Turcii care au dezvoltat Bucuresti Mall si Plaza Romania, oamenii de afaceri Gabriel Popoviciu si Sorin Creteanu, israelienii care detin Hotelul Bucuresti si cel mai mare operator german de centre comerciale, condus de fostul sef al grupului de companii Tiriac se lupta pentru realizarea unui centru comercial pe locul actualei Piete Obor, situate in una dintre cele mai dens populate zone din Capitala. Piata Obor din Capitala va fi transformata intr-un centru comercial de aproape 140.000 de metri patrati, in urma unei investitii de 117 milioane de euro, dezvoltatorul urmand sa fie anuntat dupa depunerea ofertelor finale la 25 septembrie.Anchor Grup, ECE Projektmanagement, Obor Plaza si un consortiu format din companiile Practic, Baneasa Investments, Comnord si Procema sunt companiile aflate in “finala” pentru dezvoltarea mall-ului, urmand ca pana la 25 septembrie sa prezinte ofertele finale. Cel mai experimentat candidat in domeniul centrelor comerciale este grupul german ECE. Germanii au in prezent in operare 84 de mall-uri in Germania si tari din Europa Centrala, iar proiectul din zona Obor ar putea marca intrarea officiala pe piata locala, a doua ca marime din Europa Centrala si de Est, dupa Polonia. Seful operatiunilor ECE in Romania este Radu Merica, cel care a fost timp de cinci ani CEO al grupului de firme controlat de omul de afaceri Ion Tiriac.
Blog
-
De ce mai muncesc oamenii bogati?
Un om de afaceri roman in varsta de 40 de ani, care castiga 40.000 de euro lunar doar din contul pe care il avea la bancherul sau personal, ce ajunsese la un moment dat la 1 milion de euro, se gandea sa se retraga din business. N-a facut-o, desi lichiditatile de care dispunea ii acopereau probabil toate necesitatile cerute de statutul sau. Lasand la o parte toate justificarile cliseistice, intrebarea este ce ii tine cu adevarat in joc pe oamenii care aparent castiga mai mult decat pot cheltui. Oamenii bogati sunt diferiti, dar in mare masura seamana cu cei mai multi dintre noi: aproape toti cheltuie mai multi bani decat castiga. La varful societatilor dezvoltate, gradul de indatorare devine un motor al consumului in aceeasi masura in care acest lucru se intampla la nivelul mediu sau inferior al societatii. Intr-un articol publicat in The Wall Street Journal, profesorul de economie Robert Frank spunea ca cei mai bogati americani, care controleaza 33% din intreaga bogatie a Statelor Unite – adica cei cu averi individuale care pornesc de la circa 6 milioane de dolari -, sunt responsabili pentru 6% din datoriile din intreaga economie americana, adica aproape 350 de miliarde de dolari. Unul dintre cele mai bune exemple pentru tendinta de indatorare a bogatilor este cel al retailerului de produse de lux Neiman Marcus. Aproximativ 15% din cifra de afaceri anuala realizata de magazinele companiei, adica peste jumatate de miliarde de dolari, se realizeaza prin intermediul companiei de carti de credit in-house a retailerului. In mod traditional, datoriile au fost asociate cu saracia, dar in societatea contemporana acestea reprezinta leverage (capacitatea de a finanta) – o forta care iti permite sa cheltuiesti mai mult decat ai putea in mod normal. Potrivit unui studiu al companiei americane Spectrem, majoritatea oamenilor ce detin active de peste 5 milioane de dolari au datorii pe cardul de credit, in conditiile in care aceste fonduri poarta cele mai mari dobanzi de pe piata bancara. Mai mult, consumul de lux pe datorie pare sa fi stat intr-o oarecare masura la baza unora dintre cele mai rasunatoare falimente recente. Bernard Ebbers, fostul sef al companiei Worldcom, a imprumutat sute de milioane de dolari de la compania pe care o conducea pentru a-si cumpara mai multe ferme si a-si construi o marina pentru iahturile sale, in cele din urma avand mari probleme in a achita totul. Dar asta a fost una dintre cele mai mici probleme ale lui Ebbers, intrucat el a fost condamnat ulterior la 25 de ani de inchisoare pentru frauda de 11 miliarde de dolari care a condus la cel mai mare faliment din istoria SUA.Robert Mintz, manager de resurse umane la Revlon, Pepsico sau Time Warner, a scris o lucrare pornind de la dorinta si de la motivele oamenilor bogati de a nu se opri din activitatile profesionale. Pentru asta, el a intervievat 25 de directori de companii americane, fiecare cu o avere intre 5 si 500 de milioane de dolari. Pentru el, motivatia oamenilor care au atins un anume nivel de confort material, de a nu renunta la zilele petrecute la birou, nu tine de dependenta de lucrurile indisolubil legate de statutul social. Unii isi vad jobul ca o evadare, altii vor sa demonstreze lor si celor din jur ca pot. Dar marea majoritate spune ca nu stie ce ar face cu propria persoana daca ar inceta sa munceasca. Ironia este ca pentru cei mai multi “workaholici” foarte bogati, o zi plina la birou este poate mai putin stresanta decat ar fi fost o zi impreuna cu partenerii de golf. Dar poate ca cel mai bine concluzioneaza Peter White, fostul director general de la Citigroup, in prezent vicepresedinte al grupului U.S. Trust: “exista o diferenta intre doi oameni care spun ca ‘iubesc ceea ce fac’ si ‘nu pot concepe sa fac altceva decat ceea ce fac acum’. Unul este un voluntar. Celalalt este un prizonier”.
-
Pe banii lor
Robert Rubin, fost ministru de finante al Statelor Unite si presedintele comitetului executiv al Citigroup, a decis sa plateasca pentru utilizarea in scopuri personale a aeronavei bancii americane. Intr-un raport transmis autoritatilor de reglementare se arata ca Rubin are dreptul sa utilizeze aeronava companiei pentru orice tip de calatorie, inclusiv in scop personal, in baza acordului de angajare. Majoritatea marilor corporatii incearca sa demitizeze faptul ca top-managementul beneficiaza de bonusuri exagerate din partea companiilor. Astfel, managerilor le sunt eliminate facilitatile precum soferul personal sau vacantele platite. Sumele maxime pe care Rubin le poate achita sunt stabilite de Administratia Federala pentru Aviatie. Acordul dintre Citigroup si Rubin a fost incheiat joi, 10 august, si este valabil un an, cu posibilitatea de a fi reinnoit anual. Robert Rubin este angajat al Citigroup incepand din anul 1999. Anterior, el a ocupat functia de ministru de finante, in timpul mandatului lui Bill Clinton.Citigroup a inregistrat in primul trimestru al anului un profit net de 5,64 miliarde de dolari (4,3 mld. euro), in crestere cu 4% fata de castigul aferent aceleiasi perioade a anului trecut, potrivit Reuters. Veniturile institutiei de credit au urcat cu 5%, la 22,18 miliarde de dolari. Pe plan international, profitul Citigroup a crescut cu 47%, iar veniturile cu 19%, in timp ce in SUA avansul profitului a fost de 13%, iar veniturile au scazut cu 1%.Citigroup este prezenta in peste 100 de state si inglobeaza marci precum Citibank, CitiFinancial, Primerica, Smith Barney si Banamex.
-
Tot mai tineri
Pepiniera de milionari in Romania este, cu siguranta, sectorul IT. Oamenii de afaceri din industrie mai tineri de 30 de ani ingroasa randurile milionarilor in dolari dupa ce isi vand afacerile multinationalelor din Europa sau Statele Unite. Bogdan Putinica si Daniel Bogdan, ambii in varsta de 29 de ani, si-au vandut recent compania, IP Devel, pentru cateva milioane de dolari, grupului Adecco, cu venituri anuale de peste 18 miliarde de euro. Adecco a fost inclusa anul trecut in Top Fortune Global Index 500. IP Devel a fost infiintata cu numai 6 ani in urma. In acelasi timp, Hostway, unul dintre cei mai mari furnizori globali de servicii de gazduire de pagini de Internet, a cumparat OpenLink, o firma romaneasca de dezvoltare a paginilor de Internet, creata de Flaviu Radulescu (26). OpenLink a fost infiintata in 2001 de Radulescu, pe atunci angajat la o companie de retail IT.Cei trei nu sunt primii si nici ultimii tineri imbogatiti de industria IT. Lucian Butnaru (27) a fondat si vandut ulterior compania de solutii informatice Akela grupului american furnizor de servicii de comunicatii si call-center TechTeam, valoarea tranzactiei fiind de aproximativ 3 milioane de euro.
-
RWE, bun de plata
Gigantul german RWE, care detine prin operatorul Transgas 80% din piata gazului din Cehia, a primit o amenda de 13,2 milioane de euro de la autoritatea ceha antimonopol, cea mai mare acordata vreodata unei companii din aceasta tara.
Decizia nu este definitiva, grupul german avand posibilitatea de a face apel. RWE a fost gasita vinovata ca a abuzat de pozitia dominanta pe care o detine in trei cazuri. In primul rand, Transgas a vandut gazul pe care il importa din Rusia si Norvegia catre firmele de distributie pe care le detine in conditii diferite, mult mai avantajoase fata de cele in care l-a vandut catre ceilalti distribuitori. A doua acuzatie se refera la faptul ca a incarcat nota de plata pentru marii consumatori. Pentru inmagazinarea gazelor in depozitele subterane, compania a perceput tarifele maximale stabilite de autoritatea antimonopol. Acestea sunt insa valabile pentru firmele mici si proprietarii de locuinte. Costurile pentru categorii individuale de consumatori sunt diferite, a precizat pentru agentia de presa CTK Martin Pecina, presedintele autoritatii.
Nu in ultimul rand, prin contractele de livrare a gazului incheiate cu distribuitorii regionali, Transgas le interzice acestora sa-l comercializeze in afara propriilor teritorii, ceea ce lezeaza competitia pe o piata liberalizata. Pecina a descris aceasta situatie drept un cartel. Potrivit legislatiei din Cehia, amenda maxima poate ajunge la cel mult 10% din cifra de afaceri a companiei, care anul trecut a fost de aproximativ 210 milioane de euro.
Purtatorul de cuvant al RWE, Martin Chalupska, a afirmat ca reprezentantii companiei au fost surprinsi de decizia autoritatii antimonopol. RWE doreste sa identifice o solutie la aceasta situatie impreuna cu autoritatea, a adaugat Chalupska.
Ancheta impotriva RWE Transgas a demarat in toamna anului trecut, dupa ce mai multi clienti s-au plans de preturile ridicate practicate de acesta. Ca raspuns, Ulrich Jobs, CEO al Transgas, a declarat ca marjele de profit sunt deja scazute, astfel ca nu mai este loc pentru o reducere a tarifelor.
MVV Energie CZ a fost primul client industrial care a depus plangere impotriva RWE, cu un an in urma. Václav Hrach, executive manager al companiei, a precizat ca ar prefera sa se ajunga la o intelegere cu grupul german, scopul demersului sau fiind sa protejeze clientii de cresteri exagerate ale preturilor. Cazul RWE a fost si in atentia Comisiei Europene. Dupa ce a primit documentatia de la autoritatea antimonopol din Cehia, Comisia a returnat-o impreuna cu unele informatii privind cazuri similare.
-
PUTIN SI BUN
Spre surprinderea analistilor, topul din primavara al celor mai prestigioase case de moda de lux, intocmit de firma de cercetare a pietei Luxury Institute din
Topul este bazat pe un sondaj in randul a peste 500 de familii americane cu venituri anuale brute de minim 200.000 de dolari si o avere neta de cel putin 750.000 de dolari. Participantilor la sondaj li s-a cerut sa evalueze calitatea, exclusivitatea si capacitatea a 21 de branduri de a oferi satisfactie consumatorilor, dar si sa clasifice brandurile in functie de notorietate.
Felul cum a fost evaluata Bottega Veneta dovedeste ca relevanta unui brand pentru standardul de lux perceput la un moment dat de societate nu are neaparat legatura cu notorietatea lui, ba chiar poate sa fie in contradictie cu gradul de notorietate.
Aceasta ne intoarce la discutia despre opozitia dintre elitism si popularitate a luxului: expertii Luxury Institute vad cele doua ratinguri ale casei italiene ca avand sansa de a se apropia in curand, ceea ce ar insemna o atenuare a perceptiei de exclusivitate pe masura cresterii potentialului comercial. Pe primul trimestru, vanzarile Bottega Veneta au crescut cu 77%, iar in cursul acestui an firma are in vedere sa deschida o serie de alte boutique-uri, inclusiv in
-
Rable cu buletin
Desi economia merge cu motoarele turate la maximum si investitiile straine nu se lasa deloc asteptate, cei mai multi dintre cehi conduc masini a caror varsta le-ar permite sa obtina un buletin sau chiar sa-si serbeze majoratul.
Potrivit datelor Asociatiei Producatorilor Auto din Cehia, citate de agentia de presa CTK, peste 40% din automobilele inregistrate in Cehia sunt mai vechi de 13 ani. Cele mai noi de cinci ani reprezinta doar in jur de o cincime din total. In total, in Cehia sunt inregistrate 4,04 milioane de automobile. In prima jumatate a acestui an, vechimea medie a ajuns la 13,84 ani, fata de 13,53 ani cat era la sfarsitul lui 2004. Raportat la aceasta medie, pana de curand, numarul masinilor vechi produse in Cehia era mai mare decat cel al masinilor fabricate in strainatate. Raportul s-a inversat insa.
Potrivit lui Antonin Sipek, presedintele Asociatiei, unul din motive este ca numarul soferilor care renunta sa utilizeze o masina veche produsa in Cehia este mult mai mare decat al celor care nu mai vor sa utilizeze o masina veche straina. O alta cauza este si cresterea de la an la an a importurilor de masini vechi si de piese de schimb din Occident. Dintre marcile straine, cea mai populara masina veche este Trabant, cu 37.611 de inregistrari, urmata de VAZ cu 33.651. Cea mai des utilizata masina veche produsa in afara spatiului ex-sovietic este Volkswagen Golf, cu 30.163 de unitati inregistrate.
-
ROMANIA EXCLUSIVA
Lux inseamna, in general, faima lucrului scump, management sofisticat si lupta feroce intre branduri. Lux in
Bijuterii David Sandu. Pantofi Dan Coma sau Mihai Albu. Lenjerie I.D. Sarrieri din gama de lux. Rochii de seara si accesorii Eva Culture, toalete haute-couture Razvan Ciobanu, Maria Marinescu sau Catalin Botezatu. Lista marcilor de lux din
Are luxul romanesc o alta definitie decat luxul, in general? Cum se explica aceasta discretie? In SUA, pentru mediatizarea marcilor de lifestyle de lux, cum li se spune, exista inclusiv un indice, actualizat trimestrial – Luxury Brand Status Index, rafinat pe categorii de clasamente, de la marci de ceasuri si tur-operatori pana la garnituri de baie, automobile, servicii de aviatie privata, brokeri imobiliari, bauturi fine si, fireste, designeri de moda. Indicele este intocmit de Luxury Institute din
Primul aspect care diferentiaza business-ul romanesc al luxului de cel international este modul de conducere a companiilor. Daca pentru marci internationale precum Gucci, Louis Vuitton, Prada sau
O vorba din marketing spune ca, daca firma ta vinde emotii, inseamna ca face parte din industria luxului. Dar, pe langa arta de a vinde emotii, luxul mai cere o arta. Cum faci sa vinzi intotdeauna altceva?, intreaba retoric David Sandu, creatorul de bijuterii cu magazin pe Calea Victoriei (prin traditie resedinta luxului in Bucuresti). Intreaga noastra fabricuta se pune in miscare pentru cineva, raspunde creatorul. Cheia succesului in aceasta industrie, considera si Dan Coma, este conceptul. Mai precis, pe langa unicitatea produselor, modul cum le prezinta si cum le ofera conteaza foarte mult, crede designerul, care si-a creat in propria casa un fel de showroom plin de mici obiecte de arta, vechi de unul sau doua secole. Primesti din caldura casei, ai direct acces la creator si participi efectiv la procesul de creatie si productie, spune Dan Coma. Dar daca unii ar putea contesta atributul de lux al unor produse create de designerii romani amintiti, pe cel de unicat sau de exclusivitate, ca sa folosim termenul specific, nu li-l poate contesta nimeni. David Sandu – unul dintre putinii bijutieri romani cu magazin propriu (din decembrie 2005) si cu propriul nume impus ca marca – nu produce mai mult de 20 de variante ale aceluiasi model de bijuterie, in conditiile in care luxul pentru marcile internationale ca Bvlgari inseamna 200 de obiecte de bijuterie identice. Cel mai scump inel vandut de David Sandu a fost un inel cu briliant la 5.800 de euro (peste 20.400 RON), dar obiectul cel mai scump vandut a ajuns la 12.000 de euro: o sculptura cu iluminare interna, pe care isi aminteste ca a platit impozit de 27%. In magazin, preturile variaza de la 250 la 2.000 de euro. Este acesta lux?
Din perspectiva pretului, produsele de lux create in
Dar daca produsele de lux de marca internationala sunt cumparate de multe ori de cei care vor sa arate ca au bani, designerul de bijuterii David Sandu sustine ca oamenii cumpara de la el pur si simplu pentru ca au gasit ce le place. Iar acesta este un privilegiu legat in ultima instanta tot de preturile romanesti: snobismul in varianta pura, al achizitiei unui articol (un colier Bvlgari sau un telefon Vertu) doar pentru ca marca pe care o poarta semnifica automat o capacitate anume de a cheltui, si deci un statut social aparte, primeste doar o satisfactie destul de relativa in magazinele creatorilor si designerilor de la noi. Cand si-au creat conceptul afacerii, o parte a celor care formeaza comunitatea producatorilor de lux din Bucuresti au ales reteaua de magazine (Mihai Albu), altii au mizat pe galeria cu vanzare (David Sandu), pe un showroom (sotii Dan Coma si Doina Levintza) sau doar pe low profile (adica pe discretie: Aura Cercel Dura, din spatele marcii Eva Culture, care are numai 15-20 de cliente, toate fidele).
Cum isi defineste David Sandu strategia de a-si vinde bijuteriile unicat in propriul magazin? E o razgaiere absoluta, client service dus la extrem, spune creatorul, povestind amuzat despre cu adevarat extremul creator de ciorapi de lux (28 de dolari perechea) V.K. Nagrani, care a creat un club pentru posesorii de cel putin 21 de perechi de sosete Nagrani. Cand intri in magazinul de pe Calea Victoriei, toata atentia creatorului iti revine. Poti alege un produs din magazin sau, la fel de bine, inspirat de ceea ce vezi, poti comanda un produs personalizat si modificat. Alaturi de produsul pe care il cumperi, primesti si desenul creatorului, la cerere. O alta strategie de care vorbesc toti creatorii de lux intervievati de BUSINESS Magazin este fidelizarea clientilor. David Sandu spune ca are clienti vechi de sapte-opt ani. Un sfert din cei 35-40 de clienti lunari ai lui David Sandu sunt oameni de afaceri, dupa spusele designerului. Aura Cercel Dura are 15-20 de cliente fidele, iar Dan Coma si Mihai Albu se bazeaza lunar pe 1.000 de cumparatoare.
Avantajul cel mare al acestor creatori este, insa, lipsa concurentei. David Sandu, de exemplu, spune ca nu-si cunoaste concurenta, ca nu a auzit de vreun alt artist cu galerie proprie, doar de artisti plastici care fac bijuterii ocazional. Mai mult, sustine el, piata bijuteriilor barbatesti era monopolizata de falsuri si de produse de serie in momentul cand creatorul s-a hotarat sa lanseze prima colectie de bijuterii barbatesti, anul trecut. Designerul de accesorii de dama Dan Coma spune, de asemenea, ca nu se simte amenintat de o concurenta prea serioasa, pentru ca nisa de lux nu e ocupata de marci romanesti, iar cele straine sunt prea scumpe pentru clasa medie. Doar Mihai Albu spune ca se teme uneori de liberalizarea comertului cu tarile din UE, dupa aderare, si de placerea romanului de a purta marci straine. Marturiseste ca are momente cand se indoieste ca va mai rezista pe piata mult timp, mai ales la gandul magazinelor multi-brand care vor importa, fara taxe, marci de lux din stocurile sezoanelor trecute. Albu sustine ca a avut propuneri venite din afara tarii de a-si vinde brandul. Firme producatoare cu brand intermediar voiau sa se impuna pe piata romaneasca si i-ar fi costat mai mult sa-si construiasca brandul decat mi-ar fi dat mie, explica Albu. Dar n-a vrut sa vanda, pentru ca ofertantul nu dorea sa-l pastreze pe Albu ca designer.
Un alt avantaj al afacerilor cu exclusivitate este faptul ca nu se lucreaza pe stoc. Colectiile sunt testate cu ocazia prezentarilor dinainte de lansare si nu se produce mai mult decat se comanda. Iar cand, pe langa exclusivitate, iti poti folosi priceperea si in alte nise, afacerea merge si mai bine. De exemplu, cele mai mari castiguri ale lui Dan Coma vin din materialele promotionale din piele pe care le personalizeaza pentru companii – agende, serviete, albume -, o afacere care creste de cinci ani, de cand a inceput sa creasca economia. PricewaterhouseCoopers face toate cadourile la noi, tot la noi apeleaza si Mercedes, Piraeus Bank, ING.
O alta varianta de crestere a castigurilor este tocmai extinderea, la care creatorii de lux incep sa se gandeasca acum. Dan Coma, de exemplu, considera ca afacerea sa ar trebui sa se indrepte spre mai putine modele si in schimb spre cantitate mai mare, desi momentan nu apreciaza drept oportuna varianta contractarii unui credit.
Pentru ca are un singur magazin, David Sandu si-a asigurat expunerea in vitrinele hotelurilor Hilton si Howard Johnson, unde plateste o chirie de 300 de euro plus TVA, lunar. In plus, in magazinele Dada vinde monotipuri (termen imprumutat din linogravura), adica bijuterii care pornesc de la o structura compozitionala comuna, dar variaza prin culori sau forme. Pe viitor, David Sandu se gandeste sa se asocieze cu magazine din doua-trei orase mai mari, in care sa aiba prezentare permanenta cu vanzare. In primul oras din cele trei intentioneaza sa patrunda pana la sfarsitul anului in curs. Pentru primul an de activitate, David Sandu asteapta ca magazinul – pe care l-a deschis in asociere cu un economist – sa-i aduca o cifra de afaceri de circa 175.000 de euro.
Mihai Albu spune ca cifra de afaceri a companiei sale este
In fiecare sezon Mihai Albu estimeaza ca produce cam 100 de modele, pe care le lucreaza manual, cu utilaje minime si cu 50 de angajati. Desi are pana in 20 de cliente fidele si a preferat pana recent sa ramana discreta, Aura Cercel Dura – designerul din spatele brandului Eva Culture – este tot mai prezenta pe copertile revistelor glossy de femei, a colaborat ca stilist pentru revista FHM si pregateste pentru la toamna o prezentare impreuna cu designerul Maria Marinescu. Impreuna, cei doi designeri pornesc curand spre Milano,
MIHAI ALBU
A absolvit Arhitectura la Universitatea Ion Mincu, in 1990, dar spune ca nu a apucat sa profeseze, pentru ca arhitectura nu era ceruta la acea vreme. A intrat in industria accesoriilor pentru femei si, de sapte ani, a investit in numele sau ca brand. Lucreaza la trei linii de produse – una pentru magazinele sale, serii scurte de maximum zece perechi de incaltaminte dintr-un model; linia de podium, pe care o prezinta la circa 30 de evenimente anual; a treia linie – Mihai Albu Exclusiv – in care produce o singura pereche dintr-un model, la comanda. Pentru ca nu-si poate proteja modelele, Mihai Albu spune ca actualizeaza site-ul mai tarziu cu un sezon. Totodata, incearca sa foloseasca artificii costisitoare, greu replicabile automatizat. Nu patenteaza modele, din cauza costurilor mari. Iulia Dobrin isi cumpara posete de 10.000 de euro, nu va fi niciodata clienta mea.
DAN COMA
Spune ca a inceput productia de pantofi de dama din 1990, cand avea cam 50 de cliente fidele, si ca afacerea merge foarte bine, dar cu eforturi mari din cauza concurentei marcilor internationale. Totusi, Coma spune ca nu se simte amenintat de o concurenta prea serioasa, pentru ca nisa de lux nu e ocupata de marci romanesti, iar cele straine sunt prea scumpe pentru clasa medie. Astazi estimeaza ca are in jur de 1.000 de cliente care se aprovizioneaza din cele doua magazine in care isi prezinta produsele alaturi de sotia sa, designerul vestimentar Doina Levintza. O pereche de pantofi de serie costa aici in jur de 120 de euro, in timp ce un pantof de exclusivitate porneste de la 180 de euro. Acum lucreaza, cu ajutorul celor 12 specialisti angajati, la colectia pentru iarna lui 2007.
AURELIA CERCEL DURA
La fel ca designerii Romanita Iovan, Catalin Botezatu sau Dana Savuica, a fost manechin in anii 88-93. Desi croia rochii de mai mult timp, a lansat brandul Eva Culture de abia anul trecut, pentru ca am vazut ca exista o nisa care poate fi exploatata si am vrut sa incep mai serios, spune designerul, care de curand a inceput colaborari cu cateva magazine straine.
IULIA DOBRIN
Aproape ca nu mai exista colt de lume pe care Iulia Dobrin sa nu-l fi cucerit cu lenjeria intima de lux I.D. Sarrieri, de la
-
TOP 10 CASE DE MODA DE LUX
Brand
Procent din consumatori care il prefera
Prestigiul
Notorietate
1. Bottega Veneta
58%
21%
2. Giorgio Armani
57%
74%
3. Hermes
54%
55%
4. Versace
53%
63%
5. Dolce & Gabbana
52%
46%
6. Prada
52%
59%
7. Ferragamo
48%
50%
8. Burberry
51%
62%
9. Chanel
46%
64%
10. Fendi
46%
51%
Sursa: Luxury Institute, 2006 Luxury Brand Status Index
-
VIATA SI AVENTURILE BRANDULUI DE LUX
Dan Herman, expert american in branduri de lux, constata ca identitatea acestei categorii s-a schimbat in ultimii ani, desi probabil in mod prea putin sesizabil pentru ochiul neavizat.
CATEGORIE RELATIVA: Expertul pleaca de la ideea ca luxul este o categorie relativa, avand in vedere ca pentru consumator presupune un efort de depasire a propriei conditii financiare si sociale: ceea ce pentru un utilizator obisnuit al zborurilor la clasa de business tine de traiul cotidian, pentru cei ce de obicei isi permit doar curse la pret redus reprezinta un lux, iar un ceas Rolex este privit ca un lux de cine are un ceas no-name, dar nu si de posesorii de Vacheron Constantin sau Patek Philippe. Prin urmare, avem de-a face cu doua tendinte complementare. Pe de o parte, obisnuinta cu formele considerate traditionale de lux creeaza nevoia unor experiente noi ale luxului (telefoanele celulare, laptopurile, cluburile de golf sau de tenis ori chirurgia plastica au devenit deja de-acum forme ale democratizarii luxului). Pe de alta parte, orice nou produs sau serviciu de lux este asaltat permanent de presiunea marcilor de masa care incearca sa ofere produse sau servicii similare pentru bani mai putini, ceea ce erodeaza treptat statutul de lux al celor dintai.
LUXUL PERSONAL: Un mod de a evada din uniformitatea luxului sau de a scapa de presiunea spre democratizare venita din partea marcilor mai ieftine este orientarea spre produse de serie foarte mica, unicate sau comandate special de client, tendinta insotita in unele cazuri de preferinta pentru marci-cult, de circulatie foarte restransa, al caror statut special ramane necunoscut in afara unor anumite cercuri de initiati. Cu alte cuvinte, in loc sa prefere o bijuterie Cartier, un consumator de lux care vrea sa se individualizeze cu adevarat va alege o podoaba comandata, de pilda, la giuvaergeria Condognato din Piata San Marco din
PRODUSUL SI ATMOSFERA: O alta tendinta recenta este aceea de a cheltui mai mult pe experienta luxului decat pe produsul de lux ca atare, cel putin in randurile americanilor bogati. E vorba si de faptul ca imprejurarile achizitiei conteaza (iar aici o relatie cat mai inovatoare a comerciantului de lux cu clientul a ajuns sa fie decisiva), dar si de alegerea unor moduri de a trai luxul care sa poata fi mai rezistente in timp, mai originale si mai puternice emotional decat posesia unor obiecte. Mersul la anumite concerte si spectacole de teatru, participarea la evenimente sociale sau la comunitati, confrerii si cluburi exclusive, anumite calatorii memorabile sau rasfaturi cosmetice tind sa ocupe prim-planul luxului in locul bijuteriilor, al masinilor scumpe sau al gadgeturilor tehnologice supuse inevitabil uzurii morale.