BusinessMagazin

Blog

  • Cu cat e mai scump, cu atat e mai bun

    Rezultatele studiului ar putea oferi o explicatie cu privire la motivul pentru care cei cu dare de mana sunt dispusi sa plateasca un pret mai mare, venind in sprijinul ipotezei ca aspecte care nu tin de calitatile intrinsece ale unui produs pot fi astfel manipulate incat sa-l faca mai atragator pentru cumparatori.

    Studiile de acest gen arata un interes in crestere pentru o noua disciplina, neuroeconomia, care are ca scop, prin altele, explicarea atractiei subconstiente exercitate de produsele de lux si „de firma”, cu un pret mai mare decat cele obisnuite, desi nu se diferentiaza foarte mult din punct de vedere calitativ de acestea din urma. Acelasi studiu a aratat ca la nivel fiziologic se produc modificari in cortexul medial orbito-frontal care are un rol definitoriu in resimtirea a diverse tipuri de placere.

    Activitatea din aceasta zona a fost, la subiectii testului, mai intensa in cazul consumarii unui vin perceput drept scump decat in cazul unuia mai ieftin. Asemenea reactii sunt binecunoscute in industria vinului, desi adevaratii cunoscatori cu greu ar putea fi pacaliti de pret.

  • Puneti mana pe tigru

    Pentru suma de 160 de lire sterline, doritorii pot sa-l mangaie pe Rocky, un tigru siberiano-bengal in varsta de noua ani sau sa-i dea de mancare Narniei, o femela de tigru alb. Daca Rocky este descris ca un „gentleman” pentru comportamentul sau, Narniei nu prea ii place compania oamenilor, asa incat carnea ce ii este oferita trebuie tinuta cu grija langa barele custii pentru ca ea s-o poata apuca fara a se produce accidente. Parcul Paradise Wildlife din Hertfordshire ofera acces la hranitul si mangaiatul animalelor de doua ori pe zi, considerand ca nu este periculos pentru public. Pe langa tigri, vizitatorii mai pot hrani si atinge si leii, fiind insa instruiti, inainte de a intra in contact cu animalele, cum sa-si strecoare degetele printre ochiurile plasei custii, astfel incat sa reduca la minimum riscul unor muscaturi. Desi oficialii parcului sustin ca vizitatorii nu sunt in pericol, opozantii initiativei afirma ca un astfel de contact cu animalele este periculos si trebuie evitat.

  • Lyon, un oras din Dubai

    Omul de afaceri Saeed al-Gandhi s-a indragostit de metropola franceza si doreste sa-i recreeze spiritul in Dubai, asa cum a declarat un reprezentant al primariei orasului.

    Al-Gandhi dorise initial sa construiasca o universitate cu predare in limba franceza in colaborare cu Universitatea din Lyon, insa anuntul emiratului Abu Dhabi, care intentioneaza sa construiasca pe teritoriul sau o copie a Luvrului, l-a facut sa-si schimbe planurile. Astfel va lua nastere proiectul Lyon-Dubai, ce se va intinde pe o suprafata de circa 2,8 kilometri patrati, cam cat Cartierul Latin din Paris, unde se vor ridica piete, restaurante, cafenele si muzee, in urma unui acord in valoare de peste 450 de milioane de euro semnat cu primaria lyoneza. Va exista si un Institut Paul Bocuse, care poarta numele unui renumit maestru bucatar din orasul francez, unde se vor organiza cursuri de administratie hoteliera si gastronomie. Rostul infiintarii acestui institut in Dubai este cererea mare de directori de hotel competenti, datorita dezvoltarii turismului din zona.

    Nu va fi uitat nici fotbalul, existand planuri pentru un centru de antrenament ce va primi asistenta din partea echipei Olympique Lyonnais. Nu vor fi copiate insa blocurile mai putin estetice din orasul francez si nici interdictia recent introdusa in Franta privitoare la fumatul in locuri publice.

  • Nevoia de conspiratie

    Dificil de comprimat intr-un diagnostic, boala conspirationista – in manifestari dintre cele mai diverse – a contagiat si contagiaza milioane de oameni, actionand fie direct, ca un virus care se transmite prin aer, fie prin intermediul unor teorii ale teoriei (eseuri, studii sociologice, excursuri istorice – precum acesta de fata) sau prin reprezentari artistice.

    Sa ne amintim, bunaoara, de pelicule de mare succes precum „JFK, „Teoria conspiratiei”, „Public Enemy”, „Dosarele X”, „Wag the Dog”. Indaratul unor fapte greu de explicat se ascund, in toate aceste incursiuni cinematografice, agentii misterioase si grupuri de oameni puternici si fara nume, care se folosesc, in setea lor de putere, de arma crimei. Cel mai bun exemplu, in opinia lui Juan Carlos Castillon, este „Nikita”, serialul intunecat in care agentia celor buni ucidea, mintea si tortura pentru a salva lumea de niste rai de care ei nu deosebeau decat prin niste detalii marunte („presupunem, spune autorul, ca erau rai, pentru ca hainele lor negre erau mai putin elegante decat cele pe care le purtau cei buni”) – am folosit acest citat pentru a va sugera tonul de o ironie stenica pe care il foloseste autorul.

    Pornind, ca mai toate istoriile conspiratiei, de la Revolutia franceza – matca unde isi gasesc sorgintea primele mari impulsuri conspirative ale omenirii -, trecand prin problemele coroanei britanice, protocoalele inteleptilor Sionului si analizand mecanismele lojilor masonice, breviarul de istorie secreta al lui Castillon ajunge in vremurile noastre, descifrand misterele legate de fratiile americane, de Skull & Bones sau de atotputernica Bilderberg. „S-ar putea ca acei care cred in conspiratii sa nu se teama de ele, ci sa doreasca existenta lor; s-ar putea ca ei sa nu doreasca sa accepte tezele scepticilor si sa descopere ori sa inventeze conjuratii pentru ca au nevoie de ele”, spune autorul. „Fara Dumnezeu si fara conspiratii, fara stapanii lumii si fara diavol, cea mai mare parte a oamenilor se afla singuri in fata unei lumi de neinteles si se considera orfani.”

    Juan Carlos Castillon, „Stapanii lumii, o istorie a conspiratiilor”, Editura Nemira, Bucuresti, 2007

  • Noul val francez

    Uitandu-ma prin articolele mele recente am observat ca, exceptand cateva despre artisti romani in curs de afirmare, tot ce scriu este ingrijorator de anglocentric. Vina nu-mi apartine insa in totalitate. Articolele sunt o reprezentare destul de corecta a muzicii pe care o auziti atunci cand deschideti televizorul sau radioul. In materie de muzica, „Britania conduce”. Cel putin in eter – si de fapt nu britanicii, ci americanii, dar intelegeti ce vreau sa spun.

    Topurile sunt dominate de pop din lumea vorbitoare de engleza – cu exceptia posibila a verii, atunci cand „noul hit obligatoriu eurodance” isi face aparitia anuala. Fenomenul depinde in totalitate de hoardele de fraieri care merg doua saptamani pe vreo Costa Del Shitos si se intorc cu un cantec neinteligibil intr-o limba straina cuibarit in creierul lor ca un parazit sinistru. „Dragostea din tei” este un astfel de exemplu.
    Saptamana aceasta m-am hotarat sa refac echilibrul si imi voi trada compatriotii ca sa scriu despre francezi. Oh, ce rusine! Oh, ce tradare! Rivalitatea anglo-franceza seamana un pic cu cea dintre Oasis si Blur. E o batalie intre o tabara caracterizata drept lipsita de cultura, needucata si provenita din Neanderthal si o alta afectata, efeminata si plina de falsitate.

    Cand vine vorba despre scena muzicala internationala, Franta se scalda inca in gloria renasterii sale dance, de la mijlocul anilor ‚90. Artisti ca Daft Punk, Cassius si Dimitri from Paris au creat sound-ul „French House”, in timp ce numerosi imitatori s-au pus pe copiat efectele pline de filtre care au ajuns sa caracterizeze aceasta scena. Totusi, urmatorul mare val ce va veni din Franta s-ar putea sa nu fie deloc dance. Una dintre cele mai tari trupe franceze din momentul prezent provine din lumea indie.

    BB Brunes sunt din districtul Brune al Parisului (chestia cu BB reprezinta un omagiu adus unuia dintre eroii lor, dl. Gainsbourg). Mi-am petrecut jumatate de ora incercand sa citesc un articol despre BB Brunes in Le Figaro, sarcina dificila, dat fiind ca nu stiu o boaba de franceza. Nu e insa atat de greu pe cat pare. Se tot repeta niste cuvinte: „slim jeans” (blugi stramti), „Rock Parisien”, „comme les punks de 1977”, „Baby Rockers”, „Rock & Folk”. Vedeti? Cine zicea ca franceza e o limba grea? E usoara!

    Atunci cand ii auzi pe BB Brunes pentru prima data, e greu sa nu-i compari cu omologii lor englezi, Libertines. Amandoua trupele canta un soi de indie-rock dezorganizat, cu un simt abil al melodiei. Amandoua au perfectionat un soi de sound simplificat, ducand muzica rock la elementele sale de baza, asa cum aspira s-o faca miscarea punk. Unele dintre piese si chiar schimbarile de acorduri suna de parca ar fi fost luate din piesele Libertines. Stati putin! Nu, nu aduc nicio acuzatie, e doar o observatie sincera. Nu as vrea sa fiu raspunzator de vreo ruptura diplomatica intre cele doua tari.

    Desi suna asemanator cu Libertines, o comparatie si mai buna s-ar putea face cu verii lor din Statele Unite, The Strokes. Casablancas, vocalistul Strokes, este fiul fondatorului agentiei Elite Models si se invartea in toate cercurile potrivite inainte chiar de a fi pus mana pe chitara. In mod similar, se pare ca BB Brunes sunt copiii unor jurnalisti muzicali francezi cu relatii si ai unor directori influenti din industria muzicii. Ei sunt de fapt varful de lance al Noului Val francez (ar trebui sa fie oare „Nouvelle Vague”?) care include si trupe ca Plasticines si Second Sex. Totusi, BB Brunes sunt clar liderii scenei, laudandu-se cu niste piese care va vor starui in minte toata ziua. Vedeti? Cine zicea ca britanicii nu spun niciodata ceva de bine de francezi?

    In romaneste de Loredana Fratila Cristescu

  • Eurisko: Cresterea preturilor la terenurile din nordul Capitalei va incetini

    Consultantii Eurisko preconizeaza pentru 2008 o stagnare a interesului investitorilor pentru zona de nord a Capitalei, aici urmand sa se inregistreze un ritm de crestere a preturilor pe metru patrat din ce in ce mai lent in comparatie cu anii precedenti.

    “Atentia investitorilor se indreapta catre zone considerate pana acum cu randamente mici. Sudul, estul si vestul Capitalei, dar si zonele limitrofe ofera suprafete necesare si suficiente dezvoltarii unor proiecte imobiliare la preturi inca accesibile. Zonele care in anii trecuti pareau neinteresante din cauza distantei (ex. Sabareni, Tartasesti, Bragadiru) se prefigureaza a fi la mare cautare”, este de parere Valeiu Ichert, Manager Land Department Eurisko.

    O alta tendinta este, in opinia specialistilor companiei imobiliare, cresterea interesului fata de terenurile din provincie, mai ales din orasele cu peste 100.000 de locuitori, unde s-au anuntat deja o serie de dezvoltari.

    "Interesul este pentru proiectele rezidentiale, pentru spatii logistice si industriale, dar si pentru lanturile de retail (shopping malls, supermarkets, hypermarkets si bricolaj). Unii dezvoltatori axati pe partea de retail au deschis chiar si cate doua magazine in acelasi oras", se precizeaza intr-un comunicat al companiei.

  • Demisii la conducerea Zapp

    Chris Bataillard a fost numit Chief Executive Officer al Telemobil S.A., companie care opereaza reteaua Zapp, ca urmare a prezentarii demisiei de catre fostul CEO Piermario Di Pietro. Milanezul Piermario di Pietro a venit la Zapp in 2002, initial pe postul de director financiar. El va ramane totusi membru al consiliului de administratie al Telemobil S.A.

    Pe partea tehnica, Vicentiu Dragomir, General Manager Network Operation, isi va asuma in plus o parte din sarcinile si responsabilitatile detinute de Victor Stan in calitate de Chief Technical Officer, care de asemenea si-a prezentat demisia in cursul zilei de ieri, se arata intr-un comunicat oficial al Telemobil. Victor Stan este unul dintre primii angajati ai Telemobil si cel care a realizat arhitectura tehnica a retelei Zapp.
    Componenta echipei manageriale in rest ramane neschimbata. Mai exact departamentele de operatiuni, finante, vanzari, business development, achizitii si corporate affairs vor continua sa fie conduse de: Vijay Srinivasagopalan, Razvan Patrunoiu, Mircea Girbovan, Arda Arkun, Ghassan El Hage si Carmen Lazar.

    Comentand pe marginea acestor schimbari Nader Hariri, Presedinte Telemobil S.A., a declarat:“ Este un mare avantaj sa avem deja o echipa manageriala atat de puternica si, cu Chris Bataillard in rolul de CEO, sunt sigur ca Zapp este bine pregatit si pozitionat pentru a beneficia de oportunitatile existente si pentru a face fata provocarilor viitoare.” Aceste schimbari urmeaza achizitiei anuntata vineri a participatiei de 50% a Qualcomm Incorporated in Inquam Limited – companie care detine Telemobil S.A., de catre grupul Saudi Oger.

    “In urma acestor schimbari, prioritatile noastre nu se vor schimba, grupul Saudi Oger ramanand pe deplin dedicat dezvoltarii si creari de valoare atat pentru actionari cat si pentru angajatii Zapp Romania si Zapp Portugalia.” a adaugat Hariri.

    Chris Bataillard este fondatorul si CEO Zapp Holdings, si a fost implicat intr-un mod activ atat in partea de management cat si de dezvoltare a companiilor Zapp Romania si Zapp Portugalia. Anterior acestor activitati, Bataillard a lucrat peste 20 de ani in domeniul financiar-bancar, unde a detinut diverse pozitii, printre care si pe cea de Managing Director al JP Morgan sau Director Executiv al departamentului de fuziuni si achizitii la Goldman Sachs. Dl Bataillard a studiat economia la Yale University si detine un MBA de la Stanford.

  • Haute cuisine in pijama

    Dupa o bataie scurta, usa se deschide si in camera de hotel intra un chelner care poarta in spate o masinarie ciudata. Nici nu ai timp sa articulezi un cuvant, ca strainul incepe sa insurubeze un picior pe piedestal si in doar cateva secunde transforma totul intr-o masa in adevaratul sens al cuvantului, cu fata de masa din damasc si mancare pregatita de chef-ul vedeta Gordon Ramsay. Scena se repeta de fiecare data cand un oaspete al hotelulului London NYC suna la room service.

    London NYC este doar unul dintre hotelurile de lux care au reinventat conceptul de room service, transformandu-l, dintr-o simpla livrare de mancare in camera, intr-o experienta demna de scenele din filme. Astfel, cu toate ca exista inca hoteluri al caror meniu de room service nu a depasit perioada sandwich-urilor si a hamburgerilor, pe piata s-au remarcat hoteluri care incearca sa atraga clientii cu delicatese exotice, precum meniuri traditionale japoneze, risotto cu scoici sau cassoulet Toulousain, care poarta amprenta unor maestri bucatari celebri. Tendinta a aparut in special in cazul hotelurilor de lux conceptuale, precum Relais&Chateaux (foste castele si case nobiliare transformate in hoteluri), Small Luxury Hotels sau Design Hotels (hoteluri decorate de designeri faimosi precum Zaha Hadid sau Karim Rashid).

    Specialistii in turism recunosc ca, in ciuda numarului mare de hoteluri care au reinventat conceptul de room service, fenomenul este recent. „In urma cu 15 ani nu puteai comanda nimic in camera. Trebuia sa cobori la bar chiar si pentru a primi un bol cu gheata. Insa in doar cativa ani conceptul a evoluat, iar hotelierii vand mai nou o intreaga experienta a luarii mesei in camera”, spune Martha Gaughen, proprietarul agentiei de turism de lux Sterling Brownell, care face parte din grupul Virtuoso (un consortiu de agentii de turism high end).

    Geoffrey Zakarian, care a gatit pentru restaurante faimoase din Statele Unite precum Le Cirque si Club 21, precum si pentru doua hoteluri Ian Schrager (Royalton din New York si Delano din Miami) inainte sa deschida Town and Country din cadrul hotelului Carlton din New York, crede ca room service trebuie sa fie obligatoriu un concept creativ: „Clientii sunt tot mai pretentiosi si daca vrei sa ii fidelizezi este necesar sa aduci intotdeauna ceva nou”.

    Intre timp, hotelurile nu numai ca au dezvoltat serviciul de room service, dar l-au rafinat folosind toate detaliile care construiesc renumele unui restaurant de lux: mancaruri exclusiviste, bucatari-vedeta si ambianta gandita pana la cel mai mic detaliu.

    Pretul pentru a comanda in camera creatia unui bucatar celebru este pe masura pretentiilor. De exemplu, la Trump International din New York, in cazul in care mancarea este preparata in camera, o masa poate ajunge la 195 de dolari de persoana, plus 225 de dolari pentru timpul petrecut cu bucatarul personal, iar o cina la lumina lumanarilor din camera de hotel poate ajunge la 800 de dolari.

  • Seful Volksbank: nu exista productie

    Schreiner contesta decizia bancii centrale de a pastra cerintele privind rezervele minime obligatorii pentru toate liniile de business ale bancherilor "pentru ca in aceste conditii finantarea este scumpa chiar si pentru micii intreprinzatori si intreprinderile mici si mijlocii, care sunt in orice economie o piesa importanta a productiei". Bancile comerciale sunt obligate sa imobilizeze la BNR o parte din sumele atrase, sub forma de rezerve minime obligatorii.

    Pentru pasivele in valuta cota de constituire a rezervelor este de 40%, in timp ce la lei se aplica o cota de 20%, insa doar pentru cele cu scadenta mai mica de doi ani. Costul acestor rezerve este, spune Schreiner, de circa 3% din costul finantarii. In opinia presedintelui de la Volksbank, banca centrala ar putea adopta masuri diferentiate: "sa puna rezerve de cat cred ei pentru a reduce consumul populatiei, dar sa lase intreprinzatorii sa aiba acces la finantari ieftine, pentru a putea sa-si faca treaba bine". Deficitul de cont curent – alimentat in principal de consum – a ajuns dupa primele 11 luni din 2007 la aproape 15,3 miliarde de euro, ceea ce reprezinta 12,95% din PIB estimat pentru 2007.

  • Piata mondiala a PC-urilor, plus 13% in 2007

    Daca in 2006 pentru primul loc in clasament concurau, la o distanta foarte mica unul de celalalt, Dell si Hewlett-Packard (HP), anul trecut HP s-a detasat considerabil, inregistrand vanzari de peste 49,4 de milioane de unitati, dintre care aproape 17,7 de milioane numai in regiunea EMEA, si o cota de piata de 18,2%.

    "Regiunea EMEA (Europa, Orientul Mijlociu si Africa) a insemnat anul trecut cea mai mare piata de PC-uri din lume, urmata de Africa", constata Mikako Kitagawa, analist in cadrul diviziei Gartner Computing Markets a companiei de cercetare.

    Pe locul al doilea, Dell a raportat vanzari de 38,7 de milioane de unitati la nivel mondial, dintre care 9,6 milioane in EMEA. Pierderea primei pozitii in top poate fi pusa pe seama mai multor probleme cu care compania s-a confruntat in ultimul an, cresterea de la an la an a Dell fiind de numai 1,7%, incomparabila practic cu cele 30 de procente castigate de HP anul trecut, comparativ cu 2006.

    Restul clasamentului este format din Acer, cu 24,2 de milioane de computere vandute in lume anul trecut, Lenovo – 20,1 milioane si Toshiba – 10,9 milioane de unitati. Cea mai mare crestere anuala, de 32.9%, apartine companiei Acer, care s-a distantat astfel si mai mult de compatitorul Lenovo.