BusinessMagazin

Blog

  • De la 1 aprilie, sanatatea costa si mai mult. Si nu e pacaleala

    Noul contract-cadru al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate
    prevede, dincolo de actualizarea pretului medicamentelor la un curs
    valutar de 4,25 lei, fata de 4 lei, cel folosit in 2009, si
    modificarea pretului de referinta al compensatelor in functie de
    costul substantelor continute de medicament, unele dintre ele
    foarte scumpe. Cu alte cuvinte, va fi compensat doar cel mai ieftin
    produs din fiecare clasa terapeutica. “Aceasta desi, de exemplu,
    desi se adreseaza finalmente acelorasi afectiuni, zece produse ale
    unei clase terapeutice au efecte diferite”, afirma ingrijorata
    farmacista Ioana Cacovean.

    Presedintele Patronatului Farmacistilor din Romania considera ca
    noua metoda de compensare va pune in dificultate si cadrele
    medicale, care nu vor mai sti daca sa recomande un medicament
    adresat precis afectiunii respective si pentru care pacientul ar
    plati sau, dimpotriva, unul ieftin, dar mai putin specific pentru o
    anumita boala. “Fie ca este mai scump sau mai ieftin, fiecare
    produs are o reactivitate individuala, iar compensarea celui cu
    pretul cel mai mic va introduce o confuzie generalizata in sistem”,
    crede Cacovean, adaugand ca exista situatii cand starea pacientilor
    se poate agrava din astfel de cauze sau altele cand pacientul sa
    creada ca doctorul i-a gresit tratamentul.


    Medicii sunt de parere ca, pe langa cresterea de circa 6% venita
    din actualizarea cursului leu-euro, masura compensarii va duce la
    plata din partea pacientilor a unor sume chiar si de noua ori mai
    mari pentru anumite afectiuni, intrucat medicamentele alta data
    compensate cu 50-90% vor fi platite integral. Aceasta se va
    intampla daca proiectul de contract-cadru al Casei Nationale de
    Asigurari de Sanatate va fi aprobat de Guvern.

  • Cum arata buncarul Romtelecom (GALERIE FOTO)

    Prin fata cladirii care ascunde buncarul de date din Bucuresti
    al Romtelecom pasesc zilnic cel putin cateva sute de trecatori,
    fara nicio banuiala despre ce se intampla in spatele gardurilor
    inalte. E de ajuns insa doar sa te apropii ca sa-ti dai seama cat
    de securizat este perimetrul. Trei paznici imbracati in uniforma ne
    intampina si ne iau imediat la intrebari si, probabil, niste
    perechi de ochi ne urmaresc atent din spatele vreunui panou cu
    multe ecrane, pe care sunt difuzate in timp real imaginile filmate
    de camerele de supraveghere. Apoi, semn ca am trecut testul, poarta
    se deschide pe jumatate si suntem lasati sa intram in incinta.


    Putini trec cu regularitate acest prag, mai ales ca uriasul
    “motor” din spate functioneaza cu control la distanta, iar la
    nevoie exista personal IT specializat gata sa ajunga in cel mult
    jumatate de ora la fata locului, asa ca vizita noastra li se pare
    cel putin neobisnuita. Camere de luat vederi sunt peste tot,
    suficiente incat sa poata fi urmarita in orice moment fiecare
    miscare din orice incapere, dupa cum spune Catalin Dumitrescu,
    managerul CyberHost, cum este numit centrul de date. La sistemul de
    securitate se adauga o serie de senzori de proximitate si de
    miscare. La intrare exista o perdea de infrarosu, prin care se
    contabilizeaza numarul persoanelor care intra si ies din zona de
    securitate a cladirii, iar usile sunt inchise cu yale
    electromagnetice.

    Toate aceste masuri de siguranta sunt necesare oricarui buncar
    de date, pentru ca pe serverele aflate in interior sunt stocate,
    cel putin in doua exemplare, informatii confidentiale ale
    clientilor, de la baze de date si pana la documente interne. In
    principiu, in jur de 100 de clienti din randul bancilor, al
    operatorilor telecom sau al companiilor auto, la care se adauga
    alte cateva mii sau chiar zeci de mii de firme mici, incredinteaza
    Romtelecom date sensibile care, daca ar ajunge pe maini gresite, ar
    putea aduce prejudicii financiare consistente. Asa se explica si
    faptul ca din sirurile de dulapuri negre se disting pe alocuri
    unele incuiate
    intre gratii, iar cheia exista in doua exemplare, la client si la
    specialistul IT care se ocupa de acel client.

    “Factorul uman este cea mai mica dintre probleme, prin
    comparatie cu factori precum caderi de curent, incendii sau
    cutremure”, precizeaza George Makowski, directorul executiv
    comercial pentru segmentul clientilor de business din cadrul
    Romtelecom. CyberHost este legat la doua surse separate de curent,
    din colturi diferite ale Capitalei, primele doua incaperi ale
    cladirii fiind tocmai cele care adapostesc infrastructura de
    energie electrica. Prin absurd, daca ambele retele ar fi afectate,
    centrul de date ar functiona pe baterii, care pot mentine sistemul
    pana la 30 de minute, timp in care pornesc generatoarele de
    rezerva, functionale pe baza de combustibil chiar si cateva zile.
    “Consumul este oricum mare, motiv pentru care insistam pe
    eficientizare. Am tot citit despre tendintele de a raci centrele de
    date folosind vant polar sau de a alimenta prin forta valurilor.
    Pare o gluma, dar nu este. In Bucuresti nu putem insa folosi
    asemenea resurse naturale”, spune Dumitrescu,.

  • Revin tranzactiile in imobiliare?

    In 2003 asistam vanzarea Opera Center pe… nici nu mai stiu cat
    era, 25 de milioane de dolari?”, incearca avocatul Francisc Peli sa
    isi aduca aminte de prima tranzactie imobiliara de referinta de la
    noi, cumpararea cladirii de birouri Opera Center din Bucuresti de
    catre fondul CA Immo pentru 26,5 milioane de dolari. Rememorarea
    acelui moment este un punct firesc intr-o discutie despre nivelul
    actual al pietei de investitii, unde tranzactiile cu cladiri de
    birouri sau centre comerciale se masoara in sume de ordinul zecilor
    de milioane de euro, sume relativ mici daca sunt comparate cu
    recordurile de sute de milioane din 2007 si 2008.


    Avocatii specializati in real estate si activitatea lor pot fi
    un bun exemplu despre cat de dramatic s-au schimbat lucrurile in
    ultimul an. Implicati uneori alaturi de unii investitori inca de la
    inceputul unei tranzactii sau al unui proiect imobiliar – cum ar fi
    intregul ciclu de gasire a unui teren, cumpararea lui, obtinerea
    finantarii bancare, construirea si vanzarea proiectului catre un
    investitor – avocatii de business au fost parte activa a iuresului
    imobiliar transpus in sute de proiecte anuntate si incepute si prin
    tranzactii record. Iar perioada nefasta de la declansarea crizei
    le-a schimbat si lor viata.

    “De la jumatatea lui 2008, chiar si noi, avocatii, am avut un
    pic mai putin de lucru. Ultimul Craciun a fost mai relaxat daca
    facem comparatie cu perioada dinainte, dar este in continuare mult
    de munca”, declara Gabriel Biris, managing partner al casei de
    avocatura Biris Goran si unul dintre avocatii cu o mare experienta
    in imobiliare. Biris, care a fost implicat in mai multe tranzactii
    – cea mai importanta fiind recordul local, vanzarea Upground in
    2008 catre Deutsche Bank, intr-o tranzactie estimata la 340 de
    milioane de euro -, spune ca “se mai misca ceva” in piata de
    investitii, insa pe proiecte foarte specializate, cum ar fi cele
    logistice.

    Un volum foarte mic de tranzactii de investitii, de peste zece
    ori mai redus anul trecut fata de recordul din 2007, nu inseamna
    insa mai putin de munca, precizeaza Francisc Peli, partener in
    cadrul firmei PeliFilip si care a fost la randul sau implicat in
    mai multe tranzactii de referinta, precum vanzarea cladirii de
    birouri America House in 2008, pentru 120 de milioane de euro – un
    record la acea vreme – sau vanzarea aceluiasi ansamblu Upground,
    pentru care l-a asistat pe cumparator (fondul RREEF al Deutsche
    Bank), in vreme ce Biris l-a asistat pe vanzator, Ioannis
    Papalekas. “Inainte eram in <transaction mode>, intr-o vreme
    a dinamismului, cand era important sa impingi tranzactia inainte
    evaluand bine riscurile. In 2009 a venit decontul pentru
    tranzactiile respective, s-au materializat anumite riscuri si rolul
    nostru este acum sa inchidem astfel de riscuri.” Exemple pentru
    situatii de acest gen sunt contractele de inchiriere cu probleme,
    restructurarea finantarilor bancare sau litigiile pentru diverse
    proprietati – “lucruri care in valtoarea tranzactiilor de atunci
    contau poate mai putin pentru un investitor”.

  • Tot mai multi romani sunt pe retelele sociale iar reclamele ii urmeaza

    Facebook, MySpace si in general retelele de socializare online
    au fost prea putin luate in considerare pana acum de companiile
    romanesti ca potentiale destinatii pentru reclame. Motivele au fost
    cat se poate de simple: nu multi consumatori s-au inghesuit sa-si
    creeze conturi si doar o parte din acest public restrans era
    considerat relevant de companiile care explorau internetul pentru
    a-si face publicitate.

    Datele problemei incep sa arate insa altfel. Fenomenul retelelor
    sociale a luat amploare si in Romania in ultimii doi ani.
    Verificarea contului de hi5, Facebook sau LinkedIn a devenit o
    rutina pentru multi. Numai reteaua hi5 este accesata zilnic de
    aproape 900.000 de utilizatori romani, in timp ce pe Facebook au
    cont acum aproape un milion de utilizatori din Romania, in
    conditiile in care la inceput de ianuarie existau doar 525.000 de
    conturi, iar in octombrie 2009 in jur de 380.000. In total, cam
    trei milioane de romani folosesc retelele sociale, conform unei
    estimari anterioare a lui Calin Fusu, directorul general al Neogen,
    avand conturi pe mai multe astfel de site-uri pe care intra de pe
    mai multe computere.


    Ca sa ne dam seama unde stam, investitiile din toata lumea in
    reclame pe paginile retelelor sociale au depasit deja pragul de un
    miliard de euro, iar estimarile companiei de cercetare de piata
    eMarketeer plaseaza piata la un nivel de 1,75 miliarde de euro anul
    acesta, din care 40% sunt investitii numai pentru Facebook si
    MySpace.

    “Retelele sociale incep sa intre in zona de interes a
    advertiserilor drept un nou canal de promovare in care merita
    investit. Si din cate stiu, nu exista mare advertiser care sa nu-si
    faca deja reclama si in social media”, apreciaza Bogdana Butnar,
    managing director in cadrul agentiei MRM Worldwide Romania, parte a
    McCann Erickson. Vodafone Romania, spre exemplu, unul dintre
    clientii vechi ai agentiei McCann, care de anul acesta lucreaza cu
    OMD Romania, a facut pasul inca de la inceputul lui 2008. Compania
    a creat atunci un cont pe reteaua de microblogging Twitter, un an
    mai tarziu a initiat un canal pe YouTube, in iunie 2009 a deschis
    prima galerie foto pe Flickr, iar in septembrie a publicat si
    primul mesaj pe Facebook. Acum, majoritatea lansarilor de produse
    si servicii au si o componenta de comunicare online, conform
    companiei – decizie justificata si prin faptul ca o mare parte
    dintre utilizatorii de internet mobil de la Vodafone sunt activi si
    pe retelele sociale.

    Exemplul nu e singular. Aproape toti marii operatori telecom
    sunt prezenti pe Facebook, iar pe lista se gasesc si nume precum
    Dacia, Porsche Romania, Coca-Cola sau Carrefour Romania. Mai exact,
    aproape jumatate dintre cei mai mari 20 de publicitari comunica
    prin intermediul Facebook, desi nu inseamna in mod neaparat ca au
    si cea mai mare baza de “prieteni” sau ca investesc cel mai mult in
    acest mediu.

  • Razboiul Apple – Google, prin prisma iPhone vs Nexus One

    Parea inceputul unei frumoase prietenii. Cu trei ani in urma,
    Eric E. Schmidt, directorul executiv al Google, se grabea sa urce
    pe o scena din San Francisco ca sa-i stranga mana lui Steve Jobs,
    CEO si cofondator al Apple, si sa-l ajute sa dezvaluie o minunatie
    de gadget, iPhone-ul, in fata sutelor de jurnalisti si de fani
    extaziati, adunati la expozitia anuala MacWorld.

    Google si Apple colaborasera ca sa faca functionale pe iPhone
    serviciul de cautare si cel de harti de la Google, au spus cei doi
    catre public, iar Schimdt chiar a glumit, adaugand ca respectiva
    colaborare a fost atat de stransa, incat cei doi ar trebui pur si
    simplu sa-si puna la un loc companiile intr-una singura cu numele
    de “AppleGoo”.


    “Steve, felicitarile mele!”, i-a zis Schmidt aliatului sau
    corporatist. “Acest produs va fi tare.” Jobs a primit complimentul
    cu un zambet pe toata fata. Astazi, o asemenea caldura ar fi greu
    de imaginat. Jobs, Schmidt si companiile lor s-au angajat intr-o
    batalie dura privind viitorul telefoanelor mobile si al
    aplicatiilor pentru ele, cu implicatii care reverbereaza in
    intregul peisaj dgital.

    In ultimele sase luni, Apple si Google s-au duelat in achizitii,
    patente, directori, consilieri si aplicatii pentru iPhone. Jobs si
    Schmidt au tras fiecare in compania celuilalt, atat prin
    intermediul presei, cat si in discutiile cu propriii angajati.


    Luna aceasta, Apple a dat in judecata HTC, producatorul taiwanez
    de mobile care folosesc sistemul de operare Android, sustinand ca
    HTC a violat patentele iPhone. Miscarea a fost considerata de multi
    ca inceputul unui asalt juridic al Apple impotriva Google, ca si o
    incercare de a zadarnici planurile Google in a-si extinde dominatia
    in zona dispozitivelor mobile.

  • Grecia, simbolul problemelor viitoare ale Europei

    Vasia Veremi o fi avand doar 28 de ani, dar fiind coafeza in
    Atena, e foarte constienta ca, potrivit unei legi inca in vigoare
    si care catalogheaza meseria ei in clasa celor potential daunatoare
    sanatatii, are dreptul sa se pensioneze la 50 de ani.

    “Eu folosesc sute de substante chimice in fiecare zi, coloranti,
    amoniac si altele”, spune ea. “Credeti ca nu e riscant? Oamenilor
    ar trebui sa li se dea dreptul sa se pensioneze la o varsta
    decenta. Nu suntem facuti sa traim 150 de ani.” Poate ca nu, dar e
    dificil sa explici strainilor de ce guvernul grec a identificat cel
    putin 580 de categorii de munci potential daunatoare, care le dau
    dreptul celor ce le practica sa se pensioneze la 50 de ani in cazul
    femeilor si la 55 de ani in cazul barbatilor.

    Sistemul pestrit al pensionarilor anticipate din Grecia a
    contribuit la scaparea de sub control a cheltuielilor de la buget,
    ceea ce a dus la criza datoriei publice cu care se confrunta tara
    in prezent. Numarul pensionarilor va creste accelerat in anii
    urmatori, iar investitorii vad ca statul nu are suficiente rezerve
    pentru a acoperi astfel de costuri, ceea ce face si mai greu pentru
    Grecia sa se imprumute la dobanzi rezonabile. Ca o consecinta a
    deceniilor de targuieli intre sindicatele puternice si guvernele
    slabe, Grecia a promis pensionari anticipate pentru circa 700.000
    de oameni, adica 14% din forta de munca a tarii, ceea ce duce la o
    varsta medie de pensionare de 61 de ani, una dintre cele mai mici
    din Europa.

    Legea include si unele munci periculoase, ca mineritul si
    dezamorsarea de incarcaturi explozive. Ii protejeaza si pe
    prezentatorii de radio si televiziune, care se presupune ca risca
    imbolnaviri cu bacterii din microfoanele folosite, si pe
    instrumentistii suflatori, care pot avea reflux gastric cand canta
    la instrumentele respective. Grecia s-ar putea sa ofere doar un
    indiciu timpuriu pentru problemele care stau sa vina. Tari mai
    mari, ca Germania, Franta, Spania si Italia, s-au bazat zeci de ani
    pe un stat foarte larg la punga, finantat de un sistem rigid de
    impozite menite sa mentina pacea politica. Acum, guvernele sunt
    presate sa-si reevalueze angajamentele generoase cu privire la
    pensii, confruntate fiind cu cresterea numarului de pensionari,
    dupa ce criza economica a scos dintr-odata la suprafata cel putin o
    parte din aceste costuri ascunse.

  • Suntem in pericol sa ajungem ca Grecia?

    In 1979 aparea pe ecrane filmul “Sindromul chinezesc” despre un
    accident la o centrala nucleara americana; titlul este o metafora
    despre consecintele accidentului – miezul reactorului, topit, poate
    traversa globul pamantesc si poate ajunge in China. Lansat cu numai
    doua saptamani inainte de accidentul de la Three Miles Island,
    “China Syndrome” a devenit un blockbuster premonitoriu. Facand o
    analogie, ne putem intreba astazi in ce parte a Europei poate iesi
    materia topita in care s-a transformat economia Greciei? In
    Bulgaria, Romania sau Serbia, ca state cu investitii grecesti si cu
    o prezenta notabila a bancilor elene, sau poate in Franta ori
    Germania, tari cu expunere mare la datoria Greciei?

    BUSINESS Magazin a intrebat o serie de manageri, analisti si
    economisti despre sansele ca Romania sa repete, in contextul crizei
    economice, scenariul grecesc. Este un subiect care isca reactii
    puternice, cam in felul in care reactionau cei intrebati, in toamna
    anului 2008, despre posibilitatea ca Romania sa resimta criza
    economica care trecea atunci oceanul, din Statele Unite spre
    Europa. Situatia Greciei, un stat cu care avem legaturi economice
    puternice – banci, investitori, relatii comerciale, francize,
    turism – a generat la Bucuresti atat dezbateri, cat si un val de
    temeri – ar putea ajunge si Romania in aceeasi situatie?

    Nu este vorba de repetarea unui anume scenariu de indatorare sau
    de raportarea la Bruxelles de date eronate, ci de posibilitatea ca
    statul sa ajunga in situatia sa nu mai poata sa isi finanteze
    bugetul, sistemul de sanatate si cel de pensii din cauza
    administrarii fiscale defectuoase. Mai poate fi vorba de o economie
    in letargie, incapabila sa isi revina din cauza lipsei de resurse
    pentru investitii, de scaderea consumului si a investitiilor sau
    chiar de tulburari sociale iscate de nemultumirile salariatilor
    bugetari care nu-si primesc banii sau isi vad lefurile
    diminuate.


    DE LA ZERO LA 50% SANSE. “Cred ca este o chestiune de
    timp pana sa ajungem in situatia Greciei. Sase, opt, 12 luni.
    Suntem de fapt deja in situatia lor, statul este falit”, sustine
    Radu Merica, presedintele Camerei de Comert si Industrie
    Romano-Germane, cel care a condus timp de cinci ani afacerile lui
    Ion }iriac. Radu Merica gaseste multiple asemanari intre Romania si
    Grecia: “Suntem exact ca si Grecia. Sunt practic aceleasi conditii:
    coruptie mare, eficienta creditelor e mica, banii se duc prin tot
    felul de paradisuri fiscale si nu se intorc, alaturi de o
    ineficienta fiscala la nivel institutionalizat. Singurul nostru
    avantaj, fiindca am avut mereu un rating de tara slab, este ca nu
    suntem la fel de indatorati ca ei – la nivel personal si la nivel
    de tara”.


    La polul opus se situeaza Rasvan Radu, CEO si presedinte
    executiv al UniCredit Tiriac Bank, care considera ca o asemenea
    tema nici macar nu merita discutata, intrucat deosebirile dintre
    situatiile celor doua economii sunt mult prea mari. “Chiar refuz sa
    comentez pe o astfel de tema”, spune el. “Nu exista niciun risc ca
    Romania sa ajunga in situatia Greciei. Parametrii macroeconomici
    sunt cu totul altii, iar noi avem in plus si garantia FMI”, afirma
    bancherul. Acordul cu FMI a oferit Romaniei nu numai un instrument
    de protejare a rezervei valutare si implicit a monedei, ci si
    credibilitate fata de investitori si un cadru extern de
    monitorizare stransa a politicilor interne, de care Grecia a fost
    lipsita, ceea ce a si permis Atenei sa scape cheltuielile de sub
    control si sa recurga la prezentarea pentru Bruxelles a unor date
    statistice nereale privind deficitul bugetar.

  • Sa vedeti atunci patimi!

    Data fiind proximitatea sarbatorilor pascale, este greu de
    crezut ca postul directorului general Alexandru Sassu, pentru care
    PD-L pregateste inlocuitori, mai poate fi pus in discutie pana dupa
    5 aprilie. O soarta similara este de asteptat si in cazul
    directorului SRR, Maria Toghina, a carei functie s-a spus ca este
    vizata de UDMR, cu toate ca raportul de activitate al Radioului
    public a fost laudat in comisiile de specialitate.

    Parlamentul a avut insa o saptamana incarcata, pe care a incheiat-o
    prin avizarea, in premiera, de catre Senat a cererii DNA de
    arestare a lui Catalin Voicu (PSD). Premiera are doua fatete, fiind
    si pentru prima data cand social-democratii nu tergiverseaza o
    astfel de solicitare venita la adresa unuia dintre colegii lor,
    chiar daca proaspat autosuspendat din partid. De cealalta parte,
    Camera Deputatilor a respins primele motiuni simple initiate de
    opozitie, cei vizati fiind titularii de la Ministerul Muncii, Mihai
    Seitan, si de la Ministerul Sanatatii, Cseke Atilla.

    Cele doua motiuni pot fi considerate insa doar simptome ale unei
    tensiuni in crestere; Guvernul are o mare problema cu sindicatele,
    carora a reusit sa le smulga pe ultimii metri un ragaz de zece zile
    (pana dupa Pasti), timp in care trebuie sa gaseasca o solutie la
    cererea de pastrare a veniturilor angajatilor la nivelul de anul
    trecut. La inceputul lunii viitoare, reprezentantii Guvernului si
    cei ai confederatiilor sindicale se vor intalni din nou pentru a
    discuta un proiect de ordonanta care sa lamureasca in ce fel va fi
    aplicata legea de salarizare unitara, dupa ce sindicalistii au
    acuzat scaderea veniturilor din cauza aplicarii legii. Insa,
    potrivit liderilor sindicali, amanarea protestelor de amploare este
    doar temporara, intrucat Guvernul nu ar avea prea mult loc de
    manevra in privinta salarizarii unitare.


    Pe scurt

    • LEGISLATIE
      Au scapat la Senat. Camera Deputatilor a adoptat tacit doua
      propuneri legislative ale PSD ce prevad ca directorul Serviciului
      de Telecomunicatii Speciale si al Serviciului de Protectie si Paza
      sa fie numiti de Parlament, iar comisiile parlamentare de aparare
      vor prezenta, anual, rapoarte in care vor aprecia cat de oportun e
      ca ei sa fie mentinuti in functie. Potrivit celor doua proiecte,
      comisiile de aparare ce controleaza activitatea STS si a SPP vor
      prezenta anual, in luna martie, in plenul Parlamentului rapoarte
      privind constatarile lor in urma controalelor asupra activitatii
      serviciului si vor face propuneri privind pastrarea sau nu in
      functie a directorilor. Camera Deputatilor este prima camera
      sesizata, forul decizional ramane Senatul.

    • PARTIDE
      O revizuire neesentiala. Potrivit modificarilor propuse pentru
      statutul PD-L, alegerea conducerii partidului se va fi face mixt,
      atat prin motiune pentru presedinte si pentru cei patru
      prim-vicepresedinti, cat si prin alegerea directa a
      vicepresedintilor si a secretarilor. De asemenea, partidul va
      pastra sigla actuala, insa acronimul PD-L se va transforma in PDL.
      Modificarile la statut trebuie aprobate in Consiliul National de
      Coordonare al partidului, ce va avea loc la 9 aprilie. Colegiul
      Director al PD-L a decis convocarea Conventiei Nationale pentru 15
      iulie, alegerile interne urmand a avea loc de jos in sus, incepand
      din filiale pana la conducerea centrala.
    • APARARE
      Tot cu americanii. CSAT a aprobat propunerea MApN de achizitionare
      a 24 de avioane F-16 in uz, iar acum documentul urmeaza sa fie
      trimis Parlamentului spre dezbatere. Desi avioanele vor fi livrate
      gratuit de partea americana, costurile de modernizare si
      intretinere a aparatelor se vor ridica la 900 de milioane – 1,2
      miliarde de dolari. MApN a lansat, in 2007, sase programe
      strategice de inzestrare a armatei pentru a se conforma la
      standardele de interoperabilitate ale NATO, care includ achizitia a
      48 de avioane multirol, inlocuitoarele actualelor MIG-21 Lancer, al
      caror ciclu de viata se va incheia in curand. Aparatele F-16,
      produse de compania Lockheed Martin, au concurat cu alte patru
      tipuri de avioane.

  • Mai avem nevoie de limba romana?

    Lucrand in domeniul IT, o industrie in general relaxata, lipsita
    de formalismul bancherilor, de exemplu, Radu Georgescu
    (www.radugeorgescu.ro) primeste pe mail destul de multe propuneri
    de afaceri. Postarea sa priveste tocmai aceste lucruri – cum scrii,
    cum iti structurezi mesajul, ce ceri, cum te adresezi? Iata, cu
    copy-paste, fara diacritice si eliminand detaliile tehnice sau
    numele, fragmente dintr-un mesaj primit de Georgescu:

    “Buna ziua, Ma numesc X sunt din Y, am 29 de ani, studii
    superioare, lucrez in Z si vin la dvs. cu intentia sa-mi acordati 2
    min. ptr. acest mail. Nu este o poezie, insa ma consider un om cu
    multe idei care, cred ca pentru a reusii in viata trebuie sa fi mai
    destept decat altii cu 5 min. mai devreme, insa ca revers, ma
    identific cu cei care au intrat in criza (de bani) si nu pot demara
    singur un proiect sau poate as putea cu cateva imprumuturi dar la
    care nevasta-mea ar baga sigur divort. Vin cu o propunere de
    colaborare si anume, am elaborat un site la nivel de proiect pe
    hartie cu tot ce presupune, chiar si grafica.Dar din pacate nu am
    cunostinte in a crea un site sau eventual al gestiona astfel ca
    vreau sa-ti impartasesc ideile mele……Promit ca-ti voi
    impartasii si restul ideilor daca intradevar ai citit mailul si
    esti interesat. Tot ce ti-am povestit sau mai bine zis intentia mea
    este cat se poate de serioasa, iar daca crezi ca putem sa discutam
    pe aceasta tema astept un raspuns,
    Cu respect X”.

    In jur de 50 de persoane au discutat pe blog despre forma, fondul,
    modul de redactare si de structurare a mesajului sau despre modul
    de adresare; abia pe la mijlocul discutiilor cineva a facut o
    observatie si asupra greselilor gramaticale, de sintaxa si de stil
    din mesaj. Ceva mai tarziu intra in discutie chiar semnatarul
    textului, din postarea caruia redau doua fragmente:
    “Am avut o surpriza placuta sa constat ca mi-ai publicat mailul
    meu, cu titlu de lectie atat pentru mine cat si pentru altii. In
    urma atator critici, doresc totusi sa ma apar…
    …(se apara)… Nu comentez criticile la adresa structurii
    textului, a gramaticii sau de ce am utilizat cuvinte de genul
    “sotie’ , mi se pare penibil….”.

    De ce scriu despre acest caz? Pentru ca este emblematic pentru
    Romania de astazi, intr-un fel dar si pentru ca a inceput sa ma
    oboseasca rau aerul de “eu sunt destept/ocupat/grabit/lenes si
    nu-mi mai pasa de limba romana” cu extinderea fireasca, daca ii
    atragi atentia cuiva: “…care-i problema ta?! Bine ca esti tu
    destept!…” in materie de scris si exprimare publica, pe internet,
    dar si in emisiuni de televiziune sau la radio.
    Sa explic: am lucrat cativa ani buni la agentia de presa MEDIAFAX,
    un loc unde am citit si am scris mii de stiri. in timp, am capatat
    o deprindere, “vad” textul in diagonala, nu-i percep intelesurile,
    dar simt, la modul cel mai propriu, fizic, greselile, imi apar ca
    niste distonante intr-o melodie.

    In ultima vreme distonantele s-au transformat intr-o simfonie
    cacofonica, asa ca am renuntat la bunavointa sau la orice dram de
    intelegere si sterg indata, fara sa-l mai citesc, orice mail de
    acest tip, ocolesc orice pagina de internet scrisa aiurea, orice
    lista de discutii si orice stire sau comunicat de presa cu greseli.
    Exemple sunt peste tot, in exprimari de politicieni, in traducerile
    filmelor, pe bloguri, pe mesajele care curg pe ecranele
    televizoarelor (acolo e jale, de-a dreptul) sau pe forumuri.

    Cred sincer ca o idee buna, oricat de aducatoare de profit s-ar
    dovedi si oricat de ingenioasa ar fi, nu inseamna mare lucru daca
    proprietarul ideii nu stie sa scrie corect in limba sa. Este un fel
    de carte de vizita; cum ar reactiona, cata importanta ar da domnul
    X daca ar primi o carte de vizita manjita, scrisa incorect sau fara
    logica? Cati bani ar oferi unui ins cu care nu poate
    comunica?

    Si nu este vorba aici de rigoare natanga, cine citeste pagina asta
    in mod constant stie ca sunt colocvial si neaos si ca imi plac
    jocurile de cuvinte, ba stiu si aprob pana si chestia aceea cu
    “limba cea dinamica si vie, care se schimba si se adapteaza”. Dar
    exista, cred, niste limite, elastice, personale, dar limite:
    gasesc, pentru vorbirea curenta, mult mai fireasca exprimarea cu
    “download” decat cu “descarcat”, dar nefireasca folosirea lui “a
    aplica” pentru o slujba, in locul lui “a solicita”; “aplicati aici”
    inseamna, in imaginatia mea, un ins uns cu clei care incearca sa se
    lipeasca de perete.
    O exprimare corecta, fluenta, plastica, inteligenta, intr-o limba
    romana cat mai corecta este un semn de cultura si de respect pentru
    ceilalti.

    Cum ar reactiona domnul X daca eu a-si scrie ca angajatoriii nar
    trebui sa primeasca si finatatori sa nu deie banii la romani care
    nu poate sa tie minte niste reguli simple de gramatica? Pentru ca
    daca tot am facut din limba engleza un “must”, poate ar trebui sa
    facem din romana un “musai”.

  • Consumati si iar consumati

    “Netocratia. Noua elita a puterii si viata dupa capitalism”
    porneste de la premisa ca, in pofida asteptarilor initiale,
    internetul e orice, numai democratic nu. “Cei care controleaza
    retelele interactive detin puterea”, spun Alexander Bard si Jan
    Söderqvist, care au si gasit o denumire pentru noua aristocratie,
    noua clasa conducatoare: Netocratia. Autorii semnaleaza “schimbarea
    stafetei”, schimbarea uriasa care are loc: dupa cum elita
    capitalismului este inlocuita de netocratie, tot asa proletariatul
    va fi inlocuit de “consumtariat”. Consumul galopant, exagerat,
    febril, marca a acestui secol, ne transforma intr-o clasa de fiinte
    care consuma si atat, indemnati sau chiar obligati de tot ce ne
    inconjoara, de la reviste la reclame, prieteni sau mesajele
    subliminale.

    Ideea e interesanta, desi deloc noua, iar autorii reusesc sa arate
    ca lumea virtuala, expansiunea fantastica a internetului este
    propulsata in primul rand de inovatie, dar si de lacomie, ceea ce
    nu va servi la instaurarea unei democratii, ci, dupa cum profetesc
    ei, la ascensiunea fara drept de apel a netocratiei. Sau, daca
    vreti, capitalismul a fost inlocuit de informationalism, iar
    tinerii aceia ciudatei care inventau tot felul de retele sociale si
    gadgeturi in garajul parintilor lor sunt noii stapani ai lumii. si
    ai nostri.Cartea nu ofera referinte, dar e scrisa foarte informat,
    ceea ce ii poate consola pe cei obisnuiti sa consulte lista
    bibliografica a unei lucrari de economie. Din nefericire, cei doi
    suedezi nu ofera o solutie, ci doar explica problema. A bon
    entendeur, salut.

    Alexander Bard si Jan Söderqvist “Netocratia”, Editura
    Publica, 2009

    Aparitii noi:

    • Drama in Paris
      Cu toate ca titlul i-ar putea face pe indragostitii aflati la Paris
      sa viseze la o primavara in Gradinile Luxemburgului sau la copacii
      infloriti din Buttes Chaumont, atmosfera din “Aprilie in Paris”,
      scris de Michael Wallner, este mai degraba dramatica. Actiunea are
      loc in 1941, cand Michael Roth, un german de 21 de ani, vorbitor
      perfect de franceza, este racolat de Gestapo ca interpret pentru
      interogarea localnicilor Parisului aflat sub ocupatie nazista.
      Michael este totusi diferit de colegii sai, care isi petrec timpul
      liber in cluburi de noapte. O cunoaste pe Chantal, fiica unui
      anticar, iar intre ei se infiripa o poveste de dragoste aparent
      nevinovata, dar care va avea consecinte tragice.
      Michael Wallner “Aprilie in Paris”, Editura Trei,
      2010
    • Istoria in imagini
      Editura Rao s-a gandit sa traseze firul istoriei prin 93 de planse,
      harti si ilustratii in “Atlasul de istorie a lumii”. Momentele care
      au marcat istoria sunt subliniate cu ajutorul textelor de sinteza,
      dar atlasul scoate in evidenta si evenimentele mai putin cunoscute
      care au legatura cu tema. Istoria este prezentata dinamic, fiecare
      moment pare un cadru dintr-un film. Materialul e impartit in
      functie de epoci, de la preistorie pana la epoca contemporana, dar
      interesant este accentul pus asupra temelor fierbinti din mileniul
      III. Folositoare sunt si tabelele cronologice de la final, ce reiau
      etapele marcante ale istoriei, precum si indicele de locuri si
      personaje, care usureaza cautarea.
      Atlas de istorie a lumii Editura RAO, 2009