BusinessMagazin

Blog

  • Surfing catre alegerile anticipate

    Mersul tarii spre alegeri anticipate s-a complicat din cauza inundatiilor, care au repus in discutie rolul guvernului de a-si respecta mandatul de administrator al treburilor publice. Ceea ce presupune ca trebuie sa se ocupe si de integrare si de justitie, dar si de lucruri curente, cum ar fi dezastrele naturale. Puterea si opozitia au inceput sa-si arunce reciproc mingea starii de urgenta: opozitia stie ca pe timpul starii de urgenta nu poate fi dizolvat Parlamentul, asadar ca nu poate fi declansata procedura anticipatelor, in timp ce guvernantii sustin ca nu e nevoie de nici o stare de urgenta, fiindca proportia dezastrului nu o justifica. 

    Criza inundatiilor a aratat insa ca nu numai opozitia era impotriva alegerilor anticipate: in numele aceluiasi interes national legat de gestionarea dezastrului, acum si-au ridicat glasul si acei politicieni din coalitia de guvernamant care nu doresc anticipatele din cauza temerii ca nu vor mai intra in Parlament. 

    Initial, dorinta de a urma disciplina de partid ii silise la tacere pe politicienii coalitiei, dezorientati de anuntul demisiei premierului Tariceanu, apoi de retrimiterea la Parlament, din initiativa presedintelui Basescu, a pachetului legislativ contestat de Curtea Constitutionala. 

    Cand totul parea ca se indreapta spre rezolvarea crizei, premierul a intors iarasi lucrurile si a anuntat ca-si mentine decizia de a demisiona, declarandu-se nemultumit de votul parlamentarilor, care consfintea castrarea de catre Curte a reformei justitiei asa cum a conceput-o ministrul Monica Macovei. Asa incat, cand a devenit cert ca vom avea alegeri la toamna, fruntasi ai PNL, PC si UDMR au inceput si ei sa carteasca alaturi de PSD contra anticipatelor. 

    Pentru UDMR a fost cel mai simplu sa acuze Alianta PNL-PD ca vrea sa scape de un partener incomod de guvernare. Mai complicata s-a dovedit situatia PNL, avand in vedere ca de la bun inceput ideea organizarii de alegeri anticipate nu i-a apartinut premierului liberal Tariceanu. Acesta a fost obligat sa o accepte, cu riscul de a fi socotit slab si influentabil. Anuntul demisiei sale a venit dupa repetate respingeri ale unei asemenea ipoteze. Intr-un anume fel, premierul a stiut ca nu se va putea rupe de ceea   ce vrea presedintele Traian Basescu. Ii datora mandatul, pentru ca Alianta a ajuns la guvernare doar pentru ca Traian Basescu a castigat alegerile prezidentiele. Iar cand premierul a cedat si a acceptat demisia, presedintele si-a schimbat planurile, lasandu-l pe premier in ofsaid si impingand clasa politica spre o imposibila rezolvare a situatiei create de votul Curtii Constitutionale. 

    Asa incat faptul ca Tariceanu s-a tinut de demisie a fost singura iesire onorabila pentru un orgoliu indelung lezat de autoritatea de la Cotroceni. Pentru partidul sau insa, simpla incapatanare a premierului nu e suficienta ca sa intre cu capul sus in campania electorala, dupa cateva saptamani in care a devenit limpede ca in Alianta fraiele le-a preluat PD. Nu e de mirare ca au izbucnit divergente intre liberali in privinta a ceea ce e de facut pentru ca PNL sa recupereze terenul. Valeriu Stoica a iesit cu propunerea ca in locul lui Tariceanu sa fie numit prim-ministru Theodor Stolojan si ca noul guvern format de acesta sa fie votat in Parlament, ceea ce ar insemna tocmai blocarea alegerilor anticipate. 

    Aceasta pentru ca, asa cum considera Stoica, dar si alti liberali, momentul cel mai prielnic al alegerilor anticipate – pentru Alianta in general si pentru PNL in particular – a fost ratat in primavara. In fine, intr-o situatie cu nimic mai confortabila s-a trezit PD, dupa ce Adrian Nastase a dezvaluit ca in 2001, in perioada revizuirii Constitutiei, democratii au votat si ei, impreuna cu restul opozitiei, ceea ce acum resping, anume eliminarea articolului prin care deciziile Curtii Constitutionale ar fi putut fi atacate de Parlament. „A fost o decizie luata de intreaga clasa politica si in special de PSD. Eram singura tara din lume unde Parlamentul putea infirma deciziile Curtii Constitutionale“, argumenteaza acum seful PD, Emil Boc. 

    Schimbarea intre timp a opticii PD s-ar explica, dupa Boc, prin faptul ca PSD ar fi pervertit Curtea, fiindca si-a plantat acolo fosti ministri si parlamentari. Inconsecventa de principiu insa ramane, iar ea ofera argumente celor care spun ca de fapt povestea cu votul Curtii Constitutionale n-a fost decat un pretext ca sa poata fi declansate anticipatele. Mai ales ca a iesit la iveala si ca Guvernul trimisese deja prefecturilor, cu cateva zile inainte de votul cu pricina, anuntul sa se pregateasca de anticipate la toamna si indemnul la mobilizare electorala. Desigur, mobilizarea electorala a inceput in teritoriu, cu mijloacele potrivite momentului – ajutoarele pentru sinistrati

    .

  • Ce fac bogatii cu banii?

    In Romania nu exista inca o masa critica nici la nivelul oamenilor bogati si nici la nivelul specialistilor in investitii. Daca vorbim despre consultanti in investitii (cu referinte serioase in domeniu si rezultate consistente), acestia nu depasesc un numar de 20-30. Nu includ aici brokerii care executa de fapt ordine de investitii din partea specialistilor sau a investitorilor efectiv, asa cum nu ii includ intre acestia pe investitorii care fac investitii in nume propriu.

    Daca vorbim despre oameni cu venituri disponibile de peste un milion de euro pentru investitii cu portofoliu diversificat (actiuni cotate, actiuni necotate, obligatiuni, active imobiliare, active financiare de genul creantelor sau altor titluri financiare) si care ar fi genul de clienti pentru consultantii in domeniul investitiilor, atunci numarul lor este de asemenea relativ redus. Multi oameni bogati din Romania sunt la prima generatie, averea acestora fiind generata de activitati de afaceri personale si a caror avere este in mare masura imobilizata in afacerile respective. 

    Foarte putini oameni au cu adevarat lichiditati disponibile pentru investitii de portofoliu. In plus, multi dintre cei ce au astfel de lichiditati disponibile prefera sa investeasca singuri, bazandu-se pe flerul personal, fler care de multe ori a stat la baza succesului lor financiar. Numarul indivizilor care si-au facut averea in afara circuitului economic efectiv (de exemplu, sportivi care au castigat bani in competitii internationale, cantareti sau actori, artisti plastici, proprietari ai unor averi provenite din mosteniri sau partaje, castigatori la Loteria Nationala etc.) sunt destul de putini si multi nu au avut ocazia sa intre in contact cu consultantii profesionisti in domeniul investitiilor. 

    Pe de alta parte, in ultimii doi-trei ani au inceput sa apara in Romania din ce in ce mai vizibil sisteme institutionalizate de investitii de tipul celor occidentale: activitati de private banking la care au acces clientii premium ai marilor banci internationale (intre bancile care promoveaza astfel de servicii sunt HVB, ING, Citibank), fonduri inchise de investitii private, fonduri deschise de investitii, administratorii de portofoliu (asset management) etc. 

    Nu in ultimul rand, trebuie mentionat faptul ca sunt persoane bogate din Romania care apeleaza la servicii de private banking si investitii prin intermediul fondurilor din strainatate, avand in vedere ca acestia detin sume relativ importante de bani „parcati“ in conturi din strainatate (simptom specific multor tari in tranzitie/ cu economii emergente si instabilitate macroeconomica ridicata). Pe masura ce perceptia referitoare la riscul plasarii/ mentinerii banilor in Romania se schimba, acesti bani incep sa se reintoarca in Romania. Acest fenomen al repatrierii averilor s-a intamplat cu ani in urma in tari precum Italia, Brazilia, Chile, Filipine, iar mai nou Rusia, Croatia si Polonia, asa incat nu vad de ce nu ar avea loc si in Romania. 

    De fapt, o parte importanta din cresterea preturilor in domeniul imobiliar din anii 2003 – 2004 pentru proprietatile cu valori mari (terenuri si cladiri cu valori  de peste 300.000 – 500.000  de euro) s-a bazat si pe existenta unor sume mari de bani repatriate de catre romanii bogati care au considerat ca mediul economic este deja suficient de sigur pentru reintoarcerea banilor lor. La polul opus, creditul imobiliar si banii trimisi in tara de catre muncitorii din strainatate au afectat in principal preturile la locuintele si terenurile ieftine. 

    Dragos Rosca este directorul fondului de investitii Gemisa Investments

  • VILA SAU TABLOU?

    Marile banci de investitii din Occident – ABN Amro, JP Morgan, UBS – si firmele de consultanta Goldman Sachs, Lehman Brothers ofera servicii de asset management pentru cei foarte bogati, insa fara cunostinte de afaceri: avocati, medici, vedete de cinema, mari sportivi. Pentru acesti clienti, castigul vine de cele mai multe ori din combinarea inteligenta a catorva posibilitati de plasament.

    PIATA DE CAPITAL Investitiile in actiuni pot aduce cresteri spectaculoase, dar si scaderi la fel de rasunatoare. E bine ca acest plasament sa fie combinat cu alte forme de investitii.

    OBLIGATIUNI Sunt instrumente de plasament cu castiguri modeste, dar mult mai putin riscante decat piata de capital. Investitii pe termen mediu si lung.

    PRODUSE INVESTITIONALE DERIVATE „Cocteil“ investitional creat pentru reducerea riscului. Este vorba despre produsele financiare a caror valoare depinde de valoarea altor active. 

    INSTRUMENTE ALTERNATIVE Acopera o gama larga de investitii: plasamentele in opere de arta sunt un exemplu de investitie alternativa.

    PIATA IMOBILIARA De departe „regina“ investitiilor. Plasamentele in terenuri si cladiri sunt deocamdata cele mai sigure si atractive investitii, cel putin in Romania.

    FONDURI MONETARE Depozite bancare, titluri de stat si speculatii valutare.

  • CARIERE SI INVESTITII

    • GHEORGHE HAGI (40 DE ANI)

    Bani castigati din fotbal: 20-25 mil. dolari
    Cluburi la care a evoluat: Farul Constanta, Sportul Studentesc, Steaua Bucuresti, Real Madrid, Brescia, FC Barcelona, Galatasaray Istanbul (jucator); nationala Romaniei, Bursaspor, Galatasaray (antrenor)
    Domenii in care a investit: imobiliare, turism, servicii medicale

    • MIRCEA REDNIC (43 DE ANI)

    Bani investiti in afaceri: 4 mil. de euro
    Cluburi la care a evoluat: Corvinul Hunedoara, Dinamo (jucator); Nationala, Rapid, FCM Bacau, Universitatea Craiova (antrenor)
    Domenii in care a investit: productie de confectii, imobiliare

    • GICA POPESCU (38 DE ANI)

    Bani castigati din fotbal: 15-20 mil. dolari
    Cluburi la care a evoluat: Universitatea Craiova, Steaua Bucuresti, PSV Eindhoven, Tottenham Hotspur, FC Barcelona, Galatasaray, US Lecce, Dinamo, Hannover 96 (jucator)
    Domenii in care a investit: imobiliare, turism, fotbal, piata de capital

    • ADRIAN ILIE (31 DE ANI)

    Bani castigati din fotbal: 10 mil. dolari
    Cluburi la care a evoluat: Universitatea Craiova, Steaua Bucuresti, Galatasaray, Valencia, Alaves, FC Zürich (jucator)
    Domenii in care a investit: turism, imobiliare, impresariat sportive

    • DAN PETRESCU (38 DE ANI)

    Bani castigati din fotbal: 10 mil. dolari
    Cluburi la care a evoluat: Steaua Bucuresti, Chelsea, FC National (jucator); FC National, Sportul Studentesc (antrenor)
    Domenii in care a investit: imobiliare

    • ADRIAN MUTU (26 DE ANI)

    Bani castigati din fotbal: 3,5 milioane – salariul lui Mutu la Chelsea – este contractul cu cea mai mare valoare semnat de un fotbalist roman peste hotare
    Cluburi la care a evoluat: FC Arges, Dinamo, Internazionale Milano, Verona, Parma, Chelsea, Juventus Domenii in care a investit: productie vestimentara, imobiliare

    • ILIE DUMITRESCU (36 DE ANI)

    Bani castigati din fotbal: 8-10 mil. dolari
    Cluburi la care a evoluat: Steaua Bucuresti, Tottenham Hotspur, FC Sevilla, West Ham United, FC Atlanta, FC America (jucator); Apollon Limassol, AEK Atena, Akratitos Atena (antrenor)
    Domenii in care a investit: imobiliare, arta, turism

    MIRCEA LUCESCU (59 DE ANI)

    Bani castigati din fotbal:  10-15 mil. dolari
    Cluburi la care a evoluat: Dinamo (jucator); Corvinul Hunedoara, nationala Romaniei, Dinamo, Brescia, Rapid, Inter Milano, Galatasaray, Besiktas, Sahtior Donetk (antrenor)
    Domenii in care a investit: asigurari, incaltaminte, productie, turism.

  • Cele doua tari

    Imaginile transmise de televiziuni acum cu inundatiile au scos la iveala o  Romanie de care nu vrem sa ne atingem, o Romanie saraca, o Romanie care nu a auzit ca economia duduie si careia tintirea inflatiei, aprecierea leului, liberalizarea contului de capital sau specularea diferentialului de dobanda dintre lei si euro nu-i spun nimic.

    Romania e impartita in doua. O parte tanara, educata, cultivata, ambitioasa, dornica de a prinde trenul integrarii europene, care misca, care creste economic vazand cu ochii,  o „tara“ ai carei locuitori simt direct pe card cresterea puterii de cumparare, vad ce inseamna viata in alta parte – Europa, America – si incearca sa o transfere aici. Capitala, Timisoara, Clujul, Sibiul, Oradea, de fapt toate orasele mari care beneficiaza de investitii, de fonduri pentru infrastructura si pentru dezvoltare au lasat in urma cealalta parte a Romaniei, care este dintr-o alta lume. 

    O lume pe care nimeni nu o vrea, deoarece nu are ce sa-i vanda, pentru ca cei de acolo nu au bani. Ei traiesc de pe o zi pe alta, iar acum o parte dintre ei si-au pierdut la inundatii si bruma de agoniseala. Aceasta lume este luata in evidenta doar statistic, ca numar de locuitori, case si cam atat. Tranzitia a lasat rani adanci,  iar mijloacele de existenta ale celor care se gasesc in a doua jumatate de Romanie se rezuma numai la ce are omul in jurul casei, in gradina sau in hambar. 

    S-ar putea spune ca aceasta jumatate reprezinta o povara care strica datele statistice. Intr-o alta parte din tara, cifrele arata bine, salariile sunt mult mai mari, depasind media, iar produsul intern brut pe cap de locuitor ne apropie de celelalte tari din Est care sunt in fata noastra. Dar per total rezultatul este prost, pentru ca orice plus se anuleaza cu cifrele mici din a doua jumatate de Romanie. Contributia la produsul intern brut (PIB) din zona „inundata“ a tarii este mult prea mica pentru a conta. 

    Nici fiscul nu-si bate capul cu impozitele de aici. Daca va reusi sa stranga ceva bani din impozitul pe venitul agricol e bine, daca nu, nu.  Tara este rupta in doua, iar acest decalaj economic se va accentua pe zi ce trece, Moldova fiind cap de lista.  Nimeni nu-si va bate capul cu cei pe care soarta i-a lasat pe acel pamant si nu au avut puterea sa plece de acolo.  Cine doreste sa scape de saracia acelor zone se duce la munca in strainatate sau se indreapta catre orasele mari. Vedem si vom vedea sate si comune aproape parasite, pentru ca locuitorii ei cei mai tineri au plecat in alta parte.

    Cred ca in urmatorii 20 de ani, investitiile in aceste zone, din a doua parte de Romanie, vor fi razlete. Strainii vor ocoli aceste zone si este putin probabil sa vedem pe acolo producatori de componente auto, asa cum ii regasim acum in Transilvania. Poate doar daca zona va fi atat de saraca incat costurile vor fi mai mici decat in Ucraina sau Republica Moldova, unde se vor duce investitorii straini atunci cand costurile de aici vor creste, in special cele cu forta de munca. Poate asta va fi sansa. Zona sa fie atat de saraca incat viitoarea delocalizare din Bucuresti, Pitesti, Craiova sau Timisoara sa se faca nu in China sau la Kiev, ci la Vadu Rosca sau Namoloasa. Suna cinic, dar asta va fi situatia.  Sunt solutii de a incetini acest decalaj economic care se largeste o data cu trecerea zilelor? Cine-i va trece pe acei oameni cu barca de pe un mal pe altul? Romania nu este atat de dezvoltata astfel incat sa poata intretine acum cele doua „tari“. 

    Dar daca cei aflati la putere vor duce Romania in Uniunea Europeana si vor privi acest proiect ca pe o sansa unica de a scoate cealalta jumatate de tara de sub ape, atunci cei care se afla de partea cealalta a zidului vor avea o sansa. 

    Guvernul nu mai poate da facilitati pentru a dezvolta anumite zone, dar poate atrage fonduri de dezvoltare regionala – cateva miliarde de euro – din partea UE, care sa ridice si partea saraca a Romaniei. Acesti bani reprezinta efectiv salvarea acelor zone, pentru ca tara nu are de unde sa dea banii. Rezolva anticipatele integrarea in UE sau sunt o pierdere de timp? Pe cei care se duc sa ceara votul populatiei, esecul integrarii nu-i afecteaza deloc. Ei sunt din prima jumatate a Romaniei. Pentru a doua jumatate inseamna insa ca vor ramane doar niste cifre statistice, ca acum.

  • Alianta si-a facut datoria, Alianta poate sa plece

    Dupa alegerile anticipate, PNL si PD trebuie sa se pregateasca de un divort civilizat.

    Rapidul 684, de la Constanta spre Bucuresti, e un tren nazdravan. Saptamana trecuta, intr-un interval de doar cinciprezece minute, a pornit ba de la linia unu, ba de la linia trei, ba inapoi, de la linia unu. Pasajul subteran fiind inundat, o armata de oameni a exersat, pentru un sfert de ora, aruncarea bagajelor peste gard si saritura pe terasament de la o inaltime de un metru si jumatate. La sfarsit eram cu totii un pachet de nervi, iar Caile Ferate Romane au fost pomenite intr-un context nu tocmai favorabil.

    Presedintele Basescu a fost mentionat si el, tot saptamana trecuta, intr-un context asemanator. Ca premierul Tariceanu a alergat, disciplinat, incoace si-ncolo, dupa „batul“ anticipatelor, aidoma unui caine antrenat pentru „apporte“/„fetch“ il priveste personal. Fiecare isi sifoneaza imaginea dupa cum crede de  cuviinta. Restul tarii, insa, a apreciat cu siguranta mai putin joaca de-a alba-neagra cu anticipatele. 

    Consecintele acestor oscilatii politice din perspectiva viitoarelor alegeri sunt dificil de cuantificat in clipa de fata, dar e limpede ca, incercand sa pozeze intr-un mediator echidistant, presedintele a reusit sa-si alieneze multi dintre sustinatori. Iar in contextul inundatiilor, PSD a profitat din plin, marcand punct dupa punct. Dincolo insa de orice alte interpretari, criza politica de saptamana trecuta a demonstrat inca o data diferenta de viziune dintre presedinte si premier, pe de o parte, si dintre PNL si PD, pe de alta. Vremea ascunsului dupa degete a trecut. Intre partidele componente ale Aliantei D.A., prapastia se accentueaza pe zi ce trece. Liberalii nu dau nici un semn ca sunt dispusi sa renunte la un blazon istoric ce le-a adus beneficii considerabile in ultimii ani. 

    La randul lor, popularii nu sunt pregatiti sa renunte la proaspat adoptata ideologie, care le promite deja atat de multe, in perspectiva integrarii europene. In plus, ritmurile vietii de partid sunt diferite, viteza de reactie e alta, iar strategiile pe termen mediu si lung, divergente. In aceste conditii, intrebarea nu mai e „daca“ Alianta D.A. se va rupe, ci „cand“ si in ce circumstante. Ipoteza cea mai plauzibila este ca urmatoarele alegeri anticipate vor fi si ultimele la care liberalii si pedistii vor participa in aceasta formula. Un asemenea divort nu reprezinta cu necesitate un lucru rau. Cu o conditie – sa fie civilizat. In politica, atat dragostea la prima vedere, cat si casatoriile din interes au viata scurta. 

    Vremurile in care coalizarea opozitiei, fie sub forma CDR, fie sub forma Aliantei D.A., reprezenta o necesitate logica au apus, sa speram, definitiv.  Infrant de doua ori, PSD are putine sanse de a redeveni un partid cu o greutate zdrobitoare pe scena politica. In schimb, atat PNL, cat si PD – dupa o eventuala victorie in alegerile anticipate – vor deveni partide capabile de a sta fiecare pe propriile picioare. Trista experienta a CDR poate servi inca o data drept lectie. Dupa victoria Conventiei din 1996, m-am numarat printre cei care au sustinut necesitatea autodizolvarii acesteia. N-a fost sa fie. Din motive mai degraba sentimentale si simbolice, taranistii – pilonul central al CDR – au militat, pana in ultima clipa, pentru mentinerea Conventiei in forma initiala. Si au pierdut catastrofal. In schimb, PNL si PD, mai putin morali dar mai rationali, au stiut sa faca la timp pasul in spate, delimitandu-se – prin contorsionism logic – de guvernarea la care erau partasi. Divortul cu nabadai, farfurii sparte si poale date peste cap, realizat pe spinarea taranistilor, a reusit, totusi, sa-i propulseze in noul parlament. Restul e istorie.

    Ar fi tragic daca povestea s-ar repeta, la alti parametri, in cazul Aliantei. Din fericire, insa, este si foarte putin probabil. Trecuti deja fiecare prin experienta divortului, cei doi parteneri de guvernare sunt, automat, mult mai suspiciosi. Deja reactia PNL la incercarile, relativ timide, ale PD, de a le transfera esecurile guvernarii, este de la sine graitoare. Fiind vorba de doi gradinari cu experienta, nici unul nu poate spera sa-i vanda celuilalt vreun castravete.

    In aceste conditii, planul cel mai rational pe termen scurt este ca partenerii sa lase la o parte frecusurile existente pana la castigarea alegerilor anticipate. Daca o noua declaratie de dragoste eterna n-ar mai reusi sa prosteasca, in clipa de fata, pe nimeni, o imagine respectabila, de cuplu matur, capabil sa-si gestioneze crizele familiale, mai poate fi lesne inghitita de un electorat inca predispus la iertare si intelegere. Cu putin noroc si cu putina inteligenta, un astfel de mesaj poate asigura PNL si PD castigarea unei majoritati confortabile dupa anticipate. In culise, insa, pe termen mediu si lung, membrii celor doua partide trebuie sa se pregateasca de un partaj civilizat. Patru ani de mandat ar trebui sa reprezinte un termen suficient de lung pentru doi adulti responsabili, cu capul pe umeri. E timp berechet pentru a decide, impreuna, cine va lua masina de spalat si cine frigiderul. Bunaoara, cel care primeste Rapirea din Serai, cu calul pe stanga, poate dovedi marinimie renuntand la colectia de balerine de portelan. Important este ca, la sfarsit, sa ramana loc de dat buna ziua.

  • Examenul final al aderarii

    Pana la sfarsitul anului viitor, Banca Centrala trebuie sa liberalizeze complet contul de  capital. Implicatiile acestei liberalizari sunt mult mai importante decat multe alte schimbari care vor interveni in societate prin prisma aderarii la Uniunea Europeana.

    Sectorul financiar era vazut pana de curand ca unul auxiliar fata de „economia reala“ – cea care produce bunuri si servicii. Intre timp insa, datorita circulatiei mult mai usoare a persoanelor, marfurilor si capitalurilor, datorita informatizarii societatii si a eliminarii barierelor de tot felul dintre tari, activitatile de natura financiara realizeaza volume mult mai mari decat valoarea bunurilor produse efectiv la nivel mondial, iar piata financiara si-a castigat o independenta aproape totala fata de economia primara. 

    Pietele financiare reactioneaza inca la evenimente de natura politica, sociala, la variatii ale stocurilor de diverse materii prime sau chiar la schimbari de temperatura, dar pe de alta parte, dezechilibrele financiare sunt cele care lovesc cu cea mai mare forta dezvoltarea societatii umane.

    Masurile diverse luate de Banca Nationala a Romaniei (BNR) pe drumul liberalizarii totale a contului de capital inseamna renuntarea de catre banca centrala la instrumente pe care le-a folosit pentru a „ghida“ economia inapoi pe drumul corect, atunci cand performantele Romaniei privind stabilizarea macroeconomica erau slabe. 

    Pentru ca o economie relativ mica si suficient de inchisa, cum a fost aceea a Romaniei pana in urma cu doi-trei ani, putea fi ghidata cu oarecare succes folosind parghii monetare: cursul de schimb, rata dobanzii si masa monetara. BNR a folosit extensiv aceste parghii pentru a evita derapajul unor indicatori macroeconomici in momentele „delicate“, desi stia foarte bine ca un dezechilibru structural (deci din economia reala) nu poate fi rezolvat decat temporar prin masuri monetare. 

    In timp insa, BNR a convenit cu organismele internationale masurile de liberalizare, asa incat piata valutara (pentru moment) a fost „intredeschisa“ investitorilor straini, iar volumele si rata de schimb pot fi manipulate mai greu si numai pe termen scurt.  Chiar daca fluxurile de capital generate de aceasta prima etapa a liberalizarii au fost modeste, putem pune aceasta reticenta a investitorilor straini si pe riscul inca ridicat asociat Romaniei – iar recentele balbaieli fiscale si dezechilibre monetare confirma acest risc – precum si pe clauzele de salvgardare cu care Banca Nationala a Romaniei si-a amenintat eventualii investitori. 

    Masura ca romanii sa isi poata deschide conturi bancare in strainatate este numai un alt pas pe drumul liberalizarii. Impactul sau va fi minim pentru economie, in societatea moderna existand vehicule multiple prin care fondurile se pot muta in conturi externe.  In plus, este indoielnic faptul ca romanii care nu si-au „expatriat“ banii pana acum au suficiente fonduri pentru a-si putea deschide practic un cont in strainatate in viitorul apropiat. Pentru ca intre „a avea voie“ de la BNR si „a putea practic“ sa iti deschizi un cont in strainatate, este o mare diferenta: bancile straine (ca si cele din Romania, de altfel) sunt interesate sa iti deschida un cont numai daca poti demonstra ca ai o sursa de venituri in tara respectiva si un domiciliu stabil… sau dispui de o suma consistenta. Singura eventuala amenintare in acest sens ar veni de la nenumaratii „capsunari“.  Cu toate acestea, majoritatea lor muncesc fara acte in strainatate sau castiga sume suficient de mici pentru a evita sa plateasca comisioane bancare. Oricum, acesti muncitori trimit toate economiile lor inapoi in Romania pe o cale sau alta, acolo unde familia lor isi sustine existenta si investeste in pamant si case.

    Cu toate acestea, adevaratul examen al Romaniei, cand vom vedea daca economia noastra poate supravietui in conditii de piata libera si competitivitate (si din pacate ma tem ca pentru moment nu poate), va fi momentul cand Banca Nationala a Romaniei va pierde si mecanismul de formare directa a ratei dobanzii in piata. Acest moment, asteptat pentru sfarsitul anului, va fi marcat de inaugurarea pietei secundare la titlurile de stat.  Daca BNR va avea curajul sa faca aceasta liberalizare corect si total – adica fara a speria eventualii investitori cu activarea a diverse „clauze de salvgardare – vom vedea cum apreciaza piata nivelul corect al ratei dobanzii, iar investitorii straini vor penaliza cu siguranta orice deviatie de la rata corecta, plasand bani sau dimpotriva, iesind de pe piata cu rapiditate. 

    Acela va fi momentul cand intreaga rezerva valutara a Bancii Nationale a Romaniei nu va mai putea influenta sensibil „realitatea economica“. Putem spune deci ca liberalizarea contului de capital este o decizie fara intoarcere. Am avut destul timp sa ne pregatim economia pentru acest moment. Daca nu am facut-o, ne vom trezi ca intotdeauna luati prin surprindere de adevarurile economice, iar masurile pe termen scurt ale Bancii Nationale vor fi neputincioase impotriva legilor economice, caci independenta monetara a Romaniei va fi mult limitata, iar masurile fiscale s-au dovedit pana acum mai degraba contraproductive. 

  • Sub presiune

    Incertitudinile de pe scena politica, o piata internationala a petrolului bulversata de cresteri de preturi, o intreaga conducere anchetata de Parchet. Suficiente motive pentru potentiale sincope in activitatea unei companii. Rompetrol se afla acum in aceasta postura. Cum ii face fata?

    Dinu Patriciu, presedintele Rompetrol, a parut decis sa ma lase fara subiect de luni la prima ora, pentru ca dupa ce i-am insirat nelamuririle de mai sus, mi-a raspuns rapid: „Business as usual“.  A luat in primire primul set, din cele doua care ii sosesc zilnic, de grafice si informatii despre piata petroliera – evolutia preturilor titeiului si a produselor derivate. Dupa el, ceea ce se intampla pe piata, unde preturile s-au instalat in zona a 60 de dolari barilul, este rezultatul logicii colective a investitorilor, influentata de atentate, greve, declaratii ale oficialitatilor. „A trecut perioada modelelor macroeconomice, acum se actioneaza pe baze conjuncturale. Pe piata petrolului, 90% sunt «paper transactions» si numai 10% se bazeaza pe cantitati fizice. Nu mai exista fundamente, ci perceptii; perceptia este realitatea.“ 

    Si totusi, cum lucreaza compania? „Inaintam cat putem, in masura in care pot avea capital propriu. Este ceva mai greu sa atragem fonduri suplimentare.“ Cele doua buletine despre piata petrolului fac parte din rutina zilei la Rompetrol, la care se adauga cel putin zece intalniri si raspunsul la circa 150 de apeluri telefonice. Mai spre finalul zilei am cuantificat si altfel activitatea lui Patriciu: cam 1% din totalul deciziilor operationale care se iau in companie si in jur de o treime din deciziile strategice, dar pe care le controleaza in intregime. 

    „Business as usual“ inseamna, lunea, si board meeting, sedinta saptamanala a directorilor companiei. „Et in Arcadia ego“, adica am patruns, ca ziarist, in respectiva zona interzisa. Intai mi-am oprit telefonul mobil, adica m-am conformat anuntului de pe usa camerei – „No mobile phones allowed during the meetings“. Sala mare, racoare, 11 directori ierarhic mai mari sau mai mici, tinute lejere de vara, camasi, putine costume. La sedinta participa si directorii de la diviziile companiei, prin intermediul a doua ecrane TV si al camerelor web aferente. 

    Se discuta despre vapoare cu titei, preturi (observ ca Phil Stephenson poarta cizme de cowboy, dar ce poate purta altceva un texan?), contracte, pompari, stocuri, intalniri de afaceri, rute si logistica. „Fur“ si o informatie in premiera – pe prima jumatate a anului, cifra de afaceri a companiei depaseste un miliard de dolari, iar profitul operational, in aceeasi perioada, este echivalent cu cel realizat in tot anul trecut. „Business as usual.“ Sedinta e scurta, iar urmatoarea statie de pe traseu e biroul vicepresedintelui Eric Kish, omul care a restructurat Petromidia, a trecut apoi la petrochimie si acum se ocupa de dezvoltarea afacerilor, de fuziuni si achizitii. 

    Acelasi intrebari si pentru el – piata petrolului, preturi, ancheta de la Parchet. „Este mai bine, ne concentram pe activitatile de baza, fara alte fantezii. Constrangerile te fac mai creativ. Daca nu avem acces la finantare, gasim solutii la bani mai putini“, spune Kish. „Good news ar fi ca rafinorii o duc mai bine in prezent fata de acum trei ani, cand eram la Petromidia, si se vad rezultatele restructurarii, ale eficientizarilor, ale automatizarii. Bad news sunt micile mizerii ale vietii, capitol unde romanii sunt foarte buni.“ 

    Proiecte? Expansiunea regionala a grupului, dar si cea a retelei de benzinarii din Romania. Rompetrol intentioneaza sa ajunga in situatia de a vinde prin retelele proprii toata productia rafinariilor Petromidia si Vega. 

    In plan regional, pe harta Rompetrol se afla Bulgaria, Turcia, Serbia, Croatia, Albania sau Georgia. „In Bulgaria avem zece procente din vanzarile en-gros de carburanti auto, iar in Albania inceputul este promitator. In schimb, Serbia este o piata inchisa, care nu permite importul carburantilor. Speram sa se maturizeze peste unu-doi ani, iar in acel moment vom fi deja prezenti intr-un mediu mai concurential. In ansamblu, in Balcani exista si cerere si oferta, dar totul este condimentat cu ingrediente locale“, spune Kish. 

    Crizele? Nu comenteaza criza politica din Romania, dar crede ca amanarea aderarii Romaniei cu un an, o posibilitate tot mai prezenta in declaratiile politicienilor locali si europeni, ar reprezenta in esenta un lucru bun, in afara impactului de imagine. „Ar putea ajuta mediul de afaceri in materie de conformari cu normele europene, am avea timp sa ne stabilim ceva cote de piata. Romaniei in ansamblu nu-i strica.“ E un punct de vedere impartasit, dupa cum se stie, si de Dinu Patriciu, care din acest motiv a ajuns sa fie considerat reprezentativ pentru tabara oamenilor de afaceri eurosceptici de la noi.  O observatie, dupa primele intalniri. „Business as usual“, „No mobile phones allowed“, „Good news“, „Bad news“ – sefii de la Rompetrol folosesc engleza destul de mult, cam in 20% din discutiile curente. 

    Este o extensie a deselor contacte cu lumea internationala a petrolului, vorbitoare de engleza prin excelenta. Tot de aici si obiceiul de a calcula totul in dolari, moneda oficiala a aurului negru. 

    Dolarii ii foloseste in mod curent si Alexandru Bucsa, directorul economic al companiei. Este tanar, stelist si are in birou o colectie de palarii, o manusa de box si o colectie intreaga de gadgeturi din calatoriile in strainatate. Imi vorbeste de reducerea ecartului dintre pretul titeiului Brent din Marea Nordului si cel al titeiului rusesc de tip Ural, pe care il foloseste Rompetrol pentru aprovizionare. Am o curiozitate, cam cati bani inseamna zilnic Petromidia, si aflu: in jur de cinci milioane de dolari intrari de materie prima si circa sase milioane de dolari vanzari. „Fara taxe, fara exporturi.“  Tot in biroul lui Bucsa aflu de modul de actiune al companiei pe piata ruseasca: colaborarea cu mai micile companii petroliere, care au probleme de logistica si care prefera sa vanda titeiul mai ieftin, dar „la gura putului“. 

    Ciudat, dupa aproape o zi petrecuta in sediul Rompetrol traiesc o stare de relativa confuzie: am aflat o multime de lucruri, am aflat prea putine? Cred, mai curand, ca am ajuns sa percep pe propria-mi piele modul de management practicat de Dinu Patriciu: „In management, gestiunea este a informatiei si nu a banilor“.

  • SENSIBILITATEA ACTIUNILOR

    MAXIM Actiunile Rompetrol Rafinare atinsesera maximul de 1.290 lei/actiune in sedinta din 27 ianuarie, pe fondul cresterii generale a bursei de la inceputul anului si in conditiile in care compania raportase rezultate financiare surprinzator de bune pentru 2004. Cotatia inregistrase atunci o crestere de peste 40% fata de nivelul lunii septembrie 2004, iar capitalizarea bursiera ajunsese la circa 750 de milioane de euro.

    VANZARI De la acest nivel au inceput sa fie vandute pachete mari de actiuni, ceea ce a dus pretul constant in jos. In martie, la aparitia primelor informatii privind anchetarea lui Patriciu, actiunile au inceput sa fluctueze puternic, dar pe un trend clar de scadere.  RECUL In 26 mai, cand pe piata au aparut informatii ca Patriciu va fi retinut, actiunile au scazut pana la 820-840 de lei, iar in ziua urmatoare au fost oprite de la tranzactionare, pe fondul arestarii lui Patriciu. Cea mai dramatica sedinta a fost in ultima zi a lunii mai, cand pretul a atins dimineata un minim de 661 lei/actiune. La inchidere, actiunile Rompetrol pierdusera 18,2% fata de 25 mai, iar capitalizarea bursiera scazuse cu 95 de milioane de euro, la un nivel de 424 de milioane de euro.

    PRELUARI De la acest nivel, trendul pietei s-a inversat, in piata aparand cumparatori care au preluat agresiv pachete mai mari de actiuni. A urmat o perioada de stabilitate relativa, iar din 7 iulie (cand pretul era 758 lei/actiune) actiunile au inceput iar sa creasca.

    EVOLUTIE De cand a inceput anchetarea lui Patriciu, capitalizarea Petromidia a scazut cu circa 220 de milioane de euro, situandu-se la 14 iulie la 526,89 milioane de euro. Ultimele tranzactii s-au derulat la 891 lei/actiune, in crestere cu 2,3% fata de sedinta precedenta. Rompetrol este acum in crestere, inregistrand in ultima perioa-da o apreciere de 17,55%, la nivelul pretului de inchidere.

  • ANCHETA ROMPETROL

    In dosarul Rompetrol procurorii cerceteaza mai multe persoane, printre care omul de afaceri Dinu Patriciu si doi cetateni straini – Phil Stephenson, directorul general adjunct al Rompetrol si un fost director executiv al grupului, John Works. Printre cei cercetati se afla Sorin Marin – fost actionar la Rompetrol, Alexandru Bucsa si Eric Kish. Recent, inspectorii generali ai Consiliului Superior al Magistraturii au ajuns la concluzia ca procurorii au incalcat normele procedurale privind administrarea probelor si luarea masurii preventive de retinere a lui Dinu Patriciu.  

    URMARITI PENAL

    • Phil Stephenson, director general adjunct
      Si-a petrecut copilaria in Houston, Texas. Tatal a facut afaceri cu petrol, iar mama a fost profesoara. La inceputul carierei, Stephenson a lucrat pentru cabinetul de avocatura Baker & Botts din Washington, dar a si predat finante internationale la Universitatea din Georgetown. Intra in politica si face parte din staff-ul electoral al presedintelui George Bush, tatal actualului sef al Executivului american. 
    • Eric Kish, vicepresedinte
      S-a nascut la Baku, in Azerbaidjan. Tatal sau, ardelean de origine, a fost trimis la Academia Navala din Baku, specialist fiind in sistemele de ghidaj ale rachetelor navale. A emigrat in Israel si a fost prezent, ca tanchist in armata israeliana, in teritoriile ocupate si in zona inaltimilor Golan. A lucrat pentru o companie de robotica, iar din 1996 a trecut la Tetra Pak, care i-a oferit posibilitatea sa se intoarca in Romania.  La Rompetrol a venit in februarie 1999. 
    • Alexandru Bucsa, director economic
      Este absolvent de ASE si a obtinut MBA in cadrul programului University of Bristol KPMG. A lucrat din 1987 si pana in 1996 pentru Casa Centrala a Armatei, pentru Polar Electronics Industry & Trade SRL si pentru Cosmos Trading SRL. Intre 1996 si 1999 a fost finance manager la RJ Reynold Tobacco, iar din octombrie 1999 trece la Rompetrol.

BusinessMagazin