ANCA BIDIAN, pe atunci vicepreşedinte al Kiwi Finance, liderul pieţei de brokeraj bancar, constata că în primul trimestru din 2009 cea mai mare parte a cererilor de finanţare venea din nevoia de salvare a firmelor, dar fără o strategie şi o calibrare a modelului de business în acord cu condiţiile pieţei.
Citiţi aici articolul Bancile se lupta sa atraga IMM-urile, apărut în urmă cu cinci ani în Business Magazin.
“Am făcut facultatea de automatică (electronică şi ştiinţe aplicate) şi cea de ştiinţe politice. Dar, în timpul facultăţii, mai mult m-am jucat, eram toată ziua în internet cafe-uri. Ceea ce s-a transformat în cariera mea putea la fel de bine să mă doboare”, povesteşte Dragoş Hâncu despre primele sale contacte cu industria în care a devenit antreprenor. Dragoş Hâncu este principalul partener român al Disney Interactive, divizia de jocuri a gigantului de divertisment american.
În 2005, Hâncu s-a angajat la Gameloft (ca producător), apoi la Jamdat (recrutat de Mihai Pohonţu, actualul vicepreşedinte al Disney Interactive), care a devenit din 2006 Electronic Arts şi de unde a plecat abia în ianuarie 2013. „În EA am avut o carieră ascendentă, am cunoscut foarte mulţi oameni şi am făcut proiecte foarte importante pentru firmă” – împreună cu un coleg din EA, Dragoş Hâncu a stat câteva luni în Canada cu scopul de a se pregăti pentru producţia jocului FIFA pentru telefoane. „FIFA era un joc pentru consolă, iar faptul că am adus producţia în România a fost esenţial pentru existenţa studioului de aici”, spune Hâncu.
Era head of deployment la EA în 2009, coordonând 200 de oameni care făceau parte din patru echipe diferite, plus echipa din India, când compania a suferit un reset, „o perioadă tulbure”, care a trecut când studioul a început să producă FIFA; a fost apoi development director pentru FIFA 13 şi 14, ocupându-se în paralel şi de angajări. „Mie nu îmi place fotbalul, nu îmi place FIFA şi de aceea nu a fost o potrivire excelentă, dar tot ce am învăţat acolo – management, organizare, strategie – mi-a plăcut şi mi-a folosit enorm.”
La sfârşitul lui 2012, „nu îmi mai găseam locul”, aşa că în prima zi de lucru din 2013 şi-a dat demisia. „Nu ştiam exact ce o să fac; am primit şi oferte foarte bune, bine plătite şi călduţe, dar mi-am dat seama că dacă nu mă apuc atunci de ceva al meu nu o să mă mai apuc niciodată„, povesteşte Hâncu.
I-a fost clar de la început că nu va lăsa să se întâmple cu firma sa ce se întâmplă în cele mai multe start-up-uri din IT: trei băieţi într-un garaj care se apucă entuziast de un proiect şi realizează după câteva luni că nu au resurse, bani, timp şi închid prăvălia. Cu bonusul de exit de la EA („consistent”) şi cu câteva idei bune a deschis Amber Studio într-o garsonieră cu doi programatori. Acum are 29 de angajaţi şi în anul care a trecut au făcut zece proiecte: „Modelul nostru de business urmează câţiva paşi simpli: Disney (deoarece lucrăm aproape exclusiv pentru ei) ne dă un joc, de obicei dezvoltat pe IOS, iar noi trebuie să îl portăm pe alte platforme de la smart TV la telefoane şi PC”. Însă modelul este pe cale să se schimbe, precizează Hâncu: „Deocamdată suntem o fabrică de deployment, dar suntem în curs de organizare a propriei divizii de dezvoltare şi căutăm programatori buni cu care să începem să prototipăm 3-4 idei bune pe care le avem”.
Vrea să înceapă cu un joc şi cu o aplicaţie, iar ulterior să scoată din sertar proiectele de joc de artă: „Am decis că financiar ne susţinem din partea de deployment şi că putem începe să producem un joc de artă – jocul de artă îţi creează prin imagine, grafică, muzică, problematică o stare emoţională. Simt nevoia să dezvoltăm un asemenea joc deoarece jocurile au devenit simpliste şi agresive, plus pentru că trăim într-o epocă a vitezei în care jucătorul vrea reward instant şi toată lumea s-a dus în zona asta”.
Pe lângă divizia de producţie proprie şi partea de deployment (core businessul Amber), Dragoş Hâncu are în plan să deschidă şi o divizie de automatic testing.
„Costurile mari cu oamenii (avem salarii mult peste media pieţei) şi cu echipamentele au fost prioritare în primul an şi de aceea nu am avut profit; oricum nu profitul este important acum, ci să reuşim să creştem cu 60% în termen de cifră de afaceri în acest an.” Ca număr de angajaţi, nu vrea să treacă de 80-100, iar pentru acest an are în plan angajarea a aproximativ 40 de persoane: „Angajările se fac foarte greu pentru că eu caut oameni foarte buni, pe care trebuie să îi conving, să îi curtez, e destul de greu”.
Însă calitatea oamenilor şi implicit a muncii lor sunt esenţiale: „Piaţa nu mai are relevanţă geografică; sunt mulţi developeri în România, mai mici sau mai mari, dar sunt enorm de mulţi în China sau în State şi cu toţii ne luptăm pentru o singură piaţă, cea globală”. Deocamdată, Dragoş Hâncu preferă să se joace singur la managementul Amber şi spune că nu ar vinde un procent decât dacă ar ajunge într-o situaţie dificilă sau într-un impas de creştere. Deocamdată, lucrurile se întâmplă aproape exact cum le-a plănuit.
Născut în Caransebeş şi stabilit în Timişoara în urmă cu cinci ani, fondatorul şi CEO-ul Freshome.com, Mihai Cristian Micle, a început construcţia site-ului în 2007, când avea 20 de ani, inspirat de casa visurilor sale. După studii de cercetare în mediul online, a găsit un public subtanţial care căuta inspiraţie pentru propria casă. Deşi începuse două facultăţi, Electronică şi Telecomunicaţii şi Ştiinţe Economice, a renunţat la acestea în momentul când Freshome a început să aibă succes.
Huffington Post, Forbes, CNET sau Yahoo News sunt câteva dintre publicaţiile internaţionale care folosesc site-ul de design interior al lui Mihai Cristian Micle, Freshome.com, drept sursă de inspiraţie pentru articolele cu teme din design şi arhitectură. Listat printre primele locuri în lista Technorati, acesta acumulează mai bine de 3 milioane de vizitatori unici lunar, afişează articole despre clădiri din toată lumea şi a primit chiar şi oferte de cumpărare care au ajuns la 3 milioane de euro.
Faptul că despre Freshome au scris mai mult americanii îmi este justificat de timişoreanul Mihai Cristian Micle chiar de la începutul discuţiei pe Skype: „Presa românească nu prea este targetul meu, noi trăim din publicitate, iar banii pe care îi fac cu 1.000 de vizitatori din România sunt de 20 de ori mai puţini decât cu 1.000 de vizitatori din Statele Unite ale Americii; cu traficul românesc mai degrabă ies în pierdere, nu am niciun return of investment”, explică Mihai Cristian Micle.
Faptul că publicul căruia i se adresează nu este cel autohton se vede şi la o scurtă navigare pe site: o casă organică din Mexic, un apartament al călătorului din Moscova şi o casă a somelierului din Budapesta, toate cu descrieri în limba engleză, reprezintă cele mai apreciate postări recente. Logoul în formă de măr – pătrat – te duce fără să vrei cu gândul la Steve Jobs, la fel ca şi modul cum s-a dezvoltat Micle.
Ideea i-a venit în anul 2007, când, în timp ce era student la Facultatea de Telecomunicaţii în Timişoara, a început să se gândească la construirea casei de vis. Pentru că nu avea conturată o idee clară în legătură cu aspectul acesteia, şi-a petrecut câteva zile căutând case în mediul online. Căutarea a continuat şi în zilele care au urmat, iar treptat s-a transformat într-o pasiune pentru Micle, care începuse să stocheze pozele găsite într-un dosar în calculator.
Plecarea din oraş i-a adus revelaţia că un blog ar fi ideal pentru a avea acces la poze şi atunci când nu are la îndemână propriul computer. Pentru a nu uita detaliile legate de pozele găsite, realiza şi câte o mică descriere pentru fiecare. Motoarele de indexare au început să îi aducă treptat trafic, nebăgat în seamă iniţial. Revelaţia că blogul lui s-ar putea transforma într-un business profitabil a venit la întoarcerea dintr-o călătorie în Grecia, perioadă în care nu s-a ocupat de acesta timp de zece zile.
„Aveam o serie de mailuri în care oamenii mă întrebau ce s-a întâmplat cu mine, dacă mă simt bine.” Prin urmare, a întrevăzut oportunitatea de a-şi transforma pasiunea în business. A început să se documenteze, a văzut că existau deja oameni care fac bani din site-uri şi a realizat că, deşi avea puţine cunoştinţe de programare şi Photoshop, nu era imposibil să facă acest lucru şi el. „În prezent, totul se învaţă de pe Internet, chiar şi universităţi precum Stanford şi MIT au cursurile disponibile în online.” Argumentul acesta l-a determinat de altfel să renunţe la cele două facultăţi la care studia, odată ce site-ul a început să aibă succes: „Eram student la Electronică ş Telecomunicaţii, iar laboratoarele şi seminariile le făceam pe o tehnologie din anii ‘80. Am fost şocat când, la un schimb de experienţă cu elevi de clasa a opta din Japonia, ei au prezentat roboţi controlaţi prin infraroşu construiţi de ei, în timp ce în Timişoara se măsura curentul cu echipamente ruginite”.
A renunţat la echipamentele învechite şi la şcoală şi, cu o investiţie iniţială care se poate măsura exclusiv în timp, a început să câştige primii bani la câteva luni de la experimentarea acestui business, bazându-se pe accesul nelimitat la informaţia existentă în online.
„Dacă vrei să înveţi de la cineva care a făcut ceva important cu un site, e doar la două minute de tine. Poate unul nu îţi răspunde, dar mai sunt alţii care pot să te ajute.” Bazându-se pe acest lucru, şi-a stabilit şi baza de contacte de câteva mii de designeri şi arhitecţi cu care vorbeşte în prezent. „La început trimiteam mailuri arhitecţilor din afară pe care îi găseam pe Twitter sau Facebook; mailuri pe care le încheiam mereu cu fraza «Dacă mai aveţi colegi sau oameni care au proiecte interesante, mi-ar face plăcere să ne puneţi în contact cu ei»”.
Astfel, în şapte ani, vorba s-a dus, iar Micle primeşte zilnic cel puţin zece mailuri pe zi de la proiectanţi interesaţi de apariţia pe site-ul lui. Faptul că e un site global este ofertant pentru arhitecţii care îşi postează proiectele: „Există posibilitatea ca tu să fii un arhitect din România şi să te vadă cineva din Dubai, care vrea o casă construită nu cu 100.000 de euro, ci cu câteva milioane”.
Criteriile prin care alege între proiectele numeroase este „my personal taste”(gustul propriu), după cum îmi spune timişoreanul. După atâţia ani petrecuţi în căutarea casei perfecte, s-a specializat în găsirea „elementului wow” care să îi atragă pe utilizatori. Site-ul a crescut astfel cu circa 20% anual, iar dacă, la început, Micle căuta designul casei visurilor singur, în prezent lucrează cu zece angajaţi şi colaboratori pe partea care ţine de servere, web development, design, PHP, dar şi de conţinutul site-ului.
Costurile care se duc în direcţia plăţii acestora, la care se adaugă întreţinerea serverelor şi optimizarea constantă a site-ului necesită câteva mii de euro, variind în functie de experimentele pe care le face, promovare şi alte aspecte care ţin de creşterea site-ului.
Core businessul Extend Studio este conceperea de produse pentru dezvoltarea web vizuală, care îi ajută pe designeri şi pe dezvoltatorii web să facă site-uri fără să scrie cod, eficientizându-şi astfel munca. Majoritatea produselor sunt extensii pentru Adobe Dreamweaver, unul dintre cele mai folosite software-uri pentru web design şi development, care, adăugându-se softului, îl îmbunătăţesc.
Tarifele pentru aceste produse variază în funcţie de capabilităţi: de la cele simple, care costă aproximativ 30 de dolari/licenţa, până la cele mai complexe, care ajung la circa 500 de dolari/licenţă. Există însă şi varianta pachetelor multiuser, pentru care preţul variază în funcţie de mărimea pachetului. Utilizatorii sunt fie începătorii din domeniu, care nu ştiu să creeze site-uri prin codare, fie cei avansaţi, care ştiu să facă lucruri complexe, dar folosesc produsele Extend Studio pentru a economisi timp.
Este o nişă pe care, din câte ştie Radu, sunt unici în România şi pe care au reuşit să crească de la o cifră de afaceri de mai puţin de 100.000 de dolari în 2007 la venituri de 600.000 de dolari în 2013 şi pentru care anticipează dublarea şi atingerea milionului în anul curent. Creşterea a fost încetinită de intervalul de dinainte de 2011, din cauza unor investiţii în proiecte care nu au dat rezultate şi a crizei.
Firma există pe piaţă încă din 2005, perioadă când Radu a început afacerea singur, la el în apartament. Era o consecinţă normală a pasiunii pentru IT şi a abilităţilor de antreprenor dovedite încă din şcoală: „Primii mei bani i-am făcut în clasa a opta, oferind meditaţii la informatică”.
A urmat o perioadă de liceu în care a fost instructor Cisco, iar primul job full time ca programator l-a avut la 18 ani: „Primul salariu ca programator a fost de 150 de dolari, apoi, după ce a mai crescut până la 300, am plecat din firmă”. Un an înainte de a-şi începe propria afacere, a lucrat în cadrul companiei autohtone Interakt, cumpărată ulterior de Adobe România. „Acolo am luat prima dată contactul cu conceptul de produs dezvoltat inhouse.”
În perioada respectivă, lucra pentru proiecte la comandă pentru clienţi şi a identificat potenţialul de a dezvolta propriul produs, propria idee, vândute ulterior. Prin urmare, a început să îşi dedice timpul liber dezvoltării de produse software pentru plaforma Google Flash, la modă în perioada respectivă. Într-un an, a renunţat la jobul de la Interakt şi a făcut prima angajare, iar în şase luni s-a mutat într-un nou sediu, cu patru angajaţi. Nu reuşeau să se susţină doar din vânzarea produselor create şi aveau şi proiecte din zona dezvoltării de site-uri sau de aplicaţii. „Începutul a fost destul de lent pentru că eu ştiam partea de programare, dar era nevoie de mult mai mult ca să scoţi pe piaţă nişte produse de succes. A luat ceva timp să învăţ şi să meargă bine.”
Învăţarea strategiilor de marketing, adaptarea în funcţie de utilizatori, finanţarea au fost, potrivit antreprenorului, cele mai dificile aspecte în dezvoltarea afacerii. Chiar dacă investiţia iniţială a fost redusă, necesară pentru acoperirea salariului primului angajat, dezvoltarea celui mai complex produs a costat a costat 150.000 de dolari. Iar riscul ca acesta să nu fie vândut era ridicat.
Sorţii au fost însă de partea Extend Studio care, în prezent, are 15 angajaţi şi se află în proces de extindere, mai ales pe seama unor proiecte noi aflate în dezvoltare. Miza angajării în companie este ridicată în condiţiile în care cei mai valoroşi oameni din aceasta au varianta unui deal de profit sharing, care variază între 5 şi 10%, iar unii dintre ei urmează chiar să devină acţionari într-un viitor apropiat.
Totuşi, Radu se confruntă cu lipsa de programatori gata formaţi de pe piaţă şi încearcă să îşi „crească” oamenii în firmă. De pildă, CTO-ul acesteia lucrează de şapte ani cu ei şi a fost angajat iniţial pe o poziţie de junior tester. „Ne uităm la felul în care gândesc şi înţeleg programarea şi ne uităm mai puţin pe partea de tehnologie, încercăm noi să îi ajutăm în acest sens.”
În ce priveşte dezvoltarea companiei, Radu mărturiseşte că şi-ar dori exitul la un moment dat, după ce intră în liga furnizorilor de top din piaţa mondială de software în webdesign şi development: „Îmi dau totuşi seama că de la un anumit nivel încolo poţi să trăieşti mai încorporat. Dacă faci un produs foarte bun, vine cineva şi îl cumpără. Iar dacă nu vrei, probabil va încerca să construiască unul asemănător şi te va omorî.”
Anul trecut, Denis a inaugurat patru magazine, dintre care două au fost deschise în Bucureşti (Why DENIS Man – AfiPalace Cotroceni Mall şi Anna Cori &AllShoes– Promenada Mall). La nivelul lui 2013, valoarea investiţiilor companiei s-a situat la 5 milioane de euro, banii fiind direcţionaţi către zona de producţie şi retail. “Alegem cu mare atenţie amplasamentelepentru magazinele noastre, acordăm atenţie maximă amenajării unităţilor, investiţia pentru un magazin fiind, în medie, de 150.000 de euro, dacă includem şi stocurile de marfă. Sumele diferă, însă, în funcţie de suprafaţă”, spune Ana Cornea, manager şi acţionar al Denis România. „Cel mai mare buget l-a avut magazinul DENIS din Kiev în care am investit 250.000 euro. Acesta are o suprafaţă de 150 de metri pătraţi, cuprinde atât colecţia de damă, cât şi cea pentru bărbaţi, precum şi accesoriile aferente(genţi, poşete,curele)” completează Ana Cornea.
Conform vânzarilor efectuate în decursul anului trecut, cele mai vândute produse au fost pantofii, numărul total de perechi achiziţionate de către clienţi fiind de 150.000. “Un pas fundamental în maturizarea brandului a fost făcut prin înfiinţarea unei noi linii de marochinărie şi accesorii”, spune Ana Cornea. “Investim foarte mult în creaţie şi tehnologie de ultimă oră. Vorbim de aproximativ 15% din cifra de afaceri. Colaborăm cu designerul italian Davide Vaccari de mai bine de 5 ani, el fiind cel care şi-a pus amprenta pe colecţiile celor trei branduri ale companiei, DENIS, Why DENIS şi Anna Cori & All Shoes”, completează Ana Cornea.
“Pentru perioada următoare vedem un impact limitat asupra României în urma unei posibile intrări în incapacitate de plată a Ucrainei, dar o retorică beligerantă din partea Rusiei va determina o reacţie promptă din partea investitorilor, după cum am putut vedea deja. (…) Am asistat până în prezent la un fenomen de contagiune limitată în special în cursul zilei de luni (3 martie, n.r.), când Vladimir Putin a emis un ultimatum către forţele ucrainene ca acestea să se retragă din Crimeea. Leul şi zlotul polonez au reacţionat rapid, dar s-au întors pe un trend de apreciere după ce preşedintele rus a revenit asupra declaraţiei belicoase”, arată analiştii BCR, într-un raport.
În ceea ce priveşte pieţele financiare, autorii raportului notează că preţurilor activelor româneşti nu prezintă riscuri semnificative, în lipsa unor declaraţii beligerante sau escaladarea conflictului dintre Rusia şi Ucraina, destul de puţin probabilă data fiind diferenţa de forţe dintre cele două ţări.
Citiţi mai multe pe www.zf.ro
Călin Popescu Tăriceanu a spus că a avut o discuţie cu liderii PSD PC, UNPR şi UDMR privind candidatura sa la preşedinţia Senatului.
“Am acceptat această propunere, care mă onorează şi care în acest fel am convingerea că avem posibilitatea de a merge înainte cu programul USL angajat în faţa cetăţenilor cu o majoritate zdrobitoare la alegerile parlamentare. Şi în acest fel sper să pot să-mi aduc o contribuţie importantă apărării intereselor lor şi angajamentelor pe care ni le-am luat”, a spus Tăriceanu.
Citiţi mai multe pe www.zf.ro
“Aşa şi este. Eu tot încerc, de cinci zile spun că nu venim cu un nou program de guvernare, ci e vorba de un program, aşa e prevăzut, un program de acţiuni. Evident că venim mâine, la ora 14.00, dar nu era un program de guvernare în sensul în care se gândeau doamna Udrea şi cu domnul Blaga”, a spus Ponta.
El a spus că a încercat să le explice şi Elenei Udrea şi lui Vasile Blaga acest lucru.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, a precizat că Regulamentul prevede ca Eugen Nicolicea să opteze în 15 zile pentru funcţia de ministru sau cea de membru al Biroului Permanent.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro