Blog

  • Amazon şi Microsoft susţin efortul de restricţionare a exporturilor Nvidia către China

    Amazon.com se alătură Microsoft în susţinerea unei legislaţii ce ameninţă să limiteze şi mai mult capacitatea Nvidia de a exporta către China, o disensiune rară între designerul de cipuri şi doi dintre cei mai mari clienţi ai săi, relatează The Wall Street Journal. Deciziile Microsoft şi Amazon arată cât de strânsă este cursa AI. Nvidia luptă pentru acces la piaţa chinezească în pofida temerilor legate de securitate. 

  • Gigantul american P&G anunţă investiţii uriaşe în Ungaria

    Procter & Gamble a anunţat o dezvoltare totală de 72 miliarde de forinţi (180 de milioane de euro) în Ungaria, care include patru proiecte separate, scrie Portfolio. Investiţiile sunt concentrate pe două locaţii: Gyongyos şi Csomor, a anunţat ministrul maghiar al afacerilor externe şi comerţului Peter Szijjarto. Gigantul american lansează de asemenea un proiect de cercetare şi dezvoltare în Ungaria, care îşi propune să extindă activităţile de inovare ale companiei la nivel local. 

  • Cum au reuşit doi colegi de birou din New York să transforme unul dintre cele mai banale produse din lume într-un imperiu de trei mld. dolari

    Când Dave Heath şi Randy Goldberg s-au întâlnit pentru prima dată în 2007 la UrbanDaddy, un site de lifestyle din New York, nimeni nu ar fi pariat că acea întâlnire va da naştere unei afaceri de sute de milioane de dolari.

    Spaţiul lor de lucru era atât de strâmt încât scaunele li se atingeau, iar zgomotul telefoanelor lui Heath, vânzând reclame non-stop, părea să-l scoată pe Goldberg din sărite. Totuşi, în loc să devină rivali, cei doi au găsit o chimie rară şi un parteneriat care avea să-i poarte de la glumele de birou la succesul internaţional, scrie Bloomberg.

    Ideea Bombas nu a început într-un boardroom, ci pe străzile New York-ului. În 2011, Heath citeşte pe social media că şosetele sunt cel mai solicitat articol în adăposturile pentru persoanele fără adăpost. Fără un plan clar stabilit, el şi Goldberg cumpără câteva pachete de şosete albe şi le împart celor aflaţi în nevoie.

    „Dădeai o pereche de şosete şi era ca şi cum ai fi dat o bancnotă de 100 de dolari”, spune Heath.

     Reacţia oamenilor a fost uluitoare şi i-a inspirat să creeze Bombas: şosete de calitate superioară, iar pentru fiecare pereche vândută, o altă pereche era donată.

    Pentru a transforma un gest caritabil într-o afacere de succes, cei doi au apelat la expertiza naşului lui Heath, veteran al industriei şosetelor şi fost preşedinte al Gold Toe Brands.

    „Ne-a arătat cele mai bune fabrici din lume şi ne-a dat sfaturi de nepreţuit – chiar dacă ne-a spus să nu deschidem o companie de şosete”, povesteşte Goldberg.

     Cu toate acestea, au mers înainte, concentrându-se pe confort şi durabilitate: tălpi amortizate, protecţie împotriva băşicilor şi cusături fine. Prima linie Bombas, lansată în 2013, costa aproximativ 1,25 dolari pe pereche pentru producţie, iar consumatorii au fost dispuşi să plătească între 14 şi 40 de dolari pentru confort şi impact social.

    În 2014, apariţia în Shark Tank le-a adus 200.000 de dolari de la Daymond John pentru 17,5% din companie. Aceşti bani au permis extinderea liniei de produse: tricouri, lenjerie, papuci şi, mai recent, articole noi de tip slipper sau super-sock, care dispar rapid din stoc.

    Strategia a fost clară: nu complica linia de produse dacă şosetele încă cresc cu 100% pe an.

    Astăzi, Bombas nu mai vinde doar direct clienţilor prin site-ul lor. Produsele lor ajung şi în magazine mari, precum Nordstrom sau Dick’s Sporting Goods, prin ceea ce se numeşte distribuţie wholesale. Asta înseamnă că Bombas vinde şosetele şi alte produse în cantităţi mari către aceste magazine, iar magazinele le vând mai departe consumatorilor. Practic, Bombas câştigă bani şi prin vânzarea directă, dar şi prin parteneriate cu magazine, ceea ce le permite să ajungă la mai mulţi clienţi fără să deschidă magazine noi. În prezent, distribuţia wholesale reprezintă 7% din vânzările Bombas, dar compania estimează că acest procent ar putea creşte la 10-20% în următorii ani.

    Bombas a ajuns să fie una dintre cele mai valoroase companii private din sectorul fashion, cu o evaluare de peste 3 miliarde de dolari în 2025. Fondatorii, Heath şi Goldberg, şi-au construit astfel averi personale considerabile, transformând un gest spontan de bunătate într-un business profitabil şi recunoscut la nivel naţional.

     De asemenea, peste 150 milioane de produse au fost donate către persoane fără adăpost, un record impresionant care transformă fiecare achiziţie într-un gest cu impact social.

    Biroul lor din Manhattan reflectă tot spiritul iniţial: pereţi de cărămidă, plante înalte, panouri de sticlă şi sute de şosete expuse, de la casual la glittery „fuzzy”.

    Goldberg, energic, testează fiecare papuc, în timp ce Heath, calm şi zâmbitor, observă scena cu mândrie. „

    Consumatorul ne spune clar: ne place tot ce puneţi pe picioarele noastre”, spune Heath, în timp ce îşi aminteşte cum au început totul cu un simplu gest de bunătate.

    Chiar şi în faţa tarifelor comerciale şi a fluctuaţiilor lanţului de aprovizionare, Bombas a rămas profitabilă aproape în fiecare an de la înfiinţare.

    De la biroul înghesuit la Met Gala, de la pachete de şosete albe împărţite pe stradă la milioane de produse vândute şi donate, povestea Bombas demonstrează că succesul poate începe cu un gest simplu şi cu o prietenie adevărată. Şi, uneori, poate porni chiar… de la şosete.

     

  • Motivul febrei europene a votanţilor de extremă dreapta: feminismul liberal?

    În ultimii ani, în contextul european s-a observat o trecere a alegătorilor de la partidele tradiţionale către noi formaţiuni populiste de extremă dreapta radicală, deoarece aceştia consideră că principalele lor revendicări, precum locurile de muncă şi locuinţele, nu sunt satisfăcute, potrivit unui studiu prezentat recent, scrie EFE.

    Acestea sunt concluziile proiectului UNTWIST, finanţat de Uniunea Europeană şi coordonat de Universitatea spaniolă Pablo de Olavide.

    Studiul, care face parte din programul Horizon Europe, se bazează pe 18 grupuri de discuţii din Spania, Regatul Unit, Germania, Danemarca, Ungaria şi Elveţia, cu persoane care au votat pentru forţele politice tradiţionale şi care au optat pentru extrema dreaptă la ultimele alegeri.

    Sentiment de „oboseală a emancipării” în rândul femeilor
    Coordonatoarea ştiinţifică a UNTWIST, Antonia Ruiz, a explicat că această schimbare în vot se datorează „ipotezei pierzătorilor globalizării”, conform căreia o parte a populaţiei – afectată de consecinţele acesteia – atribuie responsabilitatea pentru aspectele „negative” ale acestui proces partidelor tradiţionale.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Care este si unde se află singura unitate de cazare din zona Transilvaniei inclusă în celebrul Ghid Michelin – GALERIE FOTO

    Ghidul Michelin, cel mai vechi şi prestigios reper internaţional al ospitalităţii, a inclus recent în selecţia sa Bethlen Estates Transylvania, aceasta fiind singura unitate din zona Transilvaniei aflată pe cunoscuta listă. Însă, în micul sat Criş din judeţul Mureş, luxul nu înseamnă să urmezi şabloane, ci să trăieşti autenticitatea – o poveste în care liniştea, confortul şi patrimoniul sunt personajele principale.

    Aici, luxul înseamnă să dormi sub grinzi de lemn din secolul al XVIII-lea restaurate de meşteşugari locali, să te trezeşti cu ciripitul păsărilor în locul zgomotului urban şi să mănânci mâncare care provine direct din grădinile, pădurile şi fermele din jur. Este siguranţa liniştită că totul, de la mobilierul din cameră până la aromele din farfurie, este conectat la o poveste, un loc şi o tradiţie”, spune Nikolaus Bethlen, cel care împreună cu familia sa dezvoltă în prezent Bethlen Estates Transylvania. Într-o lume în care luxul este tot mai mult definit prin opulenţă, Bethlen Estates îşi propune să arate că luxul e şi altceva, nu cel încadrat în anumite şabloane, cât ceva care are la bază autenticitatea, liniştea, confortul discret şi patrimoniul. „Recent, am avut un oaspete care s-a plâns că nu i-a fost servit avocado la micul dejun şi a considerat acest lucru ca dovadă că nu suntem o destinaţie de lux. Pentru noi, luxul nu înseamnă neapărat elemente importate sau simboluri generice de confort”, spune el.

    Bethlen Estates Transylvania a fost adăugat recent în lista de recomandări a Ghidului Michelin, recunoscut la nivel internaţional ca un standard al calităţii în industria ospitalităţii, fiind cel mai vechi şi mai cunoscut ghid al hotelurilor şi restaurantelor din toată lumea, pe lângă alte 11 unităţi de cazare din România. Totuşi, din zona Transilvaniei, Bethlen Estates este singura unitate inclusă în acest ghid.

     

    Nikolaus Bethlen a condus operaţiunile fondului de investiţii Mid Europa Partners pe plan local şi a ales să dezvolte împreună cu familia sa proiectul din domeniul ospitalităţii, singura investiţie în turism a familiei. Satul Criş nu a fost ales la întâmplare pentru a dezvolta proiectul, ci este locul în care strămoşii săi au trăit. Nikolaus Bethlen a cumpărat de-a lungul timpului mai multe clădiri din sat, aflate în diferite stadii de degradare pentru a duce istoria locului mai departe. Astăzi, Bethlen Estates este format din trei unităţi de cazare, anume  Casa Depner, cu două dormitoare, Casa Administratorului, cu patru camere, şi Hambarul din Colţ, cu patru camere care pot fi rezervate individual. 

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

  • România creşte rapid în ochii investitorilor, care aleg să pompeze mai uşor bani în piaţă. Suntem pregătiţi să ne asumăm rolul de hub tehnologic în ECE?

    De la primele fonduri locale de venture capital până la poveşti de succes care atrag investitori internaţionali, ecosistemul românesc de start-up-uri trece printr-o etapă de maturizare accelerată. Fondatorii gândesc global, investitorii vin în număr tot mai mare, iar evenimente precum How to Web devin huburi regionale de inovaţie. Poate România să îşi asume, în sfârşit, rolul de centru al tehnologiei în Europa Centrală şi de Est?

    Ecosistemul românesc de start-up-uri a ajuns la o maturitate vizibil mai ridicată. Fondatorii gândesc din ce în ce mai mult „global from day one”, iar numărul de investitori locali şi regionali activi a crescut semnificativ. Totuşi, provocările nu lipsesc: accesul dificil la capital în etapele de scalare, lipsa unor fonduri mari comparabile cu cele din Europa de Vest şi experienţa limitată a fondatorilor care au ajuns la exituri şi reinvestesc în generaţiile următoare. „Ecosistemul nostru funcţionează, dar la o scară mai mică decât în vest. Avem fonduri de venture, investitori angels şi câteva poveşti de succes, însă lipseşte masa critică. Avem încă puţină experienţă şi puţini fondatori care au construit companii şi reinvestesc în generaţia nouă. Deşi avem universităţi bune, nu sunt printre cele mai competitive din Europa, iar toate astea fac să avem un volum mai mic de investiţii comparativ cu vestul. Totuşi, baza există, iar ritmul de creştere este vizibil”, a spus într-un interviu pentru BUSINESS Magazin Monica Zara, head of conference, How to Web – conferinţă dedicată startup-urilor şi tehnologiei din Europa de Est.

    În era AI şi deep tech, healthtech şi agritech, peisajul start-up-urilor româneşti se diversifică rapid. Tot mai multe echipe construiesc produse în zone precum AI şi deep tech, soluţii pentru sustenabilitate sau platforme B2B SaaS. În paralel, antreprenori cu experienţă în industrii tradiţionale intră în joc cu proiecte de digitalizare în healthtech, agritech sau fintech.

    Citiţi articolul integral pe Business MAGAZIN.

  • Protestele se înmulţesc în Mexic, alimentate de asasinarea primarului

    În Mexico City, un mic grup de protestatari cu glugi au dărâmat gardurile din jurul Palatului Naţional, unde locuieşte preşedinta Claudia Sheinbaum, provocând o ciocnire cu poliţia anti-revoltă, care a folosit gaze lacrimogene, potrivit martorilor Reuters.

    Secretarul pentru siguranţă publică al oraşului Mexico City, Pablo Vazquez, a declarat într-o conferinţă de presă că 100 de poliţişti au fost răniţi, dintre care 40 au necesitat îngrijiri medicale. Alţi 20 de civili au fost răniţi, a declarat Vazquez pentru publicaţia locală Milenio.

    Secretarul pentru siguranţă publică a mai spus că 20 de persoane au fost arestate şi alte 20 „trimise în judecată pentru infracţiuni administrative”.

    Alte marşuri au avut loc în diferite oraşe din Mexic, inclusiv în statul vestic Michoacan, unde furia a izbucnit după asasinarea, pe 1 noiembrie, a primarului din Uruapan, Carlos Manzo, care a fost împuşcat mortal în timpul unei manifestaţii publice organizate cu ocazia Zilei Morţilor.

    Unii demonstranţi din Mexico City şi-au îndreptat furia împotriva partidului lui Sheinbaum, scandând „Afară, Morena!”. Unii au cerut, de asemenea, eforturi mai susţinute din partea statului pentru a opri criminalitatea şi violenţa, strigând „Carlos nu a murit, guvernul l-a ucis”.

    Un grup care se autointitulează „Generaţia Z Mexic” şi care a chemat la proteste a declarat într-un „manifest” difuzat pe reţelele de socializare că este apolitic şi reprezintă tineretul mexican care s-a săturat de violenţă, corupţie şi abuz de putere.

    Generaţia Z se referă la persoanele născute între 1997 şi 2012, imediat după generaţia milenialilor, iar grupurile de protest din alte ţări din întreaga lume au preluat această denumire pentru a promova schimbări sociale şi politice.

    Guvernul Sheinbaum a pus la îndoială motivele din spatele marşurilor de sâmbătă, afirmând că acestea au fost organizate în mare parte de oponenţii politici de dreapta şi promovate de roboţi pe reţelele de socializare.

  • Cum trăieşte sărăcia în Italia: Un student parcurge 400 km pe zi pentru că nu-şi poate plăti chiria

    Are 24 de ani, stă în Presicce, în provincia Lecce, adică în partea cea mai sudică a călcâiului peninsulei. În fiecare zi, la ora 4.26, Amilcare Erroi, student, pleacă din Lecce către Bari, în nordul provinciei italiene Apuglia, ca să ajungă la Facultatea de Chimie a universităţii din oraş.

    Alarma lui sună la ora 3 în fiecare dimineaţă, de cel puţin patru ori pe săptămână.

    „Mama mă duce cu maşina de la Presicce la Alessano, de unde iau autobuzul spre Bari. Pleacă la 4:26 dimineaţa. Şi apoi mă întorc: călătoria totală este de şase ore. Şi dacă există întârzieri pe drum, chiar mai mult. Nu sunt singurul în autobuzul acela: sunt şi mai mulţi profesori care călătoresc zilnic în zona Bari pentru a preda”, povesteşte studentul pentru bari.corriere.it.

    Criza economică loveşte în bătrânul continent european fără discriminare.

    Preţurile la chirii s-au triplat în unele locuri ale Europei, aşa că, pentru europeanul mediu, a locui undeva cu chirie devine un demers imposibil.

    Amilcare face şase ore doar pe drum – trei – dus, trei – întors, cam cât o călătorie cu trenul Bucureşti – Braşov, în fiecare zi.

    Trezitul de dimineaţă, mai ales după ce mai acumulezi oboseala din timpul anului universitar, devine o chestiune complicată, mai ales pentru un tânăr student, care are nevoie de cel puţin opt ore de somn ca să se refacă.

    Îi e greu să se trezească aşa devreme patru dimineţi din şapte?

    „Nu e uşor. La începutul anului universitar, e complicat. Apoi, după câteva săptămâni, devine un pseudo-obicei. Încerc să mă odihnesc în autobuz. Bineînţeles, lipsa somnului e dificilă, mai ales pentru că nu am o oră fixă ​​de culcare. Dacă m-aş gândi prea mult la ce oră ar trebui să mă trezesc, nu aş dormi deloc.”

    E un efort provizoriu, într-adevăr, şi care contează enorm pentru viitorul profesional al lui Amilcare, conştient că unele lucruri nu le poţi afla doar din cărţi.

    „Ajung în jurul orei 7:20. Pentru un curs precum Chimia, e important să fii prezent: anumite explicaţii nu se înţeleg fără o discuţie directă. Apoi iau autobuzul înapoi spre Alessano la 4:40. Ajung acasă, în Presicce, în jurul orei 8:00”.

    De mutat în Bari, deocamdată, este de neconceput.

    Faţă de chiria de 400 de euro la care se adaugă facturile şi cheltuielile de zi cu zi, transportul său pe lună, între cel mai sudic punct al „călcâiului” Italiei şi cel mai nordic său punct, ajunge la 170 de euro, plus 20 pe săptămână pentru combustibil.

    Unde mai pui că în cursa pentru Bari, la 4 dimineaţa, se întâlneşte cu alţi profesori ai universităţii din Bari – alţi europeni pe care criza economică nu i-a iertat.

  • Afacerile de corupţie din jurul guvernului lui Zelenski încep să iasă la iveală: Pungi de cash, apartamente luxoase şi o toaletă din aur

    Razii în apartamente luxoase din Kiev — unul cu toaletă de aur. Genţi sportive pline de bani. Înregistrări audio cu oficiali discutând strategii de spălare de bani.

    Acestea sunt doar câteva dintre detaliile care au şocat ucrainenii în ultima săptămână, în timp ce administraţia preşedintelui Volodimir Zelenski a fost cuprinsă de cel mai mare scandal de corupţie de la preluarea mandatului, destabilizând conducerea de la Kiev într-un moment critic al războiului, potrivit Financial Times. 

    Zelenski şi cei mai apropiaţi consilieri ai săi au încercat, în această vară, să reducă puterile agenţiilor anticorupţie independente, chiar în timp ce acestea finalizau o amplă anchetă ce viza cercul apropiat al preşedintelui. Dar Zelenski şi aliaţii săi au fost forţaţi să renunţe la acest demers după proteste masive şi reacţii dure din partea partenerilor occidentali ai ţării.

    Nedemoralizaţi, anchetatorii au publicat în această săptămână un volum masiv de probe detaliate, inclusiv acuzaţii devastatoare conform cărora oficiali de rang înalt ar fi luat mită pentru proiectele de consolidare a centralelor electrice împotriva atacurilor cu rachete ruseşti, într-un moment în care ucrainenii trăiesc cu pene de curent zilnice, planificate.

    Dezvăluirile au stârnit un val de furie publică — „cum au furat prietenii preşedintelui ţara în vreme de război”, titra un articol tipic pe site-ul Ukrainska Pravda — şi au obligat la o schimbare de strategie.

    Zelenski în cele din urmă s-a întors împotriva suspecţilor, într-o încercare de a-şi proteja preşedinţia. Miercuri, preşedintele ucrainean a cerut demisia ministrului Justiţiei, German Galuşcenko, şi a ministrei Energiei, Svitlana Hrinciuk, ambii fiind ulterior înlăturaţi din Consiliul Naţional de Securitate.

    El a impus, de asemenea, sancţiuni împotriva lui Timur Mindici, un prieten şi fost partener de afaceri acuzat în acest dosar. Anchetatorii au spus că Mindici a fost „co-organizator” al presupusei scheme şi că prin biroul lui ar fi trecut aproximativ 100 de milioane de dolari proveniţi ilegal.

    „El controla activitatea aşa-numitei «spălătorii», unde fondurile obţinute ilegal erau spălate”, a transmis Biroul Naţional Anticorupţie al Ucrainei (NABU). Mindici nu a putut fi contactat imediat pentru comentarii.

    În ciuda schimbării bruşte de atitudine a lui Zelenski, reacţia sa a fost criticată ca fiind ezitantă, iar politicienii se aşteaptă la noi dezvăluiri care ar putea compromite şi mai mult aliaţi apropiaţi ai omului care conduce Ucraina prin războiul brutal cu Rusia.

    Serhiy Fursa, bancher de investiţii şi comentator politic ucrainean, a scris miercuri:

    „Nu ne putem permite ca preşedintele Ucrainei, guvernul Ucrainei, să-şi piardă ultimele rămăşiţe de legitimitate în timpul războiului.
    Altfel, riscăm să pierdem statul în acelaşi mod ca în timpul Primului Război Mondial, când dezertările de pe front s-au suprapus peste disperarea generală şi dezbinarea politică.”

  • În loc de ziare

    Odinioară folosite pentru comercializarea de presă fără intervenţia unui vânzător, doritorii trebuind doar să bage un bănuţ în locaşul dedicat pentru a lua publicaţia căutată, cutiile de ziare din diverse locuri din SUA sunt abandonate, dat fiind că din ce în ce mai multe jurnale locale renunţă la ediţia tipărită. Nu de tot, se pare, căci la Boston, o organizaţie dedicată artei publice, susţinută de Universitatea Harvard, Zone 3, s-a gândit să le refolosească pentru comercializarea de postere cu lucrări de artă, pe care le doritorii le pot cumpăra la fel cum cumpărau altădată ziarele, scrie boston.com. Organizaţia expune astfel lucrări ale unor artişti locali, care prin iniţiativa sa „Art in Print” devin mai accesibile publicului larg. Separat de iniţiativa Zone 3, o cutie de ziare s-a specializat pe muzică, devenind micromagazin de discuri, de unde doritorii pot lua un album, cu condiţia să lase altul în loc.