BusinessMagazin

Blog

  • Afaceri de la Zero. Christine şi Andrei Tufan s-au întors în România de la studii şi au pornit, cu banii de la nuntă, Cremma Cafe, o cafenea de specialitate în zona Mântuleasa din Capitală. „Ideea este să îţi pui un lucru în cap şi să nu te laşi până nu-l vezi materializat“

    ♦ Cafeneaua, din zona Mântuleasa din Bucureşti, poate găzdui peste 40 de persoane la interior şi circa 25–30 pe terasă. ♦ Meniul cuprinde cafea, vin şi alte câteva produse complementare, precum cinnamon rollul, care este şi produsul vedetă.

    Cremma Specialty Café este un loc în care odată ce ai intrat simţi imediat că nu e doar despre cafea. E despre atmosferă, despre oameni, despre un vibe cald. Deschisă acum o lună de Christine şi Andrei Tufan, cafeneaua de specialitate din Bucureşti este rezultatul unei pasiuni comune cultivate în timp şi este şi rezultatul unei investiţii de suflet, venită din banii de la nunta celor doi.  Investiţia pentru amenajarea spaţiului, spun ei, s-a ridicat la circa 60.000 de euro. „Când eram la facultate în UK, unde am studiat arhitectura, am ales să lucrez în timpul liber într-o cafenea pentru a mai câştiga ceva bani pe lângă cei proveniţi de la părinţi. Aşa m-am îndrăgostit de lumea HoReCa, de interacţiunea cu oamenii care calcă pragul unei cafenele, de artizanatul făcutului unei cafele şi inclusiv de artizanatul făcutului de brunch”, spune Christine Tufan. Cei doi fondatori au urmat modelul părinţilor lor, care sunt la rândul lor antreprenori.

    Cremma nu este însă primul proiect antreprenorial al celor doi tineri. Ei mai au un business în zona de design. Fiind al doilea proiect antreprenorial, spune Andrei Tufan, deja exista o claritate în ceea ce priveşte spaţiul pe care şi-l doreau.

    „Am mai avut o tentativă în 2023 de a deschide cafeneaua într-o altă locaţie, dar nu s-a concretizat. Ne-am dat seama în timp ce vrem de la un spaţiu şi cum vrem să ne punem viziunea şi amprenta asupra lui”, a adăugat el. Astăzi, Cremma se află la parterul unei clădiri istorice din zona Mântuleasa din Bucureşti.

    Cafeneaua poate găzdui peste 40 de persoane la interior şi circa 25–30 pe terasă. Deasupra, o galerie de artă completează vibe-ul cafenelei.

    Meniul cuprinde cafea, vin şi alte câteva produse complementare, precum cinnamon roll-ul, care este şi produsul vedetă. Un espresso costă zece lei, iar un cappuccino 16 lei.

    „În momentul de faţă cafea bună se găseşte în multe locuri. Ne-am dorit ca prin cafeneaua noastră să le oferim clienţilor o experienţă de căldură, un loc unde să simtă că pot face mai mult decât să bea o cafea – să vină la o primă întâlnire, să îşi facă o întâlnire de business, să vină să deseneze”.

    Cei doi tineri antreprenori nu se opresc aici cu proiectul lor. Planul este să extindă Cremma în următorii ani cu cel puţin încă o locaţie în Bucureşti. Mai mult, Christine şi Andrei Tufan vor să mărească în curând şi echipa. Astăzi, pe lângă cei doi, în cafenea lucrează încă un angajat.

    „Targetul meu este ca Cremma să fie un spaţiu cu cafea bună, care să se extindă… iar comunitatea să creeze spaţiul, nu invers. (…) Ne dorim să avem o echipă închegată care să fie o extensie a familiei noastre”, a mai adăugat Christine Tufan.

    Antreprenoriatul nu este un drum uşor pentru cei doi tineri, chiar dacă au crescut în familii în care discuţiile despre business erau la ordinea zilei şi sunt familiarizaţi cu ce înseamnă să conduci o afacere. Totuşi, pasiunea şi dorinţa lor de a creşte reprezintă motorul care îi face să meargă înainte, indiferent de provocările care apar.

    După terminarea studiilor în străinătate, deschiderea unui business a fost motivul pentru care au decis să se întoarcă acasă. Au considerat că România este o piaţă care se poate dezvolta, unde există foarte mult loc de a face orice tip de business.

    „Ideea este să îţi pui un lucru în cap şi să nu te laşi până nu-l vezi materializat. Da, evident că o să-ţi vină de 100 de milioane de ori să zici gata, mă opresc sau de ce fac asta sau ce sens are, dar trebuie doar să treci peste perioada iniţială şi să mergi înainte cu gândul acesta: what if it works?”, a mai spus Andrei Tufan.

  • Dragoş Damian, Terapia Cluj: 7, 13, 17 – trei zile foarte bune din noiembrie 2025. Trei zile care pot marca schimbarea de compoziţie şi direcţie de care are nevoie economia României ca să se relanseze până în 2030

    Echipa de la ZF mă trage de mânecă din când în când să renunţ la hating, trolling şi bitching şi să scriu opinii pozitive, comentarii încărcate de optimism şi editoriale în care să arătăm că România are un viitor foarte bun.

    Nimeni nu citeşte genul ăsta de opinii, comentarii şi editoriale. Iată, opiniile din 5 octombrie, din 10 octombrie şi din 3 noiembrie nu au atins nici 500 de citiri – cui îi pasă de doi ingineri care au industrializat România, de oamenii care lucrează şi duc economia în spate sau de Salamul Săsesc, de Caşcavalul de Rucăr şi de Brânza de Băişoara?

    De fapt opiniile pozitive, comentariile încărcate de optimism şi editorialele în care arătăm că România are un viitor foarte bun nici nu sunt necesare, economia duduie, anul se termină aşa cum a început – uitaţi-vă la cozile din magazine deşi toata lumea se plânge de inflaţie, uitaţi-vă la câştigurile făcute din creşterile de preţuri sub pretextul creşterii TVA, uitaţi-vă la imobiliare, uitaţi-vă la Black Friday, uitaţi-vă la sold-out-ul de sărbători şi vacanţe, uitaţi-vă la coloanele de maşini de transport de pe şosele.

    Adevărul este că se fac foarte mulţi bani în România însă rămân foarte puţini bani în România, dar asta este alta poveste.

    Nimeni nu mai citeşte datele statistice pline de definiţii şi cifre complicate care pretind că economia merge prost. Nimeni nu mai dă doi bani pe analiştii apocalipsei, tot aceleaşi feţe la televizor, care prevestesc de ani de zile prăbuşirea economiei. Nimeni nu mai crede comunicatele bocite ale mediului de afaceri care îl acuză pe Ilie Bolojan că a făcut praf economia.

    Şi totuşi, luna noiembrie, care de-abia a trecut de jumătate, are trei zile bune în care s-au întâmplat nişte lucruri care ar putea schimba fundamental structura economiei româneşti. Merită scris despre ele o opinie, un comentariu, un editorial. Iată.

    Vineri, 7 noiembrie. Nicuşor Dan vorbeşte la un forum despre nevoia de industrializare şi internaţionalizare, despre nevoia de fabrici, uzine şi combinate şi despre nevoia ca mâncarea, chimia, energia şi apărarea să fie produse în România. N-a spus-o în cuvintele astea, a vorbit însă, între altele, despre 1) scăderea competitivităţii uniunii care adânceşte prăpastia faţă de celelalte puteri industriale; 2) lipsa unei strategii pentru ajutorul de stat; 3) deconectarea dintre sistemul de educaţie şi nevoile din piaţa muncii; 4) deficitul de balanţă comercială.

    Toate aceste lipsuri îşi pot găsi soluţia într-un proiect de ţară de industrializare şi internaţionalizare, prin fabrici, uzine şi combinate şi prin mâncare, chimie, energie şi apărare care să fie produse în România. Şi cine altcineva decât Preşedintele României poate lansa un astfel de proiect de ţară?

    Joi, 13 noiembrie. Sorin Pâslaru scrie un editorial care, de fapt, vorbeşte despre nevoia de industrializare şi internaţionalizare, despre nevoia de fabrici, uzine şi combinate şi despre nevoia ca mâncarea, chimia, energia şi apărarea să fie produse în România. Opinia a fost foarte citită, Gemini îi dădea un trending de 120-130 de mii de citiri. Sorin Pâslaru atrage atenţia asupra lanţurilor de aprovizionare care sunt esenţiale pentru industrializare şi internaţionalizare.

    Ai dreptate, Sorin Pâslaru, uite, de exemplu, degeaba construim 100 de fluxuri de fabricaţie de forme farmaceutice finite ca să reducem dependenţa de Asia dacă nu avem nici un control de lanţul de aprovizionare pe care ingredientele farmaceutice active, excipienţii şi materialele de ambalare vin tot din Asia. Mulţi specialişti ar fi optat pentru o utilizare a fondurilor STEP pentru fluxuri de sinteză de ingrediente farmaceutice active care să fie livrate către uniune.

    Luni, 17 noiembrie. Gala ZF 27 de ani. Ce reacţie în lanţ ar declanşa în întreg mediul de afaceri ca toţi vorbitorii să spună pe o singura voce că avem nevoie de industrializare şi internaţionalizare, că avem nevoie de fabrici, uzine şi combinate şi că avem nevoie ca mâncarea, chimia, energia şi apărarea să fie produse în România!

    Gata cu creşterea economica din consum de imobiliare, importuri şi divertisment, a fost, este şi va fi o tendinţă nesustenabilă.

    Trebuie să vorbim, tot mediul de afaceri, tot mai mult, până ne aude şi ultimul politician, despre un plan de ţară care să răspundă nevoii de industrializare şi internaţionalizare, nevoii de fabrici, uzine şi combinate si nevoii ca mâncarea, chimia, energia şi apărarea să fie produse în România.

    Trei zile din noiembrie 2025 care pot schimba următorii cinci ani.

     

     

     

     

  • Cu cine intră în luptă Transavia pe o piaţă de 29 mld. euro. România nu are niciun producător de petfood în top 10 de la nivel european, deşi suntem prezenţi în clasament ca număr de animale de companie

    ♦ Investiţia într-o unitate de producţie de mâncare pentru animale anunţată de către Transavia, producător de carne de pui, scoate la iveală un segment din industria alimentară unde România are deficit, în contextul în care cererea de pe piaţă ar avea nevoie de volume de producţie mai mari.

    În România sunt peste 4,2 milioane de câini (locul 9 în Europa) şi 4,4 mi­lioane de pisici (locul 10 în Europa), conform datelor Euromonitor citate de Transavia. Aceaşi sursă indică faptul că piaţa de hrană de animale de com­panie din România are trecut de 1 mld. de euro, în creştere cu 9,7% versus 2023.

    Platforma petfoodindustry.com, care citează date ale organizaţiei FEDIAF EuropeanPetFood arată că în top zece producători de mâncare pentru animale din Europa nu există niciun jucător român.

    Astfel, în 2024 cel mai mare producător euro­pean de mâncare pen­tru animale a fost Uni­ted Petfood din Belgia, cu venituri de 1,5 mld. dolari, conform datelor petfoodin­dus­try.com. De altfel, United Petfood a demarat o investiţie de 35 mil. euro într-o fabrică din România amplasată în localita­tea Răcari, judeţul Dâmboviţa, conform datelor ZF. De asemenea, United Petfood mai are o fabrică în România, la Buftea, unde realizează hrană uscată. Compania belgiană a intrat pe plan local în 2018 prin achiziţia Nordic Petfood, la acea vreme cel mai mare producător român de mâncare pentru câini şi pisici. În România, compa­nia United Petfood a avut în 2024 o cifră de afaceri de circa 36 mil. euro, conform date­lor de la Ministerul de Finanţe.

    Pe locul doi se află Partner in Pet Food din Ungaria, care operează în mai multe ţări, inclusiv în România. Compania are în portofoliu branduri precum Shelma, Bo­zita, Doggy sau Reno. Podiumul este com­ple­tat de producătorul spaniol Agro­limen. În top zece european mai sunt şi alte com­pa­nii din Italia, Spania, Germania sau Olanda.

    Valoarea totală a pieţei europene a hra­nei pentru animale de companie în 2023 a ajuns la 29,3 miliarde de euro, conform FEDIAF EuropeanPetFood. În Europa sunt peste 400 de firme de companii în do­me­niu cu cel puţin 500 de unităţi de producţie, conform sursei citate.

    Datele FEDIAF au reflectat, de ase­menea, o creştere a numărului de animale de companie deţinute în Europa. În 2023, 139 de milioane de gospodării europene includeau un animal de companie. Pisicile erau cele mai populate, ocupând 26% din lo­cuinţele europene. În Europa, 108 milioa­ne de pisici trăiesc ca animale de companie. Câinii locuiau în 25% din locuinţele euro­pe­ne, conform FEDIAF EuropeanPetFood.

    Cu o populaţie de 90 de milioane în 2023, câinii erau al doilea cel mai comun animal de companie.

    Recent, Transavia a anunţat că dezvoltă de la zero o fabrică de mâncare pentru animale de companie (petfood) în Ciugud, în judeţul Alba, iar investiţia care ar putea fi pusă în funcţiune în a doua parte a anului viitor se ridică la 150 de milioane de euro. Nu este singurul jucător român care a pariat pe acest domeniu. Şi grupul Periş a deschis o fabrică de hrană umedă pentru animale de companie, după cum a spus anterior Alin Zamfira, preşedinte al Consiliului de Administraţie Abatorul Periş. Şi Agroland a pariat pe acest sector.

    La nivel mondial, cel mai mare jucător este Nestle (Purina), care nu are o unitate de producţie în România. Nici Mars cu brandurile Whiskas, Pedigree nu are o unitate de producţie în România. Atât Nestle cât şi Mars au venituri de peste 22 mld. euro la nivel mondial, fiind cei mai mari producători de petfood de pe glob, conform FEDIAF. Deficitul comercial din zona petfood din România depăşeşte 350 mil. euro, conform ultimelor date.

  • Cum au devenit americanii din tehnologie noii grei din energia verde europeană, inclusiv în România. După utilităţi şi petrolişti, a venit rândul coloşilor tech să pună bani în eoliene şi solare, iar un fond de investiţii american a luat 50% din cel mai mare proiect eolian din lume

    ♦ Companiile de utilităţi investesc în mod natural în producţia de energie verde, companiile petroliere au devenit printre cei mai puternici investitori în regenerabile în contextul tranziţiei energetice, dar acum apare o nouă „generaţie“ de investitori în regenerabilele europene: coloşii tech americani, alături de fonduri de investiţii majore.

    Când toată lumea vorbeşte des­pre data centere ca fiind următoarea specie de consu­matori de energie, în realita­te piaţa de contracte de fur­nizare de energie pe termen lung arată că sunt multiple posibilităţi privind conectarea producţiei de energie verde cu consu­matori.

     

    Polonezii de la R.Power, acord cu Amazon

    Acum două săptămâni, polonezii de la R.Power au anunţat semnarea unui acord cu Amazon. „R.Power Renewables a sem­nat un acord de achiziţie de energie solară pe

    15 ani cu Amazon, una dintre cele mai mari tran­zacţii din domeniul energiei solare din Polonia. Acordul reprezintă un pas im­por­tant în strategia R.Power de ex­tin­dere a por­tofoliului său de energie rege­nerabilă şi de promovare a tranziţiei către energia cu­ra­tă în întreaga Europă. Acesta acoperă energia electrică generată de două parcuri solare cu o capacitate totală de 164 MW. Par­teneriatul susţine eforturile Amazon de a-şi atinge obiec­tivul de a reduce la zero emi­siile de carbon în toate operaţiunile sale până în 2040 şi subliniază rolul tot mai im­portant al contractelor PPA corporative în construirea unui viitor cu emisii zero“, au anunţat polo­nezii care au operaţiuni şi pe plan local.

    R.Power este una dintre companiile din sectorul energiei verzi cu cea mai rapidă dez­voltare în ultimii ani şi cu un portofoliu de investiţii în Polonia, România, Germa­nia, Italia, Spania şi Portugalia. Potrivit ce­lor mai recente rapoarte financiare, la ju­mă­tatea anului trecut, aproape 17% din ac­ţi­unile companiei erau deţinute de Tomasz Sek, cel care a fondat R.Power în 2013. Pe lista de acţionari ai R.Power se află mai mul­te fonduri de investiţii, ascensiunea companiei fiind alimentată de sprijinul unor coloşi. La finalul anului 2023, BERD a anunţat că va investi 75 de milioane de euro în R.Power, alături de Fondul de Investiţii al Iniţiativei celor Trei Mări (FI3M), prima investiţie comună a celor două entităţi.

     

    Suedezii de la OX2, acord cu Apple, inclusiv pentru România

    Anunţul R.Power a fost precedat de un alt acord, de data aceasta între suedezii de la OX2 şi Apple, iar acum în ecuaţie a intrat şi un proiect din România. Apple a semnat con­tracte de achiziţie de energie verde pe plan european, solare şi eoliene, cu o capa­citate de 650 MW.

    Această capacitate este sufi­cientă pen­tru a acoperi nevoile utiliza­to­rilor europeni de dispozitive Apple şi mar­chează o premi­eră în zona de PPA-uri, care în mod tradi­ţio­nal erau legate de un consu­mator de energie convenţional, fabrici, hale etc.

    „Apple îşi extinde semnificativ proiec­te­le de energie curată în Europa, cu noi par­curi solare şi eoliene de mare anvergură afla­te în prezent în dezvoltare în Grecia, Italia, Letonia, Polonia şi România. Împre­u­nă cu un nou parc solar operaţional în Spania, proiectele anunţate astăzi (14 oct. – n.red.) – toate realizate de Apple – vor adău­ga 650 de megawaţi de capacitate de ener­gie regenerabilă la reţelele electri­ce din Europa în următorii ani, deblocând peste 600 de mili­oane de dolari în finanţare. Acest lucru va genera peste 1 milion de megawaţi-oră de energie electrică curată pen­tru utilizatorii Apple până în 2030“, a anunţat compania luna trecută.

    Practic, Apple cumpără e­ner­gia acestor proiecte, fapt care duce la o finanţare mai fa­cilă a acestora, iar mai departe energia pro­dusă este folo­sită pentru a alimenta dis­pozitivele utiliza­to­rilor de Apple la nivel european. Acest lu­cru este o estimare, practic atunci când ali­mentezi o tabletă sau un telefon este imposibil de spus de unde vine energia exact, dar cert este că Apple a cumpărat energie astfel încât să acopere consumul la nivel european pentru dispozitivele sale.

    Reprezentanţii Apple au mai precizat că utilizarea produselor – energia necesară pentru încărcarea şi alimentarea dispoziti­ve­lor Apple – a reprezentat aproximativ 29% din emisiile totale de gaze cu efect de seră ale Apple în 2024. Pentru a reduce a­ces­te emisii, Apple susţine proiecte de ener­gie regenerabilă cu scopul de a evita emi­sii­le de carbon generate de încărcarea şi alimen­ta­rea dispozitivelor Apple. În Grecia, com­pania a semnat un acord pe termen lung pentru achiziţionarea de energie electrică dintr-un proiect solar de 110 MW deţinut şi operat de HELLENiQ ENERGY.

    În Italia, Apple sprijină dezvoltarea unui portofoliu de 129 MW de proiecte solare şi eoliene. Primul proiect — un proiect solar în Sicilia — va fi pus în funcţiune luna aceasta. „Apple intenţionează, de asemenea, să achiziţioneze energie electrică de la parcul eolian de 99 MW al Nala Renewables din judeţul Galaţi, România, printr-un acord pe termen lung iniţiat de OX2, care construieşte în prezent proiectul.“

    În Letonia, Apple a semnat unul dintre primele acorduri corporative de achiziţie de energie electrică din ţară cu European Energy. Prin intermediul acestui acord pe termen lung, Apple va achiziţiona energie electrică de la una dintre cele mai mari ferme solare din Letonia până în prezent, care va adăuga 110 MW de capacitate de energie curată la reţea odată finalizată. Apple a facilitat, de asemenea, dezvoltarea unei ferme solare de 131 MW dezvoltată de ib vogt în Segovia, Spania. Proiectul a devenit operaţional la începutul acestui an.

     

    ENGIE, acord cu Apple pentru proiecte în Italia

    Dar Apple a semnat un contract şi cu ENGIE, unul dintre cei mai mari jucători din energie europeană şi din România. Acordul a fost anunţat tot luna trecută.

    „ENGIE a semnat un acord de achiziţie de energie electrică (PPA) reînnoibil pe o perioadă de 15 ani cu Apple, consolidându-şi strategia de accelerare a implementării soluţiilor de energie verde prin tehnologii diversificate la scară largă. Prin acest acord, ENGIE va construi două parcuri eoliene (74 MW), o repowering eoliană (11 MW) şi două centrale agrivoltaice (88 MW). Toate sunt deja autorizate, vor fi amplasate în sudul Italiei şi vor fi operaţionale între 2026 şi 2027. Aceste instalaţii vor avea o capacitate totală instalată de 173 MW şi vor genera peste 400 GWh de energie electrică anual. în total, 80% din energia produsă va fi alocată Apple“, a anunţat ENGIE.

     

    Apollo devine acţionar cu 50% în cel mai mare parc eolian din lume, în Marea Nordului

    Fondurile de investiţii americane sunt şi ele prezente, ultimul anunţ fiind făcut de colosul Apollo, chiar la începutul acestei luni. „Apollo (NYSE: APO) a anunţat astăzi (3 noiembrie n.red.) că fondurile gestionate de Apollo au convenit să investească 6,5 miliarde de dolari într-o participaţie de 50% în Hornsea 3, proiectul Ørsted. Investiţia de 6,5 miliarde de dolari include preţul de achiziţie pentru o participaţie de 50% în joint venture-ul care deţine Hornsea 3, cel mai mare proiect eolian offshore din lume, şi un angajament de a finanţa 50% din costurile de construcţie rămase ale proiectului“, au anunţat americanii.

    Hornsea 3 este al treilea proiect de amploare al Ørsted în zona Hornsea din Marea Nordului şi, odată finalizat, va avea o capacitate de 2,9 GW – suficientă energie pentru a genera electricitate regenerabilă la costuri reduse pentru peste 3 milioane de gospodării din Marea Britanie. Ca parte a acordului, Ørsted va continua să construiască parcul eolian în cadrul unui contract EPC cu acoperire completă şi va furniza servicii de operare şi întreţinere pe termen lung, precum şi acces la piaţă pentru producţia de energie electrică.

  • România evită recesiunea. Economia a crescut în T3 cu 1,6% şi cu 0,8% în primele trei trimestre. Chiar dacă creşterea pare mică, este mult peste ce anticipau economiştii

    ♦ România a înregistrat în al treilea trimestru din 2025 o creştere economică de 1,6% faţă de acelaşi trimestru din 2024, după un prim semestru anemic, cu o creştere de doar 0,3%

    Economia României a înre­gistrat în al treilea tri­mestru un salt de 1,6%, an/an. La trei luni, creşterea este de 0,8%, la fel ca anul trecut.

    Nu este o creştere mare, dacă privim la datele din anii buni, dar este substanţială şi neaşteptată, dacă privim analizele economiştilor de dinaintea datelor furnizate de INS. Majoritatea economiştilor consultaţi de ZF vedeau o recesiune în acest an.

    Datele din T3 înving scepticismul tuturor. Economia rămâne pe picioare. Este „rezilientă“, ca să folosim acest anglicism intrat de curând în vocabularul limbii române.

    Nu este o mare bucurie, dar este un moment de uşurare. Economia nu intră în recesiune.

    Datele sunt bune, spune economistul Adrian Codirlaşu. Pe întreg anul vom avea o creştere de 0,3 – 0,4%, spune el.

    Trimestrul al treilea a fost mai bun decât se anticipa. Trimestrul al patrulea ar putea fi mai prost. Îndeobşte, ultimul trimestru din an se bazează pe consum. Vin sărbătorile, vremea este rea, construcţiile se restrâng. Economia va încetini, dar rămâne pe creştere, cel mai important lucru în această lume destul de zbuciumata. Pentru că o economie nu cade dintr-o dată.

    Aurelian Dochia economist: Este bine. Dar nu suficient. O creştere de sub 1% este o creştere de supravieţuire

    România rămâne cu probleme mari. Primul factor de neputere este inflaţia foarte mare, de 10%, care sugrumă consumul şi va afecta creşterea din trimestrul al patrulea care, graţie sărbătorilor, se bazează pe consum. BNR este cu mâinile legate: dacă majorează dobânda-cheie, ar putea lovi direct în economie, adică acolo unde nu vrea să lovească, cum se spune în limbaj militar „foc prietenesc“. Dacă o reduce, majorează inflaţia, care inflaţie va sugruma consumul, principala sursă de creştere a economiei. Aşa că BNR s-a pus cu botul pe labe şi aşteaptă.

    Dar lucrurile bune vin din altă parte. Graţie revenirii Germaniei, exporturile Românei au crescut cu 9% în septembrie. Este o creştere extrem de bună, iar această creştere merge alături de creşterea industriei. În septembrie industria a crescut cu 2,6%, an/an. Nu este o creştere mare, dar este o creştere.

    Datele INS sunt doar „date-semnal“. Dar este clar că revenirea industriei a fost esenţială pentru menţinerea economiei pe plus, oricât de mic ar fi el.

    „Este bine. Dar nu suficient. O creştere de sub 1% este o creştere de supravieţuire“, spune economistul Aurelian Dochia.

    La nevoile pe care le are România, la ambiţiile ei, creşterea trebuie să fie mult mai mare. La deficitul bugetar enorm, creşterea trebuie să fie mult mai mare ca acest deficit să se astâmpere, spune Dochia.

    Dar guvernul îşi acoperă deficitul prin inflaţie, nu e suficient?

    „Da, guvernele îşi acoperă deficitele prin inflaţie. Dar inflaţia îi sărăceşte pe oameni. Iar oamenii se supără. Aşa apar revoltele, aşa au apărut revoluţiile. Asta vrem acum?“ spune Dochia.

  • Ar putea deveni eticheta „Made in Romania“ o garanţie a calităţii în afara ţării? Producţia românească, în anumite industrii, a început să se alinieze standardelor din Vest. „Nu mai văd diferenţe între made in Germany şi made in Romania“

    ♦ Produsele româneşti au ajuns să fie comparabile cu cele realizate în alte ţări, unele chiar repere în anumite industrii, şi datorită investiţiilor făcute de antreprenorii locali în producţie, dar şi în branding.

    „Made in Romania“ reprezenta un dezavantaj pentru unele produse româneşti prezente pe pieţele internaţionale, însă această percepţie s-a schimbat în rândul consu­ma­torilor străini, astfel că produsele locale au ajuns să aibă o calitate com­parabilă cu ceea ce se întâmplă în fabricile din Europa.

    Mai mult, în anumite sectoare, eti­cheta „Made in Romania“ reprezintă chiar un avantaj.

    „Nu mai văd diferenţe între made in Germany şi made in Romania. Mi se pare că ADN-ul românului a dovedit că este serios, că ştie să răspundă foarte repede. Noi exportăm de foarte mulţi ani, aproape 4 mil. de produse pe an. Oamenii din celelalte sucursale pot să-şi aleagă unde să îşi pună vânzările şi România este în top“, spune Gabriel Eremia, director de marketing, Beko România, prezent în cadrul conferinţei Branduri Româneşti.

    Pentru unii antreprenori, această etichetă le ghidează parcursul profesional şi de business, vrând să facă din „Made in România“ un reper. Lucian Sopa are un business în domeniul marochinăriei. El a lucrat cu nume mari din domeniul modei de lux, precum Louis Vuitton, Versace şi Givenchy. Unul dintre proiectele la care a lucrat a fost geanta roşie în formă de fluture, care apare purtată de personajul principal din serialul Emily în Paris, una dintre cele mai populare serii de pe platforma de streaming Netflix. Geanta poartă semnătura lui Peter Nitz, unul dintre colaboratorii lui Lucian Sopa.

    Astăzi, el colaborează cu Peter Nitz, brand de lux elveţiano-american, cunoscut pentru produsele sale artizanale,  pentru care dezvoltă linia prêt-à-porter, pornind de la o schiţă şi un scurt brief tehnic şi ajungând până la realizarea produsului.

    Un alt brand cu care lucrează este Peter and James, brand creat de Peter Nitz împreună cu Adam Shulman, actor şi cofondator al James Banks, pentru care dezvoltă obiecte cu o identitate estetică aparte. O altă colaborare este cu Thaden, marcă de fashion de lux.

    „Vrem să ducem Made in România la un nivel înalt, comparabil cu ceea ce însemna cândva Made in Italy sau Made in France—un reper de excelenţă în marochinăria premium“, spune el.

    Produsele româneşti au ajuns să fie comparabile cu cele realizate în alte ţări, unele chiar repere în anumite industrii, şi datorită investiţiilor făcute de antreprenorii locali în producţie, dar şi în branding.

    În pieţele din Europa, România reuşeşte să îşi facă uşor, uşor, un nume în anumite industrii, iar aprecierea faţă de produsele româneşti este în creştere.

    „Ne concentrăm să oferim produse fabricate în România pentru piaţa românească, însă exportăm în prezent în 12 ţări europene, unde aprecierea pentru produsele realizate în România este în creştere“, spune Sorin Rodila, CEO Megatitan, companie din jud. Bistriţa Năsăud care oferă servicii de debitare laser, îndoire sau ştanţare a pieselor din oţel, inox şi aluminiu.

    Brandurile româneşti încep să fie cunoscute chiar şi în afara Europei, deşi paşii sunt timizi în această direcţie.

    Ivatherm, producător de cosmetice, exportă produse încă de acum zece ani, având astăzi o prezenţă în peste 18 pieţe. Circa 40% din cifra de afaceri a businessului este generată de exporturi.

    „Românii, de multe ori, au o idee preconcepţie că brandurile româneşti nu ar avea destulă expertiză şi că nu ar fi destul de bine văzute pe anumite pieţe. Am fost atât de bine primiţi în Rusia, Ucraina, Kazahstan, Uzbekistan, Asia, Vietnam, China, cred că antreprenorii români trebuie să aibă mai multă încredere şi să fie convinşi că un  brand românesc este un brand autentic, care vine din Carpaţi, din Europa“, spune Rucsandra Hurezeanu, fondatoarea Ivatherm.

    Antreprenorii români trebuie să aibă mai mult curaj, iar Made in Romania nu mai reprezintă un dezavantaj, ci poate fi chiar motorul principal pentru extinderea businessurilor în afara ţării.

    „Am vizitat multe fabrici din Europa şi ce s-a construit în România în ultimii ani arată mult mai bine. Doar că ne trebuie mai mult curaj şi de o poveste a produsului pentru a merge afară“, precizează Bogdan Buzu-Vasilache, managing partner Balkanica.

  • Strania ascensiune a 4iG, firma de suflet a premierului maghiar Viktor Orban

    Indicele bursier Stoxx Europe 600 a înregistrat un avans de peste 30% exprimat în dolari în acest an, lăsând acţiunile americane cu mult în urmă. Însă ştiţi care piaţă pune chiar şi a­ceastă performanţă în umbră? Cea a Ungariei, potrivit Financial Times Alphaville.

    Este aceasta o poveste despre recunoaşterea de către speculatorii bursieri a responsabilităţii fiscale şi creşterii economice puternice a Un­gariei? Sau poate chiar una de redre­sare după ce cei care-l urăsc pe Or­ban s-au dovedit a nu avea dreptate cu privire la direcţia sumbră a ţării?

    Nu chiar. După cum se pare, doar câteva nume au stat la baza creşterii puternice a indicelui bursier maghiar Bux. Acţiunile OTP Bank au avansat cu 83% în dolari, iar o companie pe nume ANY Security Printing a urcat puteric cu 113%.

    Însă de departe cea mai bună performanţă a fost înregistrată de o acţiune anterior minusculă pe nume 4iG. Avansul acesteia a reprezentat o zecime din creşterea consemnată de piaţă până acum în acest an. Cu ce se ocupă 4iG? Aici lucru­rile devin interesante. În jurul anului 2020, businessul său de bază era furnizarea de servicii IT în Ungaria. Mai apoi, aceasta s-a extins în secto­rul telecomunicaţiilor.

    Însă au apărut şi alte oportuni­tăţi. În 2021, 4iG a cumpărat o parti­cipaţie minoritară în cadrul unui pro­ducător de drone, obţinând o poziţie iniţială în domeniul apărării. Iar în 2022, achiziţia unui pachet minoritar în cadrul unui operator israelian de sateliţi a marcat primele incursiuni ale 4iG în domeniul spaţiului.

    Însă simpla declaraţie că vrei să devii o companie spaţială nu-ţi pro­pulsează preţul acţiunilor până la cer. Acesta a fost cu adevărat împins în sus când Donald Trump, după câşti­ga­rea alegerilor americane, l-a găzduit pe premierul Viktor Orban şi pe preşedintele 4iG, Gellert Jaszai, în Mar-a-Lago în decembrie 2024. Elon a fost de asemenea prezent.

    La ceva vreme după aceea, lu­cru­rile au început să accelereze cu ade­vărat. În martie, Jaszai a fost nu­mit ambasador extraordinar şi ple­nipo­tenţial al Ungariei responsabil cu dezvoltarea relaţiilor de business la nivel internaţional.

    Iar în aprilie, trimişii speciali ai lui Trump Richard Grenell şi Matt Mowers au fost numiţi în consiliul consultativ al 4iG.

    Mai apoi, în iunie, guvernul maghiar a anunţat că va transfera o parte din deţinerile sale din cadrul a nouă companii de apărare către 4iG, marcând o nouă evoluţie şi transformând fostul business de IT într-un viitor beneficiar de pe urma viitoarelor creşteri ale cheltuielilor pe apărare. Bloomberg a relatat la acea vreme că acordul, evaluat la 238 milioane de dolari, stârneşte suspiciuni de corupţie. Liderul opoziţiei maghiar Peter Magyar a declarat la acea vreme că tranzacţia va fi anulată dacă va câştiga alegerile din 2026.

    Până în septembrie, transformarea 4iG dintr-un furnizor de servicii IT într-un campion naţional în domeniul apărării cu legături strânse atât cu Orban, cât şi cu administraţia Trump pare să se fi finalizat, cel puţin în ochii pieţei. A fost cu siguranţă suficient ca aceasta să obţină un parteneriat cu CSG Defence, o companie cehă. Iar creşterea acţiunilor companiei a continuat.

    Companiile se transformă constant. Însă, cu puţin ajutor din partea prietenilor, 4iG s-a transformat în decurs de câţiva ani dintr-o firmă locală de servicii IT într-un conglomerat în domeniul spaţiului/apărării în toată regula.

    Cineva are de câştigat acolo.

  • Drill, baby, drill: Moscova tocmai ce-a descătuşat un nou val de explorări de gaze în Mediterana

    Comisia Europeană şi-a manifes­tat recent susţinerea pentru un nou acord de explorare de gaze offshore dintre Grecia şi ExxonMobil, argu­men­tând că o colaborare cu parte­neri „de încredere“ ca SUA va ajuta Europa să scape în sfârşit de depen­denţa de gazele ruseşti.

    Este o susţi­nere surprinzătoare într-un moment în care blocul pre­tinde că avansează rapid către un vii­tor bazat pe energie verde şi totuşi continuă să-şi adân­ceas­că dependen­ţa de hidrocarburi obţinute departe de Moscova, scrie Euractiv.

    În acelaşi timp, un efort îndelung suspendat de a construi un cablu submarin de electricitate care să lege reţelele de electricitate ale Greciei, Ciprului şi Israelului pare să revină la viaţă. Investitori din Washington şi Tel Aviv au arătat un interes reînnoit faţă de proiect, iscând speranţe că unul dintre cele mai dificile elemente ale infrastructurii de energie medite­raneene ar putea fi totuşi revitalizat.

    Cele două evenimente nu ar tre­bui privite separat. Mediterana de Est rămâne una dintre cele mai „in­fla­mabile“ scene geopolitice din lu­me, un loc unde, din cauza unor re­ven­dicări maritime care se suprapun, rivalităţi regionale nesoluţionate şi unei inerţii politice cronice, vaste re­zerve de energie au rămas neex­ploa­ta­te. Oficialii europeni laudă de mul­tă vreme potenţialul regiunii, însă pu­ţini s-au arătat decişi să-l descătuşeze.

    Lucrurile s-ar putea schimba. Discuţiile privitoare la perspectivele energetice ale regiunii s-au intensifi­cat imediat după revenirea lui Do­nald Trump la Casa Albă, noua ad­mi­nistraţie transmiţând o disponibili­tate de a impune ordine acolo unde Bruxelles-ul nu a reuşit în mod re­petat să conducă. Focusul mai intens al Washingtonului şi disponibilitatea americanilor de a-i susţine pe aliaţi cu infrastructură solidă au schimbat deja starea de spirit politică.

    Recent, Grecia a încheiat un acord de explorare offshore cu ExxonMobil ce acoperă blocurile din nord-vestul Mării Ionice. Chevron, o altă mare putere americană, forează în apele mai puţin sensibile din punct de vedere politic din sudul Cretei. Pentru Atena, acordurile reprezintă o schimbare decisivă. Green Deal-ul UE permite un rol de tranziţie al gazului până când blocul va atinge neutralitatea climatică în 2050.

    Grupurile de mediu nu sunt impresionate. ONG-ul World Wildlife Fund avertizează că noile foraje riscă să blocheze Grecia în decenii de dependenţă de combustibili fosili şi să submineze credibilitatea UE în materie de climat. Atena merge însă mai departe. Oficialii guvernamentali spun că forajele de testare ar trebui să se încheie până la începutul anului 2027. Dacă rezervele se vor dovedi viabile comercial, producţia ar putea începe în 2030 şi continua timp de cel puţin un deceniu.

    Bruxelles-ul, departe de a se opune, salută discret iniţiativele.

    O sursă din interiorul Comisiei a declarat pentru Euractiv că prioritatea numărul unu a UE rămâne eliminarea importurilor de gaze ruseşti, nu doar prin diversificarea surselor de aprovizionare, ci şi prin colaborarea cu „parteneri de încredere din domeniul energiei“.

    Grecia pare la fel de angajată. Ţara a încheiat primul său acord GNL pe termen lung cu Washintonul, pe 20 de ani, pentru a cumpăra 700 milioane de metri cubi anual începând cu 2030. Un alt oficial al Comisiei a declarat că costurile suportate de Grecia vor fi incluse în exporturile de energie americane de aproximativ 680 miliarde de euro pe care Europa s-a angajat să le accepte în următorii trei ani.

    Totuşi, chiar în condiţiile unei alinieri mai strânse a Greciei cu Washingtonul, ţara a avertizat Bruxellesul că Kremlinul ar putea exploata în continuare lacunele din arhitectura de sancţiuni a Europei. Atena a îndemnat oficialii UE să închidă o potenţială poartă de intrare a gazelor ruseşti în Bulgaria prin gazoductul TurkStream controlat de Gazprom.

    „Nu putem permite ca gazele naturale să intre în Europa pe uşa din spate, prin Turcia“, a declarat recent premierul grec Kyriakos Mitsotakis.

    În acest context, al doilea proiect major din Mediterana, Marele Interconector Maritim, a revenit pe ordinea de zi după ani de dispute între Atena şi Niscosia. Cablul submarin, finanţat parţial de UE, ar urma să lege reţelele de electricitate ale Greciei şi Ciprului înainte de a se extinde până în Israel.

    Segmentul Grecia-Cipru a fost îngheţat pe fondul tensiunilor politice, dar a reînviat în condiţiile în care Washingtonul şi Tel Avivul îi recunosc valoarea strategică. În mai, preşedintele cipriot Nikos Christodoulides şi premierul israelian Benjamin Netanyahu au căzut de acord să alinieze interconectorul cu coridorul India-Orientul Mijlociu-Europa. Acesta este promovat ca o alternativă aliniată la Vest la noul drum al mătăsii al Chinei, iar în plus ocoleşte Turcia.

    Atena a informat Bruxellesul că Israel, SUA şi Emiratele Arabe Unite s-au arătat interesate să investească. Oficialii Comisiei consideră implicarea investitorilor americani şi din Orientul Mijlociu ca pe un potenţial progres, deşi aceasta nu a făcut comentarii publice.

    O reuniune la nivel înalt în Washington este deja programată pentru aprilie.

    Însă va trebui ca susţinătorii proiectului să fie precauţi. Turcia se opune planurilor şi are propriile ambiţii de a deveni un centru energetic regional. Cu toate acestea, Ankara rămâne indispensabilă pentru viitoarele strategii de apărare şi migraţie ale Europei. Pentru ca proiectul să decurgă fără probleme, ţările implicate va trebui să găsească un modus vivendi diplomatic cu preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan, o sarcină deloc uşoară într-o regiune în care cablurile subacvatice pot avea un caracter la fel de politic ca şi conductele.

  • SUA anunţă noi acorduri comerciale menite să reducă costurile pentru consumatori

    Statele Unite au anunţat acorduri comerciale cadru cu Argentina, Ecuador, Guatemala şi El Salvador în condiţiile în care administraţia Trump încearcă să reducă preţurile alimentelor pentru consumatorii americani, relatează Financial Times. Un oficial al administraţiei a declarat că în timp ce tarifele reciproce cuprinse între 10% şi 15% vor rămâne în vigoare pentru majoritatea bunurilor importate din cele patru ţări, acestea vor fi eliminate la anumite bunuri. Anunţul vine în condiţiile în care administraţia Trump resimte presiuni crescânde de a soluţiona criza costurilor de trai cu care se confruntă milioane de americani. 

  • Guvernul Ungariei prelungeşte cu trei luni măsura îngheţării adaosurilor la produsele alimentare şi farmaceutice

    Guvernul maghiar a prelungit măsura îngheţării adaosurilor comerciale la produsele alimentare şi farmaceutice pentru încă trei luni şi a adăugat produse alimentare, potrivit Portfolio. Din luna decembrie, regulamentul va acoperi 14 noi categorii de produse, de la carne de vită, la fructe şi alimente pentru bebeluşi. Regulamentul acoperă merele, perele, prunele şi strugurii, precum şi legume precum varza, roşiile, ceapa şi ardeii verzi.