BusinessMagazin

Blog

  • Percheziţii ale DGA la sediul Poliţiei Locale Sector 1. Cei vizaţi de anchetă au fost suspendaţi

    „Ofiţerii Direcţiei Generale Anticorupţie fac percheziţii, în această dimineaţă, la sediul Poliţiei Locale Sector 1 pentru suspiciuni de fapte de corupţie. Sunt vizaţi trei poliţişti locali din cadrul Compartimentului Control Activităţi Comerciale care au ca atribuţii realizarea de verificări la cluburi, terase, comercianţii din pieţe etc, cu precădere la teresele situate în Parcul <Regele Mihai I>, precum şi la cele din zonele Floreasca, Dorobanţi şi Calea Victoriei”, anunţă Primăria Sectorului 1 al capitalei.

    Potrivit sursei citate, toţi cei vizaţi de ancheta ofiţerilor anticorupţie au fost suspendaţi imediat din funcţii.

    „Fosta echipă din administraţia PSD – PNL care lua şpagă la Poliţia Locală Sector 1 este destructurată. Reamintesc că săptămâna trecută ofiţerii DGA au ridicat 12 poliţişti locali suspectaţi că ar fi luat mită – în urma unei plângeri venită din partea mea. Aşa se reformează instituţiile publice”, declară primarul Sectorului 1, Clotilde Armand.

  • Ciucă: Toată lumea vrea să urmeze modelul liberal de administraţie

    „Vin de la Neamţ, de la Botoşani, de la Suceava. (..) Peste tot, există acest entuziasm, există mobilizare, încredere şi avem mesajul din comunicarea cu cetăţenii, peste tot pe unde am umblat prin ţară, în pieţe, în târguri, pe străzi, pe uliţe, toată lumea vrea să urmeze modelul liberal de administraţie pentru că au văzut care este diferenţa. Sunt convins că şi la Bistriţa se va întâmpla acelaşi lucru, pentru că sunteţi între aceste judeţe administrate de liberali care au demonstrat prin fapte cum se face administraţie pentru cetăţeni”, spune la un eveniment electoral Nicolae Ciucă.

    El afirmă că PNL „a demonstrat că este cu adevărat partidul care a reuşit să recupereze din nivelul de rămânere în urmă în ceea ce priveşte dezvoltarea la nivel local şi nu doar să recupereze ci să asigure o perspectivă şi un trend de dezvoltare în toate judeţele unde noi avem preşedinţi de CJ şi primării”.

    „ E Clujul, e Bihorul, este Suceava, este Iaşul, nu mai vorbim de Alba, de Sibiu, Braşov, inclusiv la Constanţa.Până pe 9 nu mai trebuie să facem decât două chestiuni. Unu, să nu greşim nimic, doi, să ne menţinem această stare de mobilizare şi de vigilenţă, astfel încât să ne asigurăm că se derulează un proces electoral corect peste tot şi toţi cei care cu adevărat merită, cei pe care cu adevărat oamenii şi-i doresc să îi reprezinte şi să îi conducă, să fie aleşi democratic, fără niciun fel de alte forme şi proceduri de atragere a electoratului. România a evoluat, românii au evoluat, se vede peste tot, nu cred că mai funcţionează această formulă de a stimula votul în vreun fel”, încheie Ciucă.

  • Compania aeriană azeră de stat a inaugurat cursa directă Bucureşti – Baku, care va avea o frecvenţă de două ori pe săptămână

    Azerbaidjan Airlines AZAL, compania aeriană azeră de stat, a lansat cursa Bucureşti – Baku, care va lega pentru prima dată cele două ţări printr-un zbor direct. Ruta va avea o frecvenţă de două ori pe săptămână, în zilele de luni şi joi, durata unei călătorii fiind de trei ore.

    Preţul biletelor se ridică la circa 300 de euro, însă compania a lansat o promoţie imediat după lansarea rutei prin care vinde biletele la un pret de circa 170 euro dus-întors.

    Ruta se adresează atât pasagerilor care vor zbora în interes de business, cât şi segmentului de turism.

    În prezent, schimburile comerciale România-Azerbaijan ating valoarea de 330 de milioane de dolari. În România, sunt înregistrate 94 de societăţi comerciale cu capital azer, cumulând un capital social subscris de 8,2 mil. USD, arată Ministerul Economiei. De asemenea, Azerbaidjan se clasează pe locul 70 în topul investiţiilor, în echivalent valută, şi pe locul 77 în privinţa numărul companiilor. Una dintre cele mai mari companii cu capital azer este SOCAR Petroleum, unul dintre jucătorii importanţi pe piaţa distribuţiei de carburanţi din nord-estul ţării.

    Cel mai recent pas făcut pentru consolidarea cooperării economice dintre cele două ţări a fost făcut luna trecută, când operatorul sistemului energetic naţional Transelectrica a anunţat că, în aplicarea acordului între guvernele Republicii Azerbaidjan, Georgia, România şi Ungaria privind Parteneriatul Strategic în domeniul Dezvoltării şi Transportului Energiei Verzi – Proiectul „Green Energy Corridor”, a semnat un Memorandum de Înţelegere pentru înfiinţarea unei societăţi de tip Joint Venture cu sediul în România.

  • Silviu Predoiu: Prin numirea lui Coldea la SRI, Băsescu a încălcat grav normele militare, a generat tensiuni în sistem. A făcut o greşeală binecuvîntată de toţi politicienii. Parlamentarii făceau coadă la uşa lui Coldea să ia lumină

    Fostul şef adjunct al SIE, gen (r) Silviu Predoiu spune că, la numirea lui Florian Coldea în funcţia de prim-adjunct al SRI, Traian Băsescu a încălcat flagrant normele scrise şi nescrise ale statutului militar.

    “Ştiam eu mult mai multe despre domnul Coldea decât ştia domnul preşedinte când l-a propus. Numirea domnului Coldea în funcţia de prim-adjunct a încălcat grav, flagrant norme scrise şi nescrise ale statutului militar. A încălcat o normă în care spunea clar n-ai voie să numeşti pe cineva într-o funcţie prevăzută cu un grad mai mare, cu două trepte, decât cel pe care îl are personajul. Domnul Coldea era Maior. Putea fi numit în cel mai bun caz, în cel mai bun caz general cu o stea. Adică poate şef de serviciu, locţiitor şef direcţie, poate şef direcţie pentru o direcţie mai mică. În niciun caz pe o funcţie de general cu patru stele ca cea de prim-adjunct”, a afirmat Silviu Predoiu, într-un interviu acordat Canal 33.

    Fostul şef adjunct al SIE afirmă că Traian Băsescu a vrut să o rupă cu trecutul prin numirea lui Coldea, dar fără să ţină cont ce înseamnă asta pentru SRI.

    “Atunci, ce a făcut dumnealui a fost un act politic, în sensul că a vrut să arate o rupere clară de un trecut de care constatăm că era mult mai legat decât ne-am închipuit. Dar a vrut să marcheze o rupere fără să ţină cont ce înseamnă asta pentru serviciu. (…) Un alt element a fost iarăşi o confuzare majoră a aparatului pentru că persoane care erau pe funcţii de comandă atât de înalte în aparat, încât domnul Coldea nici nu trecea pe culoarul lor, s-au trezit că trebuie să bată generic pas de defilare în faţa dumnealui de pe o zi pe alta. Ceea ce a generat tensiuni în aparat, contestări, întrebări, a încurajat un anumit segment al populaţiei, SRI să conteste autoritatea unui alt segment. Dacă se poate, eu de ce nu?”, a explicat fostul şef adjunct al SIE.

    Silviu Predoiu spune că Traian Băsescu nu şi-a asumat greşeala numirii lui Coldea, ba chiar a încercat să vină cu alte explicaţii.

    “Am văzut că încearcă să spună l-a găsit locţiitor la brigadă şi a fost în celula de criză. Îmi pare rău, n-a fost nici locţiitor la brigadă, care era o funcţie foarte mare şi n-a fost nici în celula de criză. Probabil că memoria acuma îi joacă nişte feste, dar cred că cel mai simplu ar fi să spună <am făcut o greşeală>. Punct. Şi să ne oprim aici, că aşa învăţăm să nu le repetăm”, a spus fostul şef adjunct al SIE.

    Silviu Predoiu mai spune că numirea lui Coldea la SRI nu a fost contestată de politicieni, dimpotrivă, senatori şi deputaţi au început să facă coadă la uşa lui pentru a-i cere sfaturi.

    “A urmat partea a doua, o greşeală făcută de preşedinte, care a fost binecuvântată de toţi politicienii. Pentru că dincolo de confuzia din aparat, după câteva zile, domnul Coldea, pe care îl întâlneam în perioada respectivă, s-a trezit că are la uşă coadă de senatori şi deputaţi care, uitând că stau de vorbă cu un tânăr de 34 de ani, veneau să-i ceară lumină. <E bine să facem aşa? Dumneavoastră credeţi că ar fi bine să…>Pentru că pentru ei nu era domnul Coldea, 34 de ani, maior, numit, era prim adjunct al şefului Serviciului de Român de Informaţii (…) Deci toate aceste lucruri l-au pervertit în mod inevitabil şi au generat personajul de astăzi”, a explicat Silviu Predoiu.

     

  • Turcan: În mod firesc, vom solicita companiei Louis Vuitton recunoaşterea modelului iei cu şinoare

    „În mod firesc, vom solicita companiei Louis Vuitton recunoaşterea valorii patrimoniale şi culturale a modelului iei cu şinoare, specifică zonei Sibiului. Creaţia populară autentică şi-a menţinut valoarea peste timp, dovadă că ia românească a fost şi rămâne o sursă de inspiraţie pentru pictori, designeri sau producători de produse de lux precum Louis Vuitton”, scrie pe Facebook Raluca Turcan.

    Ea afirmă că această situaţie merită transformată într-o oportunitate, în sensul recunoaşterii la nivel internaţional a valorii inestimabile a tradiţiei româneşti.

    Ministrul Culturii s-a alăturat, astfel, iniţiativei La Blouse roumaine.

    Compania Louis Vuitton a folosit, potrivit La Blouse roumaine, modelul cămăşii din Mărginimea Sibiului în noua colecţie 2024, fără menţionarea originii şi fără acordul păstrătorilor de zestre culturală.

     

     

  • Anunţul DGPCÎ cu privire la activitatea instituţiei. Ce trebuie să ştie toţi posesorii de permise şi autovehicule din România

    Începând cu luna iunie, cetăţenii care şi-au pierdut permisul de conducere sau cărora li s-a deteriorat documentul pot solicita un duplicat direct prin intermediul serviciului online disponibil pe site-ul https://dgpci.mai.gov.ro , eliminând necesitatea prezenţei fizice la ghişeu, conform celui mai recent comunicat de pe site-ul instituţiei.

    Digitalizarea serviciilor privind permisele de conducere implică utilizarea tehnologiei în scopul de a îmbunătăţi eficienţa, accesibilitatea şi transparenţa proceselor legate de reînnoirea şi gestionarea acestora.

    Beneficiile acestor măsuri includ reducerea timpului de aşteptare, scăderea birocraţiei, creşterea transparenţei şi accesibilităţii serviciilor şi asigurarea securităţii datelor.

    Pentru emiterea online a duplicatului permisului de conducere, parte a eforturilor continue de digitalizare şi modernizare a serviciilor publice, cetăţenii vor trebui să urmeze următorii paşi:

    1.     să deţină cont de utilizator pe site-ul https://dgpci.mai.gov.ro ;

    2.     să transmită prin intermediul aplicaţiei informatice următoarele documente:

    – cererea solicitantului completată şi semnată, bifând rubrica aferentă emiterii duplicatului permisului de conducere şi completând în mod corespunzător motivul solicitării;

    – actul de identitate, în termenul de valablitate, în copie;

    3.    să achite contravaloarea permisului de conducere (89 lei) prin intermediul procesatorului de plăţi disponibil pe site.

    Singura modalitate de creare a conturilor de utilizator implică prezentarea solicitantului, o singură dată, pentru identificare la oricare ghişeu de permise sau înmatriculări.

    Folosim acest prilej pentru a sublinia faptul că, în perioada următoare, se vor face demersuri şi în ceea ce priveşte digitalizarea serviciilor privind înmatricularea vehiculelor.

    Prin urmare, digitalizarea serviciilor publice reprezintă un pas important în modernizarea administraţiei şi simplificarea interacţiunilor cetăţenilor cu instituţiile publice, iar emiterea duplicatului permisului de conducere este unul dintre aceste servicii esenţiale care va beneficia de pe urma tranziţiei către mediul online, în anul 2024.

     

     

  • Oraşul care nu se mai opreşte din dezvoltare tocmai a anunţat un nou proiect de anvergură. Aici primăria investeşte peste 43 mil. euro într-o gradină termală pe o suprafaţă de 3,2 hectare

    Primăria Oradea a demarat un proiect de investiţii de aproape 214,6 mil. lei (43,1 mil. euro), TVA inclus, ce presupune realizarea unei gradini termale cu bazine interioare şi exterioare, bar cu servire din apă, platforme pentru plajă, zonă de spa, sală de fitness, pe o suprafaţă de 32.405 mp, din actualul ştrand Ioşia, construit în anii ’80. Durata de execuţie a proiectului este de doi ani.

    ’’Consiliul Local a aprobat studiul de fezabilitate şi indicatorii tehnico-economici pentru această investiţie. Reconfigurarea incintei actualului ştrand Ioşia se va face astfel – pe o treime din teren se va păstra funcţionarea ştrandului, rămânând în continuare destinată seniorilor oraşului, iar pe două treimi din teren, spre latura sudică, se va amenaja grădina termală. Proiectul grădinii termale Ioşia va fi depus spre finanţare prin Programul Regional Nord-Vest 2021-2027’’, potrivit unui comunicat de presă transmis de primăria Oradea.

  • Care este ţara care deţine controlul unei mari părţi a celei mai importante resurse din lume? Vecinii acesteia sunt tot mai nemulţumiţi de situaţie

    Elveţia, o ţară bogată, inclusiv în apă, controlează sursele de apă pentru jumătate din Europa de Vest şi vrea să păstreze controlul. Acest lucru îi nelinişteşte pe vecinii săi, afectaţi în ultimii ani de secetă, scrie Portfolio.

    La marginea vestică a lacului Geneva, de unde puternicul fluviu Ron se strecoară afară printr-un baraj îngust, o gafă a diplomaţiei franceze este inscripţionată în piatră pentru ca toată lumea să o vadă. Placa scrisă, montată pe pereţii unei clădiri industriale vechi, comemorează acordul din 1884 dintre trei cantoane elveţiene care reglementează de atunci nivelul apei în întinsul lac alpin.

    Franţa nu este menţionată, chiar dacă 40% din lac este pe teritoriul francez.  „Franţa, dintr-un motiv oarecare, nu a făcut parte din acord”, a explicat Jérôme Barras în timp ce descuia o poartă de sub placa inscripţionată pentru a inspecta o hidrocentrală aflată sub barajul pe care îl supraveghează de mai bine de un deceniu. Când acordul a fost reînnoit şi un nou baraj a fost construit un secol mai târziu, Parisul tot nu era interesat. Guvernul francez regretă acum acest lucru. Aspectul discret al barierei din calea apelor, cunoscută sub numele de barajul Seujet, maschează importanţa sa strategică pentru hrănirea şi alimentarea cu energie a Franţei. Barras numeşte barajul  robinetul lacului Geneva. Acesta permite Elveţiei să crească debitul Rônului sau, mai ales, să-l reducă.

    Franţa şi-a dat brusc seama că nu poate controla robinetul în timp ce se luptă cu lipsa de apă, cu secete distructive şi caniculă. „Având în vedere de când ştim despre schimbările climatice şi posibilele sale efecte, francezii au realizat destul de târziu cum stă treaba”, a spus Christian Bréthaut, profesor de management al apei la Universitatea din Geneva. Până acum, nu a fost o problemă uriaşă: autorităţile elveţiene au dat în general curs cererilor franceze pentru mai multă apă. Dar Barras, administratorului barajului, a fost direct: „Nu avem nicio obligaţie să răspundem la aceste solicitări”.

    Vara trecută, în timp ce râurile secau în Franţa, Parisul a convins Berna şi cantoanele să înceapă discuţii despre cum să împartă apa dătătoare de viaţă. Cu toate acestea, Elveţia este reticentă în a permite Parisului orice influenţă asupra volumului de apă care părăseşte Lacul Geneva.

    Este o reţetă perfectă pentru tensiunile tot mai mari despre care Comisia Europeană a avertizat că ar putea declanşa conflicte pentru apă în toată Europa. Vara trecută, în timp ce râurile secau în Franţa, Parisul a convins Berna şi cantoanele să înceapă discuţii despre cum să împartă apa dătătoare de viaţă. Cu toate acestea, Elveţia este reticentă în a permite Parisului orice influenţă asupra volumului de apă care părăseşte lacul Geneva. Francezii ar trebui să aibă încredere în elveţieni că fac ceea ce trebuie, a spus Antonio Hodgers, preşedintele guvernului cantonal al Genevei. „Ceea ce zicem noi în Elveţia este: Ascultaţi-ne, când aceasta a fost o problemă?” a spus el pentru Politico într-un interviu din birourile sale impunătoare cu vedere la oraş. „Când a întors Elveţia capul atunci când Franţa a avut nevoie?” Francezii nu sunt convinşi. „Suntem foarte norocoşi să avem această apă de foarte bună calitate”, a spus Anne Grosperrin, care supraveghează resursele de apă pentru cei 1,5 milioane de oameni din şi din jurul oraşului francez Lyon, chiar în aval de Geneva. „Dar, în acelaşi timp, suntem foarte vulnerabili.” Dar nu este vorba doar despre a împiedica închiderea robinetelor oraşului. O călătorie în josul Ronului, de la izvorul alpin până la lacul Geneva, Lyon şi nu numai, arată cât de multe vieţi şi mijloace de existenţă depind de – şi, în perioadele de secetă, concurează pentru – apa râului. Necazul începe din vârf – în Alpii elveţieni, unde Ronul ţâşneşte dintr-un gheţar străvechi şi se revarsă pe văi muntoase în lacul Geneva. Datorită gheţarilor săi, Elveţia este un rezervor de apă pentru Europa de Vest, deţinând 6% din rezervele de apă dulce ale întregului continent. Dar gheţarii alpini se topesc într-un ritm alarmant.

    Gheţarii din Elveţia şi-au pierdut 10% din volum doar în ultimii doi ani. Şi există semne că ţara a trecut deja de „vârful apei”, ceea ce înseamnă că apa de topire glaciară ar putea să scadă în curând, a explicat Daniel Farinotti, glaciolog la ETH Zürich.

    Până la sfârşitul secolului, Farinotti se aşteaptă ca Elveţia să piardă între 60% şi 80% din gheţarii săi. Iar gheţarul Ron, care alimentează râul, va avea probabil o soartă şi mai rea, dispărând efectiv până atunci, potrivit unui studiu al ETH. Asta nu înseamnă că râul Ron dispare. Zăpada şi ploaia din Alpi vor continua să curgă pe versanţii munţilor în timp ce gheţarii se vor retrage, hrănind râul. Însă ninsorile sunt în scădere, iar precipitaţiile sunt o sursă mult mai puţin sigură decât gheaţa glaciară, care se topeşte – ca un mecanism de ceas – în lunile mai calde, când este nevoie de apă cel mai mult.

    Dar nu este vorba doar despre a împiedica închiderea robinetelor oraşului. O călătorie în josul Ronului, de la izvorul alpin până la Lacul Geneva, Lyon şi nu numai, arată cât de multe vieţi şi mijloace de existenţă depind de – şi, în perioadele de secetă, concurează pentru – apa râului.

    Cererea pentru acea apă este intensă. Râul alimentează 2,5 milioane de oameni cu apă potabilă şi menajeră, transportă mărfuri de la Lyon la Marea Mediterană, răceşte reactoare nucleare, produce un sfert din hidroelectricitatea Franţei şi irigă suprafeţe de teren agricol de dimensiunea Belgiei. Pe scurt, Ronul „este esenţial pentru economia regiunii, a ţării şi a Europei în ansamblu”, a declarat Thomas San Marco, director pentru resurse de apă la Compagnie Nationale du Rôn (CNR), companie care gestionează hidroenergie, transport şi irigaţii agricole de-a lungul râului pentru statul francez. Dar an de an râul se micşorează ca debit, cel puţin vara. Un studiu cuprinzător publicat anul trecut de autorităţile franceze din regiunea Auvergne-Rôn-Alpes a constatat că fluxul din vară al fluviului a scăzut cu 7-13% în ultimii 60 de ani. Şi ar putea scădea cu încă 20% până în 2055. Cu toate acestea, puţini oficiali elveţieni, politicieni şi factori de decizie în privinţa apei văd motive să acţioneze de urgenţă. Unii susţin chiar că o creştere a volumului apei de topire va crea un efect secundar pozitiv timp de câteva decenii: creşterea hidroenergiei, o sursă de energie ecologică.

    „Există un volum de apă tot mai mare produs de topirea gheţarilor”, a spus Benjamin Roduit, un parlamentar de centru-dreapta în Consiliul Naţional Elveţian, care reprezintă Valais, unul dintre cele trei cantoane care guvernează peste lacul Geneva.

     Roduit, care, întâmplător, conduce şi un grup de lobby pro-hidroenergie, Swiss Small Hydro, susţine că valorificarea apei în exces este vitală pentru reducerea emisiilor de carbon. În ceea ce priveşte deficitul de apă, el a precizat: „Pot să vă spun: în acest moment, nu este o prioritate. Dimpotrivă, dificultatea este să nu iroseşti acest surplus de apă”.

    Franţa nu simte aşa. Secetele de acolo fac ravagii în comunităţi, iar ciocniri violente au izbucnit din cauza construcţiei de rezervoare pentru fermieri.

    „Tensiunile există deja”, a spus Grosperrin, politicianul lionez. De aceea Parisul vrea să aibă un cuvânt de spus în viitorul Ronului.

    Datorită gheţarilor săi, Elveţia este un rezervor de apă pentru Europa de Vest, deţinând 6% din rezervele de apă dulce ale întregului continent.

    Elveţia ascultă – până la un punct. În portul din Geneva, nu departe de barajul Seujet, o fântână uriaşă aruncă în aer mii de litri din apa lacului. Jet d’Eau, cel mai cunoscut reper al oraşului, aproape că apare proiectată pentru a etala abundenţa de apă. „La Geneva, suntem privilegiaţi. Toată apa vine la noi”, a spus Hodgers, preşedintele cantonal. De aceea, simţim o responsabilitate faţă de francezii din aval: „Această apă nu este a noastră. Apa curge, este a tuturor”. Dar a permite Franţei să influenţeze exact cât de multă apă părăseşte lacul Geneva este o linie roşie pentru el şi alte cantoane implicate în negocieri. „Nu vrem să ne angajăm la anumite volume de apă pentru că dacă dintr-o dată este foarte puţină apă, nu vrem să fim obligaţi să dăm mai mult Franţei cât timp noi nu avem suficientă pentru populaţia noastră”, a spus Hodgers. Apoi, mai este problema modului în care este folosită apa. Elveţia, care a decis să renunţe treptat la energia nucleară, este reticentă la a garanta aprovizionarea cu apă a instalaţiilor cu care Franţa îşi răceşte flota de reactoare în expansiune. Apele Ronului sunt vitale pentru centrala nucleară Bugey, care se află chiar peste graniţa cu Elveţia – spre iritarea lui Hodgers, un politician al Partidului Verzilor care se opune cu înverşunare puterii atomice. Mulţi bănuiesc că Bugey, care furnizează 40% din energia electrică a regiunii Auvergne-Rôn-Alpes, este cauza interesului brusc al guvernului francez pentru Ron. Oficialii plănuiesc să adauge încă două reactoare centralei. „Asta nu ajută”, a spus Hodgers.

    Centrala de la Bugey este  principalul motiv pentru care Franţa trebuie să le ceară elveţienilor să lase mai multă apă prin barajul Seujet. Ce cea mai mare parte a apei este eliberată înapoi în râu, însă reactoarele au nevoie de un flux de lichid constant şi rece – iar schimbările climatice nu numai că împuţinează apa din Ron, ci şi o fac mai caldă. Solicitările Franţei devin „în mod clar” din ce în ce mai frecvente, a spus Barras, director de producţie de energie electrică pentru Geneva Industrial Services (SIG), care gestionează energia şi apa pentru acea zonă. SIG poate primi astfel de solicitări atâta timp cât nivelul lacului rămâne în limitele convenite de cele trei cantoane elveţiene.

    „Asta se întâmplă întotdeauna vara acum”, a spus Barras. „Pentru că situaţia hidrologică se schimbă.” În Franţa, această schimbare este periculoasă. Apa dispare şi se înmulţesc secetele severe. Locurile de muncă ale oamenilor – şi sănătatea lor – sunt ameninţate. În faţa presiunii, preşedintele francez, Emmanuel Macron, a prezentat anul trecut un plan de conservare a mai multor resurse preţioase, inclusiv un angajament de a reduce consumul de apă cu 10% până în 2030. Dar nu există obiective sau măsuri obligatorii pentru anumite sectoare, lăsând mult loc de interpretare.

    Dar gheţarii alpini se topesc într-un ritm alarmant. Gheţarii din Elveţia şi-au pierdut 10% din volum doar în ultimii doi ani.

    Pentru companiile franceze care gestionează apa din Ron în Franţa, scopul este o mai bună stocare. Dar, având în vedere că Ronul este deja foarte regularizat – 19 baraje reglează nivelul fluviului şi ajută la stocarea apei – aceste firme nu văd nevoia unei schimbări drastice. Nicolas Kraak, care conduce organismul administrativ de supraveghere a irigaţiilor agricole de-a lungul Ronului, laudă o nouă staţie de pompare, la nord-est de Lyon, despre care spune că va reduce presiunea asupra resurselor locale de apă subterană prin aducerea de apă din râu. Şi, insistă Kraak, operatorii de irigaţii îşi pot permite să folosească mai multă apă. „Este clar că apa e disponibilă. De fapt, agricultura foloseşte în prezent doar 35% din rezervele fluviale care îi sunt alocate”, a spus el. „Personal, nu cred că va fi vreo problemă pe Ron.” La Lyon, Grosperrin scutură din cap la această logică. „Când irigatorii spun că situaţia este sub control, că totul este bine – nu împărtăşesc acest punct de vedere”, a spus ea. Marele Lyon, unde 98% din apa de la robinet vine din acviferul Ron – din apa subterană – intenţionează să reducă cu 15% consumul până în 2035. Grosperrin spune că consumul oraşului este deja în scădere, dar îşi face griji pentru calitatea apei: Ronul s-a încălzit în ultimele decenii, atât din cauza schimbărilor climatice, cât şi pentru că centralele nucleare deversează apă mai caldă, ceea ce creşte riscul de poluare. Franţa şi Uniunea Europeană trebuie să se asigure că agricultura şi industria folosesc, de asemenea, mai puţină apă, a avertizat ea. „Ne-am amăgi singuri dacăam spune că putem continua să extragem astfel de resurse.” În ciuda dezacordurilor, toată lumea din Franţa este de acord cu un singur lucru: trebuie să existe un acord oficial de împărţire a apei cu Elveţia, care să garanteze un debit din barajul Seujet. Pompele pe care Kraak le laudă încetează uneori să funcţioneze când Geneva decide să reţină mai multă apă, a spus managerul francez de irigaţii. Şi în afara unei convenţii a Naţiunilor Unite privind apa, apa Elveţiei nu este supusă multor obligaţii internaţionale. „Nu avem control asupra Elveţiei pentru că nu sunt în Uniunea Europeană”, a avertizat Kraak. „Ei fac ce vor.”

    Franţa nu este singurul vecin elveţian exasperat. În ultimii câţiva ani, Elveţia şi Italia s-au certat cu privire la nivelul apei din Lago Maggiore, care se află la graniţa dintre cele două state. În 2022, provinciile italiene afectate de secetă le-au cerut elveţienilor să elibereze mai multă apă. Şi pe termen mai lung, Italia doreşte să ridice nivelul apei lacului astfel încât acesta săpoată acţiona ca un rezervor mai mare. Dar elveţienii spun că astfel ar creşte riscul de inundaţii. Întrebat dacă Elveţia este îngrijorată de aceste tensiuni în creştere în privinţa apei, Felix Wertli, negociatorul principal al Bernei în discuţiile cu Franţa, a spus: „Schimbările climatice nu cunosc graniţe şi necesită găsirea de soluţii comune. Suntem încrezători că acordul va ajuta cele două ţări să consolideze cooperarea”. Wertli nu a spus care este stadiul discuţiilor şi nu a dat alte detalii, dar a precizat că se aşteaptă să încheie negocierile până la sfârşitul anului. În semn că Parisul vede debitul Ronului ca pe o problemă de securitate naţională, ministerul francez de externe se ocupă de negocieri, în timp ce în Elveţia biroul federal de mediu are această responsabilitate. Se pare că guvernanţa apei a fost, de asemenea, pe ordinea de zi în timpul vizitei lui Macron la Berna din noiembrie. Totuşi, în Elveţia, unde deficitul de apă nu va fi o problemă majoră până în a doua jumătate a acestui secol, mulţi au o abordare mai relaxată. „Franţa se uită la 2050. Elveţia face studii pentru 2100”, a spus Cyrille Vallet, care stă pe graniţa academică franco-elveţiană, studiind managementul Ronului la universităţile din Geneva şi Lyon.

    Înapoi la barajul Seujet, nici Jérôme Barras  nu este prea îngrijorat pentru viitorul imediat. „În general, pentru următoarele trei decenii, nu ne aşteptăm la o producţie de hidroenergie mai mică sau la mai puţină apă”, a spus el.

    Dar ce rămâne după aceea? Barras scutură din cap, subliniind că contractul companiei sale cu cantonul durează doar până la jumătatea secolului. „Eu, eu nu mă gândesc până acolo. Ţine de următoarea generaţie – următoarele două sau trei generaţii de angajaţi şi manageri”, a spus Barras. „Ei ar trebui să afle ce se va întâmpla după.”  

  • Generaţia Z şi piaţa muncii. Ce îşi doresc tinerii de la angajatori?

    Fiecare generaţie a adus caracteristici unice la locul de muncă. Baby Boomers sunt cunoscuţi pentru etica şi loialitatea lor puternică în muncă, Generaţia X este recunoscută pentru independenţa şi spiritul antreprenorial, iar Milenialii pentru ceea ce reuşesc să facă cu tehnologia şi abordarea lor colaborativă. Acum, Gen Z a intrat în centrul atenţiei şi e gata să redefinească în mod semnificativ lumea corporaţiilor. Definită ca generaţia de indivizi născuţi între 1997 şi 2012 (care în 2024 au între 12 şi 27 de ani), Generaţia Z a crescut cu smartphone-uri şi reţelele sociale, împreună cu plusurile şi minusurile associate acestora. Ei stabilesc acum tendinţele, au devenit cei influenţi, precum şi cei influenţaţi. Tinerii se folosesc de lumea digitală şi de propria voce pentru a modela lumea din jurul lor. Dar, pe măsură ce Generaţia Z intră pe piaţa muncii modificată dramatic de pandemie, care este impactul lor la locul de muncă şi ce fac angajatorii ca să păstreze tinerele talente de partea lor? În 2024, studiile spun că Generaţia Z urmează să depăşească oficial numărul de Baby Boomers de pe piaţa muncii. Un sondaj realizat anul trecut de Intelligent, o revistă online axată pe viaţa studenţilor, a constatat că 40% dintre liderii de afaceri consideră că tinerii Gen Z sunt nepregătiţi pentru forţa de muncă şi, dintre aceştia, 94% evită să-i angajeze. Pentru a înţelege pe deplin Generaţia Z, trebuie să ne amintim că ei sunt generaţia ghinionistă care a început să intre pe piaţa muncii pe măsură ce o lume întreagă era în lockdown şi a ieşit dintr-o pandemie globală. Prin urmare, în anii în care cariera lor a început să se formeze, ei nu au dezvoltat o înţelegere a indiciilor nonverbale în persoană cu privire la comportamentul profesionist de la locul de muncă. Rezultatul? 74% dintre liderii de afaceri spun că li se pare mai dificil să lucreze cu Generaţia Z decât cu orice altă generaţie, iar 12% spun că au concediat un angajat din Generaţia Z după doar o săptămână de la începerea jobului.

    Ce îşi doreşte de fapt Generaţia Z de la locul de muncă diferit faţă de alte generaţii?

     

    Responsabilitatea socială a companiilor şi angajatorilor

    Unele beneficii tradiţionale rămân la fel de importante pentru Gen Z. La fel ca generaţiile anterioare, salariul este cel mai important factor în alegerea unui loc de muncă, dar Generaţia Z acordă o importanţă mai mică asupra salariului decât orice altă generaţie. Pentru a câştiga inimile Generaţiei Z, companiile şi angajatorii trebuie să-şi evidenţieze eforturile de a fi buni cetăţeni globali. Pentru această generaţie, acţiunile sunt mai importante decât cuvintele: companiile trebuie să-şi demonstreze angajamentul faţă de un set mai larg de provocări sociale, cum ar fi sustenabilitatea şi schimbările climatice. Companiile care trec cu vederea aceste aspecte pot avea dificultăţi să atragă şi să reţină viitorii profesionişti Gen Z. În consecinţă, multe companii adoptă în mod activ obiective de mediu, sociale şi de guvernanţă (ESG) şi încorporează practici de durabilitate în operaţiunile lor pentru a se alinia la valorile şi preferinţele Gen Z, atrăgând tinerii şi contribuind la un peisaj corporativ mai responsabil şi mai etic.

     

    Mai multă autonomie personală şi echilibru între viaţa personală şi cea profesională

    De asemenea, Gen Z nu îşi alege locul de muncă în funcţie de salariu, ci se focusează mai degrabă pe avantajele sau beneficiile care vin odată cu el. Evident pentru o generaţie atât de versatilă, tinerii îşi doresc în continuare flexibilitatea de a lucra remote sau hibrid pe care au avut-o în pandemie. Flexibilitatea e o temă cheie în deciziile de carieră. De exemplu, Generaţia Z nu îşi doreşte doar să se alăture unei companii care a adoptat practici de lucru hibrid, ci vrea să aibă libertatea de a alege unde şi când lucrează. Practic, nu vrea să lucreze neapărat de acasă, ci de oriunde din lume. În ciuda atenţiei mass-media asupra fenomenului de „quiet quitting”, un sondaj recent realizat de Deloitte constată că aproape jumătate din Generaţia Z spun că locul lor de muncă este esenţial pentru simţul identităţii lor – deşi acest lucru este într-un procent mai mic decât pentru Mileniali – 62%. În schimb, Generaţia Z admiră mai mult la ceilalţi echilibrul între viaţa profesională şi viaţa privată decât pasiunea pentru muncă, titlul postului sau vechimea. Tinerii Gen Z nu caută să îşi trăiască întreaga viaţă prin rolul pe care îl joacă într-o corporaţie şi nu vor să stea peste program. Orice minut în plus înseamnă o încălcare a limitelor personale, limite pe care Generaţia Z le setează cel mai serios dintre toate generaţiile de până acum. Pentru Generaţia Z, familia şi prietenii lor sunt mai importanţi, iar acest lucru explică probabil de ce 42% dintre tinerii Generaţiei Z apreciază echilibrul dintre viaţa profesională şi viaţa privată, munca la distanţă şi concediul flexibil ca priorităţi principale atunci când îşi caută un loc de muncă.

     

    Prioritizarea sănătăţii mintale

    Potrivit OMS, în primul an al pandemiei, incidenţa anxietăţii şi depresiei a crescut cu 25% la nivel mondial. Costurile economice ale tulburărilor mintale netratate în România erau estimate în 2022 la aproximativ 11 miliarde de dolari, reprezentând 3,47% din PIB, conform unui raport realizat de Consiliul Economic şi Social. Un sondaj realizat de Deloitte arată că tinerii Generaţiei Z simt că nu primesc sprijinul de care au nevoie pentru sănătate mintală de care au nevoie la locul de muncă şi cred că ideile lor despre modul în care munca le afectează sănătatea mintală diferă de cele ale şefilor lor. Sondajul a mai scos la lumină faptul că mai puţin de jumătate dintre membrii Generaţiei Z spun că şeful îi ajută să menţină un volum de muncă sănătos, iar 28% spun că se luptă cu sănătatea mintală din cauza propriului manager. Odată cu creşterea nivelului de stres, este important ca angajatorii să includă zile şi programe de sănătate mintală la locul de muncă. Asociaţia Americană de Psihologie (APA) a raportat că Generaţia Z cere ajutor profesional pentru sănătatea mintală mai mult decât o fac generaţiile trecute. Prin urmare, se aşteaptă şi vor ca angajatorii să aibă sprijin disponibil pentru ei, dacă au nevoie de el.

     

    Un pachet salarial competitiv

    Deşi poate pun pe primul loc alte beneficii, salariul ramane un factor important în decizia oricărui tânăr la angajare. Generaţia Z este preocupată de stabilitatea financiară, având în vedere că mulţi dintre ei au fost martori la dificultăţile economice prin care au trecut părinţii lor în timpul crizei financiare din 2008. De asemenea, Gen Z a crescut şi a plecat de pe băncile facultăţii în perioada pandemiei, iar acum că aceasta s-a încheiat de un an, tinerii se lovesc de alte probleme – război şi inflaţie. Drept urmare, îşi doresc un loc de muncă care să le ofere stabilitate financiară şi oportunităţi de creştere. Ei apreciază stabilitatea care vine din a avea un loc de muncă cu un pachet de compensare clar definit. Salariul bun le oferă tinerilor posibilitatea de a-şi permite mai multe opţiuni, indiferent că este vorba de călătorii, schimbarea locului de muncă, sau chiar mutarea într-o altă ţară. Această flexibilitate este importantă pentru o generaţie care apreciază libertatea şi experienţele diverse.

     

    Oana Ioniţă este Social Media Manager, BUSINESS Magazin, Ziarul Financiar, DA Premium

  • Unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume primeşte o lovitură uriaşă. Averea omului de afaceri american s-a prăbuşit cu aproape 12 miliarde de dolari

    Averea lui Michael Dell, omul din spatele gigantului tehnologic Dell Technologies, s-a prăbuşit cu 11,7 mld. dolari – cea mai mare scădere înregistrată vreodată – după ce rezultatele companiei privind vânzările au dezamăgit investitorii, scrie Bloomberg.

    Deşi compania a raportat prima creştere a veniturilor trimestriale din ultimii doi ani, aceasta nu a fost suficientă pentru a impresiona investitorii cu aşteptări mari pentru afacerea cu servere AI. Acţiunile au scăzut pe bursa de la New York cu 18%.

    Aproape jumătate din averea lui Dell, de peste 100 mld. dolari, provine de la producătorul de computere din Texas, pe care l-a înfiinţat în urmă cu 40 de ani, pe când era student la Universitatea din Texas. O altă sursă importantă a averii sale provine din participaţia sa la Broadcom Inc. ale cărei acţiuni au scăzut şi ele vineri.

    Michael Dell, în vârstă de 59 de ani, preşedinte şi director general al companiei, ocupă locul 13 în topul miliardarilor realizat de Bloomberg.. La începutul lunii martie, el s-a alăturat cercului mic de superbogaţi cu averi de peste 100 de miliarde de dolari, în condiţiile în care cererea crescută de echipamente AI a făcut ca acţiunile să atingă preţuri record.

    Alţi miliardari din domeniul tehnologiei şi-au văzut şi ei averile crescând vertiginos pe fondul creşterii fulminante a acţiunilor legate de inteligenţa artificială. Averea netă a cofondatorului Nvidia Corp. Jensen Huang a depăşit pentru scurt timp 100 de miliarde de dolari la începutul acestei săptămâni, după un alt trimestru fulminant al producătorului de cipuri. În prezent, el se află pe locul 16 pe lista Bloomberg a averilor, cu 96,3 miliarde de dolari.

    Marile corporaţii au din ce în ce mai mult nevoie de servere de mare putere pentru a antrena şi a rula programe de inteligenţă artificială generativă solicitante, care sunt vândute de Dell şi de alte câteva companii.