Blog

Viata jurnalistilor de turism este, la prima vedere, intruchiparea visurilor oricarui amator de vacante prelungite. Dar hoardele de turisti care colinda globul in lung si in lat, cu nasul in ghidurile de calatorii publicate de Let’s Go, Lonely Planet, Rough Guides sau Frommer’s rar se intreaba ce se ascunde in spatele productiei celor peste 35.000 de ghiduri de pe piata. Profesionistii din domeniu sustin ca nu totul este asa de simplu cum pare la prima vedere si ca adesea au trecut prin aventuri demne de scenariul unui film de actiune.

Americanul Thomas Kohnstamm (30 de ani) redacteaza cronici de turism pentru ghidurile Lonely Planet si se poate lauda ca a vizitat toata lumea, in „interes de serviciu“. Anul trecut, pe cand se afla in Caracas ca sa se documenteze pentru unul dintre articole, isi aminteste ca a intrat intr-un bar din cartierul Sabana Grande. Dintr-odata, dintr-un colt intunecat a aparut un grup de tineri care au tabarat asupra lui. Kohnstamm s-a trezit intins pe podea, amenintat cu pistolul, in timp ce banditii ii cotrobaiau prin buzunare. Suparati ca jurnalistul avea numai opt dolari, hotii i-au luat cureaua, pantofii si pantalonii. In acel moment a sosit politia. Dotati cu arme semiautomate, politistii le-au ordonat banditilor sa se lipeasca de perete si i-au returnat jurnalistului bunurile, inclusiv cardul de credit. Apoi i-au explicat ca, pentru buna desfasurare a investigatiilor, trebuie sa le spuna codul PIN. Problema a putut fi rezolvata in schimbul a 25 de dolari, onorariu neoficial pentru politisti.

Povestea a fost ulterior relatata la sectiunea „Pericole“ din ghidul Lonely Planet pentru America de Sud, intr-o maniera care nu prea lasa sa transpara senzatiile tari pe care jurnalistul le incercase pe propria piele. „Caracas are probleme deja recunoscute cu crima organizata si jafurile. Aceste probleme nu sunt simple speculatii si trebuie luate in serios“, a scris sec Kohnstamm. Jurnalistul spune ca acesta nu este singurul pericol prin care a trecut, amintindu-si ca s-a aflat fata in fata cu moartea intr-o expeditie in Anzi, cand franele masinii in care se afla au cedat pe drumurile inghetate din munti.

Cei care redacteaza ghiduri de turism spun ca pana si o zi normala, fara niciun fel de aventuri periculoase, presupune un adevarat tur de forta care nu are nimic de-a face cu visele de vacanta linistita, cu vase de croaziera si trenuri cu aburi. Amelia Atlas, absolventa a universitatii Harvard, care a lucrat la ghidul Let’s Go pentru Berlin, isi aminteste despre o zi de documentare obisnuita. Dimineata vizita trei hosteluri si trei restaurante inainte sa evalueze posibilitatile de shopping si relaxare dintr-o anumita zona. Dupa o cina rapida, Atlas se intorcea in apartament ca sa scrie despre ziua pe care o petrecuse. Apoi iesea in oras pentru a-si face o idee despre viata de noapte.

Asta se intampla daca lucrurile functioneaza asa cum trebuie. O colega a lui Atlas de la Let’s Go, Margaux McDonald, o absolventa de teologie de 27 de ani, n-a avut la fel de mult noroc. Dupa un drum de doua zile de la Ko Chang, Thailanda, pana la Siem Reap, Cambodgia, McDonald a vazut ca i s-a defectat laptopul, asa incat in restul calatoriei a fost nevoita sa stranga informatii despre hotelurile, restaurantele, parcurile nationale si orarele autobuzelor dupa moda veche, notand totul intr-un carnetel.

Si jurnalista Saritha Komatireddy a avut probleme cu transportul in comun in Vietnam. „Nu este un lucru neobisnuit pentru un tren sa intarzie patru ore. Nu trebuie sa lasi un astfel de lucru sa-ti afecteze dispozitia“, spune ea. Termenele de predare a articolelor complica si ele uneori munca de documentare. Pentru a se conforma calendarului academic, Let’s Go, care este detinut si condus de Harvard Student Services, angajeaza exclusiv studenti ai universitatii si ii trimite pe teren in timpul verii. In prezent sunt 80 de angajati imprastiati in toata lumea. Dar alti editori de ghiduri, precum Lonely Planet sau Frommer’s, au cicluri de aparitie care se intind pe un an intreg si, in consecinta, scriitorii lor se vad nevoiti sa calatoreasca in anumite regiuni in perioade nu tocmai favorabile.

De exemplu, pentru a se supune termenului pe care il avea pentru ghidul Lonely Planet in Romania si Republica Moldova, americanul Leif Pettersen a fost nevoit sa faca documentarea in timpul iernii, cand drumurile erau inzapezite, soarele apunea la 4 dupa amiaza si pe drum nu prea se intalnea cu turisti surazatori. Pettersen isi aminteste ca excursia a ajuns intr-un punct critic pe un drum plin cu gropi intre Drobeta-Turnu-Severin si Timisoara. Masina lui Pettersen, o Dacie veche de 16 ani, avea faruri slabe. Nereusind sa ocoleasca gropile, Pettersen a facut pana si a fost nevoit sa se opreasca la o pensiune rurala. S-a trezit intr-un loc plin de muncitori beti care nu pareau prea fericiti sa il vada: „Pur si simplu m-am asezat pe pat si m-am uitat la tavan. Eram mult prea speriat ca sa mai fac si altceva“. Intrebat despre experienta de ansamblu din Romania si Moldova in timpul iernii, Pettersen a folosit un singur cuvant: „teribila“.

Kohnstamm, cel care a fost amenintat cu pistolul in Caracas, spune ca a fost nevoit sa-si faca documentarea in Patagonia in timpul iernii. „Chiar si pinguinii plecasera“, spune el.

In ciuda tuturor acestor aventuri, jurnalistii de turism spun ca sunt motivati mai degraba de stilul de viata decat de partea financiara. Un redactor care scrie de la zero un ghid despre o tara primeste un avans mediu de circa 100.000 de dolari, din care vor fi deduse cheltuielile de calatorie. Unele companii le ofera drepturi de autor, dar cheltuielile nu sunt decat rareori platite separat. MTV si Frommer’s, de exemplu, colaboreaza ca sa publice o serie de ghiduri pentru calatoriile low-cost in Europa, pentru care isi platesc jurnalistii cu 1.500 de euro la 150 de pagini de text.

„De ce o fac? Pentru stilul de viata“, afirma Kohnstamm, care preda un seminar despre redactarea ghidurilor de calatorie pentru MediaBistro, o companie care se adreseaza freelancerilor – redactorii ce presteaza pentru ghiduri fara a fi angajati ai editurilor respective. „Nu am castigat prea multi bani anul trecut, dar mi-am luat certificatul avansat de scufundari, am facut un curs de paragliding, am petrecut in Bogota si am intalnit o groaza de oameni draguti. Poate crea dependenta“, adauga americanul.

„Redactorii gasesc astfel o alternativa fericita la programul fix de la 9 la 5“, spune Michael Spring, editorul Frommer’s Travel Guides. Robert Reid, scriitor profesionist de ghiduri de calatorie, care a lucrat pentru Lonely Planet, spune ca a-ti castiga existenta in aceasta industrie este tot mai dificil, din cauza numarului mare de tineri care sunt dispusi sa faca munca pentru sume foarte mici. „Asemeni unui fanatic Rolling Stones dispus sa il urmeze oriunde pe Keith Richards, cei ce scriu ghiduri sunt adesea luati de val“, spune Reid.

Leif Pettersen (36 de ani), care scrie despre aceasta profesie pe blogul personal (http://www.leifpettersen.com/), spune ca nu a facut niciun profit in primul an al carierei. „Tentantia de a accepta gratuitati de la hotelurile aflate in cautare de publicitate si de la proprietarii de restaurante este foarte mare“, isi aminteste el. Pettersen spune ca rezista tentatiei atunci cand se afla in misiune pentru Lonely Planet, care interzice acceptarea de gratuitati. Scriitorii de la Let’s Go se confrunta cu restrictii asemanatoare si li se interzice sa se legitimeze sau sa accepte tratament preferential. Spring spune ca scriitorii de la Frommer’s au voie sa accepte cazari gratuite la hotel, dar nu mese sau bilete gratuite la evenimente.

Exista insa si jurnalisti de turism care au folosit experienta castigata in miile de kilometri parcursi pentru a-si dezvolta o afacere proprie. Cuplul de jurnalisti care se afla in spatele ghidurilor Mr. and Mrs. Smith au anuntat recent ca planuiesc deschiderea unui hotel boutique de 50 de camere in centrul Londrei. Lansate in 2003, ghidurile editate de ei, care in general vorbesc despre hoteluri de lux din locuri romantice, s-au vandut pana acum in peste 150.000 de exemplare.