BusinessMagazin

Blog

  • Cum se imparte piata

    Piata tichetelor valorice este impartita de noua companii. Lideri incontestabili sunt primele firme care au lansat tichete de masa SodexhoPASS si Accor Services. Fiecare dintre cele doua companii emite cate o treime din bonurile de masa aflate in circulatie si cate 40% din tichetele de cadou. 

    ACCOR SERVICES: Divizie a grupului hotelier Accor, a fost infiintata in 1998. A lansat in 1999 bonuri de masa sub marca Ticket Restaurant si in 2003 voucherele pentru cadouri Ticket Cadou.

    SODEXHOPASS: Divizie a Sodexho Alliance, unul dintre cele mai mari grupuri mondiale din domeniul serviciilor de alimentatie si management. A lansat in 1999 bonurile de masa GustoPASS si in 2003 CadouPASS.

    HUNGASTRO: Numarul trei pe piata, companie infiintata in Sf. Gheorghe, in judetul Covasna, a lansat in 2000 Hungastro Ticket, iar in noiembrie 2003 produsul Hungastro Cadou.

    BON APPETIT: Marca a companiei International Financial Services, cu actionariat de origine turca. Din iulie 2002 sunt pe piata bonurile de masa, iar in octombrie 2003 se lanseaza si tichetele de cadouri, sub sigla Bon Cadeau.

    CHEQUE DEJEUNER: O alta divizie a unei companii multinationale, intrata pe piata mai tarziu. In 2003, a lansat atat tichetele de masa, cat si pe cele pentru cadouri, la cateva luni diferenta.

    BLU TICKET: Companie cu sediul in Timisoara, detinuta de investitori de origine italiana. A lansat tot in 2003 atat bonurile de masa, cat si tichetele de cadou

    PROSERV: Firma detinuta de omul de afaceri Andrei Lisinschi, a intrat pe piata la sfarsitul anului 2003 si are sediul in Galati.

    CUGET LIBER: Companie infiintata la sfarsitul lui 2003 in Constanta. In acelasi an au fost scoase pe piata atat tichete de masa, cat si de cadouri.

    GFS SERVICES: Ultimul actor intrat pe piata, divizie a grupului de firme GFS, care detine printre altele supermarketurile Univers’All. In luna octombrie a anului trecut, compania a lansat atat tichete de masa, cat si de cadou.

  • RETAIL: Kaufland a inceput constructia unui centru logistic in care investeste 40 de milioane de euro

    Avalansa investitiilor din retail are o noua „poteca“: centrele logistice pentru care se cheltuiesc zeci si zeci de milioane de euro. Efort care are un tel clar: pretul mai mic al produselor la raft, care-i totuna cu arma de baza in batalia contra competitiei.

    Aproape toti marii retaileri par a se fi trezit din somn. Centrul logistic e la ordinea zilei in planurile de dezvoltare a mai tuturor retelelor comerciale. Cine n-are deja se gandeste tot mai serios ca un centru logistic i-ar fi de ajutor.

    Dar ce este un centru logistic? Pentru un retailer, centrul logistic este, de fapt, o inima care asigura „alimentarea“ magazinelor la timp, cu o cantitate exacta de marfa, de calitate controlata. In cateva luni, atat Cora cat si Profi vor inaugura, fiecare, cate un depozit, a declarat pentru BUSINESS Magazin Franck Johner, responsabil al centralei de achizitii Provera Romania. Johner este coordonatorul departamentului care se ocupa de contractarea marfii pentru hipermarketul Cora si reteaua de magazine discount Profi, ambele fiind marci ale retailerului Louise Delhaize. De fapt, din octombrie 2004, Profi mai are un centru logistic la Cluj, unde sunt livrate toate produsele, cu exceptia celor cu termen de valabilitate foarte scurt (lapte, produse de panificatie) si a celor congelate. Retailerii deja prezenti pe piata au preferat sa-si dezvolte centrele logistice dupa inaugurarea magazinelor (ca Metro sau Carrefour) sau, eventual, in acelasi timp (ca miniMax Discount). Reteaua de hipermarketuri Kaufland, detinuta de grupul german Schwartz, a ales o alta strategie: isi face centrul logistic inainte chiar de a deschide primul magazin. Constructia depozitului a inceput deja, iar investitia este evaluata la 40 de milioane de euro. De fapt, logistica este elementul cheie in strategia de dezvoltare a retelei de magazine Kaufland, germanii urmand sa aplice si in Romania, la fel ca in Cehia sau Polonia, un ritm foarte rapid si agresiv de dezvoltare. 

    Kaufland are in acest moment in constructie mai multe magazine in Bucuresti si in tara, planurile germanilor vizand deschiderea a 10 hipermarketuri pe an. Extinderea din Romania are loc in paralel cu cea din Bulgaria, unde grupul german a demarat activitatile tot prin constructia unui centru logistic in sudul tarii.

    Si La Fourmi, una dintre primele retele de supermarketuri de pe piata romaneasca, a cumparat un depozit de 10.000 mp in zona Voluntari (la marginea Capitalei). Abdallah Al Khatib, administrator al retelei La Fourmi, estimeaza ca depozitul va fi 100% functional din cursul acestui an.

    Cu un pas mai inainte se afla miniMax Discount, care a pus in functiune centrul logistic o data cu deschiderea primelor trei magazine – la Slatina, Urziceni si Targoviste -, in a doua parte a lunii aprilie. Depozitul miniMax are o suprafata de 10.000 mp si este plasat la marginea Bucurestiului, in comuna Pantelimon. De aici vor fi deservite primele trei – sase magazine. „Din toamna insa, intreaga activitate va fi mutata in-   tr-un centru nou, aflat in prezent in constructie, de peste 10.000 mp, tot in preajma Bucurestiului“, declara Rainer Exel, director general al miniMax Discount. Tonul modei  de a construi centre logistice pare sa fi fost dat de retailerul german Metro, primul „international“ care a abordat, in 1996, piata romaneasca. Metro a investit 12 mil. euro pentru construirea unui centru logistic situat in apropiere de Bucuresti. Gestionarea marfurilor si transportul acestora intre platforma si magazine sunt fi coordonate de doua firme de logistica, Geodis Calberson Romania, pentru produsele ambientale (care nu necesita conditii speciale de temperatura) si Tibbett & Britten Delamode, pentru produsele alimentare proaspete.  Acest sistem asigura „controlul temperaturii si al calitatii produselor, pe parcursul intregului lant de aprovizionare de la furnizor pana la magazinele Metro“, explica Delia Nica, PR & Communication Manager la Metro Cash & Carry Romania. In 2003 si Carrefour a demarat activitatile in centrul logistic plasat la marginea Bucurestiului. Andreea Mihai, marketing manager la Carrefour spune ca centrul logistic a fost o „investitie strategica“, pentru ca folosirea acestui sistem este rentabila la un numar de opt-zece magazine.

    Totusi, pana a-si pune problema rentabilitatii depozitelor, retailerii vad avantajele pe care le ofera acest sistem. Andreea Mihai spune ca „principalul avantaj este dat de securizarea aprovizionarilor, mai ales cu bunuri de larg consum“. Al doilea avantaj major este ca un astfel de depozit reduce costurile de constructie pentru magazine, prin reducerea spatiului de depozitare. 

    Apoi, un astfel de depozit gestioneaza stocurile de marfa de la toti furnizorii, centralizeaza si coordoneaza intreaga logistica. Mai mult, la depozit sunt pregatite cantitatile exacte care apoi sunt livrate catre fiecare magazin. Tot prin intermediul depozitului se reduce riscul pierderilor. De exemplu, marfurile nevandute dintr-un magazin pot fi trimise catre un altul apartinand aceleiasi retele.

    Dar poate cel mai important avantaj este cel al pretului, pentru ca negocierea se face pentru cantitati mari de marfuri, pentru care se pot face discounturi. „Preturile mai bune se regasesc la raft“, explica Exel.

    Livrarile spre magazinele miniMAX se vor face numai cu flota proprie de camioane, care vor fi sigilate pe timpul transportului, astfel incat incarcatura finala sa fie complet controlata.  O alta functie a depozitelor este aceea de a colecta si sorta deseurile (hartie, plastic, carton) rezultate de la magazine. Ulterior, deseurile sunt presate si trimise la reciclare. Dar de ce a luat amploare tocmai acum moda centrelor logistice? 

    Fenomenul este direct legat de explozia investitiilor in retail. Mai precis, daca retaileri ca Metro par a-si fi finalizat planurile de expansiune, altii sunt in plina dezvoltare sau abia isi iau elan. Dar chiar si Metro mai are loc, desi a acoperit cam toate orasele care „cer“ un format cash & carry. Totusi, retailerul german are si alte formate de magazine in portofoliu, pe care nu le-a adus, inca, in Romania. Doar Praktiker, divizia de bricolaj a grupului, mai este prezenta pe piata din Romania cu, deja, sapte magazine, dupa deschiderea, in luna decembrie, a celui de la Bacau.

    La randul sau, Selgros, concurentul principal al Metro, vrea sa mai deschida cel putin opt magazine, ca sa aiba 15. In cursul acestui an, Selgros a inaugurat deja un magazin la Oradea, dupa ce in 2004 a deschis doua centre cash & carry, unul la Constanta si unul la Timisoara, investitia fiind de 15 milioane de euro pentru fiecare magazin. In 2004, reteaua a depasit pragul de 10.000 mld. lei, acesta fiind primul an in care Selgros ajunge sa realizeze „un break even“ (n.r. – echilibru intre cheltuieli si venituri), conform oficialilor Selgros.

    Formatul hipermarket a „prins“ bine la romani. Cu cele patru magazine pe care le are acum in portofoliu, retailerul francez Carrefour planuieste sa inaugureze cate doua pe an, pana la atingerea obiectivului de 20 – 25 de magazine. Valoarea totala a proiectelor programate in Romania este estimata la jumatate de miliard de euro, pana in prezent fiind investite 140 de milioane.

    Principalul concurent al francezilor de la Carrefour este Cora. Desi acum are doar un singur hipermarket, in Bucuresti, planurile de expansiune vizeaza inaugurarea a inca doua, pana la finalul lui 2006. Cel de-al doilea hipermarket Cora va fi deschis tot in Capitala, in al treilea semestru al anului in curs, iar in 2006 va fi abordat orasul Cluj. In afara de planurile de expansiune deja anuntate, altii par sa prefere o dezvoltare tacita. Grupul german Tengelmann urmeaza sa deschida primele 15-20 de magazine ale sale din Romania, in Bucuresti si alte mari orase din tara, dupa cum a anuntat Agentia Romana pentru Investitii Straine (ARIS), in cursul anului trecut. 

    Magazinele de pe piata romaneasca vor fi de tip discounter (cu preturi reduse si un sortiment limitat de produse) si vor fi operate de compania Plus Discount sub brandul Plus. Grupul german va ajunge in urmatorii cinci ani la 120 de magazine in toate orasele cu peste 40.000 de locuitori din Romania, investitia totala urmand a fi situata la 200 de milioane de euro. Dar si alti jucatori vor aborda piata romaneasca: de exemplu, Penny Market. 

    Cert este ca retailerii se afla in plina cursa de expansiune, caci piata are un mare potential.  Pentru ca formele moderne de comert, adica hipermarketurile (Cora sau Carrefour), supermarketurile (ca Artima, Mega Image sau Gima), cash & carry (Metro sau Selgros) detin doar 20% din totalul pietei. Deci loc de dezvoltare este suficient. Iar comertul modern cere si „unelte“ moderne. „La moda“, acum, sunt centrele logistice.

  • Cine are depozite

    In retailul romanesc, peisajul se „incarca“ cu tot mai multe depozite, „inimi“ care pulseaza marfa dinspre furnizori spre magazine. 

    CARREFOUR: reteaua franceza de hipermarketuri a inaugurat  centrul logistic in 2003. Pe suprafata actuala (11.500 mp) pot fi stocati cam 7.000 de paleti. Prin intermediul depozitului, retailerul francez lucreaza cu circa 60 de furnizori.

    METRO: Metro Cash & Carry Romania a investit 12 mil. euro pentru construirea unui centru logistic situat in apropiere de Bucuresti, prin care centralizeaza toate operatiile logistice. Platforma logistica, functionala din 2004, este formata dintr-un centru de distributie pentru produse ambientale (7.700 mp) si unul pentru produse proaspete (5.600 mp).

    PROFI: are, la Cluj, un depozit operational de la finele anului trecut. Catre acest depozit sunt livrate toate produsele, cu exceptia celor cu termen de valabilitate foarte scurt (lapte, produse de panificatie) si produsele congelate.

    miniMAX DISCOUNT: a inaugurat centrul logistic la finele lunii aprilie, o data cu deschiderea primelor magazine. Depozitul, care are o suprafata de 10.000 mp, va deservi primele trei – sase magazine.

    BILLA: a inaugurat la inceputul acestui an un depozit la Targul-Mures.

    GIMA Si MEGA IMAGE: au depozite, doar pentru produsele celor mai mari furnizori.

  • Lovitura de imagine

    Daca iese tot Iliescu, veti scrie de rau. Dar daca iese Geoana? Intrebarea, pusa cu talc de un politician harsit in 15 ani de politica damboviteana, are un raspuns: trezindu-se cu Mircea Geoana in frunte, PSD a punctat spectaculos la capitolul imagine. Ce-i in spatele imaginii?

    A doua zi dupa Congresul PSD, site-ul partidului oferea 225 de inregistrari pentru numele lui Mircea Geoana. Cea mai recenta data din 16 decembrie 2004, cand Adrian Nastase era intrebat daca Geoana mai are vreo sansa sa ajunga premier. N-a fost sa fie atunci, cum n-a fost sa fie nici la Primarie. Cum a fost posibil ca el sa triumfe acum intr-o competitie deschisa cu monumentul PSD Ion Iliescu? 

    Prima explicatie: eroii duelului final, Mircea Geoana si Ion Iliescu, au ajuns sa personifice, pe nedrept, unul Binele si celalalt Raul. Iar Geoana a beneficiat de votul negativ masiv pe care l-a primit Iliescu. Nu inseamna ca nu si-a jucat foarte bine cartea. El a avut un discurs neasteptat de bun, in care a spus ceea ce delegatii la Congres voiau sa auda. Exista o asteptare si exista platforma contestatara a asa-zisului grup de la Cluj. Si a fost discursul lui Ioan Rus, liderul grupului: „PSD va pierde multe voturi daca nu vor fi adusi oameni noi la conducerea partidului… Avem nevoie de o noua identitate, care acum are mult de suferit“, a spus Rus, care a coborat de pe scena in aplauze. Publicul era infierbantat. 

    Ca la concertele rock, Mircea Geoana nu a avut de indeplinit decat o formalitate: „Partidul este in impas. Trebuie sa incepem sa schimbam ceva. Ultimele saptamani au fost devastatoare pentru noi, cu Omar Hayssam, cu discutii despre coruptie, cu probleme legate de certurile noastre interne“. Apoi a explicat ca a amanat depunerea candidaturii sperand ca Iliescu, „cel care a creat partidul“, va da un mesaj prin care sa anunte predarea stafetei unei echipe noi. 

    „Eu nu predau stafeta, eu am revenit, la acest Congres“, a fost replica lui Ion Iliescu. Precizarea era tardiva. La fel, enervarea dinaintea votului: „N-as dori sa-mi para rau ca am venit si ca am candidat!“, „Aveti grija cui dati partidul pe mana!“, a spus el cu pumnii inclestati, agitati deasupra multimii. 

    Iliescu pierduse partida cu cateva ore inainte, atunci cand a fost tradat de varsta, de emotii, de trecut si a rostit fatidica propozitie „Ii dam cuvantul tovarasului Adrian Nastase“. Rumoare in sala, ca la finalul ultimului miting al lui Ceausescu. A fost declicul despre care vorbea, pe unul din holurile Salii Palatului, politicianul harsit de 15 ani in politica damboviteana. Un declic care n-ar fi fost posibil fara o actiune subtila, subterana, cinica. Toate intelegerile anterioa-    re au cazut, au spus mai multi participanti la „lovitura“, atunci cand Iliescu i-a cerut lui Miron Mitrea sa se retraga din cursa pentru pozitia a treia in partid, in favoarea Ecaterinei Andronescu. Mitrea s-a simtit tradat si, se spune, a tradat. A redirectionat voturile organizatiilor pe care le controla.

    Au fost negocieri pragmatice care s-au desfasurat timp de aproape 24 de ore, pana in dimineata Congresului si chiar in timpul desfasurarii lui. „O functie se poate castiga intr-o noapte, la negocieri, dar prestigiul si popularitatea nu se pot cumpara si nici negocia“, a spus cu naduf ultimul fidel al lui Ion Iliescu, Corina Cretu.

    Fostul lider traditional al PSD, oricum s-a numit acest partid de la disparitia PCR, n-a mai asteptat rezultatul votului. A parasit resemnat scena pe care cu cateva ore inainte urca sprintar ca sa preia PSD. „Am venit la chemarea partidului, sa fiu util. Poate era mai bine sa nu fi participat la aceasta competitie. Se cheama ca n-am simtit pulsul adevarat al delegatilor la Congres. Asta-i viata“, a spus el.

  • Ce s-a schimbat in PSD?

    Un indiciu poate fi dat de cele cateva mesaje transmise de la tribuna Congresului. S-a vazut, bunaoara, o preocupare vadita, dusa la extrem, pentru imaginea partidului. Acelasi pacat, accent mai mult pe crearea unei imagini favorabile decat pe rezolvarea problemelor, l-a avut garnitura Adrian Nastase si in perioada 2001-2004. 

    Apoi, mesajul nevoii de unitate, mesaj transmis in primul rand de Adrian Nastase, care si-a justificat, astfel, non-combatul din Congres. „Ca presedinte, prima mea sarcina a fost sa mentin unitatea partidului“. „Trebuie sa transmitem imaginea unui partid care incurajeaza si valorifica dezbaterea“, a mai spus Nastase. Caci, subiectul gruparilor din PSD nu a mai putut fi ocolit. Inainte de acest Congres, liderii partidului se fereau inca sa recunoasca existenta lor. 

    Un alt subiect favorit a fost Traian Basescu, tinta a acuzatiilor si dusman nr. 1 al partidului. „Parola“ Basescu a fost rostita de aproape toti, parca pentru a smulge aplauze si legitimare. Cat despre coruptia din partid, mesajul general a fost: „PSD e etichetat pe nedrept ca un partid corupt/al coruptilor“. Mai mult, Adrian Nastase le-a cerut membrilor de partid sa aiba „o reactie dura“ la acuzatiile de coruptie. „Am gresit tacand pana acum. Nu o vom mai face. PSD nu e un partid de neocomunisti, de hoti, de mafioti si de analfabeti“, a zis el. Ideea fusese sustinuta si de Ion Iliescu si e de presupus ca i-ar fi mangaiat pe crestet pe „baroni“, ca pana acum, daca ar fi castigat el sefia partidului. Cat despre modernizarea PSD, innoirea structurilor de conducere si ideea de schimbare, planul initial a fost acela al unei schimbari superficiale. Aceasta a fost ideea prezidiului in care, in afara tandemului Ion Iliescu-Adrian Nastase si a variantei de compromis Ecaterina Andronescu, s-au aflat opt anonimi intre care un primar/viceprimar din Vanjuletul de Sus (sau de Jos).   

    Mircea Geoana poate sau nu sa urmeze linia calduta. Pozitia lui este rezultatul unei negocieri. Va plati datorii sau va merge pe schimbare? Primele declaratii par sa urmeze varianta a doua: „Vom fi mai autocritici, iar membrii PSD care sunt suspectati de coruptie si fac obiectul unei anchete ar trebui sa paraseasca partidul“, a spus el, adaugand ca PSD va fi „un partener loial al guvernarii in actiunile care vizeaza interesul national, dar ca nu va tolera derapajele.“

    asta e pariul lui Geoana, acum. Altfel, vorba unui membru PSD harsit in politica damboviteana, „am invatat cum sa dam o lovitura de stat camuflata intr-o revolutie“.

  • Noua troica PSD

    1.526 de delegati la Congresul PSD au votat pana la 1:30 dimineata noua conducere a partidului. Au disparut din peisaj Ion Iliescu, Dan Ioan Popescu, Dan Matei Agathon, Viorel Hrebenciuc, Ioan Talpes si Victor Ponta (care, totusi, era cat p-aci sa-i ia fata lui Miron Mitrea). Iata-i pe invingatori:

    Presedinte Mircea Geoana (964 de voturi)

    Presedinte executiv Adrian Nastase (1.018 voturi)

    Secretar general Miron Mitrea (576 de voturi)

    Vicepresedinti Ioan Rus (1.032 de voturi), Titus Corlatean (927), Rovana Plumb (925), Mihai Tanasescu (745), Ioan Mircea Pascu (717), Corina Cretu (712), Valer Dorneanu (639), Dan Nica (625), Nicolae Vacaroiu (604), Eugenia Godja (535), Ilie Sarbu (533)

     

     

  • Partenerul meu e Google

    Omnipotentul Google, care a incasat anul trecut 3,2 miliarde de dolari in principal din reclamele text servite vizitatorilor sai, este cel mai ravnit partener de afaceri al companiilor romanesti de Internet. Conditiile pentru a fi acceptat sunt insa dure. Totusi, unii romani reusesc sa treaca testul Google si fac bani frumosi.

    Programul cel mai dorit de romani este Google Adsense, care permite oricarui posesor de site web sa castige bani prin afisarea reclamelor venite de la celebrul motor de cautare american. Mecanismul e simplu: fiecare vizitator care da click pe o reclama aduce proprietarului site-ului un venit. Prima conditie pentru a intra in afacere: sa ai un site care sa aiba cel putin o sectiune semnificativa in limba engleza. Paginile web exclusiv in romana si cele fara vizitatori straini sunt excluse din program. Inregistrarea e relativ simpla: completezi un formular online prin care ceri colaborarea. Google analizeaza site-ul si, in caz ca ii convine, incredinteaza reclame cu specific. De exemplu, daca site-ul este de turism, reclamele vor fi si ele comandate de agentii internationale de turism, astfel incat vizitatorul sa gaseasca oferte pe placul sau si sa le acceseze.

    Google plateste partenerilor selectati un comision de pana la 40% din incasarile realizate. Astfel, un simplu click poate aduce unui proprietar de site intre 3 centi si 100 de dolari. Asta teoretic. Deocamdata, recordul in Romania este de aproximativ 3,5 dolari pentru fiecare vizitator care da click pe o reclama venita de la Google. Incredibil de mult, fata de cei cativa centi castigati in mod traditional pentru fiecare internaut atras de reclamele autohtone pop-up sau banner.

    Site-urile straine mari, cu multi vizitatori din lumea intreaga, realizeaza o adevarata afacere in parteneriat cu Google. Unul din cei mai mari parteneri este motorul de cautare Ask Jeeves. Celebrul Ask.com a avut pe trimestrul patru al 2004 incasari de 86,1 milioane de dolari (61 de milioane de euro), tocmai prin faptul ca gazduieste reclame Google. 

    In Romania, campionii colaborarii cu Google sunt creatorii SoftPedia (www.SoftPedia.ro), biblioteca de aplicatii software gratuite, care a ajuns la 200.000 de vizitatori pe zi, din care 85% din afara Romaniei.

    Exista insa zeci de site-uri romanesti care incearca acest model. Insa majoritatea nu reusesc sa indeplineasca minimele conditii impuse de americani si esueaza. De aceea, multe proiecte raman la faza de reclame umanitare, care nu sunt platite de Google. Orlando Nicoara, manager general al Netbridge Investments, firma specializata in Internet, face un portret-robot al site-urilor mediocre care nici nu mor, nici nu traiesc: „La lipsa reclamelor din exterior se adauga de obicei numarul mic de reclame platite din Romania, care impreuna cu numarul relativ mic de vizitatori genereaza venituri de genul zecilor de dolari, maxim cateva sute pe luna“.

    Dar Google, cel mai invidiat site al momentului, care s-a listat anul trecut la Bursa din New York, ajungand la o valoare de piata care oscileaza in jurul a 50 de miliarde de dolari –  este totodata  o sursa de inspiratie pentru romani. Multi au lansat site-uri si servicii inspirate din oferta Google si spera sa castige macar o fractiune din banii manipulati de cel mai mare motor de cautare din lume. Principiul e simplu: daca nu-i pot deveni partener, macar sa-l copiez. Putini reusesc insa sa castige si bani.

    Cel mai frecventat site din Internetul romanesc, conform serviciului de monitorizare Trafic.ro, biblioteca de software gratuit a SoftPedia devine anul acesta o afacere profitabila cu incasari de peste 100.000 de euro, spune Catalin Garmacea, general manager al companiei care opereaza acest site. E mult, e putin? Daca luam in calcul ca acesti bani intra in buzunarele a doar doi oameni (actionarii) e de remarcat. Cati romani au venituri brute anuale de 50.000 de dolari? Si afacerea creste. 

    Practic, site-ul care aduna zilnic intre 150.000 si 200.000 de vizitatori din toata lumea a devenit o afacere cu sprijin din partea Google. Pagina a fost realizata de doi tineri, Catalin Garmacea si Bogdan Gheorghe, care s-au cunoscut in studentie si au pus la punct ideea afacerii pe Internet pe vremea cand terminau facultatea. Nici unul nu a avut legatura cu informatica, Catalin terminand medicina, iar Bogdan ASE-ul.

    „Ne gandeam sa facem un site despre echipamente hardware. Dar am ajuns la software si site-ul a prins“, povesteste Bogdan Gheorghe. Au investit in site doar cheltuielile cu accesul la Internet, pe atunci foarte scump, gazduirea paginii pe un server si timp, foarte mult timp. Lansarea SoftPedia a avut loc in 2001. „Reclamele Google sunt solutia ideala, serviciul fiind gandit sa serveasca publicitate in functie de categoriile accesate de utilizator, deci in functie de interesul acestuia“, explica Bogdan Gheorghe, director executiv al SoftPedia. 

    SoftPedia a ajuns acum sa adune 60 de milioane de vizitatori pe an – indica studiile realizate de Trafic.ro si de compania americana de masurare a audientelor Alexa.com, detinuta de Amazon.com, cel mai mare magazin online. Acest lucru se traduce practic in bani, pentru ca exista un numar mare de vizitatori care dau click si pe reclamele Google prezente in paginile SoftPedia. Rata de click, respectiv numarul de vizitatori care intra si pe reclame, este in medie de 1,5% – constata Bogdan Gheorghe. Altfel spus, dintr-o mie de vizitatori, 15 viziteaza si reclamele.

    SoftPedia lucreaza si cu agentia autohtona de publicitate online ARBOmedia. Deocamdata insa, incasarile pe piata locala sunt destul de mici, spun oficialii site-ului, desi din Romania vin intre 10 si 15% dintre vizitatorii SoftPedia.ro, o cifra demna de luat in seama. 

    „Daca e sa calculam incasarile de la Google, am putea foarte usor sa renuntam la orice venit din Romania“, a explicat Bogdan Gheorghe. In acest moment, cei mai interesati de software par sa fie americanii, care reprezinta mai bine de 35% din numarul vizitatorilor site-ului si tocmai de aceea SoftPedia a ales solutia reclamelor Google. In pozitia a treia se afla Marea Britanie, cu 6-8% din totalul traficului din paginile bibliotecii software. Cele mai cautate aplicatii din paginile SoftPedia sunt cele de divertisment – codecuri pentru filme, aplicatii care permit copierea discurilor, playerul Winamp, programe de chat. De asemenea, sunt cautate aplicatiile pentru securitate, iar SotfPedia are si actualizari zilnice ale definitiilor de virusi puse la dispozitie de principalele companii producatoare de aplicatii antivirus.

    SoftPedia este printre putinele site-uri din lume care nu numai ca ofera software gratuit, dar si testeaza programele si le certifica sa nu contina virusi si alte amenintari informatice. Biblioteca a adunat acum intre 30.000 si 40.000 de aplicatii, iar zilnic se adauga altele noi. Ritmul de actualizare a paginilor este extrem de agresiv 40-50 de aplicatii noi sunt adaugate zilnic – iar acest lucru a presupus extinderea echipei, existand practic ture care asigura o prezenta de 24 de ore din 24, 7 zile pe saptamana. „Am incercat de asemenea sa nu trecem cu vederea nici un e-mail primit de la utilizatori, i-am ascultat si i-am ajutat cat am putut“, a explicat Bogdan Gheorghe. Acum echipa SoftPedia a ajuns la 13 angajati permanenti si inca pe atat colaboratori externi. „Ne gandim deja la un sediu nou, pentru ca actualul a fost inchiriat pe vremea cand eram numai patru oameni“, a spus seful SoftPedia. Pe masura ce SoftPedia a adunat tot mai multe aplicatii si a inmultit categoriile in care sunt organizate informatiile si vizitatorii s-au inmultit exponential.

    Acum, SoftPedia continua expansiunea prin politica de creare de sectiuni noi. Sunt sase mari categorii pe site, pentru utilizatorii de Windows, Mac, echipamente mobile, dar si o sectiune de drivere si jocuri si stiri. Sectiunea dedicata pasionatilor de jocuri a contribuit de asemenea la cresterea numarului de vizitatori. Iar cea pentru Apple este invadata de fani Macintosh din toata lumea. Iar extinderea va continua cu o sectiune de filme si muzica, unde se vor prezenta informatii, clipuri si trailere.  SoftPedia este detinuta in totalitate de cei doi intreprinzatori romani. „Am avut oferte de preluare, dar si de parteneriat si pana in prezent le-am refuzat. Nu vrem sa vindem“, a declarat Catalin Garmacea.

  • Finantator pentru cei mici

    Modelul Google este urmarit si constituie o sursa de inspiratie pentru alti intreprinzatori din Internetul romanesc. „Ce a facut Google – AdSense in Occident? A inventat un mecanism de finantare a site-urilor mai mici.“

    Daca inaintea aparitiei acestui instrument majoritatea banilor din publicitatea online se duceau catre marii publisheri (incepand desigur cu Yahoo), Google a oferit posibilitatea unui castig pentru site-uri specializate de mici dimensiuni“, a declarat pentrui BUSINESS Magazin Calin Fusu, director general al furnizorului de servicii online Neogen. Datorita simplitatii si automatizarii acestui sistem, Google a atras un nou tip de advertiseri: cei cu bugete incepand de la cateva sute de dolari. Reclama se face prin serviciul AdWords, practic orice posesor de site putand sa isi expuna reclama in Google, pentru un buget minim. Si poate sa fie sigur ca pe site-ul sau vor veni doar clienti interesati de afacere.

    „Modelul de business al Google este interesant si se incearca copierea lui peste tot in lume, nu numai in Romania“, a explicat Orlando Nicoara de la Netbridge. Ideea replicarii programului de reclame text nu are rost la nivel local pentru ca nu exista suficienti utilizatori care sa genereze numeroase cautari intr-un motor de cautare autohton, sustine el.

    Succesul Google i-a facut insa pe cei de la Neogen sa incerce o solutie similara dedicata pietei din Romania. Neogen a inceput sa lucreze la un motor de cautare propriu si acum ofera si un serviciu de reclame text. Neogen Asociati ofera posesorilor de site-uri posibilitatea de a castiga bani dupa modelul Adsense al Google, respectiv afisarea pe site a unor reclame text. In sistemul Neogen Asociati sunt inscrise aproape 500 de companii cu bugete mici si medii de promovare online, iar reclamele au fost afisate de 53 de milioane de ori in luna aprilie, conform sistemului de monitorizare Neogen Web Monitor, sustin oficialii companiei.

    Exista de asemenea un site – TraficDublu.ro – care ofera o solutie de reclama text pentru firmele inscrise in sistem. Deocamdata insa nici nu castiga bani, nici nu le ofera partenerilor o oportunitate de castig. Este o retea in care practic site-urile se autopromoveaza in mod gratuit. „In Romania este vorba de reclama textuala primitiva, fara un target specific pe interesul utilizatorului. Nici nu putem vorbi de reclama contextuala oferita de Google“, a explicat Orlando Nicoara.

    In Internetul romanesc exista de asemenea site-uri care folosesc serviciile Google pentru a-si imbunatati propria oferta pentru vizitatori. Pentru „fidelizarea“ vizitatorilor, pentru ca acestia sa revina cat mai des pe site, portaluri precum Acasa.ro folosesc un motor de cautare furnizat gratuit de Google. Prin servi-ciul WebSearch Plus, posesorii de site-uri pot furniza vizitatorilor servicii de cautare Google. Astfel, vizitatorii au un motor de cautare precis pe site-ul favorit, iar proprietarii Acasa.ro castiga un comision pentru fiecare vizitator care acceseaza link-urile sponsorizate prezente in motorul de cautare Google.

  • Liber sau gratuit?

    Programele informatice libere sau open source au devenit tot mai populare si par sa contrazica definitiile traditionale ale comertului. Insa cand firme precum IBM, Apple sau Sun intra in joc, inseamna ca e, totusi, o afacere serioasa.

    Comertul cu programe pentru calculator are o istorie mai scurta decat a calculatoarelor, pentru ca multa vreme acestea se livrau impreuna cu software-ul de baza. Dezvoltarea programelor aplicative specifice organizatiei se facea „in casa“ iar incompatibilitatea intre diversele computere facea aproape imposibil comertul. Abia cand sistemul Unix a devenit foarte raspandit au inceput sa apara premisele unui veritabil comert cu software, care a explodat insa abia o data cu raspandirea microcomputerelor si a calculatoarelor personale.

    Spre deosebire de produsele industriale obisnuite, programele au un caracter imaterial (reprezinta, de fapt, informatie) iar costurile multiplicarii sunt aproape neglijabile. Rezultatul este ca vanzarea unui program nu reprezinta in general un transfer de proprietate. Programul ramane in proprietatea furnizorului iar cumparatorul obtine doar un drept de utilizare, consemnat printr-o licenta nominala. Cumparatorul primeste programul in forma executabila (forma binara, inteligibila doar pentru calculator), il poate utiliza pe un numar de computere precizat in licenta si nu poate sa distribuie copii ale acestuia. De regula, pentru a atenua caracterul oarecum abstract al vanzarii, cumparatorul primeste si unele obiecte fizice (suportul fizic, manuale de utilizare) si unele servicii conexe (asistenta tehnica). De notat ca garantia se refera de obicei strict la suportul fizic iar producatorul nu-si asuma nici o responsabilitate in privinta functionarii programului asa cum se asteapta cumparatorul.

    La inceputul anilor ‘80 a aparut insa in scena un programator exceptional pe nume Richard Stallman, autorul unor programe celebre precum editorul Emacs sau compilatorul GCC. Desi a urmat universitatea Harvard, si-a facut ucenicia la M.I.T., unde si-a insusit spiritul deschis al comunitatii de hackers care avea sa-i influenteze conceptiile. Pentru Stallman, cunoasterea inglobata in programe este similara cunoasterii stiintifice si, prin urmare, trebuie liber diseminata. Stallman considera ca programele trebuie sa fie „libere“, aceasta insemnand ca utilizatorul poate sa ruleze programul in orice scop doreste, poate sa-i studieze modul de functionare si sa-l adapteze nevoilor sale, poate sa re-distribuie copii ale acestuia, poate sa-l imbunatateasca si sa faca publice imbunatatirile aduse.

    Termenul popularizat de Stallman si adeptii sai este free software – adica software liber (nu neaparat gratuit). Pentru a proteja caracterul liber al programelor dezvoltate de el si numerosi alti programatori, Stallman concepe o licenta publica – GPL (General Public License) – care garanteaza tuturor potentialilor utilizatori libertatile asociate conceptului de program liber. De notat ca posibilitatea de a adapta si imbunatati programele implica distribuirea acestora si in format sursa – adica in limbajul de programare in care au fost dezvoltate.

    Soft-ul liber a capatat o mare popularitate mai cu seama o data cu sistemul de operare Linux, dezvoltat de un mare numar de voluntari din intreaga lume si distribuit sub licenta GPL. Insa s-a vadit ca mesajul radical anti-comercial promovat de Stallman impiedica de fapt raspandirea soft-ului liber, mai ales in mediile comerciale. Prin urmare, un grup de personalitati din lumea soft-ului liber au lansat un nou concept – „open source“ (surse deschise, publice) – prin care se promoveaza un mod de licentiere mai liberal decat GPL in privinta mixarii de soft liber si soft comercial. Exista numeroase licente publice considerate „open source“, printre care GPL, BSD, Mozilla Public License si altele. Deoarece toate licentele open source sunt publice si prevad distributia libera a surselor, se poate considera ca programele astfel distribuite sunt gratuite, deoarece din surse se pot obtine programele executabile. Insa caracterul gratuit nu este absolut, deoarece nimic nu impiedica vanzarea acestor produse si, mai ales, a programelor derivate pe baza lor precum si a serviciilor asociate. Pe de alta parte, nu toate programele gratuite (freeware) sunt libere, deoarece nu sunt oferite sursele si libertatile asociate (de pilda Acrobat Reader). 

    Nu trebuie confundata licenta cu copyright-ul (atat programele comerciale cat si cele open source sunt sub copyright). Programele pentru care autorii au renuntat la copyright sunt considerate in „domeniul public“. In fine, termenul „shareware“ desemneaza o modalitate de vanzare pe principiul „incearca si, daca-ti place, cumpara“.

  • Inca un termen din „limba robotica“: HDTV

    O abreviere stranie in magazinele de electronice: HDTV. Termenul, nu peste mult timp, nu va mai reprezenta o ciudatenie si va intra in cotidian.

    HDTV inseamna in esenta  televiziune de inalta definitie. A aparut din dorinta de a crea un standard cu o calitate mai buna a imaginilor TV. Primul proiect a pornit in Japonia in 1968. Prin anii ‘80, in Statele Unite, industria cinematografica – manata de dorinta de a creste calitatea imaginii – adopta ideea si se infiinteaza organisme de cercetare si reglementare. In 1990 apare prima versiune completa de HDTV digital in Statele Unite iar in 1997 deja are loc prima emisie a unui program comercial in acest standard. In decembrie 2003, Japonia are deja trei orase acoperite de transmisii terestre HDTV: Tokio, Osaka si Nagoia. Din 2006, in Statele Unite posturile de televiziune vor emite HDTV, ceea ce va duce la eliminarea in timp a transmisiilor de televiziune conventionale. Dincolo  de istoric si de date tehnice, ceea ce intereseaza este ca HDTV aduce o calitate a imaginii de pana la 10 ori mai buna raportat la televiziunea actuala si reprezinta primul pas important ca evolutie de la introducerea televiziunii.

    Alte diferente importante fata de televiziune asa cum o stim actualmente: calitatea sunetului (Dolby Digital 5.1 – adica sunetul este „raspandit“ de sase boxe), imagini mai mari (inclusiv dimensiune panoramica 16:9), posibilitatea de a descarca direct pe PC secvente din programe, posibilitatea de a urmari prin Internet anumite programe. Chiar daca in prezent televiziunile comerciale autohtone nu emit in format de i-nalta definitie, este indicat sa achizitionam televizoare care, alternativ, pot reproduce si imagini emise in standard HDTV. Dincolo de calitatea mai buna a imaginii chiar si in cazul televiziunii actuale, vom fi pregatiti astfel si pentru momentul lansarii HDTV in Romania care nu poate intarzia foarte mult. Primul mare eveniment transmis in standard HD este campionatul mondial de fotbal din Germania din anul 2006. Din acel moment probabil ca nu vom mai avea nici o problema cu analizarea in detaliu a fazelor controversate.