BusinessMagazin

Blog

  • Tehnologie In EXCES

    Scena de la Consumer Electronics Show (CES) a fost, de-a lungul anilor, martora lansarii pe piata a unora dintre cele mai cunoscute echipamente din istoria digitala a lumii. Nimeni nu se asteapta la altceva pentru viitor.

    Adevarata minune a tehnicii si obiect venerat pentru calitatile sale de liant social in anii din epoca Ceausescu, cand era singurul substitut al cinematografului liber, videocasetofonul a fost prezentat lumii in premiera la CES, in 1970. Tot acolo, in 1981, si-a facut debutul si CD playerul. Televiziunea de inalta definitie a fost prezentata pentru prima data pe aceeasi scena, in 1998. Iar trei ani mai tarziu, Microsoft isi lansa prima versiune a consolei de jocuri Xbox, unde altundeva decat la CES.

    Probabil si pentru aceste motive, presa si specialistii il numesc „cel mai important targ de electronice din lume“. CES nu s-a dezmintit nici la editia din acest an, recent incheiata la Las Vegas. Promisiunea facuta de mai marii industriei a fost ca 2006 va confirma faptul ca asistam la nasterea unui nou stil de viata, cel digital.

    PC-ul, telefonul mobil si televizorul vor „strange randurile“ si vor comunica mai bine intre ele, pentru ca e-mailurile, muzica, fotografiile si filmele personale sa poata fi accesate oricand, oriunde. Asta promit gigantii online – Google, Yahoo!, Microsoft. Computerele personale vor fi mai bine echipate pentru a face fata cerintelor multimedia ale livingului digital. Ne putem astepta la procesoare mai puternice si mai inteligente, spun producatorii Intel si AMD. Iar gadgeturile asezate in „vitrina“ CES sunt o garantie a faptului ca rezervele de imaginatie ale inginerilor nu se vor epuiza prea curand.

    Google si Yahoo! au anuntat noi servicii prin care vor sa transmita programe TV pe ecranele computerelor si ale telefoanelor mobile. Conceptul este mai mult decat interesant pentru o serie de producatori de echipamente si tehnologii precum Intel sau Nokia, dar si pentru operatorii de telefonie mobila si trusturile media, care s-au aliniat la coada pentru a incheia parteneriate care sa le garanteze ca vor lua si ei parte la noua revolutie digitala.Yahoo!, de pilda, a anuntat in cea de-a treia zi a show-ului de la Las Vegas un nou serviciu, numit „Go“, despre care Financial Times a scris la scurt timp ca este cea mai ambitioasa incercare a unei companii din domeniul Internetului de a folosi televizorul si telefonul mobil pentru a-si atrage clienti. „Go“ (http://go.yahoo.com) este un portal unde utilizatorii Yahoo! care detin telefoane mobile inteligente si televizoare care se pot conecta la PC (tehnologii nu atat de exclusiviste ca acum cativa ani) sunt invitati sa isi configureze setari personalizate pentru a putea accesa intreaga colectie de imagini, clipuri video, muzica, precum si pentru a putea comunica cu prietenii din lista de Yahoo Messenger de pe oricare dintre cele trei aparate: televizor, PC, telefon mobil.

    Lansarea brandului „Go“ pare a fi un atac direct la adresa Microsoft, avand in vedere ca software-ul, continutul si serviciile marca Yahoo! pot fi folosite direct pe desktop-ul computerului, fara a mai fi nevoie de un browser de Internet – piata pe care Microsoft o domina autoritar, al sau Internet Explorer fiind folosit de aproape 90% dintre internauti. In plus, serviciile Yahoo! intra in competitie cu software-ul si serviciile Microsoft, in principal cu platforma Windows Mobile (care se instaleaza pe dispozitive portabile pentru a permite rularea a diverse aplicatii software) si cu versiunea sistemului de operare optimizat pentru consumatorii de multimedia, Windows Media Center.

    Presedintele Yahoo!, Terry S. Semel, co-fondatorul Google, Larry Page, precum si liderul Microsoft, Bill Gates, si-au facut cunoscute viziunile despre viitor in timpul „discursurilor esentiale“ (key-notes), cum sunt numite speech-urile personalitatilor de mare rang din lumea IT-ului, oameni care ies la rampa cu discursuri de maximum doua-trei ori pe an.

    Pe scena CES, presedintele Yahoo! a aratat ca gigantul media pe care il conduce si-a propus sa ofere legatura necesara intre diversele comunitati de oameni si totalitatea echipamentelor electronice pe care acestia le folosesc. O tinta extrem de ambitioasa, insa pentru asta au fost probabil inventate discursurile de la astfel de evenimente – in afara de valoarea pur informativa a prezentarii strategiei marilor jucatori, ele sunt si arme de marketing precum si dopaj spiritual pentru propriii angajati. „La Yahoo!, noi credem ca Internetul nu mai poate fi descris ca o colectie de pagini web sau de servicii si informatii care pot fi accesate numai de pe PC“, a spus Semel. „A devenit o infrastructura si un vehicul de livrare a comunicatiilor si a divertismentului. Miza consta acum in a construi numai echipamente usor de utilizat si compatibile intre ele si cu Internetul“.

    Seful Yahoo! a prezentat si cateva „widget-uri“ – mici programe software care se instaleaza pe PC pentru a face viata internautului mai usoara. Printre ele, un program care afiseaza continutul agendei de contacte, calendarul si rezultatele cautarilor online, precum si un panou lateral asemanator cu „sidebar-ul“ lui Google, de unde poate fi accesata informatia dorita (precum stiri, bloguri, imagini) fara a mai deschide un browser de Internet. Rivalii lui Microsoft se grabesc sa faca anunturi despre noi oferte pentru a lua ochii internautilor in putinul timp care a mai ramas pana cand compania lui Bill Gates va iesi pe piata cu noul sistem de operare, Windows Vista, spun unii analisti. Asteptat in cursul acestui an, noul sistem de operare va oferi functii similare de comunicare si divertisment digital, insa daca consumatorii se obisnuiesc cu programele propuse de Google sau Yahoo!, ar putea urma zile grele pentru Microsoft.

    Aflat la primul sau discurs la CES, Larry Page, cofondatorul Google, a prezentat cea mai noua gaselnita a companiei cu cel mai mare potential inovator din industria IT, cum este considerata de majoritatea analistilor. Este vorba de aceasta data de Video Store (http://video.google.com), un portal web unde oricine isi poate incarca filmulete pe care sa le puna in comun cu oricine altcineva. Cu doua conditii: filmuletele sa indeplineasca anumite standarde etice (fara pornografie, fara violenta extrema etc.) si, de asemenea, cel care le publica online sa detina drepturile de autor. Clipurile video pot avea orice lungime, iar autorii sunt incurajati sa le descrie in cateva cuvinte, pentru a putea fi mai usor regasite ulterior, prin cautari online dupa cuvinte cheie. Clipurile pot fi gratuite, dar autorii pot cere si bani in schimbul download-ului (de unde si denumirea de „store“ – magazin). Tehnologia folosita de Google (streaming) permite vizualizarea filmelor pe masura ce se descarca, astfel ca, daca beneficiati de o conexiune rapida, puteti urmari in conditii bune chiar si filme de mai multe zeci de minute, fara a fi nevoie sa asteptati mai intai ca ele sa se descarce pe computerul propriu.

    Printre primele filme care vor putea fi vizionate contra-cost vor fi unele episoade din seriale de televiziune precum „CSI“ sau „Amazing Race“ (2 dolari pe episod), dar si meciuri de baschet (4 dolari pe meci), pe care Google le va putea publica online in urma unor parteneriate, anuntate tot la CES, cu reteaua de televiziune CBS, cu asociatia organizatoare a campionatului de baschet masculin NBA, cu Sony BMG Music si cu alte organizatii media. Meciurile din NBA vor fi disponibile online la 24 de ore dupa disputarea lor, a spus Page.

    De asemenea, clipurile care pot fi urmarite doar contra-cost vor permite vizionarea primelor 30 de secunde gratuit. Video Store este fara indoiala o replica la succesul fenomenal al magazinului iTunes, unde Apple vinde de zor muzica si, mai nou, clipuri video. Competitia in care se afla cu Apple nu i-a impiedicat insa pe cei de la Google sa permita ca filmele descarcate de pe site-ul lor sa poata fi mutate cu usurinta pe iPod Video sau pe consola Sony PSP, echipamente ale rivalilor. In timpul discursului sau, Page chiar a criticat conflictele pentru impunerea de diverse standarde tehnologice care mai mult tin industria pe loc decat s-o ajute sa avanseze (aluzie, probabil, la razboiul pentru standardul DVD al viitorului intre doua tabere conduse de Sony, respectiv Toshiba).

    Dincolo de previziunile facute de cei doi „tineri“ ai Internetului – Google si Yahoo! – la CES s-a profilat si umbra masiva a celui mai mare fabricant de software din lume. Gigantul Microsoft, reprezentat de fondatorul Bill Gates, nu a epuizat munitia in lupta pentru Internet. Ba dimpotriva, spune Gates, care a prezentat cateva din functiile noi ale sistemului de operare Windows Vista. Pe langa un design mult mai atragator, cu ferestre translucide si panouri de comanda care apar si dispar in functie de nevoile utilizatorului, Vista va prezenta cateva functii prin care muzica, imaginile si filmele vor fi organizate intr-un mod mai grafic si mai usor de urmarit, promite Gates.  „2006 va fi un an esential pentru stilul de viata digital“, a spus el. „Software-ul inseamna putere pentru consumator, dar tot software-ul trebuie sa ofere si simplitate in utilizare“. Gates a mai anuntat ca Microsoft si MTV au ajuns la un acord pentru lansarea unui magazin online de muzica, bazat pe viitoarea versiune a Windows Media Player. Clientii vor avea acces la 100 de radiouri online, cu semnal digital la calitate similara cu a CD-ului, precum si la o baza de date cu 2 milioane de melodii si clipuri video.

    La CES, marii jucatori ai IT-ului mondial au pus pe masa tot ce au avut mai bun. Daca au reusit sau nu sa convinga utilizatorii, ramane de vazut. Insa dincolo de vorbe mari precum „stil de viata digital“, „convergenta tehnologiilor“, „mobilitate absoluta“, anul 2006 ii va aduce probabil pe utilizatori mai aproape de idealul comunicational – acces la informatia personalizata oriunde si oricand. Si, probabil, ii va determina pe cei mai multi dintre ei sa aleaga in care sfera de influenta vor sa-si duca viata de internauti (Google, Microsoft sau Yahoo!), deblocand pozitia de „sah etern“ in care se afla in prezent cei trei „mari“.

  • Laptopul viitorului

    Laptopul se va schimba la fata in anii urmatori, a spus Michael Dell, fondatorul companiei producatoare de computere care ii poarta numele. Drept dovada, el a prezentat si un prototip, cu numele de cod „Greenland“.

    DESIGN: Laptopul vine cu tastatura separata, care se conecteaza fara fire (prin unde radio Bluetooth) la unitatea centrala. Ecranul are o diagonala mai mare decat cele mai multe laptopuri (20 de inci – 51 centimetri), iar unitatea pentru DVD-uri este ultrasubtire.

    DIRECTIE: „Acest prototip demonstreaza faptul ca ne gandim la viitor si nu ne concentram doar pe prezent“, a spus Michael Dell. Laptopul face parte din gama XPS si va fi scos la vanzare candva in cursul acestui an.

  • Avalansa de gadgeturi

    Compania  eMagin  a lansat un vizor 3D, care seamana cu o pereche futurista de ochelari si foloseste doua micro-ecrane pentru a crea o imagine realista. Z800 3Dvisor este destinat gamerilor si are un sistem giroscopic care urmareste miscarile capului jucatorului, permitandu-i acestuia sa „se uite“ in joc. Vizorul va functiona cu majoritatea PC-urilor, dar si cu noua consola Microsoft Xbox 360. eMagin este in negocieri cu Sony si Nintendo pentru a adapta gadgetul ca sa functioneze si pe consolele celor doi producatori. Z800 3Dvisor va fi scos la vanzare in vara acestui an.

    Fara a parasi mediul jocurilor pe calculator, trebuie mentionat si noul mouse laser Logitech G5 cu greutate variabila. „Jucatorii sunt cel mai greu de multumit“, a spus Kate Brinks de la Logitech. „Oamenii care isi cumpara mouse de la noi, il desfac si il modifica pentru a-i creste sau scadea greutatea“. Logitech G5 este raspunsul pentru ei, pentru ca vine cu opt greutati de 1,7 grame si alte opt de 4,5 grame. Greutatile, in forma de disc, sunt din metal si pot fi introduse in opt locasuri ale lui Logitech G5, in functie de preferinte.

    O alta companie, RaySat, a venit cu o solutie ce ofera acces mobil la Internet, produsul lor putand sa transforme orice automobil intr-o antena de acces wireless la Internet (hotspot). SpeedRay 3000 este proiectat sa fie instalat pe acoperisul masinilor, utilizatorul avand acces la televiziune prin satelit si la Internet in banda larga. Totusi, Internetul „pe roti“ nu va fi ieftin, numai prototipul antenei costand 7.000 de dolari. Celestron, o companie care produce telescoape, a lansat un gadget care permite identificarea electronica a sute de corpuri ceresti. SkyScout foloseste tehnologia GPS pentru a determina locatia corpurilor ceresti care apar pe ecran si ii poate spune utilizatorului cu exactitate la ce anume priveste. SkyScout are o baza de date cu peste 6.000 de corpuri ceresti, care poate fi reactualizata prin Internet.

    „Sa zicem ca o noua cometa a fost descoperita. Utilizatorul poate descarca in scurt timp informatiile actualizate de pe site-ul nostru“, a explicat un oficial al Celestron. Pioneer si Samsung au lansat cate un MP3 player cu radio prin satelit, serviciul urmand sa fie oferit de XM Satellite Radio Holdings Inc. Cele doua modele, Pioneer Inno si Samsung XM2go, au marimea unui pachet de carti de joc si se conecteaza printr-un receptor de satelit incorporat la transmisia facuta de XM Satellite. Ele permit si marcarea melodilor ascultate la radio, pentru a putea fi descarcate mai tarziu de pe magazinul virtual Napster, la un pret de un dolar bucata. Cele doua playere vor costa aproximativ 400 de dolari.

    Managementul companiei Kodak, care s-a confruntat anul trecut cu pierderi de cateva sute de milioane de dolari, promite ca in acest an lucrurile se vor schimba. Iar unul din primele semne este si parteneriatul cu Motorola, anuntat la CES. Cele doua companii au anuntat o colaborare pe o perioada de zece ani pentru a implementa camere digitale produse de Kodak pe telefoanele Motorola.

    Reprezentantii celor doua companii sustin ca aceasta colaborare va simplifica si procesul printarii pozelor de pe telefonul mobil, permitandu-le utilizatorilor sa printeze pozele din memoria telefonului direct pe imprimanta de acasa, cele doua aparate comunicand prin unde radio (Bluetooth). Telefoanele cu camera foto Kodak vor aparea la sfarsitul acestui an.

    Revenind la strategia Kodak, este probabil ca managementul companiei sa fi apelat la colaborarea cu Motorola tocmai pentru a nu se aseza impotriva curentului: statisticile arata ca telefoanele mobile cu camera incorporata au devenit o adevarata amenintare pentru producatorii de camere foto dedicate. Totusi, Kodak nu renunta nici la obiectul sau clasic de activitate.

    Pe segmentul camerelor foto dedicate, compania a prezentat la CES o noutate absoluta: camera Easy-Share v-570, dotata cu doua lentile. Una dintre lentile este pentru poze panoramice (wide-angle) si a doua este o lentila standard cu zoom. 

  • Licenta globala

    Daca amendamentul la legislatia dreptului de autor adoptat de curand de Adunarea Nationala va rezista atacurilor, Franta are sansa sa devina o deschizatoare de drumuri catre o noua acceptie a copyright-ului in lumea digitala.

    In seara de 22 decembrie 2005, spre miezul noptii, lucrarile Adunarii Nationale franceze pe marginea modificarii legislatiei privind drepturile de autor au luat o turnura neasteptata. O initiativa legislativa a deputatului UMP Alain Suguenot a fost supusa la vot si adoptata – la un scor strans: 30 contra 28 – ca amendament la articolul care reglementeaza exceptiile privind drepturile exclusive. In principiu, se prevede legalizarea partajarii de continut digital sub copyright atunci cand se face in scopuri necomerciale. Astfel, fisierele descarcate prin popularele retele peer-to-peer de „file-sharing“ capata statutul de copie privata, de uz personal, oarecum similar copiilor xerox pe care le putem face la bibliotecile care ofera acest serviciu.

    Amendamentul a starnit reactii furibunde din partea guvernului Frantei – care recomandase propriilor parlamentari sa respinga amendamentul colegului lor Suguenot. La fel de furiosi au fost si reprezentantii industriei de divertisment, care au facut un lobby sustinut impotriva propunerii legislative. In schimb s-au bucurat cei peste cinci milioane de francezi care folosesc in mod curent serviciile peer-to-peer pentru a descarca muzica si filme, impreuna cu alte cateva sute de milioane de internauti. Desigur, disputa este departe de a fi incheiata, iar chestiunea nu este chiar atat de simpla.

    Amendamentul prevede si o taxa forfetara – numita „licenta globala“ si estimata la 4-7 euro/luna – care sa fie platita furnizorilor de acces Internet (ISP), sumele astfel colectate urmand sa fie distribuite detinatorilor drepturilor printr-o metoda inca neprecizata, dar care ar putea urma modelul practicat in cazul televiziunii prin cablu. Organizatia L’Alliance Public-Artistes insista ca licenta globala sa fie optionala, deoarece nu toti utilizatorii folosesc servicii de partajare a fisierelor (sau nu le folosesc pentru a vehicula continut sub copyright), argumentand ca oricum fraudele vor fi minore de vreme ce utilizatorii vor avea la indemana „optiunea legala“. Pe de alta parte, exista deja un proiect ingenios care prevede o estimare a „ratingului“ materialului distribuit, prin intermediul unei componente aditionale pe care utilizatorii le pot instala in mod voluntar in soft-urile pe care le folosesc. Avantajul ar fi ca astfel ar putea fi remunerati si artistii independenti sau putin cunoscuti. Dincolo de chestiunile juridice si tehnice, evenimentul marcheaza o premiera. Pentru prima data, edificiul copyright-ului de sorginte industriala se clatina sub presiunea noilor realitati pe care le-a facut posibile Internetul.

    Imensa industrie a divertismentului este furioasa si – asa cum s-a intamplat cand au aparut casetofoanele sau video-recorderele – nu pare sa inteleaga ca, de fapt, lovitura pe care o primeste reprezinta un pas inainte, pentru ca mai devreme sau mai tarziu divertismentul va veni prin Retea.

    Dar chiar si pe termen scurt, cateva avantaje sunt evidente. Pe de-o parte, pentru continutul vehiculat prin sistemele de partajare a fisierelor nu incasa nici un cent. Mai bine mai putin decat nimic. Pe de alta parte, se stie ca „pirateria“ actioneaza in buna masura si ca „virus publicitar“ (asa cum s-a intamplat cu multe programe pentru calculator), ceea ce poate stimula vanzarile.

    Ar mai fi de amintit insa si cateva aspecte care se leaga de noua filozofie comerciala a Internetului cunoscuta sub numele de „coada cea lunga“. Pierderile uriase pe care industria de divertisment pretinde ca le sufera din cauza retelelor peer-to-peer sunt departe de realitate. In primul rand pentru ca nu toti cei care descarca un album sau un film l-ar fi cumparat altfel. In al doilea rand, o buna parte din muzica vehiculata prin retelele peer-to-peer este de negasit in magazinele de CD-uri, deoarece este plasata in zona greu vandabila si, in consecinta, nu ajunge pe rafturi. Nu am nici o sansa sa cumpar vechile albume Bjielo Dugme din magazin. Am cautat zadarnic Brel si Brassens in marile magazine din Franta, de Pavlov’s Dog nu parea sa fi auzit nimeni in Anglia, si doar exemplele mele ar putea continua la nesfarsit. Jumatate din muzica lumii nu e de vanzare si, evident, industria muzicala nu incaseaza nici un cent pe ea. Este in schimb in Internet, prin grija aceluiasi public care pare dispus sa plateasca o licenta globala. E mult mai mult decat nimic.

  • Ochiul cinematografului

    In epoca vitezei, timpul necesar pentru a merge la cinema este adesea sacrificat, oamenii ocupati vazandu-se nevoiti sa gaseasca tot felul de alternative.


    Doar doua exemple: DVD-urile inchiriate pentru acasa sau, mai nou, playerele video portabile. Tocmai catre nisa formata din proprietarii de playere portabile s-au orientat si inginerii companiei americane eMagin, producatoare de echipamente de proiectare video utilizate in scop militar si industrial.

    Ei au realizat un dispozitiv digital care aduce la forma cu un plasture de pirat; de fapt, este un miniecran de dimensiunile unei lentile de ochelari obisnuite, care, odata asezat la ochi si conectat prin cablu la playerul iPod video, creeaza impresia ca filmul este urmarit pe un ecran asemanator cu cel de la cinematograf. Cum este posibil? Gadgetul, numit EyeBud 800, proiecteaza imaginile astfel incat, datorita distantei mici fata de ochi, utilizatorul are senzatia ca urmareste filmul pe un ecran cu diagonala de 2,6 metri, asezat la o distanta de 3,65 metri.

    Avantajele fata de cinematografe sunt evidente. Cu EyeBud 800 puteti opri sau derula filmul dupa bunul plac, chiar fara sa scoateti iPod-ul din buzunar, echipamentul fiind dotat cu o telecomanda fara fir, pe baza de acumulatori.

    „Indiferent unde s-ar afla, utilizatorii pot urmari filmele stocate pe iPod Video, pe un ecran foarte mare, comparabil cu cele din cinematografe“, a explicat Gary Jones, presedinte si director executiv eMagin.

    Exista insa „riscul“ sa fiti priviti ciudat de catre cei din jur cand purtati echipamentul pe cap si radeti de glumele din film, ca sa nu mai vorbim de posibilele reactii la vederea unui film horror, au avertizat designerii EyeBud. „De vreme ce echipamentele handsfree cu tehnologie Bluetooth nu mai sunt o raritate si nici nu mai sunt privite atat de ciudat ca la inceput, asa se va intampla si cu EyeBud 800“, este de parere Jones.

    Nu va asteptati insa ca noul echipament sa fie doar un accesoriu ieftin pentru playerul iPod Video, asa cum sunt, de exemplu, carcasele de protectie sau suportul pentru atasat aparatul pe brat.

    EyeBud costa 600 de dolari, adica cu 200 de dolari mai mult decat modelul iPod video cu capacitate de stocare de 60 GB. Echipamentul va fi lansat comercial in prima jumatate a anului, conform oficialilor companiei producatoare. 

  • Businessman in blogosfera

    Cunoscut mai degraba ca o metoda de relaxare si, eventual, de a-i tine pe prieteni la curent cu ultimele noutati din viata personala, blogul se poate insa transforma intr-un business profitabil.

    In ultimii trei ani, blogurile (jurnale personale online) au explodat si au generat venituri de peste 800 de milioane de dolari. Secretul pentru a directiona macar o parte din acesti bani in contul dumneavoastra este sa lansati cat mai repede propriul blog, insa – atentie! – este foarte important modul in care pregatiti acest pas. Pentru a castiga bani din publicarea de bloguri, este bine sa va orientati catre o nisa neexplorata inca. Acesta este doar unul dintre sfaturile publicate pe site-ul BloggerBusiness.com, o pagina unde puteti afla cateva indicii de baza despre pasii care trebuie facuti pentru a incepe o afacere cu un blog.

    Insa, cum inclusiv acest site este o afacere, sfaturile nu sunt gratis. Ele au fost colectionate intr-o carte electronica – „BloggerBusiness.Com – Ghidul complet pentru crearea unui blog de succes si metodele pentru a obtine profit“, care poate fi comandata pe site. CD-ul costa 25 de dolari, insa pentru clientii din afara Statelor Unite autorii site-ului recomanda varianta descarcarii online a cartii, pentru a elimina costurile legate de transport, astfel ca pretul scade la 20 de dolari.

    Pe site puteti consulta un mini-cuprins al ghidului, pentru a va face o idee despre genul de sfaturi pe care il contine. Printre ele se numara „cum sa gasesti sau sa creezi o nisa de piata pentru blogul tau“, „investitia necesara pentru pornirea unui blog cu tenta comerciala“, „cinci unelte online gratuite pentru a creste popularitatea blogului“, „publicarea de fisiere audio si video pentru a face site-ul mai atractiv“.

    Utilizatorilor care cumpara cartea online li se va oferi si acces la o lista de discutii (forum) timp de un an, unde vor putea pune in comun experientele din blogosfera cu alti proprietari de bloguri comerciale.

    In sectiunea de intrebari si raspunsuri sunt atacate cateva subiecte fierbinti din lumea bloggerilor. „Trebuie sa imi fac griji ca pe Internet apar prea multe bloguri si devine dificil sa mai obtii profit?“, suna o intrebare. „Cu siguranta nu, cel putin daca va orientati catre un blog de nisa, pentru ca piata mondiala este uriasa si probabil nu va fi saturata niciodata“, raspund cei de la BloggerBusiness. Cat despre intrebarea „ce-i doare“ pe majoritatea utilizatorilor – „Cati bani pot sa castig publicand un blog?“, raspunsul este „Nu exista o limita anume. Unii bloggeri obtin 20.000 de dolari pe an, dar exista si antreprenori, clienti ai BloggerBusiness.com, care castiga pana la 85.000 de dolari pe an“.

    Fie ca sumele avansate de BloggerBusiness.com sunt reale sau nu, este clar ca blogul personal poate deveni o afacere interesanta. Una din conditii este mentionata tot pe acest site: „Unelte ajutatoare exista peste tot pe Internet, insa timpul, energia si pasiunea investite depind doar de dumneavoastra“.

  • Calvarul caloriilor

    „Sa te feresti de carbohidrati“, „Sa nu mananci carne rosie“, „Sa nu te atingi de fast-food“. Sunt doar cateva dintre „poruncile“ pe care adeptii regimurilor alimentare le urmeaza fara ezitare. Mai ales cand acestea sunt „propovaduite“ in paginile unui best-seller cu titlul „Ce ar manca Iisus?“.

    Atkins, South Beach si Zone au ajuns adevarate imperii, bazandu-se pe loialitatea legiunilor de discipoli disciplinati pentru care regimul disociat sau dieta mediteraneeana au devenit sisteme dupa care isi conduc viata.

    Prin urmare, nici 2006 nu putea sa inceapa fara prefigurarea unor diete-vedeta, lansate, ca de obicei, de americani, si care isi vor croi drum, cel putin o parte dintre ele, si spre Europa. „How the Rich Get Thin“ se prefigureaza a fi exceptia, in sensul ca e putin probabil ca europenii sa fie interesati de o dieta care propovaduieste exclusiv obiceiurile alimentare ale milionarilor din Manhattan. Autoarea, Jana Klauer, mizeaza pe fascinatia americanilor fata de stilul fabulos de viata al rezidentilor din Park Avenue, care, afirma ea, isi mentin silueta perfecta consumand proteine, legume si produse lactate, insa elimina din meniu cerealele.

    Cartea are sanse sa faca valuri in New York, avand in vedere ca mentioneaza o sumedenie de celebritati locale. Pe de alta parte, Klauer nu sufla o vorba despre strategia secreta folosita de newyorkezii bogati pentru a ramane mereu tineri si zvelti: chirurgia estetica.

    Un alt sistem nou care se bazeaza pe numele unei zone faimoase este Dieta Sonoma („The Sonoma Diet) – dupa succesul dietei South Beach (denumita dupa legendarele plaje din Florida) a venit si randul regiunii viticole din California. Cei care se asteapta la o dieta bazata pe struguri, must si vin vor fi insa dezamagiti, pentru ca autoarea, Connie Guttersen, nu face altceva decat sa puna alta palarie pe vechea si verificata dieta mediteraneeana – carne slaba, ulei de masline, legume si fructe. La aceste precepte se reduce intelepciunea dietei Sonoma, desi autoarea are un doctorat in nutritie.

    Dar vedeta anului este cu siguranta dieta aromelor – „The Flavor Point Diet“. Nu pentru ca ar fi lansat o teorie revolutionara sau pentru ca a descoperit taina unei vieti zvelte. Dar rationamentul autorului David Katz este atat de fantezist si de lipsit de orice fundament logic incat, cu siguranta, aberatiile sale vor propulsa volumul in topul best-seller-urilor. Katz, de altfel seful respectatului Yale Prevention Research Center, e de parere ca oamenii care gusta mai multe arome mananca mai mult decat cei care se limiteaza la un set de cateva gusturi. „Varietatea aromelor stimuleaza centrul nervos al apetitului, iar repetitia aromelor ii incetineste activitatea. Puteti consuma o varietate mare de arome in timp, dar daca sunt cosumate intr-un interval scurt, centrul apetitului devine hiperactiv. Ca sa pierdeti din greutate fara sa va fie foame trebuie sa va organizati mesele si gustarile in functie de arome“, scrie Katz.

    Cartea include chiar si un plan, cu exemple despre cum ar trebui programate mesele – mai precis, fiecare zi trebuie organizata in jurul unei singure arome: ziua mararului, ziua ciupercilor, ziua cepei sau a ardeilor. Expertii nutritionisti au condamnat deja rationamentele cartii, insa admit ca retetele culinare sunt reusite. La po-lul opus se afla noul volum lansat de corporatia Weight Watchers („Weight Watchers Family Power: 5 Simple Rules for a Healthy Weight Home“), care promite ca va ajuta familiile sa slabeasca impreuna. Cartea nu ofera retete fanteziste pentru a-si motiva adeptii, ci se bazeaza pe reguli simple: reducerea timpului alocat televizorului si computerului, introducerea exercitiilor fizice in programul zilnic si consumarea de alimente nutritive. Desi pare floare la ureche, orice parinte de adolescent e constient ca a incerca sa-i tai odraslei programul  TV, timpul de jocuri sau Net si ratia de fast-food este o tentativa la fel de realista ca si efectele speciale din „Misiune Imposibila“.

    „The Supermarket Diet“ e, dupa cum arata si numele, o carte care nu ofera retete de regim alcatuite din ingrediente exotice, care nu se gasesc niciodata in magazinele normale. Toate alimentele sunt disponibile in orice magazin, desi probabil ca alergatura dupa mirodenii si legume despre care nu a mai auzit nimeni ajuta la pierderea a cateva kilograme. Pe langa retete simple, „The Supermarket Diet“ ofera si trei planuri de bataie – dieta spartana de 1.200 de calorii zilnic, cea pe termen lung (1.500 calorii) si cea de mentinere (1.800 de calorii).

    In fine, un clasic in materie de diete, care face furori de circa doi ani si care pare a avea un viitor asigurat este „Ce-ar manca Iisus?“ („What Would Jesus Eat?: The Ultimate Program for Eating Well, Feeling Great, and Living Longer“). Autorul, Dr. Don Colbert, a studiat Biblia pentru a descoperi ce anume manca Iisus si ar trebui, prin urmare, sa mancam si noi, ridicand astfel nutritia la nivel religios si teologic. Desi a luat-o pe alt drum, Colbert a ajuns si el la dieta mediteraneeana, descoperind ca Iisus consuma peste, paine, miere si bea vin cu moderatie. Extinzand cercetarea la obiceiurile nutritioniste ale poporului evreu, autorul mai adauga si carnea de vita, de oaie si de capra, legumele, cerealele, fructele si uleiul de masline. Interzise ar fi carnea de porc si, spre disperarea oamenilor moderni, toate vietatile marine care nu au solzi si inotatoare, mai precis fructele de mare. Atat prima carte a doctorului Colbert, cat si cartea de bucate care i-a urmat („The What Would Jesus Eat Cookbook“) au devenit best-seller-uri, avand in vedere ca impun un exemplu pe care majoritatea oamenilor il socotesc demn de urmat.

    Pe de alta parte, unii teologi nu sunt de acord cu preceptele lui Colbert, avand in vedere ca Iisus a accentuat ca nu exista mancare curata sau necurata, si ca nu ceea ce intra in gura omului ii face rau, ci ceea ce iese. „Nu cred ca Iisus ar ridica vreodata aceasta problema si nici nu cred ca ar fi multumit ca ii atribuim aceste liste, avand in vedere ca El S-a preocupat de probleme mult mai grave“, spune T. David Gordon, profesor universitar de religie. Fie ca arboreaza un drapel religios sau se bazeaza pe fascinatia omului normal pentru vedete, cartile de diete ofera, la un pret destul de piperat, un sfat care e, la urma urmei, la indemana oricui: „mananca rational“.

  • Visul american al micilor afaceri

    Printr-o ciudata si amuzanta coincidenta, exista un Michael Gerber, nascut in 1969, autor al unei parodii celebre – „Barry Trotter“ (dupa Harry Potter) si un Michael E. Gerber, un vizionar al business-ului, cu vreo douazeci de ani mai in varsta decat tizul sau.

    Daca cel dintai este un hatru, istet si pus pe sotii (dintre care unele, nu putine, cu gust indoielnic), cel de-al doilea provoaca demistificari cu un fond cat se poate de grav, este un pragmatic care ne invata sensul optimismului bine temperat si care ne face sa redescoperim, dincolo de prejudecati si de locuri comune, modalitatile concrete prin care poate fi edificata o afacere de succes. Indelungata lui experienta in si in preajma mediilor de afaceri, datele statistice recoltate si indosariate, sistematizarea informatiilor privitoare la mentalitatile intreprinzatorilor vs. comandamentele pietei si ale timpului nostru s-au adunat intr-un veritabil manual de management, numit The Entrepreneur Myth, sau, mai pe scurt si in spiritul vremurilor, E-myth.

    Contrazicand concluzia, larg raspandita in spatiul SUA, potrivit careia afacerile mici sunt pornite de  intreprinzatori care-si risca banii pentru a obtine un profit, M. E. Gerber isi demareaza demonstratia afirmand transant ca oamenii care pornesc o afacere au foarte putin de-a face cu spiritul intreprinzator si ca acest mit (sau „credinta eronata“, in terminologia autorului) este factorul cel mai important pentru ritmul devastator al falimentelor micilor afaceri in zilele noastre. El porneste de la o poveste cu halou eroic si sustine ca in mentalul colectiv american „figura intreprinzatorului tipic si muncile lui Hercule se asociaza intotdeauna: un barbat sau o femeie infruntand stihiile, sfidand cu curaj greutati insurmontabile, escaladand peretii verticali ai unor stanci  inselatoare etc. etc“.

    Ei bine, desi exista asemenea oameni, ei sunt foarte rari. De ce? Pentru ca celor mai multi dintre ei le lipseste viziunea si pentru ca atractia pentru escalade se transforma cel mai adesea in frica de inaltimi. Lui Gerber nu ii este insa frica de povesti, ci doar de cele care distorsioneaza realitatea. Nu intamplator, volumul sau continua (pe tonul sfatos al omului care spune basme) cu povesti adevarate (de la debuturile afacerii MacDonald la evolutia General Motors), care explica, plastic si limpede, ce este o afacere la cheie, ce inseamna o franciza, care sunt treptele de dezvoltare ale unei afaceri, care sunt, in functie de imprejurari, cele mai potrivite strategii de management sau de personal. Schimbandu-ne pe noi insine (iar nu dificila lume din afara) prin aceasta carte, care este nu numai o reteta de succes, ci „o chemare la arme“ (in care, evident, armele sunt cele ale invataturii, iar nu ale bataliei in camp deschis), putem reinvia visul american al micilor afaceri profitabile, dezbarate de mituri false si de haos.

    Michael E. Gerber,
    Mitul IntreprinzAtoruluui, Editura Amaltea, BucureSti 2005

     

  • Leul, vrajitoarea si publicitatea

    Daca efortul publicitar din jurul filmului „Cronicile din Narnia“ v-a facut sa-l considerati un film de calibrul seriei „Harry Potter“ sau „Stapanul Inelelor“, inseamna ca cei de la Disney sunt chiar buni. La advertising.

    Despre seria de sapte carti a lui C.S. Lewis (adica Clive Staples Lewis, bunul prieten al lui John Ronald Reuel Tolkien) se spune ca a avut cea mai mare influenta in lumea cartilor fantastice dupa (bineinteles) trilogia „Stapanul Inelelor“. „Cronicile din Narnia: Leul, Vrajitoarea si Dulapul“ este cea mai populara carte a seriei, dar, in ciuda potentialului materialului de baza, cei de la Disney n-au reusit decat un film plicticos. Cu trei parti bune. Leul, batalia si vrajitoarea. Povestea in sine ar pune pe jar sufletul fiecarui copil (si nu numai).

    Patru pusti sunt trimisi de mama lor in casa unui om de stiinta (interpretat de Jim Broadbent) pentru a fi feriti de pericolele celui de-al doilea razboi mondial.  In conacul imens al profesorului Kirke, ei vor descoperi un dulap-pasaj de trecere catre un taram fantastic, Narnia, pe care trebuie sa-l salveze din ghearele lui Jadis, Vrajitoarea cea Alba (Tilda Swinton), cu ajutorul a tot felul de fiinte mitologice si animale vorbitoare. Printre aceste creaturi se numara si magnificul leu Aslan, adus la viata de nenumarate efecte speciale si de vocea cald-invaluitoare a lui Liam Neeson.

    Succesul mondial al filmului nu se explica decat prin celebritatea cartilor si prin inspirata alegere a momentului lansarii. „Cronicile din Narnia: Leul, Vrajitoarea si Dulapul“ este un film pentru copii, la care un adult mai putin ingaduitor sau obisnuit cu universul tumultuos al lui Tolkien/Jackson va cam batai din picior.
    Desi studiourile Disney au declarat ca s-au cheltuit nu mai putin de 150 de milioane de dolari pentru realizarea filmului, acestuia ii lipseste spectaculosul. Narnia in sine arata ca un „Pamant de Mijloc“ filmat ziua, pe un cer insorit machiat cu norisori pufosi. Efectele speciale lipsesc cu desavarsire in „Cronicile din Narnia“, unde sunt la reduse la simple animatii de animale vorbitoare. Singurul care impresioneaza este Aslan, realizat intr-adevar superb, dar e totusi cam putin pentru cele 140 de minute ale filmului, salvat in parte si de batalia de final, care tine 20 de minute si care a concentrat toate resursele regizorului Andrew Adamson (implicat pana acum numai in cele doua parti ale seriei de animatie „Shrek“).

    Actorii sunt in general putin cunoscuti. Pe langa Jim Broadbent (Oscar in 2001 pentru rol secundar in „Iris“), cea care tine capul de afis in „Cronicile din Narnia“ este actrita scotiana Tilda Swinton. Pentru publicul roman, fizicul inedit al actritei a putut fi remarcat in filme cum ar fi „Constantine“ (un rol „androgin“, arhanghelul Gabriel), „Plaja“ sau „Vanilla Sky“.

    In „Cronicile din Narnia“, Swinton pare putin incomodata de lipsa de sentimente a Vrajitoarei Albe, dar este convingatoare si ajunge sa inspire o aversiune amestecata cu mila, perfect potrivita pentru deznodamantul filmului. In orice caz, Tilda Swinton este alegerea cea mai buna pentru a-i da replica lui Aslan, leul atotputernic, pe care il si ucide intr-una din cele mai intense scene ale filmului. Dintre copii, cea mai simpatica este mezina familiei Pevensie, Lucy (Georgie Henley), cea care descopera intrarea in Narnia si bea ceai alaturi de faunul Tumnus. La polul opus este Peter (William Moseley), fratele cel mare, care trebuie sa conduca armata lui Aslan impotriva celei a lui Jadis. Acest Peter a fost atat de putin convingator, incat un om cu scaun la cap nu i-ar da pe mana nici sa spele vasele, daramite sa salveze taramul Narnia, oricat de fantastic ar fi el.


     THE CHRONICLES OF NARNIA: THE LION, THE WITCH AND THE WARDROBE/CRONICILE DIN NARNIA: LEUL, VRAJITOAREA SI DULAPUL R: ANDREW ADAMSON CU: TILDA SWINTON, GEORGIE HENLEY, SKANDAR KEYNES, WILLIAM MOSELEY, JIM BROADBENT. DIN 6 IANUARIE

  • Alt an agitat pentru dobanzi?

    Cu tinta de inflati epentru 2005 ratata si cu otinta si mai ambitioasa pentru 2006, BNR ar putea presa acum pe o crestere a dobanzilor. O va face? Si daca da, in ce masura vor umbla si bancile la dobanzi? Raspund bancherii din cele mai mari banci romanesti.

    Creditele in lei s-ar mai putea ieftini putin pana la finele lui 2006, spun majoritatea bancherilor pe care BUSINESS Magazin i-a invitat sa faca o previziune. Nu prea mult, insa, maximum 1-2 puncte procentuale, spun bancherii, pentru ca „nu mai este loc pentru scaderea dobanzilor“ (Raiffeisen), iar „inflatia e inca mare“ (ING Bank). Concurenta din sistemul bancar isi va spune insa si ea cuvantul, fortandu-i pe bancheri sa mai taie putin din costul creditelor.

    Vestile nu sunt la fel de bune insa si in privinta depozitelor – cel putin pentru moment bancherii nu par a fi foarte interesati sa mai atraga bani noi de la populatie in vistieriile lor. Bancile au deja un exces de lichiditate pe care, daca banca centrala nu il atrage in depozitul ei, bancherii nu reusesc sa-l plaseze in totalitate in credite. Motiv pentru care o crestere de dobanda pentru depozite „va veni doar daca BNR va continua sa sterilizeze (sa atraga – n.r.) bani de pe piata“, crede Florin Catu, chief economist la ING Bank. Altfel, „atata timp cat bancile au supralichiditate, nu vor exista cresteri de dobanzi (la depozite – n.r.)“.

    Pe de alta parte insa, argumenteaza Radu Craciun, analistul-sef de la ABN Amro, „ar fi nerealist sa asteptam cresteri de dobanzi pasive (la depozite – n.r.) mai mari de 1-1,5 puncte procentuale“. Ceea ce inseamna, adauga el, ca in medie dobanzile sectorului bancar vor asigura cu greu valori real pozitive. Adica valori care sa depaseasca rata inflatiei si sa asigure deponentilor un oarecare castig. Pana una alta, bancile atrag bani de la populatie platind dobanzi ce variaza intr-un interval de 3-5% pe an, in timp ce dobanzile active, cele pentru credite, pleaca de la circa 9% si merg spre 18-20%. 

    Asadar, cu scaderi usoare la creditele in lei si cresteri mici la depozite, 2006 se anunta ca un an mult mai linistit decat anul trecut, cand dobanzile la lei au scazut cu cateva zeci de procente. Si totusi, banca centrala si-a depasit deja tinta de inflatie pentru anul trecut, iar pentru 2006 are o tinta si mai ambitioasa (5% plus sau minus un procent), iar  o crestere a dobanzilor ar ajuta-o sa controleze mai bine inflatia. In 2005, rata inflatiei a fost de 8,6%, in conditiile in care obiectivul stabilit de BNR era de 7,5%, cu o variatie de plus/minus un punct procentual.

    Una din modalitatile prin care banca centrala poate transmite bancilor un semnal de crestere a dobanzilor este dobanda de politica monetara, situata in prezent la 7,5% – cea pe care banca centrala o plateste pentru depozitele atrase de la banci. „Daca BNR va creste dobanzile, si bancile se vor alinia la noile dobanzi“, crede Bogdan Mihoc, directorul trezoreriei de la HVB Bank.

    Ce va face, in aceste conditii, banca centrala? Va creste, pe 8 februarie, BNR dobanda de politica monetara, ca urmare a depasirii tintei de inflatie? De la sfarsitul lunii septembrie rata dobanzii de politica monetara a ramas batuta in cuie la nivelul de 7,5%. BUSINESS Magazin a cerut bancherilor din cele mai mari banci romanesti (in functie de active) sa anticipeze miscarea BNR. Au raspuns opt banci, BCR, Banca Tiriac si Alpha Bank preferand sa nu comenteze.

    „Dat fiind faptul ca semnalele date de parametrii economici nu sunt consistente sau chiar se anuleaza reciproc“, spune Florian Libocor, analist la BRD-GSG, „nu vad de ce s-ar decide o modificare a dobanzii de politica monetara in data de 8 februarie“. El argumenteaza ca in cel mai probabil caz, in prima parte a anului se va incerca cel putin mentinerea/consolidarea castigurilor inregistrate in 2005 in planul dobanzilor.

    Chiar daca inflatia a depasit usor intervalul tinta, cauzele nu sunt in principal monetare, una dintre ele fiind evolutia preturilor administrate. Motiv pentru care ele nu vor putea fi indreptate in timp util prin instrumente monetare. „Nu cred ca o crestere a dobanzii de politica monetara este solutia in problema inflatiei in actualul context economic al Romaniei“, explica Libocor. In al doilea rand, scaderea ritmului de crestere economica justifica, dimpotriva, o mentinere sau chiar o reducere a nivelului dobanzilor, cel putin teoretic. 

    Tragand linie si adunand, reprezentantul BRD crede ca „este posibil ca la incheierea anului 2006 dobanda de politica monetara a BNR sa fie mai jos cu un punct procentual fata de actualul nivel“. Prin urmare, in termeni strict orientativi, subliniaza Libocor, ar fi posibila o reducere cu 1, maxim 2 puncte procentuale a diferentei dintre dobanzile active medii (la imprumuturi) si pasive medii (la depozite) practicate de banci. Astfel, se poate anticipa ca ratele medii ale dobanzilor ar putea ajunge pana in jurul a 7,5-8,5% pentru dobanzile active si 4-5% pentru dobanzile pasive la finalul anului 2006.

    BRD a urcat, ca si alte cateva banci, dobanzile la depozite la inceputul anului, in medie cu 2% pentru conturile de economii. La depozitele standard, BRD are in continuare dobanzi de 4-4,5% pe an.

    O alta banca, aceeasi opinie. „Cel mai probabil scenariu este ca dobanda de politica monetara sa nu creasca si sa ramana la 7,5%“, crede Ionut Dumitru, head of research la Raiffeisen Bank. „Datorita faptului ca presiunile inflationiste sunt puternice, BNR este nevoita sa intareasca politica monetara“, adauga Dumitru. Aceasta se va traduce, crede el, in dobanzi mai mari platite de banca centrala la operatiunile de sterilizare, pentru depozitele la o luna si pentru certificate de depozit. In ianuarie BNR a atras de pe piata monetara depozite cu scadenta la o luna in valoare de 2,5 miliarde de lei (700 mil. euro), la o dobanda de 7,5% pe an. Suma atrasa a reprezentat insa numai putin peste jumatate din ofertele inaintate de bancile comerciale.

    „In mod normal, in momentul actual ar fi necesara o crestere a dobanzii de politica monetara“, explica Dumitru, pentru ca procesul dezinflationist necesita rate de dobanda real pozitive. Pe de alta parte insa, cresterea ratei dobanzii ar stimula intrari de capitaluri speculative pe termen scurt.

    Cum vor simti clientii bancilor miscarile BNR? „In cazul in care BNR va da un semnal foarte clar ca politica de sterilizare va fi una totala la dobanzi ridicate“, spune Dumitru, „este posibil ca bancile sa ajusteze usor in sus dobanzile la depozitele bancare“. Nu mai mult de un punct procentual in conditiile in care dobanda de politica monetara se va mentine la 7,5%.

    In ceea ce priveste dobanda la creditele acordate clientilor de catre banci, reprezentantul Raiffeisen nu crede ca mai este loc pentru scaderea dobanzilor. Si, pentru ca „dobanzile la credite sunt destul de rigide la cresteri“, el anticipeaza o relativa stabilitate a acestora in 2006.

    „Cred ca rata dobanzii de referinta va ramane, deocamdata, la nivelul actual“, crede si directorul trezoreriei de la HVB Bank, Bogdan Mihoc. Dobanzile de la banci, adauga el, vor urma in mare masura evolutia ratei de referinta. „Probabil ca ele vor creste putin la acest inceput de an, indiferent de masurile BNR, dupa care vor scadea“.

    HVB Bank a fost prima care a scazut dobanzile la depozitele la termen in lei la inceputul toamnei trecute, cand BNR a redus drastic dobanda si volumul lichiditatilor absorbite de pe piata. La scurt timp dupa ce BNR a dat semne ca va steriliza mai multi bani din piata, HVB a fost insa si prima care a revenit. Noile dobanzi oferite sunt mai mari cu pana la 2,5 puncte procentuale, mergand de la 4,25% la scadenta de o luna pana la 4,1% la un an.

    Miscarile din 2006 nu vor fi insa foarte ample: nici dobanzile la depozite si nici cele la credite nu se vor schimba prea mult, crede Florin Catu de la ING Bank. Motivul? Inflatia inca mare. Totusi, concurenta de pe piata bancara ar putea duce dobanzile la credite ceva mai jos, „dar nu cu mult“.

    In privinta dobanzilor de la depozite, Catu este ceva mai pesimist: atata timp cat bancile au supralichiditate, nu vor creste dobanzile. Se va intampla insa daca BNR va continua sa sterilizeze bani din piata. 

    Pana una-alta, de la inceputul anului, la ING dobanzile oferite la depozitele standard in lei au mai urcat putin fata de finele anului trecut. Pentru scadentele de un an, dobanzile au crescut pana la 5%, in timp ce la contul Cont’Rol a ramas la 6,1%, suma minima in cont fiind de 700 de lei. Ca si colegii sai, nici Catu nu crede ca banca centrala va majora rata dobanzii de interventie. „Nici in urmatoarea sedinta si nici intr-un viitor previzibil“. De aceeasi parere este si analistul-sef de la ABN Amro, Radu Craciun, care crede ca in primele sase luni ale lui 2006 dobanda de referinta a BNR va ramane neschimbata.

    De scazut, nici vorba, date fiind presiunile inflationiste din economia romaneasca. Dar nu e de dorit nici o crestere, din cauza temerii ca asa vor fi stimulate intrarile de fonduri speculative. Dobanzile platite de banci la depozite ar putea sa mai creasca insa, crede Craciun, daca banca centrala va continua sa sterilizeze in mod sustinut excesul de lichiditate din piata. „Ar fi nerealist sa asteptam insa cresteri de dobanzi pasive mai mari de 1-1,5 puncte procentuale“.

    Aceleasi argumente, in favoarea aceleiasi pozitii si de la Banca Transilvania. Intre dorinta de a stapani inflatia si riscul de a atrage bani fierbinti, „BNR va mentine dobanda de interventie la 7,50% in prima jumatate a anului“, crede Ioan Birle, dealer sef la Banca Transilvania. Pe de alta parte, banca centrala va actiona mai des in piata cu sterilizari, „dand posibilitatea bancilor sa isi apropie dobanzile platite de acest nivel“.

    In a doua jumatate a anului, daca inflatia se va incadra in limitele prognozate, dobanda bancii centrale ar putea sa scada treptat spre 6,5-6%, crede Birle. „In piata mizam pe o stabilizare a dobanzilor pasive in zona 5-7%“, incheie el.

    Mai putin ferm asupra deciziei pe care o va lua BNR la inceputul lui februarie, dealerul sef de la Bancpost, Dorin Badea, spune ca sunt 50/50 sanse pentru cresterea sau mentinerea la acelasi nivel a dobanzii.

    O majorare ar fi necesara, spune Badea. Argumentele sale? Tinta de inflatie pentru 2005 a fost ratata, iar cea pentru 2006 este „cu atat mai ambitioasa“. In plus, lipsa de incredere „evidenta si din pacate normala deja“ manifestata de cvasitotalitatea comunitatii financiare locale si externe in capacitatea bancii centrale de a atinge aceasta tinta face posibila si poate chiar necesara o majorare a dobanzii de politica monetara.

    Pe de alta parte insa, ramane necunoscut „gradul in care BNR va folosi aceasta parghie (dobanda – n.r.) sau alta – in speta cursul de schimb si masurile administrative – pentru a tempera inflatia“.

    Dealerul de la Bancpost spune ca se asteapta ca dobanda sa capete o importanta mai mare in lupta cu inflatia. Cu toate astea, „BNR va fi nevoita sa conteze in continuare primordial pe de o parte pe cursul de schimb si pe de alta pe masurile administrative, care au rolul de a suplini intr-o masura importanta neajunsurile slabei eficiente a dobanzii in controlul creditului si economisirii“. Tragand linie si adunand, nu are sens deocamdata ca BNR sa preseze excesiv sau exclusiv pe cresterea dobanzilor, crede Badea.


    In opinia sa, dobanzile la depozite practicate de bancile mari se vor mai apropia intre ele daca se mentine sterilizarea excesului de lichiditate.  In acest caz, „se vor situa la 1,5-2,5 puncte procentuale sub dobanda de politica monetara“.

    Va fi insa interesant de urmarit piata creditelor, adauga el, si mai ales modul in care BNR va folosi masurile administrative, dar si eficienta lor. La credite, dobanzile nici nu vor creste semnificativ, dar si scaderile importante sunt improbabile, din cauza potentialului inflationist. „Cel mai probabil va fi o lupta surda care va avea ca rezultat mentinerea dobanzilor la nivelul actual“.

    Evolutia dobanzilor in 2006 va fi influentata intr-o mai mare masura de cresterea competitiei pe piata bancara decat de eventualele miscari ale Bancii Nationale, crede presedintele CEC, Eugen Radulescu. „De altfel“, spune el, „socul liberalizarii contului de capital s-a produs si a fost absorbit in 2005, astfel incat nu mai exista cauze fundamentale care sa genereze miscari ample ale dobanzilor pe piata“. Probabil insa ca marja dintre dobanzile active si cele pasive se va diminua, in special prin scaderea dobanzilor active si mentinerea celor pasive pana cel putin la jumatatea anului.

    Un alt factor care va influenta intreaga viata economica, inclusiv dobanzile, crede presedintele CEC, va fi decizia privind intrarea Romaniei in Uniunea Europeana in 2007. CEC este una dintre bancile care ofera in prezent dobanzi ceva mai mari pentru depozitele in lei, mergand pana la 7-7,5% pe an la depozitele pe un an. Alaturi de BCR, CEC a fost una dintre bancile ce au taiat mai cu mila din dobanzile platite la depozite, sustinand indirect politica BNR.

    In privinta deciziei BNR de a mentine sau majora dobanda, Radulescu spune ca ar fi posibila o crestere marginala a ratei dobanzilor. „Poate de jumatate de punct procentual, pentru a semnaliza seriozitatea cu care apara BNR tinta sa de inflatie“.

    Si totusi, in conditiile in care inflatia va scadea (de la 8,6% in 2005, la 5% in acest an) chiar si decizia de mentinere a ratelor nominale ale dobanzilor ar echivala cu o inasprire a politicilor monetare. Pentru ca, daca inflatia scade si valoric dobanda ramane aceeasi, ratele reale ale dobanzilor cresc.

    Cum se va rasfrange decizia BNR pe piata? „Este putin probabil ca o majorare cu o jumatate de punct procentual la banca centrala“, crede Radulescu, „sa influenteze intr-o maniera semnificativa dobanzile active si pasive de pe piata bancara“. Cand s-ar putea intampla? „Daca va decide majorarea dobanzilor sale, Banca Nationala nu poate amana o asemenea decizie dincolo de urmatoarea sedinta“. Adica pe 8 februarie.