Blog

  • Faxul din Japonia

    Ceea ce s-a intamplat saptamana trecuta cu noul Cod fiscal, intarziat prin Parlament pana in ultima clipa si apoi trimis de urgenta presedintelui Basescu la Tokio, ca sa-l promulge prin fax, a starnit deja destule comentarii cu tema politica.

     

    Relatia dintre Executiv si Parlament sau cea intre coalitia de guvernare si propria ei majoritate parlamentara se dovedesc, intr-adevar, mai pline de primejdii decat ar fi crezut guvernantii atunci cand au oferit proiectul Codului fiscal spre dezbatere parlamentarilor.

     

    Totusi, dupa ce au trecut cele cateva zile de confuzie, iar actul cel nou a intrat in vigoare, se pune iarasi problema surselor de alimentare a bugetului, o data ce impozitul majorat pe castigurile din piata de capital a fost amanat pentru la anul, iar expertii fiscali au dezvaluit deja cat de usor poate fi fentat impozitul pe tranzactiile imobiliare.

     

    Ministrul finantelor, Ionut Popescu, s-a declarat satisfacut pana acum mai ales de aspectul teoretic al chestiunii, considerand ca guvernul sau a reusit sa schimbe din temelii filozofia fiscala, prin faptul ca a mutat centrul de greutate al impozitarii de la munca si profit (prin cota unica) spre consum si speculatii (prin accize si impozitele pe tranzactiile speculative).

     

    Numai ca, dupa cum se vede din insusi textul Codului, schimbarea de filozofie n-ajuta foarte mult in practica: unificarea impozitarii la 16% e inca departe: mai asteapta tranzactiile de pe piata de capital, mostenirile, dar si contributiile la asigurarile sociale, iar mult discutatele impozite pe terenuri agricole si forestiere vor fi introduse abia la anul (interesant e ca acestea sunt protejate de desfigurarea in Parlament prin includerea lor in pachetul legislativ special privind proprietatea, pachet promovat de Guvern prin asumarea raspunderii). Iar intre timp, problema incasarilor bugetare ramane in suspensie.

     

    Ministrul Popescu a a afisat tot optimismul de care e in stare, afirmand ca gratie cotei unice au intrat in regimul fiscal normal 137.000 de locuri de munca din economia subterana si ca incasarile la buget pe luna mai au crescut cu 300% fata de mai 2004. Ar rezulta deci ca pana la sfarsitul lui 2005, minusul de venituri determinat de aplicarea cotei unice nu va fi de 30.000 de miliarde de lei, asa cum era estimat la inceputul anului, ci de mai putin de 10.000 de miliarde.

     

    Asa de mare e optimismul in Guvern, incat unii functionari au inceput deja sa vanda pielea ursului din padure: nici nu se zareste inca prima rectificare de buget si Eugen Chirovici, seful Agentiei Nationale pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii, a inceput deja sa promita ca va urma inca una, unde sigur vor fi suplimentate fondurile pentru IMM.

  • NOAPTEA IN CIFRE

    In 15 ani, obiceiurile de munca ale romanilor au suferit schimbari majore. Orele tarzii la care unii consumatori pleaca de la serviciu ii fac sa caute, pe de o parte, servicii si produse la care sa poata avea acces non-stop, pe de alta parte servicii si produse care sa-i ajute sa faca fata suprasolicitarii presupuse de un volum de munca mereu in crestere.

     

    400% cresterea traficului in reteaua de telefonie mobila Orange in intervalul 22:00-8:00, in perioada 2001 – 2004.

    12% ponderea traficului in intervalul 22:00-8:00, in reteaua Orange, in 2004.

    30% valoarea vanzarilor realizate in timpul „nocturnelor“ la Carrefour, din totalul vanzarilor unei zile.

    40,1% din populatia urbana s-a uitat la televizor intre 22:00 si 23:00 in aprilie-martie 2005, fata de 37,5% in 2004.

    80% din cele 112 farmacii Sensiblu au program non-stop.

    7:00-23:00 intervalul orar de functionare al Self’Bank-urilor, prin care clientii persoane fizice au acces la conturi exclusiv prin automate bancare, fara a se adresa unui angajat al bancii.

    50 numarul de agentii Self’Bank ale ING, in Bucuresti (20) si alte 10 orase din tara.

    50% cresterea consumului de bauturi energizante in 2005 (intre 0,5 si 0,7 cutii de 250 ml per capita) fata de 2004 (0,4 cutii de 250 ml per capita).

    54,4% cresterea, in valoare, a pietei de produse cosmetice anti-imbatranire in 2004 fata de 2003, conform Beiersdorf.

  • Cap compas Asia Centrala

    Romania incepe sa nu mai fie ce-a fost odata. Cel putin in privinta delocalizarilor, pentru ca aici salariul lunar a inceput sa creasca, noteaza L’Express. Leul se apreciaza continuu in fata euro, iar pana in 2007 tarifele la gaze si electricitate vor creste continuu.

     

    De aici tentatia intreprinzatorilor straini de a se indrepta spre alte tari, unde mana de lucru si preturile sunt, inca, foarte scazute. E cazul Ucrainei, al Republicii Moldova sau chiar al Georgiei, unde salariul mediu e inca mult in urma celui din Romania.

     

    Daca in anii ‘90 la moda pentru investitorii straini erau Ungaria, Republica Ceha, Slovacia si Polonia, acestea au fost detronate ulterior de tari ca Romania sau Bulgaria, numai ca intre timp si acestea au devenit piete scumpe. Expertii risca acum un pronostic: urmatoarea destinatie a intreprinzatorilor in cautare de oportunitati ar putea fi Asia Centrala – Uzbekistan, Kirgizstan sau Kazahstan. Evident, daca situatia de acolo se stabilizeaza, cu sau fara revolutii portocalii in prealabil.

  • SOCIETATEA CELOR 24H

    Nu mai departe de anii ‘70, curentul general de opinie in Occident era ca tehnologia ii va ajuta pe oameni sa munceasca mai putin. Deceniile urmatoare au demonstrat insa ca tehnologia ii ajuta de fapt sa munceasca mai mult: pagerele, apoi laptop-urile si telefoanele mobile ii conecteaza permanent la sarcinile de serviciu, pana acolo incat le transforma casa intr-un al doilea birou si ii fac disponibili 24 de ore din 24 pentru solicitarile din partea sefilor sau a subalternilor, stergand aproape complet diferenta dintre timpul de lucru si timpul liber.

     

    Imaginea omului cu laptop pe plaja s-a transformat dintr-una a libertatii intr-una a unei subtile sclavii moderne, iar cultura „societatii celor 24 de ore“ a devenit corolarul firesc al globalizarii. Pe de o parte, concurenta in crestere obliga la cresterea timpului de lucru si in acelasi timp a productivitatii: perdantele sunt tarile care au crezut ca pot ramane la vechea filozofie a celor opt ore de lucru si a concediului de patru saptamani pe an. Pe de alta parte, lucrul cu parteneri de afaceri sau colegi de multinationala aflati la celalalt capat al lumii face obligatorii calatoriile obositoare de-a lungul mai multor fuse orare sau teleconferintele la ore imposibile.

     

    1 din 5 numarul angajatilor din UE care presteaza munca in afara orarului diurn normal, lucrand ori in schimburi de noapte, ori cu program prelungit pana noaptea tarziu, conform unui studiu din 2000 al European Foundation. Jumatate din angajatii europeni lucreaza sambata, iar 1 din 4 duminica

     

    22 orele in minus petrecute pe saptamana de parintii americani cu copiii lor in 1999 fata de 1969, potrivit Families and Work Institute din New York

     

    3.335 ore media anuala a timpului de lucru, in 1999, pentru un cuplu american cu venituri medii si cu copii, cu opt saptamani de lucru mai mult decat in 1977, dupa un studiu al Economic Policy Institute

     

    30% pierderea capacitatii cognitive datorata lipsei unei nopti de somn. Doua nopti „pierdute“ cresc acest procent pana la 60%, conform National Sleep Foundation din SUA

     

    100 mld. dolari costul estimat de National Sleep Foundation, la nivelul anului 1999, al „societatii celor 24 de ore“ in SUA, de la accidentele provocate de lipsa de somn pana la scaderea productivitatii muncii, depresii si boli asociate oboselii. In 1992, cifra era de 77 de miliarde.

  • ROMANIA NON-STOP

    Ore nepotrivite de lucru? Nu mai exista. Tot mai multi romani lucreaza noaptea, in week-end-uri sau nu-si mai iau concedii: incapatanarea de a ramane competitiv, ca angajat sau ca patron, transforma noaptea in zi si timpul liber intr-o notiune cu totul relativa, tinand de la momentul ultimului deadline pana la inceputul lucrului la urmatorul proiect.

     

    Pentru societatea romaneasca e o schimbare profunda in stilul de viata fata de acum 15 ani: modelul bugetarului ahtiat de zile libere si pentru care serviciul se termina la ora cinci a fost inlocuit progresiv de modelul omului cu cariera, care doarme putin, isi vede rar familia si isi face cumparaturile dupa miezul noptii.

     

    La ora 10 seara, Cristiana V. se uita peste lista cu treburi de facut. Mai are de facut un raport, de trimis cam 30 de mailuri, de confirmat un proiect cu seful ei. Astea sunt treburile urgente, care o sa-i ia cam doua ore si ceva. Ar trebui sa mai faca inca vreo cateva, dar „daca vin foarte devreme, adica pe la 7 dimineata, le fac atunci“, spune ea. La 29 de ani, lucreaza intr-o firma care organizeaza evenimente, iar viata ei are un ritm contra cronometru. Are cearcane adanci, iar cele patru cafele pe care le-a baut incep sa-si piarda efectul. Si-ar vrea sa faca un dus, cat mai repede. Se mai uita o data la ceas: „Au mai trecut deja cinci minute“.

     

    Cristiana face parte din categoria oamenilor tineri pentru care cariera are atat de mare importanta, incat isi plateste aspiratia cu nopti nedormite, cu familia pe care o neglijeaza (asta o macina cel mai mult) si cu ceva riduri in jurul ochilor. Deocamdata.

     

    Pana sa devina un fenomen comun, munca „de noapte“ trece acum prin etapa „toata ziua si partial noaptea“. Cu intarziere, Romania repeta acum ceea ce s-a intamplat in SUA incepand din anii ‘80, iar in Europa abia din a doua parte a anilor ‘90. Pe o piata globalizata, e greu sa rezisti tendintei generale: daca prin deceniul trecut, europenii inca se uitau cu oroare la americanii care isi sacrificau somnul ca sa munceasca noaptea, acum Uniunea Europeana intelege ca nu va izbuti sa ajunga din urma SUA decat daca lasa balta saptamana de lucru de 35 de ore.

     

    „Noua Europa“ candidata la aderare si aflata in cautare de investitii straine a priceput si mai repede despre ce e vorba, spargand in ultimii ani piata muncii pe vechiul continent cu un entuziasm neasteptat, pentru ca aici munca in plus nu e privita ca o incalcare a dreptului la timp liber, ci drept singura sansa de afirmare profesionala. Dar cati romani s-ar fi gandit, cu mai putin de un deceniu in urma, ca vor ramane la serviciu pana la 10 sau 11 noaptea? Sau chiar pana la 3?

     

    Doar cei care lucrau in ture aveau experienta serviciului de noapte, si asta pentru ca lucrau in asa-numitele „unitati cu foc continuu“, uzine sau spitale. Acum, capitalismul postdecembrist a facut din programul de lucru nocturn sau mult peste opt ore o conditie a dezvoltarii profesionale pentru o multime de „gulere albe“ din sectorul serviciilor.

     

    Cristiana V. e obisnuita sa lucreze sase sau sapte zile pe saptamana, la o medie de 11-12 ore zilnic. „Am tot mai multe de facut. N-am nici cum sa declin responsabilitati, nici sa refuz proiecte care tin de competenta mea“. Si motivatia este simpla „banii si dezvoltarea profesionala sunt motive extrem de convingatoare pentru a face tot mai multe compromisuri cu timpul meu liber“.

     

    In situatia Cristianei se afla tot mai multi dintre cei care privesc viata ca o competitie permanenta: mai multi bani, avansari si, dincolo de toate, o pozitie sociala. Asa ajung tot mai multi tineri – caci ei sunt cei mai dispusi sa renunte la viata personala – sa-si petreaca toata ziua la serviciu. Mai mult, timpul de lucru nu mai e limitat la orele petrecute la locul de munca. „Internetul, laptop-urile, telefoanele celulare si conexiunile fara fir la Internet au modificat barierele programelor de munca.

     

    Asa se creeaza o noua cultura, in care omul este activ in fiecare ora din zi si fiecare zi din saptamana“, explica Tom Markert, Chief Marketing Officer la ACNielsen, companie care a realizat anul trecut, in 28 de tari, un studiu despre asa-numita societate a celor 24 de ore, unde granita dintre timpul de lucru si timpul liber tinde sa se stearga.

     

    Implicatiile acestui fenomen in economie merita urmarite. Au aparut magazine deschise pana la miezul noptii, convorbirile telefonice si consumul de energie sau de Internet cresc exponential de la an la an si s-au inventat chiar si pastile anti-somn, pentru cei carora nu le mai e suficienta o cafea sau un Red Bull. „Apar, de pilda, noi oportunitati de consum pentru alimente ambalate, iar producatorii au sanse extraordinare de a crea produse care sa fie mancate pe drum, la ore tarzii“, sugereaza Markert.

     

    Asa a descoperit Cristiana energizantele. In momentele cand nu mai are putere, un energizant e solutia cea mai la indemana. Produsele de acest gen sunt consumate, de obicei, in companiile unde se sta foarte mult peste program. „Si conducatorii auto profesionisti, sportivii si studentii fac parte din targetul nostru“, spun reprezentantii uneia din principalele companii de pe piata energizantelor. O piata de la care se asteapta o crestere de peste 50% pentru anul in curs. Daca anul trecut consumul mediu a fost de 0,4 cutii de 250 ml per capita, estimarile pentru 2005 se invart in jur de 0,5-0,7 cutii de 250 ml per capita.

     

    Dar unde si cand se vand energizantele? La benzinarii, vanzarile de energizante sunt mai mari seara si pe timp de noapte, iar la supermarketuri si minimarketuri doua treimi din vanzari se fac dupa ora 16, pana spre orele 22-23, explica reprezentantii aceleiasi companii, care au preferat sa isi pastreze anonimatul. Ideea se sustine si printr-o evaluare facuta de Rompetrol la cinci statii din reteaua sa, in diverse zone ale tarii. „La magazinele din aceste statii, vanzarile s-au triplat pe timp de noapte, in ultimii doi ani“, spune Luiza Sarpe, purtator de cuvant la Rompetrol.

     

    Si vanzarile de carburanti au crescut la randul lor, in functie de zona si trafic – fie cu 10%, fie cu 50% sau chiar cu 90% sau 200%, in numai doi ani. Pe de ata parte, Petrom nu are posibilitati tehnice pentru a masura exact vanzarile de noapte comparativ cu restul vanzarilor, dar „se observa o crestere a fluxului de clienti pe perioada noptii – in principal este vorba de oameni tineri“, declara Gabriel Nastase, director al Petrom. Pentru ca exista din ce in ce mai multi clienti care pun benzina noaptea si cauta chiar si pasta de dinti la benzinarie. Fiindca, la ora la care se intoarce Cristiana de la birou, supermarketurile si-au inchis deja portile.

     

    Pana la 12 noaptea, in Bucuresti sunt deschise nou aparutele Albinute, magazine ale retailerului lituanian VP Market, care a abordat piata romaneasca la finele anului trecut. Iar ritmul de deschidere a fost destul de vioi: in cinci luni, reteaua lituaniana a ajuns sa aiba opt magazine, iar pana la finele anului, vor fi 17, dupa cum a declarat recent pentru BUSINESS Magazin Dmitrijus Nikitinas, director de dezvoltare al VP Market.

     

    Unul din principalele avantaje ale Albinutelor este programul extins. Daca majoritatea supermarketurilor se inchid la opt sau zece seara, lituanienii au gasit o nisa: intre 22.00 si 24.00. Hipermarketurile Carrefour, la randul lor, si-au adaptat orarul, avand programe prelungite – pana la miezul noptii – in perioadele care preceda sarbatorile. „Vanzarile de la o «nocturna», adica in intervalul 20.00-24.00, pot ajunge si la 30% din cifra totala a vanzarilor dintr-o zi“, explica Andreea Mihai, director de marketing la Carrefour Romania.

     

    Tot ea a adaugat ca intr-o zi normala, spre finalul programului – intre 20.00 si 21.30 – se fac cam 10% din vanzarile din intreaga zi. „La Orhideea avem deschis pe tot parcursul anului pana la 22.00, deoarece este un magazin de centru si fluxul de clienti este foarte mare si seara tarziu“. Totusi, despre program non-stop nu poate fi vorba in magazinele mari, de genul supermarketurilor ca Billa sau Mega Image sau al hipermarketurilor Cora si Carrefour.

     

    Costurile de functionare ar fi prea mari si s-ar reflecta, obligatoriu, in pret. Programele permanente raman apanajul micilor magazine de cartier, unde clientul poate merge si in papuci de casa la ore mici, daca vrea cafea, o bere sau tigari. De dragul de a face si putina conversatie cu vanzatorul pe care il cunoaste, poate, de multi ani, Cristiana e dispusa sa scoata din buzunar mai mult cu 25% fata de preturile de hipermarket: in fond, pentru un pachet de cafea nu inseamna decat cateva mii de lei in plus. Dar ce face cand trebuie sa-si cumpere demachiant si creme antirid si e deja 1 noaptea? Cel putin la nivelul Capitalei, se gasesc farmacii deschise non-stop la aproape orice colt de strada.

     

    De altfel, tocmai datorita „noctambulilor“, farmaciile Sensiblu si-au marit vanzarile de noapte cu 65% (615.000 euro) in primul trimestru al acestui an fata de perioada similara a anului trecut, cand vanzarile inregistrate intre orele 22.00 si 8.00 au fost de 375.000 de euro. „E adevarat, totusi, ca fata de primul trimestru al anului trecut, vanzarile au avut de castigat si prin deschiderea a 35 de noi farmacii“, spune Claudiu Opran, director operational Sensiblu.

     

    El a observat ca in topul celor mai bine vandute produse pe timp de noapte se numara, in functie de valoarea vanzarilor, analgezicele, antibioticele, produsele de igiena, prezervativele si produsele cosmetice. Dar Cristiana, la aproape 30 de ani, are nevoie de produse care s-o ajute cu liniile acelea fine din jurul ochilor. Cosmeticiana i-a spus sa doarma mai mult, dar nu se poate.

     

    Mai simplu ii e sa foloseasca o crema antirid. Si intr-adevar, din categoria produselor cosmetice, cremele antirid de ingrijire a fetei manifesta un puternic trend de crestere, spune Diana Draghici, Product Manager la Beiersdorf Romania. In 2004, categoria a castigat mai bine de jumatate (54,4%) fata de valoarea din 2003, conform informatiilor ACNielsen.

     

    Dupa ce si-a cumparat si crema antirid de la farmacia din drum si a oprit si la benzinarie, Cristiana se indreapta spre casa. La orele la care ajunge, putine lumini mai sunt aprinse in bloc. „Pentru orele pe care le petrec acasa ar trebui sa-mi schimb tipul de abonament la electricitate“, isi spune, stiind ca primul lucru de facut dupa ce ajunge acasa e sa deschida computerul. Are de verificat acolo cateva mesaje. Pentru oameni ca ea exista o oferta speciala la Electrica.

     

    „Consumatorii casnici de energie electrica au posibilitatea de a alege, in functie de modul de viata si de activitatile desfasurate, unul dintre tipurile de tarife aprobate de Agentia Nationala de Reglementare in domeniul Electricitatii“, explica Elena Voinea, purtator de cuvant Electrica. Tariful diferentiat zi / noapte ofera consumatorilor posibilitatea de a-si micsora valoarea facturii de energie electrica. Consumul preponderent nocturn si pe perioada week-end-ului (peste 60%) justifica alegerea unui abonament diferentiat pe zone orare.

     

    Situatia este similara si pentru convorbirile telefonice, fie ca e vorba de reteaua Connex, de Orange sau de RomTelecom. Toate au tarife reduse pentru convorbirile din week-end sau pe timp de noapte. Rezultatul? Numai in perioada 2001-2004, traficul in reteaua Orange a crescut de patru ori in intervalul 22.00-8.00. „In 2004, traficul dupa ora 10 seara a avut o pondere de 12% din totalul convorbirilor, fata de 10% in 2001“, afirma Andreea Popescu, Customer Service Executive Manager la Orange.

     

    Telefonul suna. E sotul Cristianei, care e in delegatie. A terminat proiectul pe care trebuie sa-l predea de dimineata. Desi e doua noaptea, se asteapta ca si Cristiana sa fie treaza. Companiile de telefonie mobila au sesizat repede cresterea cererii de convorbiri la ore mici. Orange Romania a lansat pentru abonati o optiune care le permite sa vorbeasca gratis nelimitat in retea cu unul, doua sau trei numere favorite, seara (de luni pana sambata in intervalul 22.00-8.00) si toata duminica.

     

    In plus, incepand din 25 aprilie, tinerii inscrisi in programul Orange Student pot vorbi cu ceilalti membri ai grupului la tarife cu 50% mai mici fata de tarifele standard, in intervalul 21.30-9.30 de luni pana sambata si toata ziua de duminica. Mai mult, Orange are si o optiune de acces nelimitat la Internet pe timpul noptii, „Night addict“, spune Andreea Popescu.

     

    Cristiana nu mai e studenta, dar in afara de verificarea mail-urilor personale foloseste uneori Internetul si pentru download-uri. Sunt o multime de fisiere mari care au nevoie de timp pentru a fi descarcate, nemaivorbind ca are nevoie de Net pentru informare. Asa ca pe „spinarea“ celor ca ea infloresc afacerile a sute de furnizori de Internet. Numai la nivelul Capitalei sunt peste 100 de provideri de cartier.

     

    Pentru a intra pe „nisa“ oamenilor tot mai acaparati de munca, au aparut si alte servicii. Pana nu de mult, orice treaba la banca trebuia rezolvata pana la orele 17.00 sau, in cel mai fericit caz, 18.00. De anul trecut, ING a introdus conceptul Self’Bank, prin care clientii persoane fizice au acces la conturi exclusiv prin automate bancare, fara a se adresa unui angajat al bancii. Reteaua cuprinde acum 50 de agentii in Bucuresti (20) si in 10 orase din tara.

     

    Asa ajunge si Cristiana sa-si plateasca facturile, sa faca depuneri si retrageri de numerar, plati, transferuri sau sa afle informatii despre conturile ei. Self’Bank-urile functioneaza intre 7.00 si 23.00, de luni pana sambata. „Am vrut un serviciu care sa fie disponibil pentru oamenii care ies tarziu de la serviciu si nu au cum sa ajunga la banca intre 9 dimineata si sase seara“, spune Calin Pop, PR Manager la ING.

     

    In unitati sunt amplasate bancomate speciale, automate bancare diferite de cele traditionale. Clientii pot nu numai sa retraga bani, dar sa si depuna. Totusi, pe Cristiana o ajuta mai mult multimatul, un terminal electronic care permite transferul de sume intre conturile clientului si alte conturi, dar numai din Romania. Asa isi poate plati facturile la lumina si la telefoane, dar nu numai.

     

    La lansarea Self’Bank-urilor, guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, s-a aratat multumit ca la mai putin de trei ani de la prezentarea in pietele dezvoltate, acest sistem este functional si in Romania. Dupa cum arata lucrurile, cerere exista. Cea mai mare utilizare a Self’Bank-urilor are loc in jurul orei 18.00, cand numarul tranzactiilor realizate in cinci minute se apropie de 400, la toate cele 50 de agentii. Ritmul ramane destul de alert pana in jur de ora opt fara un sfert seara, interval in care se efectueaza, in medie, cam 300 de tranzactii la fiecare cinci minute, dupa cum sustine Calin Pop.

     

    Si dimineata se gasesc suficienti clienti care sa mearga la Self’Bank. Inainte de ora 9 dimineata, cand se deschid bancile, se fac chiar si peste 100 de tranzactii la fiecare cinci minute. „Ar fi bine sa platesc facturile maine dimineata“, isi spune Cristiana, butonand telecomanda televizorului. Ritmul de viata nu-i mai permite sa urmareasca programele TV, dar daca ajunge acasa in jur de ora 23.00 are toate sansele sa se relaxeze urmarind un film.

     

    Cu zece ani in urma n-avea ce vedea la televizor dupa ora 22.00, dar acum situatia e cu totul alta. Sunt o multime de programe pe care le-ar urmari cu interes, daca ar avea timp. Oamenii ca ea, care ajung seara tarziu acasa, sunt motivul pentru care si prime-time-ul s-a prelungit cam cu o ora fata de jumatatea anilor ‘90. In prezent, prime time-ul este cuprins intre 19.00 si 23.00, dupa ce a fost delimitat intre 19.00 si 22.00 la inceputurile televiziunii private in Romania.

     

    Extinderea prime time-ului a permis televiziunilor sa aplice tarife mai mari de publicitate si in intervalul 10-11 noaptea. Adica sa atraga mai multi bani, de la an la an. Anul trecut, de pilda, volumul incasarilor din publicitatea TV difuzata in prime-time a crescut cu aproape 50% fata de 2003, depasind 278 de milioane de euro, la valoare de rate-card, conform informatiilor Alfacont Mediawatch.

     

    Dar cresterea veniturilor din publicitate nu se datoreaza numai extinderii spatiului de prime-time, ci si calitatii audientei (educatia si veniturile telespectatorilor), de care advertiserii sunt direct interesati. TNS-AGB International arata ca in ultimii patru ani a crescut cu aproape 10% numarul telespectatorilor cu studii medii care s-au uitat la televizor intre 10 si 11 noaptea. In acelasi interval orar, audienta in mediul urban a crescut cu peste 2,5 procente in perioada ianuarie-aprilie 2005 fata de tot anul 2004.

    Dar daca nu e prea obosita, la ora 23.00 Cristiana ar prefera mai degraba sa iasa la un restaurant. Daca are rezervare.

     

    „Sunt momente in care inclusiv pentru ora 23 e bine sa-ti faci rezervare cu cateva ore inainte“, spune Catalin Mahu, purtator de cuvant al restaurantelor La Mama. El spune ca pana la ora 1-2 dimineata, restaurantele La Mama sunt pline.Sigur, acum isi permite sa mearga la restaurant, cat nu are un copil. Dar cand o sa aiba unul, stie ca o sa se poata baza pe o bona, care o s-o asteapte sa ajunga acasa. Agentiile de baby-sitter trebuie sa acopere programe tot mai lungi de supraveghere a copiilor. Tot noaptea lucreaza, de obicei, si personalul firmelor de curatenie angajate de marile companii.

     

    Nici n-au alta varianta, daca angajatii „elibereaza ringul“ tarziu in noapte si vin dimineata devreme. Asa se creeaza un cerc „vicios“, inexistent in economia romaneasca in urma cu 15 ani. Bonele, angajatii firmelor de curatenie, vanzatorul de la magazinul din colt – toti lucreaza noaptea, la randul lor, pentru ca oameni precum Cristiana au nevoie de serviciile lor.

     

    Mentalitatea fata de slujba s-a schimbat si ea radical fata de perioada comunista. „Si orele de incepere a programului au «migrat» de la 7-7.30 dimineata spre ora 9, care este, practic, o adaptare la modelul european“, spune Mircea Kivu, sociolog, director general al Institutului de Marketing si Sondaje (IMAS). Explicatia este ca, fata de perioada dinainte de ‘89, s-a schimbat mult structura timpului de lucru. Exista tot mai multe joburi cu program flexibil, mai ales pentru tinerii angajati, iar aceasta notiune nu este echivalenta cu cea veche a „orelor suplimentare“, platite separat.

     

    „Cel putin in mediul privat, cu exceptia sectorului industrial, este rar intalnita plata pentru orele de munca. Acum se lucreaza mai mult pe sarcini“, adauga Mircea Kivu. De altfel, 68% din romanii din mediul urban inclina catre un loc de munca bine platit, dar care necesita 10-12 ore de munca pe zi, eventual si in week-end, dupa cum arata Barometrul de Opinie pentru 2005, realizat de Institutul pentru Libera Initiativa, in colaborare cu Centrul de Sociologie Urbana si Regionala (CURS). Acelasi studiu arata ca jumatate dintre romanii din mediul urban prefera un loc de munca bine platit, chiar daca nesigur. Cauza? Salariile relativ mici, care creeaza nevoia oamenilor de a-si suplimenta veniturile.

     

    Totusi, pe termen lung, considera Mircea Kivu, „va exista un recul al acestui fenomen, pentru ca acum suntem in faza in care angajatii sunt «storsi la maxim», mai ales in domeniul privat“. Dupa modelul occidental, vor aparea metode de regularizare a orelor de munca, fata de programele de munca actuale, care sunt cvasipermanente. „Un asemenea program este distrugator pe termen lung“, spune conf. dr. Maria Nica-Udangiu, medic primar, director al spitalului Obregia.

     

    Dar riscurile medicale sunt inevitabil subestimate intr-o economie ca a noastra, aflata intr-o faza de crestere rapida si de recuperare a intarzierilor de tot felul. „Intr-o lume in care ritmul este tot mai alert, ziua de 24 de ore este un «dat»“, spune Martin Moore-Ede, medic specializat in problematica somnului, autorul cartii „Societatea de 24 de ore: Intelegerea limitelor umane intr-o lume care nu se opreste niciodata“ (1993).

     

    Moore-Ede este fondator si presedinte al Circadian Technologies Inc., o firma de consultanta care a lucrat cu peste 300 de organizatii – intre care 3M, Monsanto, General Motors si NASA – pentru a le ajuta sa-si construiasca cele mai bune sisteme pentru programe de munca non-stop. Companiile au de castigat de pe urma programelor de munca non-stop. Totusi, organismul uman nu face fata totdeauna, pentru ca are nevoie de 8 ore de somn pe noapte. Dar in timpul saptamanii, durata medie de somn a unui adult din zilele noastre s-a redus la 7 ore pe noapte. Iar in timp, lipsa de somn are urmari nefaste tocmai pentru munca. „Poti scoate carbune din mina sau sa indoi otel, iar in acest timp creierul sa fie in repaus.

     

    Dar intr-o era in care mai mult conteaza creativitatea – puterea creierului – decat puterea bratelor, munca la «capacitatea de avarie» nu este suficienta. Abilitatea de a fi creativ «zaca» in zona frontala a creierului, iar acele arii sunt cele mai afectate de lipsa somnului“, explica Martin Moore-Ede. Si intr-adevar, o data cu joburile bine platite, dar solicitante, apar modificari de somn: oamenii muncesc in loc sa doarma sau nu mai pot dormi din cauza stresului.

     

    Consecinta: cresterea afacerilor cu medicamente. La nivel mondial, cresc vanzarile de pastile anti-somn, pe de o parte, dar si de somnifere ori antidepresive, pe de alta parte. Un studiu ACNielsen arata ca in 2004, in SUA, vanzarile de produse anti-somn au crescut cu 1,7% fata de 2003, ajungand la aproape 240 de milioane de capsule, la o populatie totala de 275 de milioane. Ceea ce inseamna ca aproape fiecare american a luat cel putin o pastila anti-somn in 2004. In acelasi trend se inscriu si vanzarile de somnifere din SUA, care au urcat cu 0,8%, ajungand la aproape 600 de milioane de capsule.

     

    La nivel mondial, 37% din adulti nu se duc la culcare decat dupa miezul noptii. Media europeana se invarte in jur de 32%, arata acelasi studiu al ACNielsen. Cat despre ora la care isi incep ziua, europenii sunt mai lenesi decat americanii. Doar 15% dintre europeni se dau jos din pat pana la 6 dimineata fata de 29% din americani. Ce sanse sunt insa ca organismul uman sa fie pacalit, iar alternantele naturale zi/noapte si munca/somn sa fie manipulate dupa plac?

     

    Ritmul circadian, adica ceasul biologic care forteaza orice creatura pamanteana sa „functioneze“ in functie de rasaritul si apusul soarelui, e greu de invins. David Neubaur, autor al cartii „Intelegerea lipsei de somn: Perspective ale insomniei“, sustine ca „in viitor medicamentele ii vor ajuta atat pe oamenii care lucreaza noaptea, cat si pe oamenii care au probleme cu ritmul circadian“.

     

    Numai ca pastilele anti-somn pot avea si efecte adverse – dureri de cap, oboseala si depresie. In 2004 s-a dovedit ca in ochiul uman exista celule al caror singur scop este sa transmita creierului informatii despre lumina. Daca aceste celule pot fi pacalite asupra naturii luminii, organismul uman ar putea functiona la lumina artificiala ca si in conditii de lumina naturala. Altfel spus, noaptea ar fi ca ziua.

     

    Dar sa faci o lumina artificiala care sa aiba aceleasi calitati ca lumina soarelui nu-i tocmai usor, daca luam in considerare ca si intr-o zi innorata lumina solara este de 500 pana la 1.000 de ori mai stralucitoare decat lumina folosita in birouri si fabrici. E nevoie de o lumina de mare intensitate, care sa dureze mult, pentru a pacali ceasul biologic, explica oamenii de stiinta care au gasit explicatia adaptarii organismului uman la diverse fuse orare, spre deosebire de muncitorii care lucreaza in ture de noapte si nu se obisnuiesc cu ritmul de lucru.

     

    Exista insa si cercetatori mai precauti in a se amesteca in ceva atat de intim ca ritmul biologic. E posibil ca muncitorii de noapte sa fie mai alerti in timpul orelor de program, dar ce se intampla in timpul zilei? Studiile arata ca o noapte „pierduta“ scade cu peste 30% performantele cognitive, iar proportia creste la 60% dupa doua nopti albe. Pana in ce punct pot compensa medicamentele aceste neajunsuri ramane de vazut. „Ajungem sa privim somnul ca pe o boala“, conchide David Neubaur.

     

    Mai bine sa vedem cum „functioneaza“ somnul inainte sa ne grabim sa-l eliminam din viata omului, spun oamenii de stiinta. Dupa obiceiurile de somn, cercetatorii au impartit deja oamenii in doua categorii: ciocarlii (cei care se trezesc devreme) si bufnite (cei care functioneaza mai bine noaptea). Poate in viitorul nu foarte indepartat, la angajari, vor deveni comune testele care sa depisteze tipul genetic – ciocarlie sau bufnita. La o asemenea perspectiva se raporteaza cei ce cred intr-o viitoare epoca de adevarata libertate a muncii, unde notiunea de elasticitate a programului sa poata fi aplicata in beneficiul angajatului, cu intelegerea faptului ca firma are de castigat tocmai atunci cand angajatii isi folosesc corect datele biologice.

     

    Pana sa dea insa astfel de teste, romanii se bucura deocamdata ca epoca in care era de ajuns sa semneze condica la ora fixa pentru a-si merita lefurile a trecut. E drept, asta se plateste scump: oameni cum e Cristiana V. dorm, se distreaza si isi vad de familie infinit mai putin decat parintii sau bunicii lor. Nu au de ales si sunt constienti de asta. In buna masura, Romania a ajuns o societate a noctambulilor grabiti, sfortandu-se sa traga dupa ei economia cu o indarjire de capsunar care vrea sa trimita mai repede bani acasa.

  • Cat de puternica e Puterea?

    Purtatorul de cuvant al PNL, Eugen Nicolaescu (foto), a declarat ca PNL considera inchis subiectul anticipatelor si isi exprima sprijinul neconditionat pentru premierul Calin Popescu-Tariceanu.

     

    Acest punct de vedere se vrea o definire clara a pozitiilor in aceasta privinta, in conditiile in care presedintele Traian Basescu pare a cauta continuu modalitati de provocare a anticipatelor si in conditiile in care PD e tot mai interesat de subiect.

     

    O explicatie ar putea fi si aceea ca democratii au preluat locul intai in cadrul Aliantei, conform sondajelor de opinie. In acest context pot fi explicate si discutiile privind iminenta unei remanieri care i-ar viza, in special, pe ministrii democrati.

     

    Pana una-alta, guvernul incearca sa dea impresia de stabilitate si a adoptat pachetul de legi privind reforma in justitie si reglementarea regimului proprietatii, pe baza caruia urmeaza sa-si asume raspunderea in fata Parlamentului, in aceasta luna.

     

    Va fi, de altfel, examenul con-cret al stabilitatii guvernamentale si o masura clara a cat de mare va fi majoritatea parlamentara, dupa toate racolarile trecute, prezente si potentiale.

     

    Oricum, premierul Tariceanu a trimis o scrisoare Parlamentului in care le cere deputatilor si senatorilor sa sustina pachetul de legi „pentru a dovedi cum functioneaza consensul politic asupra obiectivului strategic privind aderarea la Uniunea Europeana“.

  • Ion Iliescu se tot gandeste sa plece

    Liderii PSD au stat cu sufletul la gura pana la sfarsitul saptamanii trecute ca sa afle daca Ion Iliescu pleaca sau nu din partid. Ultima oara cand il vazusera a fost cu cateva ore inainte ca fostul lor mentor sa se interneze pentru o interventie chirurgicala, la capatul unui discurs suparat si acuzator la adresa lor.

     

    Ion Iliescu nu le-a dat decat partial satisfactie. Adica, n-a spus limpede daca pleaca sau nu, ci doar a lasat de inteles ca o va face. La prima sa iesire in public dupa convalescenta (lansarea unei carti), el s-a aratat dezgustat de ceea ce s-a intamplat la Congresul PSD in care a pierdut sefia partidului in favoarea lui Geoana. „Cei care au apelat la manevre nu mai pot fi parteneri politici pentru mine“, a spus el. „Poate ca prezenta mea nu mai este utila. Foarte bine.

     

    Nu vreau sa fiu un factor de frana. Poate deranjez. Nu vreau sa-i impiedic in nici un fel“,  a mai declarat Iliescu. Pana una alta, el a lasat sa se inteleaga ca renunta deocamdata la functia de lider al grupului parlamentar din Senat al PSD. Fostul sef al statului a mai spus ca nu a parasit inca PSD-ul doar datorita „bazei“ acestui partid, reprezentata de cativa dintre apropiatii lui si cei multi care i-ar fi scris si telefonat in ultima vreme. 

     

    Baza care a inceput insa sa iasa din PSD. Dupa Ioan Talpes, saptamana trecuta a mai demisionat din PSD, de exemplu, Alexandru Mironov.  In sfarsit, lideri precum Corina Cretu, Dan Ioan Popescu sau Razvan Theodorescu par sa astepte un semn pentru a trece la formarea unui nou partid de stanga. Lucru care ar fi, pentru Geoana, Nastase & Co. o usurare si o ingrijorare deopotriva.

  • CINE DA MAI MULT

    Guvernul a schimbat strategia de privatizare a BCR: in loc de 51%, statul va mai vinde unui investitor strategic 50% plus o actiune, urmand ca o alta cota de mai putin de 12% sa fie ulterior plasata pe piata de capital. In cazul CEC, pachetul oferit investitorului strategic va reprezenta intre 51% si 75%. Atat in cazul BCR, cat si in cazul CEC, pachetele de actiuni vor fi oferite numai catre „o institutie financiar-bancara reputata“.

  • Planul B(lair)

    Respingerea Constitutiei europene la referendumurile din Franta si Olanda a avut darul sa arunce in aer peste noapte tot proiectul idealist al viitoarei Europe, bazat pe principiile impuse de tandemul franco-german – autoritatea birocratiei de la Bruxelles, o forta militara comuna si conservarea „statului bunastarii“. Pierderea de catre Franta a statutului de locomotiva europeana va avantaja acum Marea Britanie, a carei viziune despre dereglementarea pietelor si mai ales abolirea restrictiilor de pe piata muncii n-a avut pana acum sorti de izbanda pe continent.

     

    Londra va prelua presedintia UE la 1 iulie, avand sansa sa-si impuna acum programul economic, cu argumentul ca e imposibil ca Europa sa devina vreodata mai competitiva (necum sa indeplineasca obiectivul Agendei Lisabona, de a ajunge cea mai competitiva zona din lume) daca se incapataneaza sa dea prioritate in continuare protectiei sociale.

     

    Acesta este, cum l-a numit cotidianul Libération, „Planul B(lair)“, adica ducerea mai departe a proiectului european intr-o forma mult mai restransa – o simpla zona de piata libera. Reducerea Uniunii la o notiune economica si reformarea pietei comunitare intr-un sens liberal va fi evident pe placul Marii Britanii, al SUA si al noilor membri din Europa de Est, insa va lasa loc de conflicte serioase in interiorul UE.

     

    La astfel de conflicte facea aluzie sambata presedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso (foto), spunand ca Europa trebuie sa evite un razboi ideologic intre capitalism si „statul bunastarii“. Trebuie o sinteza si nu un conflict intre piata si stat pentru ca Europa sa nu piarda de pe urma globalizarii, a declarat Barroso, fara a izbuti sa precizeze insa cum ar urma sa se ajunga la o asemenea sinteza. Poate ceva mai concret sa se discute la summit-ul UE convocat pentru 16-17 iunie.

     

    Pana atunci, indemnurile lui Barroso de „a transforma o criza intr-o oportunitate“ au fost interpretate deja in cheie ironica de unii ziaristi care au constatat ca recenta depreciere a euro in fata dolarului, atrasa de esecul celor doua referendumuri, trezeste din nou sperantele intr-o redresare economica a UE.

     

    Nostalgia dupa o epoca in care statele europene isi administrau dupa plac politica monetara si foloseau devalorizarea monedei nationale ca parghie de relansare economica a exprimat-o cel mai direct ministrul italian al muncii, Roberto Maroni, care a cerut direct renuntarea la euro si intoarcerea la lira italiana. Sigur, restul oficialitatilor s-au grabit sa-l dezaprobe. Dar simplul fapt ca Maroni a facut acum o asemenea declaratie dovedeste insa cat de mult s-au schimbat lucrurile in Uniune in doar cateva saptamani.  

  • Trenule, masina mica

    Daca in Europa Occidentala companiile feroviare au suferit restructurari masive, pentru ca piata pentru serviciile lor s-a micsorat tot mai mult in favoarea altor modalitati de transport, in noile tari membre din estul Europei, transportul marfurilor pe calea ferata se face, inca, in proportie de 30%, mentioneaza The Economist.

     

    Este motivul pentru care licitatiile care anunta privatizarea companiilor feroviare de stat din aceasta zona a continentului sunt asteptate cu mare interes de catre potentialii investitori. Nu se stie insa pana cand. Reteaua de cai ferate din fostul bloc sovietic a suferit transformari majore. Sistemul solid de altadata, conceput sa transporte cantitati mari de marfuri, a ramas pe jumatate nefolosit, pe fondul prabusirii industriei grele.

     

    Dreptul de proprietate asupra infrastructurii a fost separat de operarea trenurilor, dar toate rutele feroviare din regiune sunt in continuare in proprietatea statelor. In Polonia, compania nationala feroviara a Poloniei, PKP, este un gigant invechit, care nu a facut mai nimic pentru a renunta la rutele neproductive in favoarea exploatarii celor profitabile. Planurile cu privire la privatizarea sectorului de transport de marfa ar putea fi intarziate din cauza taxei de drum, foarte ridicata.

     

    In Estonia insa, lucrurile stau un pic altfel. In 2001, statul a vandut intreaga retea de cai ferate unui consortiu international de investitori, banii rezultati fiind alocati refacerii infrastructurii. Productivitatea si profiturile au crescut de atunci, in pofida criticilor care sustin ca privatizarea a permis in cele din urma unui grup de firme rusesti sa puna mana pe jumatate din infrastructura.