

    Toata efervescenta din domeniul lactatelor vine insa in continuarea planurilor sustinute de dezvoltare ale companiilor deja prezente pe piata, fie ca au deja branduri cunoscute de ani buni, fie ca abia si-au facut intrarea. Compania israeliana Tnuva a inceput deja din luna iunie a acestui an productia de iaurturi pe piata romaneasca, in urma unei investitii de 55 mil. euro. Pe piata sunt deja prezente iaurturile ce poarta numele companiei, urmand ca pana la finele anului Tnuva sa inceapa productia iaurturilor Yoplait, marca detinuta de compania franceza omonima, cu care israelienii au incheiat un parteneriat pentru piata romaneasca.

     

    Cele mai recente miscari sunt dovada clara de interes a strainilor pentru piata romaneasca. Asaltul investitorilor promite sa continue, avand in vedere ca tinte pentru preluare sau parteneriat mai sunt. Intre acestea, de cel mai mare grad de interes se pot bucura doua companii aflate in primul esalon: Albalact, care a marcat in ultimii trei ani cresteri anuale ale cifrei de afaceri intre 50 si 70%, si La Dorna, companie dezvoltata de omul de afaceri Jean Valvis. Pentru bugete de investitii mai putin spectaculoase, si companiile din esalonul al doilea, „suratele“ Covalact, se pot dovedi tinte bune – Brailact, Prodlacta Brasov, Lactag, fabricile din Targoviste si Harghita, companii cu o prezenta puternica la nivel local si regional. Majoritatea au facut investitii cuprinse intre 1 si 5 milioane de euro in ultimii cinci ani, inclusiv din fonduri SAPARD, si sunt in acest moment principalele variante de achizitii pentru companiile straine ce vor sa mai intre pe piata romaneasca.

  • Cat de populare vor fi alegerile europene?

    Chiar daca majoritatea politicienilor se afla in perioada de vacanta, ca niciodata in ultimii trei ani, lasand un respiro opiniei publice, este de asteptat o noua acutizare a bataliei politice in urmatoarele luni.

     

    Desigur, aceasta agitatie va avea ca scop principal relegitimarea diverselor forte politice cu scorurile pe care le vor obtine la acest scrutin, in perspectiva anului electoral viitor, care va avea o miza directa si mult mai palpabila atat pentru politicieni, cat si pentru populatie.

     

    Nevoia de confirmare a suportului electoral real nu pare ca este perceputa de catre politicieni drept o masura a propriilor actiuni politice, ci, mai degraba, este folosita pentru castigarea unor pozitii de forta in negocierile cu celelalte formatiuni. Altfel, sondajele din ultimele saptamani nu au reusit decat sa creeze mai multa confuzie in randul opiniei publice cu privire la popularitatea reala a partidelor. Recentul val de sondaje a stralucit prin inconsistentele dintre datele prezentate. Diferentele sunt in unele cazuri destul de mari, greu explicabile metodologic, dar reprezinta si rezultatul unei alaturari, voluntare sau nu, a unor estimari din perioade diferite. In orice caz, senzatia generala pare a fi aceea de lupta pe procentele virtuale, procente cu care politicienii se lasa laudati si analizati impartial. Democratia sondajelor (a se citi cresterea numarului de sondaje publicate) a adus cu sine si un anumit grad de anarhie a acestora (diferentele par mult mai mari), pe fondul unui oarecare declin al dictaturii cifrelor (principala legitimare folosita de actorii politici interni pentru justificarea propriilor actiuni era sustinerea populara demostrata prin cifrele din sondaje).

     

    Dar, dincolo de cifrele din sondaje, asupra scrutinului din aceasta toamna planeaza mai multe necunoscute, care pot avea un rol mai mult sau mai putin important in determinarea configuratiei finale a votului pentru Parlamentul European. Cea mai la moda necunoscuta din aceste zile este legata de data la care va fi organizat scrutinul european. Deja, cu patru luni si jumatate inainte de finalul anului data este incerta, chiar daca exista cateva indicii ca ar fi vorba despre sfarsitul lui noiembrie sau inceputul lui decembrie. Oricum, in acea perioada preocuparile romanilor vor fi cu siguranta indreptate mai degraba catre sarbatorile de iarna, fapt care ar putea conduce la o scadere a interesului pentru politica.

     

    Interesul pentru politica pare a fi miza principala a scrutinului din finalul acestui an, chiar daca aceasta miza nu este recunoscuta ca atare de catre actorii politici si, prin urmare, nici nu reprezinta un subiect de dezbateri publice. Experienta referendumului pentru demiterea sefului statului, o tema de impact pentru majoritatea populatiei, nepusa pana acum in situatia de a-si putea demite presedintele, arata ca nu s-a reusit o mobilizare foarte mare la urne, chiar in conditiile existentei unei campanii aproape unidirectionata in acest sens. in conditiile in care miza europeana este una aproape total nepopulara pentru populatie (data fiind dificultatea identificarii unui beneficiu direct in urma desemnarii unor reprezentanti in Parlamentul European), opinia publica cunoaste deja o posibila solutie pentru stimularea interesului publicului pentru aceasta tema: asocierea scrutinului european cu un referendum pentru introducerea votului uninominal, desemnat drept o tema dezirabila de catre majoritatea populatiei. Desigur insa ca alaturarea acestor teme poate aduce beneficii unei parti a spectrului politic, fapt care produce o reactie de opozitie din partea majoritatii actorilor politici fata de aceasta perspectiva. De aici intervine cea de a doua incertitudine cu privire la europarlamentare.

     

    Revenind la miza legitimarii, ne reamintim desigur bataliile de imagine dintre presedinte si adversarii sai cu privire la modul de interpretare a prezentei scazute la referendumul din luna mai. Seful statului nu s-a putut folosi la maximum de obtinerea unei majoritati din populatia cu drept de vot care sa-i intareasca pozitia pe scena politica, chiar daca „voturile de incredere“ obtinute acum au fost mai numeroase decat cele din decembrie 2004. Mirajul majoritatii absolute pare sa atraga si partidele politice: cine va castiga in decembrie 2007 va putea sa-si clameze pozitia nou obtinuta si in perspectiva alegerilor de anul viitor.

     

    Altfel spus, intrebarea la care vor sa raspunda politicienii este: cine este favoritul majoritatii natiunii? Institutele de sondare par ca nici macar nu incearca sa-si propuna acest lucru. Privind catre tendinta existenta atat la nivel european, cat si la nivel national, ar fi de asteptat o scadere a participarii la vot in scrutinul din iarna. In multe dintre statele care au aderat la UE in 2004, participarea la vot a fost, in general, mai scazuta atat comparativ cu vechile state membre, cat si cu scrutinurile nationale din ani apropiati. De regula, prezenta la europarlamentare a fost de doua ori mai putin numeroasa decat la cele parlamentare nationale. Pot aparea insa si surprize, in masura in care romanii par sa astepte ca institutiile europene sa fie mai eficiente decat cele nationale in rezolvarea propriilor probleme.

  • Despre o carte necitita

    Imi amintesc (dar, dupa cum vom vedea, asta nu inseamna ca imi si amintesc corect) un superb articol al lui Giorgio Manganelli(1), in care el explica felul in care un cititor rafinat poate afla ca o carte nu trebuie citita, chiar inainte de a o deschide.

     

    Manganelli nu se referea la acea calitate ceruta adeseori cititorului de profesie (sau cunoscatorului cu gust), de a putea decide dintr-un cuvant inainte, din doua pagini deschise la intamplare, din cuprins, de multe ori din bibliografie daca o carte merita sau nu osteneala de a fi citita. Acest lucru, as spune eu, este doar meserie. Nu, Manganelli vorbea de un soi de iluminare, un privilegiu pe care in mod evident si paradoxal si-l revendica. 

     

    …

     

    NOTA

    1. Giorgio Manganelli, critic si ziarist italian

     

    Umberto Eco este autorul romanelor „Baudolino“, „Numele trandafirului“ si „Pendulul lui Foucault“. Puteti citi in BUSINESS Magazin de luna viitoare urmatorul comentariu al lui Umberto Eco.

     

    Traducerea si adaptarea de Cecilia Stroe

    Cititi continuarea articolului in editia tiparita a revistei

  • Lumea de ieri in USA Today

    Primul numar al ziarului USA Today a aparut la 15 septembrie 1982. La 25 de ani de la aparitie, publicatia a decis sa intocmeasca 25 de topuri, publicate din martie pana in septembrie, care sa surprinda istoria vie si colorata a ultimului sfert de veac din Statele Unite.

     

    Exact 25 la patrat sau 625 de evenimente, persoane, carti, ziceri si realizari care ar constitui istoria ultimului sfert de veac reprezinta pariul pe care a mizat cotidianul american USA Today pentru a-si celebra cei 25 de ani de existenta. Un manual de istorie moderna, concentrat, exclusiv american, discutabil si contestabil, dar care nu poate fi ignorat. Printre temele alese se numara tendintele care au schimbat viata de zi cu zi, carti sau filme memorabile, 25 de actiuni care au crescut considerabil, momente memorabile din sport, televiziune sau viata culturala, persoanele care au contat pentru lumea afacerilor, cele mai bune reclame, cele mai mari scandaluri, dar si inventii care au iesit din uz. Este un demers pur jurnalistic, in masura in care jurnalistul este un filtru, un ordonator al lumii in care traieste; multe dintre clasamentele intocmite de jurnalistii americani se aplica si in cazul vechiului continent, ba chiar si Romaniei.

     

    Sa luam chiar primul top publicat de USA Today si care enumera 25 de tendinte care au schimbat lumea. Diversitatea este pe primul loc (creata de valurile de emigranti si de modul in care cultura americana a stiut sa se muleze pe identitatea culturala a nou-venitilor), urmata de egalitatea intre sexe, speranta de viata crescuta, globalizarea si, desigur, incalzirea globala, miscarile minoritatilor sexuale, siguranta cetateanului, interzicerea fumatului in locuri publice si  obezitatea. Pe locul al zecelea apare, interesant, cresterea importantei lui „eu“, generata de tehnologie – telefoane mobile, Internetul, socializarea.

     

    Un top care in Romania ar isca controverse majore ar fi cel al cartilor memorabile publicate in ultimii 25 de ani, pentru ca pe primul lor se situeaza „Harry Potter and the Sorcerer’s Stone“ (1998), iar „Codul lui Da Vinci“ s-a instalat pe locul al treilea. „Versetele Satanice“ ale lui Salman Rushdie au prins locul 15 (la distanta de dieta doctorului Atkins, pe locul 7), iar „Cold Mountain“ (Charles Frazier, 1997) un onorabil loc 23.

     

    Franklin Resources este un fond de investitii ale carui actiuni au crescut cu 64.224% in 25 de ani si care se situeaza pe primul loc in topul celor mai profitabile actiuni. Danaher, o companie ce produce echipamente de masura industriale, nu foarte cunoscuta, s-a situat pe locul al doilea, cu o crestere de 47.913%, iar fondul de investitii Eaton Vance se afla pe locul al treilea, cu 38.444%. Mult mai cunoscute sunt Cisco (locul 5 cu 33.632%), Microsoft (locul 8, cu 29.266%), Dell (locul 15, cu 23.048%), Berkshire Hathaway, vehiculul de investitii al lui Warren Buffett, pe locul 20 cu 19.424% sau motociclistii de la Harley-Davidson, pe locul 25, cu 17.808%.

     

    Bill Gates nu putea rata primul loc in topul celor mai influenti lideri ai lumii afacerilor, urmat, cumva surprinzator, de fostul presedinte al Rezervei Federale Alan Greenspan pe locul al doilea si de Steve Jobs de la Apple pe locul al treilea. La fel de surprinzator sau poate ca nu, Jack Welch, care a dus General Electric de la o valoare de piata de 14 miliarde de dolari la 410 miliarde de dolari, se gaseste abia pe locul 7, dupa fondatorii Google, Larry Page si Sergey Brin (locul 4) sau Herb Kelleher de la Southwest Airlines. Fara comentarii: raposatul Kenneth Lay de la Enron, pe locul 15.

     

    Cu nostalgie, poate cu o urma de regret, se prezinta lista disparutilor din viata si uzul public: masina de scris, discurile de vinil, indigoul, casetele video, benzina cu plumb, telefoanele cu disc, formatiile rock cu pletosi, radioul cu tranzistori, Michael Jackson. La acelasi capitol, pe locul al treilea se gaseste amenintarea sovietica.

     

    Telefonul mobil este marea inventie a ultimului sfert de veac, urmat de laptop, BlackBerry, cardul de credit, DVD, acumulatorii cu litiu, iPod, camerele foto digitale, televizoarele cu ecran plat si restul minunilor tehnologice care au insotit omul modern. Popcornul de pregatit la microunde, incaltarile sport speciale, tranzactionarea de actiuni online si barurile karaoke figureaza si ele printre inventiile cu popularitate.

     

    Patriotismul asaza „Let’s roll“, replica rostita de Todd Beamer la 11 septembrie 2001 la bordul zborului 93, pe primul loc in topul replicilor faimoase; pe locul al doilea se situeaza indemnul fostului presedinte Reagan rostit la 12 iunie 1987, de a darama Cortina de Fier: „Mr. Gorbachev, tear down this wall!“.

     

    Topul masinilor din ultimii 25 de ani este condus de Toyota Camry din 1992, iar pe locul al treilea se afla hibridul Prius. Fordul Explorer din 1991 se situeaza pe locul al doilea, pentru ca este masina care a declansat nebunia SUV. Greu de crezut, dar minuscula Yugo, produsa in fosta Iugoslavie, ajunsa in SUA in 1986 si vanduta cu 3.990 de dolari bucata, se afla pe locul 17.

     

    USA Today este cea mai difuzata publicatie din Statele Unite, cu o medie de 2,25 de milioane de exemplare zilnic si se claseaza pe locul al treilea in randul publicatiilor de limba engleza, dupa The Times of India si tabloidul britanic The Sun. Spunem difuzat si nu vandut, pentru ca USA Today este distribuit pe linii aeriene, in aeroporturi sau hoteluri. Ziarul, care nu apare in weekend, a avut de la inceput ambitia de a se plasa drept o publicatie nationala, pe o piata dominata de lideri regionali.

     

    USA Today este creatia Gannett Company, fondata in 1906 si care a realizat in 2005 venituri de 7,6 mld. dolari. Alte titluri din portofoliul Gannett sunt USA Weekend, The Arizona Republic, The Indianapolis Star, The DesMoines Register, The Honolulu Advertiser si The Detroit Free Press.

  • De unde au plecat

    An

    Nr. de exemplare vandute

    1982

    362.900

    1984

    1.247.079

    1990

    1.843.343

    1994

    2.026.109

    2000

    2.284.024

    2004

    2.339.919

     

    Sursa: compania

  • Steve Jobs cel adevarat

    O stire de saptamana trecuta din presa americana spunea ca „Steve Jobs cel adevarat“ a prezentat la Cupertino, sediul central al Apple, niste versiuni noi ale computerelor iMac din aluminiu si sticla. Ironia era imensa: Steve Jobs trebuia deci deosebit de „falsul Steve Jobs“, bloggerul a carui celebritate a ajuns deja periculos de aproape de cea a modelului sau parodiat.


    Misterul in care a fost invaluit timp de peste un an blogul Secret Diary of Steve Jobs si autorul acestuia a fost elucidat saptamana trecuta. Autorul jurnalului online este Daniel Lyons, un editor al revistei Forbes, deconspirat de un ziarist de la New York Times. „Jurnalistul de la New York Times n-a avut oare altceva mai bun de facut?“, comenta cineva pe blogul tehnologic TechCrunch.


    „Unii se simt bine daca strica placerea altora sau probabil ca urmaresc faima si nu mai vad nimic altceva in jur“, mai spunea respectivul, convins ca jurnalul secret al lui Steve Jobs va inceta acum sa mai prezinte interes pentru vizitatori, al caror numar a ajuns la 700.000 numai in ultima luna.


    Michael Arrington, editorul TechCrunch, a scris la randul sau ca atuul cel mai mare al autorului Fake Steve Jobs (fakesteve.blogspot.com) a fost tocmai faptul ca reusise sa-si pastreze anonimatul. Speculatiile din ultimele 14 luni pe marginea identitatii persoanei care si-a asumat numele omului de afaceri Steve Jobs si care a satirizat nenumarati directori din industria IT, jurnalisti, companii si fonduri de investitii au mers foarte departe. Bill Gates, fondatorul Microsoft, cel mai mare producator de software din lume si concurent Apple pe anumite segmente, a fost si el suspectat ca s-ar afla in spatele blogului, desi a declarat ca este doar un cititor ocazional.


    Pe lista posibililor autori s-au numarat si multi jurnalisti, printre care Leander Kahney de la revista lunara Wired, Eris Savitz de la Barron’s sau Andy Ihnatko de la Chicago Sun-Times.


    Cea mai vehiculata presupunere a fost ca bloggerul care scrie jurnalul secret al lui Steve Jobs este chiar unul dintre angajatii Apple. Mai exact Jack Miller, bloggerul care se ocupa de „As the Apple Turns“, site abandonat in urma cu doi ani, dar care inca mai exista pe Internet.


    Dar interesul utilizatorilor pentru Secret Diary of Steve Jobs a fost cel mai mult alimentat de ideea ca in spatele articolelor publicate ar putea fi chiar Jobs, care ar incearca sa atraga atentia printr-un astfel de artificiu. De altfel, directorul executiv al Apple este renumit pentru misterul cu care reuseste sa invaluie fiecare nou produs pe care urmeaza sa-l lanseze, cel mai recent exemplu fiind telefonul mobil iPhone, despre care s-a speculat mult timp inainte de lansarea oficiala.


    Nimeni nu s-a gandit ca autorul ar putea fi Daniel Lyons (46 de ani), unul dintre editorii revistei Forbes, cu toate ca multe indicii duceau in aceasta directie. De exemplu, faptul ca Forbes a scapat mereu de criticile lui Fake Steve Jobs sau ca tonul folosit pe blog intr-un articol despre sistemul de operare Linux seamana tare cu cel adoptat de Lyons intr-un material publicat in revista despre aplicatiile software gratuite. Iar blogul personal al editorului de la Forbes, numit Floating Point, seamana foarte mult cu cel al lui Fake Steve Jobs.

    „Sunt surprins ca identitatea mea a ramas ascunsa atat de mult timp“, i-a raspuns Lyons complice unui jurnalist care l-a sunat. „Nu ma pricep chiar asa de bine sa tin un secret. Tocmai de asta, asteptam acest telefon de cateva luni deja.“


    Daniel Lyons scrie si editeaza materiale din domeniul tehnologiei pentru Forbes de noua ani si este autorul a doua carti de fictiune, cea mai recenta fiind „Dog Days“, publicata in 1998. Lyons a anuntat ca in octombrie va lansa o nuvela satirica, scrisa tot sub identitatea falsului Steve Jobs – „Options: The Secret Life of Steve Jobs, a Parody“, in care vor fi prezentate situatii imaginare despre cum isi conduce Jobs compania, la sfaturile nepotrivite ale prietenilor sai Larry Ellison (directorul executiv al Oracle), Bono (solistul trupei U2) si ale politicianului democrat Al Gore.


    Ideea parodiei de blog i-a venit lui Daniel Lyons dupa ce a remarcat ca un grup restrans de directori executivi din marile companii americane si-au facut bloguri pentru a atrage atentia presei, dar limbajul folosit de ei acolo era foarte formal.


    „M-am gandit ca ar fi interesant ca un blog de CEO sa fie scris intr-un mod mai relaxat si sa reflecte exact ceea ce gandesc managerii“, explica Lyons. L-a ales pe Steve Jobs drept model de parodiat dupa mai multe incercari, pentru ca nu se putea decide asupra unui personaj suficient de „colorat“.

    Editorul de la Forbes sustine ca nu a vorbit niciodata cu Jobs, nu a scris pana acum vreun material despre Apple si nici nu are contacte in cadrul companiei care sa-i fi alimentat pana acum articolele cu informatii. „Tot ce am aflat despre companie si despre Jobs am aflat din carti si biografii. Iar dupa un timp, am devenit dependent de acest blog.“


    In ceea ce-l priveste, Steve Jobs sustine ca s-a numarat printre cititori. „Articolele publicate pe Secret Diary of Steve Jobs mi se par de-a dreptul amuzante“, spunea recent Jobs la conferinta All Things Digital a publicatiei Wall Street Journal. Iar fiica sa, Lisa, i-a scris un e-mail bloggerului anonim, spunandu-i ca „nu aduci deloc cu tatal meu, dar blogul este hilar“.


    Pe blog, Lyons a adoptat un stil unitar, usor pompos si anumite epitete specifice fiecarui personaj. De exemplu, pe Bill Gates il numea „Beastmaster“, iar pe Steve Ballmer, CEO al Microsoft, il numea „Uncle Fester“, dupa personajul din Familia Adams. Eric Schmidt, directorul executiv al Google, era poreclit „Squirrel Boy“ (Veveritoiul), in timp ce Jonathan Schwartz, CEO la Sun Microsystems, a fost numit „My Little Pony“ (calutul de jucarie cunoscut de toti copiii americani). Foarte des folosea cuvantul „anyhoo“, care provine de fapt de la „anyhow“ (oricum), dar care in aceasta varianta face trimitere catre Yahoo!


    Acum ca toata povestea a iesit la lumina, cei de la Forbes au in plan sa mute blogul Secret Diary of Steve Jobs pe site-ul revistei, incepand cu luna septembrie, si sa-l continue acolo. Poate si cu scandalurile aferente: intrebat daca se gandeste ca ar putea fi tras acum la raspundere pentru anumite articole publicate pe blog, Daniel Lyons a raspuns categoric ca da. Putin probabil insa ca vreunul dintre personajele satirizate sa intenteze proces in justitie pentru cele scrise pe blog.


    Cat despre eroul parodiei, Steve Jobs, poate ca el va gusta si pe mai departe publicitatea creata, chit ca blogul l-a ridiculizat pana acum cat se poate – in afara de Secret Diary… exista inca doua bloguri ale lui Fake Steve Jobs – captions-fakesteve.blogspot.com, cu caricaturi si poze trucate ale lui Jobs, Bill Gates si alti eroi preferati ai lui Lyons, si iamnotstevejobs.blogspot. com, cu alte insemnari, ca de pilda una in care falsul Jobs sustine ca a stat in cap si asta i-a stimulat creativitatea.


    Caci acesta e obiectul principal al ironiei lui Lyons – cultura corporatista bazata americana a momentului, intemeiata pe tot soiul de sfaturi new-age (Jobs e prezentat ca un cunoscator de zen, feng shui, budism) si pe un orgoliu cu totul exacerbat (insemnarea din 29 iunie, despre lansarea iPhone, sustine ca „astazi facem istorie, astazi schimbam lumea“ si se adreseaza fanilor Apple cu „iubiti credinciosi“, adaugand: „sunt mandru ca am inventat iPhone si l-am daruit lumii. Adoratia voastra, intr-un fel, ma face umil, dar in alt fel nu“).


    Indiscutabil, lui Steve Jobs „cel adevarat“ ii va lua probabil mult pentru a-si disocia imaginea de caricatura absoluta din prezentarea de pe blog: „Imi plac obiectele frumoase. Ador sa le creez. Persoanele negative ma supara.“

  • Jocul mastilor

    De 14 luni, un blog numit „Jurnalul secret al lui Steve Jobs“ atrage sute de mii de cititori si starneste numeroase speculatii privind adevarata identitate a autorului. Pana la urma, ceea ce l-a dat de gol a fost tocmai blogul semnat cu numele sau real. Stilul e omul.

     

    De ce multi oameni nu semneaza in Internet cu numele lor real? Iata un subiect care a starnit multe dezbateri, atat in forumuri publice virtuale cat si in medii mult mai academice. Opiniile pe care le-am intalnit variaza de la condamnarea transanta a anonimatului sau a folosirii pseudonimelor (fara prea multa grija in a distinge intre cele doua situatii) pana la acceptarea jocului identitatilor ca fiind oarecum specific mediului virtual, unde chiar si numele real din cartea de identitate este tratat de partenerii de conversatie tot ca un „nickname“, ca o porecla. In ce ma priveste, ma incanta acest joc al mastilor, in care corporalitatea fiind eludata – si, odata cu ea, toate formele comunicarii non-verbale – persoana ajunge sa fie definita exclusiv prin ideile si stilul exprimarii. Desigur, ascunderea in spatele anonimatului sau a unei false identitati pentru a vehicula injurii sau calomnii este la fel de condamnabila ca oriunde altundeva, insa pseudonimele din Net nu sunt, de obicei, nici false identitati si nici anonimat, ci tind sa se comporte ca niste branduri, ca niste marci mai usor de retinut si chiar mai expresive decat un nume. Avatarul (simbolul grafic asociat unui utilizator in multe spatii publice) contribuie si el la crearea unei identitati pe care persoana din spatele ei nu doar ca si-o asuma, ci chiar doreste s-o afirme, sa-i confere o anume coerenta.

     

    Mai este, desigur, imensa tentatie a internetului ca spatiu al experimentului si al jocului. Istoria retelei este bogata in povesti bazate pe identitati alunecoase. Prin 1995 a aparut in grupurile de discutii gazduite de revista Wired un personaj care semna Marshall McLuhan si care dezvolta un discurs in spiritul si in stilul ganditorului canadian (care a incetat din viata in 1980), atat de spumos incat redactorul-sef al prestigioasei reviste i-a luat un interviu, fara insa a-i afla niciodata adevarata identitate. Anul trecut a starnit senzatie povestea „fetei singuratice“ (lonelygirl15) care-si zicea Bree in celebra serie de filme postate pe YouTube, atragand sute de mii de spectatori. Pana la urma, identitatea ei si a creatorilor acestui inedit happening a iesit la lumina, datorita perseverentei unui grup de internauti, care la randul lor s-au jucat de-a detectivii in retea.

     

    Cea mai recenta istorie din aceasta zona se refera la un blog numit „Jurnalul secret al lui Steve Jobs“, care a devenit unul din punctele de atractie ale blogosferei pentru multi dintre pasionatii noilor tehnologii, indiferent daca erau sau nu fanii companiei Apple. Desi ilustrat cu poza si datele biografice ale sefului companiei Apple, adresa din internet – fakesteve.blogspot.com – era un indiciu clar ca este vorba de o pastisa. Si totusi, stilul si detaliile privind compania din Cupertino si industria IT in general i-au indemnat pe multi sa creada ca e vorba de un personaj influent, poate chiar Steve Jobs in persoana… In ultima luna, blogul a avut peste 700.000 de vizitatori, iar autorul primea circa 50 de mesaje pe zi. Mai mult, blogul a ajuns sa fie referit de publicatii cat se poate de serioase, cum ar fi BusinessWeek, Forbes, Der Spiegel sau CNET, iar Business2.0 l-a considerat pe pretinsul Jobs printre „Cei 50 care conteaza acum“.

     

    Valul de speculatii privind adevarata identitate a enigmaticului personaj s-a oprit doar pe 5 august, cand Brad Stone – corespondent al ziarului New York Times – a reusit sa-l identifice pe falsul Steve in persoana lui Daniel Lyons, redactor principal pe domeniul tehnologiei la revista Forbes. Lyons este si autor a doua carti de fictiune, experienta sa scriitoriceasca fiindu-i cu siguranta de folos in imitarea stilului savuros al sefului de la Apple. Blogul a fost in functiune mai mult de un an, iar printre cititorii sai s-au numarat multe nume mari ale industriei, printre care si Bill Gates si chiar adevaratul Jobs, care a recunoscut ca l-a gasit amuzant. Falsul Steve marturiseste ca a incercat sa abandoneze jocul, dar numerosi cititori ii cereau sa continue si ca a devenit ingrijorat cand chiar editorul revistei Forbes, Richard Karlgaard, a intrat in caruselul speculatiilor, angajandu-se chiar sa ofere cel mai scump model de iPod primului care-l va identifica pe autor. Cand a aflat despre cine e vorba, a declarat: „Cred ca este cea mai stralucita caricatura a unei parti importante a culturii americane. Suntem mandri ca este unul de-ai nostri“.

  • Investiti aici

    Saptamana trecuta a avut loc una dintre cele mai agresive tentative de manipulare a bursei prin mesaje e-mail nesolicitate continand sfaturi pentru investitii.

     

    Mecanismul numit „pump-and-dump“ e deja cunoscut. Mai multe persoane se asociaza si cumpara titlurile unei companii listate la bursa, de regula una care nu trece prin cea mai buna perioada si ale carei actiuni sunt ieftine. Grupul trimite ulterior sute de mii de e-mail-uri in care destinatarilor li se spune ca actiunile vor creste pentru ca sunt subevaluate, dand impresia ca sunt reprezentantii de buna credinta ai uneia dintre casele de brokeraj sau publicatiile economice care obisnuiesc sa ofere sfaturi pentru investitii in titlurile listate. Pentru ca numarul destinatarilor este foarte mare, chiar daca doar o mica parte a lor urmeaza sfatul, e suficient pentru a crea o cerere artificiala pe bursa si deci a creste pretul actiunilor. Evident, la scurt timp, spammerii isi vand actiunile cumparate la preturi mici si obtin profituri din manipularea bursei. La fel s-a intamplat si in data de 8 august, doar ca anvergura procedeului a fost atat de mare, incat nivelul de mesaje nesolicitate primite la nivel global a crescut cu 30%, estimeaza cei de la Sophos Labs, o companie care realizeaza produse de protectie impotriva mesajelor spam. Expertii de la Sophos Labs au detectat 500 de milioane de e-mail-uri continand sfaturi de a investi in Prime Time Stores, o companie obscura altfel pe bursele americane. Comisia pentru Bursa si Valori Mobiliare, organismul care reglementeaza piata americana de capital, estima in luna martie ca numarul mesajelor de acest fel atinge saptamanal 100 de milioane. Foarte posibil si persoane din Romania au primit mail-uri din aceasta campanie. Mesajul citeaza un comunicat de presa care anunta deschiderea unor noi magazine Prime Time Stores in Puerto Rico.

     

    „Imaginati-va cum ar fi fost sa cumparati o franciza Wal-Mart in Mexic chiar in momentul cand si-a deschis portile. Grabiti-va, aceste actiuni vor urca rapid acum, atentie la data de 8 august“, spunea e-mail-ul. Prime Time Stores, care este si francizorul lantului de magazine 7-Eleven in Puerto Rico, nu a comentat daca este implicata in acesta campanie sau nu. In final, actiunile Prime Time Stores au urcat cu 30% intr-o singura zi, pentru ca imediat sa inceapa sa coboare. Cativa baieti destepti au castigat insa 3.000 de dolari la fiecare 10.000 investiti in doar 24 de ore.

  • Allegro (ma non troppo)

    Pe cel mai nou site de comert online din Romania, vanzator poate fi oricine si marfa poate fi orice. Conditia e ca in sapte tari sa existe macar un cumparator.

     

    Aukro este pentru Europa de Est ceea ce reprezinta eBay pentru Statele Unite. Alaturi de Romania, reteaua de site-uri de licitatii a companiei QXL este prezenta in Polonia cu brandul Allegro – de la care a si pornit toata afacerea, in Cehia, Rusia, Ucraina si Bulgaria sub numele Aukro, iar in Ungaria cu TeszVesz. In oricare dintre aceste tari, QXL este lider de piata intre site-urile de licitatii. E drept insa ca eBay este prezent doar in Polonia, pentru ca celelalte piete nu au prezentat pana acum un interes foarte mare pentru gigantul american.

     

    De putin timp, site-ul Aukro a fost lansat si in Romania, cu avantajul – fata de site-uri cum este Okazii.ro – dat de faptul ca permite si intermedierea de exporturi sau importuri. Contul de utilizator din Romania, necesar pentru a intra intr-o tranzactie pe site, este valabil in oricare alt site din grupul regional. Evident, aceasta nu inseamna ca exporturile realizate astfel vor influenta balanta comerciala; site-urile de acest fel sunt pentru micii comercianti sau pentru oameni obisnuiti care vor sa vanda cate ceva de prin casa, nou sau la mana a doua.

     

    Momentan, nici vanzatorii si nici cumparatorii nu s-au inghesuit in magazinul online, dar la nivel european exista 7 milioane de utilizatori inregistrati, lor adaugandu-li-se un altul nou la fiecare 16 secunde, dupa estimarile QXL. „Ne vom concentra pe cresterea numarului de clienti si in acest sens suntem gata sa investim mult in marketing, servicii pentru clienti si instrumente securizate de tranzactionare“, a declarat Michal Klar, directorul pentru operatiuni internationale al QXL si project manager pentru Romania. El adauga ca se asteapta ca, dupa ce romanii se vor obisnui cu site-urile de licitatii, cresterea valorica a pietei sa fie de cel putin 100% pe an.

     

    Resursele despre care Klar spune ca ar putea fi investite exista: QXL este listata la bursa din Londra si are o capitalizare bursiera de 600 de milioane de euro. Iar actionarii QXL, fondurile de investitii Wouwer si Tiger Global Management, sunt cele care detin recordul pana acum din punctul de vedere al valorii achizitiilor in online-ul romanesc. In acest an au preluat participatii la companiile Neogen si eJobs contra a 10 milioane de euro.

     

    Site-ul este in varianta beta pentru cel putin inca cateva saptamani, perioada in care Aukro asteapta feedback-ul utilizatorilor pentru a adapta serviciul. Si spre deosebire de restul tarilor unde functioneaza, vanzatorii nu trebuie momentan sa plateasca vreun comision.