BusinessMagazin

Blog

  • Ce patesc piratii

    Supus la presiuni mari din exterior, presedintele rus Vladimir Putin a semnat amendamentele la Codul penal rusesc prin care sunt marite pedepsele impotriva pirateriei.

     

    Astfel, pedeapsa maxima cu inchisoarea pentru utilizatorii de filme, muzica, programe soft sau de alte produse fara respectarea drepturilor de proprietate intelectuala a fost marita de la cinci la sase ani. In plus, si valoarea maxima a amenzii pe care o vor suporta a fost dublata, la 20.000 $. Ei nu vor mai putea beneficia nici de amnistiile care ii scapau relativ repede de executarea pedepselor. O alta masura este tratarea incalcarii drepturilor intelectuale drept o categorie separata de infractiuni. Sunt astfel sperante ca politistii vor include pirateria pe lista lor de prioritati.

  • STATISTICILE BM

    • Afacerile cumulate ale firmelor romanesti reprezinta putin peste un miliard de euro din totalul celor peste 20 de miliarde de euro, cat grupeaza companiile pentru care lucreaza cei 100 de tineri manageri inclusi in anuarul BUSINESS Magazin.
    • Unul din sapte manageri lucreaza pentru o firma romaneasca, restul pentru multinationale sau firme straine.
    • Cei mai tineri din cei 100 de tineri manageri, cu o medie de varsta de 30 de ani, lucreaza  in IT.
    • Doi din trei tineri manageri sunt casatoriti, desi media de varsta este de putin peste 34 de ani.
    • Peste jumatate din tinerii manageri lucreaza in alt domeniu decat cel pentru care s-au pregatit in timpul facultatii.
    • Un sfert dintre manageri (25) sunt femei.

  • Continental s-a intarit pe segmentul low-cost

    Grupul german Continental a achizitionat 51% din actiunile producatorului slovac de anvelope Matador. Pretul tranzactiei nu a fost dat publicitatii, dar ziarele germane care au scris anterior despre posibila preluare a pachetului majoritar al companiei slovace avansau cifra de 150 mil. euro.

     

    Manfred Wennemer (foto), directorul executiv al Continental AG, citat de agentia de presa Reuters, spune ca prin preluarea Matador grupul german va putea sa lupte mai eficient impotriva concurentei low-cost. Firma intentioneaza sa integreze Matador in portofoliul de branduri al Continental si sa investeasca in cresterea capacitatii anuale de productie de la 5,5 la 7 milioane de anvelope pentru automobile. Grupul german vrea sa-si imbunatateasca astfel pozitia pe care o detine in Europa Centrala si de Est, dar si in Rusia, Ucraina sau in alte state ex-sovietice. Anul trecut vanzarile inregistrate de divizia de anvelope a grupului Matador au fost de 430 mil. euro.

  • Direct pe locul intai

    Compania alimentara greceasca Vivartia a achizitionat cel mai mare producator de lapte din Bulgaria, United Milk Company (UMC). Pentru pachetul de 99,99% din actiuni, suma achitata catre Doverie Obedinen Holding si fondul grecesc de venture capital Global Finance si a fost de 18,7 mil. euro.

     

    Global Finance a cumparat UMC in 2003 prin intermediul Black Sea Fund. A urmat o perioada de restructurare, modernizare si de largire a gamei de produse. Astfel, UMC a devenit intre timp si al doilea producator de iaurturi din tara. Vanzarile totale in 2006 au fost de 17,5 mil. euro, in timp ce profitul operational a ajuns la 1 milion de euro. Vivartia mai este prezenta pe piata din Bulgaria prin marca de lapte Delta, croissantul 7 Days si restaurantele cu servire rapida Goody’s.

  • Unde se duce Prime Time-ul?

    Definitia clasica spune despre «Prime Time» ca este intervalul intre ora 19.00 si 23.00, cand televiziunile inregistreaza cele mai mari audienete. In negocieri insa, nu se opereaza niciodata cu definitii de dictionar. Astfel ca, de cativa ani, televiziunile vand Prime-Time in intervalul 19.00 – 24.00. Exista doua motivatii principale, pentru care preturile au fost extinse si pentru intervalul 23.00-24.00:

    Prime-time-ul de program – se extinde de obicei pana la ora 24.00 si este intervalul in care televiziunile propun cele mai performante formate si programe.

    Calitatea publicului – studiile arata ca pe intervalul 23:00-24:00 audienta TV devine din ce in ce mai valoroasa. Vorbim de telespectatori activi, cu venituri mari, care ajung mai tarziu in fata televizoarelor. In 2005, in intervalul 23:00-24:00 aproximativ 50% dintre telespectatori aveau venituri peste medie. Cele doua argumente sunt si motivatiile principalelor televiziuni din Romania pentru  aceasta strategie de vanzari, argumente confirmate de profesionistii media.

     

    Liana MIHAI, media director Media Investment 

     “Prime Time-ul, cel putin ca definitie, ar trebui sa fie intervalul orar de maxima audienta TV. Intervalul 23:00:24:00 nu este insa, pentru nici o statie TV din Romania, acel varf de audienta care sa faca extinderea Prime Time-ului un lucru evident. Daca ne uitam deci la audientele inregistrate, extinderea Prime Time-ului la unele televiziuni nu pare a fi justificata, cantitativ. In medie in ultimii cinci ani aceste audiente sunt cu aproximativ 10% mai mici decat cele din intervalul 18:00-19:00 si cu 30% mai mici decat intervalul 22:00-23:00. In 2003 apare decizia CNA 36/2003 ce interzice difuzarea reclamelor la bauturile distilate inainte de ora 22:00 si ca urmare politicile de programe ale statiilor incep sa se orienteze catre atragerea unui public mai mare dupa ora 23:00 (categoria bauturi alcoolice avand o pondere destul de mare din total market). Din 2004 se vede cum publicul incepe sa consume mai degraba televiziunea de seara, in mare parte acest lucru datorandu-se imbunatatirii ofertei de programe. Tot din 2004 putem vedea cum, pe intervalul 23:00-24:00 audienta TV devine din ce in ce mai valoroasa. Sunt acei telespectatori vanati de orice advertiser, mai exact oamenii cu venituri mari, care ajung mai tarziu in fata televizoarelor. In 2005, in intervalul 23:00-24:00 aproximativ 50% dintre telespectatori aveau venituri peste medie. Din acest punct de vedere, da, audienta Prime justifica extinderea intervalului Prime.”

     

    Zoe VASILESCU, director de vanzari la PRO TV

    “PRO TV a introdus Prime Time-ul extins (pornind de la 19:00-23:00 pana la 24:00) incepand cu negocierile lui 2004. Ratiunile din spatele acestei strategii au fost:

    • schimbarile inregistrate in comportamentul de vizionare al telespectatorilor: pe masura ce oamenii au inceput sa aiba din ce in ce mai multi bani de cheltuit, au inceput sa intre tarziu in casa, la televizor. In acest fel, curba de audienta maxima a inceput sa se deplaseze mai tarziu, catre ora 24.00, fata de maximum ora 23:00 cat era inainte.

    • competitia intre televiziuni a inceput sa creasca pe slotul 23:00-24:00, investindu-se in programe din ce in ce mai scumpe. Devenise aproape imposibil sa faci eficient un program plasat in acest interval practicand costurile de Late Fringe (n.r. intervalul de doua ore ce urmeaza Prime Time-ului), de vreme ce preturile pe acest interval erau la aproape 60-70% din pretul de Prime Time.

    • am facut aceasta schimbare majora in politica de vanzari in epoca lui “80% in Prime Time” (clientii plasau 80% din numarul total de puncte de rating in intervalul 19:00-23:00). Cererea ne-ar fi sufocat daca nu extindeam cu o ora intervalul de Prime Time, adaugand o ora (23:00-24:00) in care calitatea publicului este foarte, foarte buna – persoane cu educatie si venituri medii si superioare. In acest context trebuie mentionat ca necesitatea extinderii Prime Time-ului  la ACASa a venit in 2007, iar extinderea s-a facut spre Early Fringe, incorporand ora 18:00-19:00. Ratiunea: targetul ACASa  – femei, urban 15-49 – are un comportament de vizionare mai accentuat incepand cu ora 18:00 si merge mai devreme la culcare, comparativ cu targetul PRO TV – all, urban, 18-49 ani.”

     

    Laurentiu IONETE, director de vanzari Antena 1

    “Principalul aspect al extinderii PT-ului pana la ora 24:00 este reprezentat de faptul ca, in majoritatea cazurilor, statiile generaliste au programe de PT care se prelungesc pana la miezul noptii sau jurnale importante de stiri. Si atunci este absolut normal ca aceste programe sa fie incluse in  intervalul Prime Time. In ceea ce priveste consumul TV, in intervalul 23:00-24:00, scaderea este normala, ca si trend, insa cererea de publicitate pentru acest interval duce statia in situatia de sold-out. Astfel, advertiserii cumpara GRP-uri in acest interval (23:00-24:00) si platesc acelasi cost pe un punct de audienta ca in intervalul 19:00-23:00, prin prisma faptului ca publicul consumator TV este unul tanar, activ, cu putere de cumparare, cu alte cuvinte, un client ideal pentru produsele lor.”

  • Sibiul, capitala culturala Europeana

    Imaginea Romaniei este un subiect larg dezbatut, mai ales in lumea oamenilor de comunicare. Prima tema cu care se accesorizeaza e acel “key proposition” – mesajul care ne reprezinta si pe care vrem sa il transmitem despre despre noi. Cu alte cuvinte, ceea ce vrem noi sa comunicam. Exista insa si cealalta perspectiva – ceea ce vor ei sa auda. Interlocutorii nostri sunt oameni diferiti, unii cu o deschidere foarte mare, altii care privesc doar prin lentila unor stereotipii puternice. Un exemplu foarte bun este “tiparul” diferit pentru doua articole cu aceeasi tema, publicate in presa internationala.

     

    Investirea Sibiului drept capitala culturala europeana pe anul 2007 a surprins pe multi „vechi europeni”. Pana nu de mult, habar nu aveau de existenta orasului si tocmai de aceea  Sibiul a devenit un subiect bun de exploatat pentru presa internationala. Parerile jurnalistilor sunt, bineinteles, impartite. Unii vorbesc despre Sibiu limitandu-se la dezvoltarea stereotipurilor despre Romania, altii povestesc cu mult entuziasm despre descoperirea unui loc de o frumusete surprinzatoare.

     

    Sunt sibianca si , in timp, mi-am dezvoltat o sensibilitate aparte pentru tot ceea ce tine de „orasul meu”. Faptul ca Sibiul a fost numit capitala culturala europeana alaturi de Luxemburg este un motiv de mandrie. Totodata, imaginea sa aduce o potentiala bila alba in urna Romaniei. Nimeni nu vorbeste despre Sibiu fara a mentiona si tara din care face parte.

     

    Sibienii si-au luat in serios responsabilitatile. S-au facut investitii importante, iar orasul arata mai bine ca niciodata. Anul 2007 inseamna peste 1000 de evenimente culturale, asa ca Sibiul pare a fi intr-o continua sarbatoare. Dar oare cum sunt vazute toate acestea de presa internationala? Am pornit in cautarea informatiilor si m-am lovit – in adevaratul sens al cuvantului- de un articol din ziarul britanic “The Observer” cu un titlu foarte reusit din punct de vedere creativ, dar… atat. “Luxembourg and where?” – asta se intreba reporterul Emily Stokes pe 31 decembrie 2006. In articol, pune la dispozitia britanicilor un ghid cu cele cinci lucruri esentiale pe care trebuie sa le stie despre Sibiu, noua capitala europeana. Nu inteleg daca, citind articolul, am devenit martora la frustrarile lui Emily Stokes fata de valurile de extindere ale Uniunii Europene sau la dezvaluirea secretului: cum se vinde mai bine un ziar, iar jurnalista ofera publicului ceea ce acesta asteapta sa primeasca. Pentru a-mi descreti fruntea, am continuat cu un articol de doua pagini din The Wall Street Journal Europe, din 16-18 martie 2007. Abordarea lui Mark Baker este mult mai prietenoasa si, imi permit sa spun, informata. El descrie Sibiul ca pe un oras care da speranta unui viitor mai bun pentru Romania. Este un loc in care frumusetea arhitecturii se imbina armonios cu o cultura bogata, un loc cu alei pavate si piete frumoase si ingrijite care ascunde o istorie captivanta.

     

    Mark Baker porneste intr-o calatorie in timp pana la sfarsitul secolului  XII, de cand incepe povestea Sibiului, si aminteste sutele de ani in care orasul s-a aflat in calea invaziilor, a conflictelor si a razboaielor. Continua, apoi, cu Sibiul de astazi. Citind ma simt ca-ntr-o plimbare prin locurile mele preferate. Piata Mare, centrul orasului de peste 500 de ani, gazduieste Muzeul Bruckenthal in care se adapostesc unele dintre cele mai frumoase colectii de arta nationala si europeana. Apoi, pe o alta lungime a pietei vad Biserica Romano-Catolica, in stil baroc, alaturi de care se inalta Turnul Sfatului. Chiar langa Piata Mare dau peste Piata Huet unde pot admira Biserica Evanghelica, o capodopera in stil gotic cu cea mai mare orga din tara (si din sud-estul Europei). Ajungand la Piata Mica si la al sau Pod al Minciunilor, o mica ironie isi face loc in poveste. Legenda spune ca daca cineva minte cand trece podul, acesta se va darama, iar reporterul are o dilema. Pur si simplu, nu intelege cum se face ca, avand in vedere situatia politica din ultimele decenii, podul este inca in picioare. Explicatia mea este: niciun politician nu si-a tinut discursul pe pod. 

     

    Mark Baker aminteste si de lucarnele in forma de ochi care vegheaza in permanenta orasul, lucru pe care il considera sinistru, gandindu-se la revolutia din ’89. Nu uita sa vorbeasca nici despre frumusetea Muzeului Civilizatiei Populare Traditionale Astra, iar apoi  incheie cu o invitatie adresata europenilor de a vizita Sibiul si le ofera toate contactele de care au nevoie – hoteluri si restaurante confirmate prin experienta proprie.

     

    Ca jurnalist si nu numai, e important sa vezi lucrurile in desfasurarea lor. Intr-adevar, Romania a fost o tara totalitar-comunista, dar regimul a cazut, iar acum Europa si Romania se redefinesc prin extinderea Uniunii Europene. A trecut vremea sistemelelor binare de clasificare: vestul – democratic si capitalist si estul – comunist si totalitarist. Elementele esentiale ale Sibiului, punctate de Emily Stokes, sunt aceleasi stereotipuri si metafore care erau utilizate  in reprezentarea tarilor estice pe vremea Razboiului Rece: comunism, informatori, Ceausescu.

     

    Peisajul e diferit acum si e timpul pentru un discurs nou. Mark Baker e dispus sa participe la reconfigurarea granitelor si spatiilor europene. A fost si el surprins la inceput de importanta pe care a dat-o Bruxelles-ul Sibiului. Insa o scurta vizita in noua capitala culturala europeana l-a determinat sa reconstruiasca  vocabularul si imaginile ce definesc estul Europei. O vizita reuseste de cele mai multe ori sa spulbere prejudecatile fata de Romania, pe cand cei care nu fac acest pas impacheteaza prejudecatile lor intr-un discurs cat mai atragator.

     

    Sibiul a devenit in 2007 ambasadorul  Romaniei in Europa si impune o analiza critica a ceea ce era pana acum interpretat ca fiind negativ. Doar ca nu toti sunt dispusi sa o faca. Astfel, acelasi Sibiu poate ramane in continuare un oras comunist din tara lui Dracula sau poate deveni acel loc de o frumusete surprinzatoare.

  • Diferent eculturale pe coperte glossy

    Lumea revistelor este una care te absoarbe. Culori speciale, titluri acrosa, fotografii neobisnuite…Fonturile dintr-o revista nu scriu o pagina, ci construiesc un univers care te seduce inconstient, indiferent daca esti un pasionat recunoscut, cu abonament sau doar un cititor ocazional. Revistele sunt o lume aparte pentru ca vorbesc despre lumea ta, intr-un limbaj care tie iti este specific. M&A a mers la standurile de presa din Paris, Milano si Bucuresti si va povesteste despre cum diferentele culturale se regasesc chiar si sub lacul unei coperte glossy…

     

    France Press. Sofisticare

    In Franta, cum era de asteptat, moda vinde foarte bine. Asadar, la capitolul reviste pentru femei, vorbim de un portofoliu bogat, cu titluri internationale  consacrate – Vogue, Elle, Glamour, Cosmopolitan – dar si reviste care isi revendica intr-o mare masura apartenenta la piata franceza (unele dintre ele devenite intre timp titluri internationale – L’Officiel este prima revista franceza care a intrat pe piata chineza) – L’Officiel si Jalouse (editate de Editions Jalou, un grup de presa de familie infiintat de Georges Jalou) sau Numéro (editat de grupul de presa Alain Ayache).   

     

    Revistele glossy frantuzesti sunt oglinda publicului lor – sofisticate, avangardiste, atente la detaliu.  Putin arogante si inaccesibile, pe alocuri, ele impun o anume eticheta. Coperta nu are niciodata prea multe titluri si prefera stilul minimalist, dar studiat.

     

    85% din informatii sunt din zona de moda si frumusete, dar acorda importanta si ultimelor noutati culturale, aparitii mondene si lansari. Subiectul principal este asadar moda cu o puternica tenta de social.

     

    Layout-ul de interior este fie foarte simplu – pentru a pune in valoare interviurile si materialele de tip features prin deschideri spectaculoase si colonaje aerisite, care fac materialul usor de citit, fie foarte aglomerat la sectiunile de noutati si agenda, care accepta cea mai bogata alternanta de fonturi, grafica, ilustratie si fotografie – pentru a scoate in evidenta variatatea si bogatia informatiei.  

     

    Revistele de moda frantuzesti sunt un barometru cultural pentru ca pun moda in contextul  cultural, ca un laitmotiv al lumii in care traim: felul in care ne imbracam, cum socializam, ce ascultam, ce ne influenteaza, ce ne inspira. Moda este doar un liant care faciliteaza dezbaterea sociala. Ele ofera o cheie de interpretare accesibila si placuta pentru societatea in care traim.

     

    Un regalo italiano. Nonconformism

    In Italia, cele mai cautate reviste sunt numele internationale: Elle, Marie-Claire, Vogue, Vanity Fair, Cosmopolitan si titlurile specific italienesti ca Amica sau Flair.

     

    Despre presa italiana de femei se poate spune ca este nonconformista. De fapt, ea reflecta curajul specific italienesc de a incerca orice combinatie aparent ciudata, de a stabili tendinte, de a propune cu nonsalanta neconventionalul, pentru ca apoi sa il impuna ca moda.

     

    Presa nu se vinde la tarabe decât rareori, pentru ca in rest gasesti tot ce-ti doresti in magazine dedicate special difuzarii de publicatii. Un astfel de magazin inseamna un sir de ziare, pentru acces la “prima mâna“ si apoi reviste: ghiduri TV, publicatii de fitness, de diete, de sanatate, de jocuri pe calculator, de afaceri, de hair-style si – evident – reviste de moda. Acestea sunt cele mai cautate; lunare, saptamânale, groase, subtiri, nationale, internationale, oricum cu multe cadouri – revistele de moda sunt raspandite in toate magazinele de presa. Cele mai dorite sunt numele internationale: Elle, Marie-Claire, Vogue, Vanity Fair, Cosmopolitan si titlurile specific italienesti ca Amica sau Flair.

     

    Dupa cumparaturi te opresti cu revistele grele la o terasa. Toate editiile internationale sunt, de fapt, cataloage. Iti comanzi “cappuccino con molto spuma” si deschizi Vogue-ul anticipând aproximativ  trei ore de placeri vizuale intr-un club exclusivist. Ai dreptate in legatura cu exclusivitatea, insa cele 600 de pagini ale revistei iti dau impresia ca iti petreci timpul intr-un club plin de fum, intunecat, decadent. Fie ca e reclama la Chanel, D&G sau UCB, nicaieri nu vezi un manechin zâmbind. Femeia nu este nici fericita, nu vrea nici sa cucereasca; este pur si simplu «fashion». Culorile sunt obositoare, puternice, de cele mai multe ori cu reflexii metalice. Pozele sunt dezordonate, decorurile ravasite, iar fondul negru dominant.

     

    Moda italiana nu accepta usor reprezentarea celebritatilor. Revistele prefera fete noi intotdeauna, modele aproape necunoscute, cel mai adesea cu o alura ciudata, care nu rezoneaza nicicum cu standardele clasice de frumusete. Dar au un farmec aparte care te intriga si in cele din urma te seduce. Abordarea nu este una comerciala – imaginile nu sunt usor de descifrat, iar titlurile sunt zgarcit prezentate pe coperta – de cele mai multe ori, e unul singur. Combinatia alb-negru este cea mai de succes pentru coperta, care accepta extravagante maxime – adica uneori chiar si imagini care par ca nu au rezolutie buna.

     

    Dupa ce rupi ambalajul revistei Elle, numar aniversar – 20 de ani de la aparitia in Italia – treci repede peste suplimentul  de psihologie, cele doua cataloage cu magazine si peste o brosuri cu tendintele pentru aceasta vara. Elle Italia nu e nici  corecta cum e Elle UK, nici senzuala si vicioasa ca Elle France. E moda dezordonata seducatoare. Singura structura este legata de pozitionarea reclamelor. Pagina de dreapta – reclame, pagina de stânga-text, cel putin pentru jumatate din revista dar tocmai asta ii da un aer de mall intr-o sâmbata dupa-amiaza.

     

    Cam tot la fel este si AMICA, revista 100% italieneasca. Coperta foarte serioasa, corecta, stilizata te poate induce in eroare. Interiorul e o explozie de reclame si culori.

     

    Pentru revistele italienesti, la nivel editorial, moda si arta sunt subiectele…sau moda este ridicata la statutul de arta. Trateaza majoritatea subiectelor din perspectiva artistica – a unui curent, a unei tendinte. Nu se tem de subiecte aparent de nisa – cultura, arhitectura, tehnologie. Pictorialele lor sunt cele mai extravagante si nu respecta regulile clasice de prezentare de haine sau de produse de beauty.

     

    Layout-ul este o dezordine de artist. Singura regula este lipsa de reguli, dar se accepta si cateva elemente de «continuitate» – la nivel de culori de fonturi sau accente grafice de identificare, care pot fi pozitionate oriunde, chiar si peste un portret. Fotografiile sunt taiate si uneori chiar se obtureaza mesajul fotografiei.

     

    Paginile aglomerate si uneori intunecate intentionat sau sapourile scrise ilizibil pe verticala dau senzatia ca revistele sunt in mod special create neprietenos. Este o descifrare insa superficiala. Toata aceasta aglomerare dezordonata de idei este un mesaj in sine – despre spiritul galagios si colorat specific italian.

     

    Glossy romanesc. Adaptabil

    Piata glossy din Romania ramane una cu o oferta variata – care propune atat retetele internationale deja confirmate Elle, Cosmopolitan, Glamour, Beau Monde si, in curand, Harper’s Bazaar, dar lasa loc liber si creativitatii autohtone care sa aduca savoarea locala in abordarea unui subiect clasic ca moda feminina.

     

    In Romania, primul loc de intalnire cu revistele este unul care stirbeste savoarea momentului. Standul de presa se traduce in romaneste «taraba». Din start mirajul momentului s-a pierdut. Inca mai asteptam magazine dedicate, decorate cochet care sa incarce momentul rasfoirii de reviste intr-o oarecare poezie cotidiana. Inca mai visam la cafenele care, pe langa croisante calde iti ofera si stiri hot, in coltul dedicat presei.

     

    Dar fascinatia romanilor pentru hartia glossy si fonturile sofisticate depaseste aceste bariere. Desi nu putem vorbi de o aglomeratie de titluri precum in occident, piata glossy din Romania ramane una cu o oferta variata – care propune atat retetele internationale deja confirmate Elle, Cosmopolitan, Glamour, Beau Monde si, in curand, Harper’s Bazaar, dar lasa loc liber si creativitatii autohtone care sa aduca savoarea locala in abordarea unui subiect clasic ca moda feminina.  Astfel, titluri ca The ONE sau Tabu si-au castigat notorietatea si forta de a initia un dialog cu publicul cititor de reviste.

     

    Titlurile internationale au avantajul de necontestat al unui brand puternic, construit pe traditie. Revistele locale vin cu un contraargument la fel de convingator – culoarea locala si relevanta unui mesaj specific pentru publicul romanesc. Este un tandem care satisface dorinta cititorului de «globalizare» informationala, dar si nevoia lui pentru mesaje cu care sa se identifice, care sa il reprezinte.

     

    Aflata in aceasta formula binara, revista romaneasca pentru femei definitiveaza acum modele.  Nu are inca un grad de sofisticare specific titlului francez, nu accepta inca nici excentricitatea italieneasca. Este adaptata publicului romanesc. Merge inca pe retete neutre, respectand standardele clasice de calitate la nivel editorial si de productie.

     

    Revistele glossy din Romania – la fel ca si publicul lor – inca mai asteapta brandurile de lux din «prima liga» care sa impulsioneze revistele pentru abordari mai indraznete si mai creative si sa dea curaj publicului sa guste astfel de abordari.

  • Te abonezi si castig(i)

    Politica de abonamente a ziarelor s-a schimbat,   odata cu orientarea spre un public-tinta tanar, cu putere de cumparare, dar cu apetit redus si   timp putin pentru presa scrisa cotidiana.

     

    Cu doar câtiva ani in urma, campaniile de abonamente se desfasurau numai in anumite perioade ale anului si ofereau doar reduceri de pret. Publicul-tinta provenea de obicei din segmentul de vârsta 40-60 de ani – era vorba de persoane care fie nu aveau acces la chioscul de ziare, fie apreciau avantajul de a primi publicatia acasa.

     

    Politica de abonamente a ziarelor s-a schimbat, in incercarea de a atrage si de a convinge publicul-tinta tânar, cu putere de cumparare, atât de dorit de clientii de publicitate. Abonamentele oferite de ziare pleaca acum de la alte premise: 1) cititorii tineri nu au timp sa mearga la posta si sa stea la coada pentru a plati un abonament, 2) publicul asteapta mai mult decât o simpla reducere de pret, aceasta transformându-se, practic, in pre-conditia achizitionarii unui abonament.

     

    Ziarele s-au orientat spre modalitati noi de plata a abonamentelor: la „Evenimentul zilei” expediezi un SMS, „Cotidianul” iti trimite un reprezentant acasa, „Gândul”, „Ziarul Financiar” si „Adevarul” accepta plati online. Reducerile oferite sunt substantiale, ajungând pâna la 50% din pretul publicatiei, cum este in cazul „României libere”, al „Jurnalului National” sau al „Ziarului Financiar”.

     

    O alta inovatie in politica de abonamente se doveste valoarea adaugata reprezentata de ofertele speciale pentru abonati – carti, CD-uri, DVD-uri, cataloage sau suplimente. „Cotidianul” ofera 24 de carti cadou la incheierea unui abonament pe un an, „Jurnalul National” – CD-uri, DVD-uri, carti, dictionare sau ghiduri pentru abonamentul Jurnalul National Plus, in timp ce „Ziarul Financiar” asigura acces gratuit la arhiva online si la suplimentele sale. Produsele oferite de ziare indica si ele o competitie acerba pentru publicul tânar din mediul urban.

     

    Cine castiga din campaniile de abonamente?

    Si publicul, si ziarul deopotriva. Cititorul economiseste timp, primeste un ziar de calitate la un pret mic si se bucura de un produs conceput special pentru abonati. Ziarul câstiga cititori constanti, care platesc in avans, scutind managerii de problemele legate de distributia la chiosc sau la taraba.

     

    Cosmina Noaghea, director publishing, PubliMedia International

    „Cea mai eficienta metoda de marire a numarului de abonati este direct marketing-ul. Sigur ca oferirea de discounturi este foarte importanta, dar primul pas este ca cititorul sa vada si sa citeasca ziarul. Cadourile ajuta, dar nu sunt o motivatie foarte importanta pentru ca la ziarele quality cititorii sunt mai putin motivati de cadouri (ei având venituri medii si peste medie), iar posibilitatea de abonare cu ajutorul SMS-ului sau online este o facilitate care aduce acum mai mult imagine decât volum. In acest moment, sunt destul de putini cei care apeleaza la SMS sau doresc sa se aboneze online, dar sunt oameni pe care si-i doreste orice ziar quality. E clar ca Internetul si mobilul sunt optiuni de viitor”.

     

    Günther Graml, Executive Director Distribution and Subscriptions, Ringier Romania

    „Ar trebui imbunatatit sistemul de distributie pentru abonamente: livrarea ziarelor la prima ora a diminetii, siguranta cutiilor postale, implementarea unui management real al relatiilor cu clientii, precum si protejarea bazelor de date. Noi, ca editori, incercam sa ne marim baza de abonati desfasurând in mod regulat campanii de abonare atractive (bazate pe reduceri de pret si premii). Dar, atâta timp cât nu sunt indeplinite primele conditii, rezultatele nu pot fi spectaculoase.”

     

    Carmen Dinca, director abonamente, Adevarul Holding

    „Abonamentul poate fi vazut ca un joc in doi, din care ambele parti au numai de câstigat. Avantajele existentei unui numar mare de abonati pot veni, in principal, din certitudinea unui tiraj cunoscut dinainte si din accesul direct, facil la un numar de cititori fideli, pe care ii poti repartiza pe zone, categorii sociale sau vârste. Avantajele unui cititor care are abonament, fata de cel care cumpara ziarul de la chiosc, vin din pretul redus al ziarului si din posibilitatea de a primi ziarul oriunde s-ar afla. Din pacate, sunt persoane care ezita sa faca un abonament la publicatia favorita, deoarece apar diverse inconveniente externe. Unul dintre ele este traficul foarte aglomerat dimineata, care ingreuneaza distribuirea abonamentelor de catre firmele particulare indeosebi. Acest lucru ii afecteaza mult pe cei vor sa primeasca presa inainte de a pleca la serviciu.”

  • Secretele jurnalismului de blog

    Aparitia noilor tehnologii din domeniul mass-media modifica nu doar felul in care se practica aceasta meserie, ci mai ales modul in care cititorii vor sa primeasca informatiile: cat mai interactiv, avand posibilitatea de a influenta in fiecare moment emitatorul. Jurnalismul pe blog, expresie a acestei tendinte, castiga tot mai mult teren, dar scepticii afirma ca asistam doar la o modificare de forma, nu si de continut jurnalistic si ca moda blogurilor se va stinge pana la urma. Ceea ce ramane este faptul ca jurnalismul viitorului, oricum va arata el, trebuie sa fie interactiv si sa dea cuvantul publicului.

     

    Nume importante din industria media autohtona, jurnalisti si institutii de presa au intrat deja in blogosfera. Alti ziaristi, la fel de importanti si de influenti, nu au facut inca acest pas si nici nu intentioneaza sa-l faca in viitorul apropiat. Asta pentru ca dincolo de avantajele aduse de prezenta pe blog, exista si unele dezavantaje recunoscute chiar de cei care au un jurnal online de succes. La nivel individual, cel mai important beneficiu il reprezinta cresterea notorietatii personale a ziaristului. Pentru cei aflati la inceput de cariera, „blogul poate fi un instrument pentru a atrage atentia asupra lor si a-si creste brandul personal”, spune Cristian Manafu, detinatorul unui blog in domeniu: http://manafu.blogspot.com/ si consultant pe media si internet la o firma de specialitate. Manafu continua: „Poate fi un tool de relatii publice bun si pentru jurnalistii care au ajuns la maturitate si se bucura de o anumita recunoastere in breasla”.

     

    Pentru Iulian Comanescu, autorul blogului de media www.comanescu.ro, alaturi de imbunatatirea „brandului personal”, acest tip de jurnalism aduce si „independenta editoriala, exprimare personala si viteza de reactie”. Feed-back-ul de la cititori si libertatea exprimarii sunt principalele lucruri pozitive si in opinia Ioanei Avadani, directoarea Centrului pentru Jurnalism Independent: „Esti stapânul propriei politici editoriale, nu esti constrâns de niciun considerent de ordin comercial si poti astfel sa scrii pentru nise oricât de inguste, daca le gasesti relevante, te bucuri de feed-back aproape instant si iti poti cunoaste comunitatea de cititori-participanti”. Rapiditatea vitezei de reactie adusa de bloguri este secretul unuia dintre cei mai de succes jurnalisti online din România: Zoso, care poate fi citit la adresa de web www.zoso.ro. El admite ca pe Internet „poti lucra mai rapid cu informatia, o poti servi mai rapid publicului, fara a fi nevoie de aprobarea sefului de sectie sau a redactorului-sef”. La nivel de publicatie, „blogul poate fi un instrument de relatii publice”, considera Manafu, pentru ca aduce notorietate si „te duce in contact cu consumatori de media care nu au acces sau nu sunt neaparat interesati de publicatia respectiva”, adauga Avadani.

     

    Lucrurile nu sunt in totalitate perfecte. Bloggerii se plâng de doua mari tipuri de probleme. Luati individual, fiecare din ei trebuie sa munceasca mai mult si sa consume timp suplimentar pentru aceasta activitate si, spre deosebire de colegii lor din presa scrisa, nu au nici suportul logistic al unui corector sau al unui „cap limpede”. La nivelul intregii branse a jurnalistilor online, exista o lipsa de incredere din partea publicului, care de multe ori ezita sa dea crezare informatiilor de pe Internet. „Inca mai functioneaza sintagma <<e pe Internet, e neimportant>>, desi in ultimele luni am vazut articole din presa scrisa inspirate din bloguri, fara a specifica sursa, desigur, cum ii sta bine presei traditionale”, se plânge Zoso. Unul dintre cei mai cititi bloggeri, Catalin Tolontan redactorul-sef de la Gazeta Sporturilor, identifica o problema suplimentara, intâmpinata in special de cei cu trafic mare pe blog: „Reactiile cititorilor pot fi uneori profund negative si-ti creeaza o stare de spirit greu de dus. In cazul in care nu esti o persoana puternica, ajungi sa scrii la comanda publicului si eviti sa mai sustii puncte de vedere impopulare”.

     

    Stilul jurnalistului trebuie sa se adapteze noilor forme de comunicare. Cei mai importanti bloggeri au cazut de acord ca formularea se simplifica pe Internet, devine mai degajata, ziaristul nefiind presat de termene limita. „Jurnalismul isi cauta centrul de greutate undeva la o treime de baza sa, literatura, si la doua treimi de vârful actualitatii sale, reprezentat de blogging”, spune Tolontan. „Se merge pe feeling, se lasa loc de interpretari, se comunica prin subtilitati”, arata si Manafu. Limbajul trebuie sa fie diferit de cel din presa scrisa, pentru ca, potrivit lui Zoso, pe Internet te adresezi unor „oameni deschisi la minte”. Iulian Comanescu e de parere ca România jurnalistica inca aduce destul de tare a limba de lemn si este un lucru pozitiv faptul ca pe blog „stilul e mai spontan si mai uman, chiar daca necizelat”.

     

    Jurnalismul clasic se bazeaza pe o serie de valori traditionale, cum ar fi libertatea presei, dreptul la libera informare si solicita aptitudini clasice necesare meseriei de ziarist: talent la scris, relationare, curaj etc. In ce masura acestea sunt valide si pe Internet? Avadani considera ca ele ramân foarte importante: „Daca aceste lucruri nu mai sunt valabile, atunci bloggingul, ca activitate jurnalistica, este in mare criza”. Ziaristii care si-au lansat propriile jurnale on line au fost aceia care au adus pe blogosfera valorile mentionate mai sus. Zoso arata ca „ingredientele unui blog bun sunt informatiile proaspete si de incredere”. Cele mai importante aptitudini ale jurnalistului de pe blog sunt rapiditatea  si capacitatea de a socializa, crede Tolontan. Dar provocarea principala este data de expunerea jurnalistului la critici, „uneori adevarate mineriade”, mai arata acesta.

     

    Ascensiunea blogurilor arata interesul tot mai mare al cititorilor pentru jurnalismul civic, in care pot controla procesul prelucrarii informatiilor. Poate ca blogurile sunt doar o moda temporara, dar tendinta pe care ele o exprima, aceea de interactivitate, va domina industria media in viitor. Pentru Comanescu, „bloggingul este nisa, interactiune 1:1, aproape in timp real, cu publicul si isi va lasa amprenta asupra media, ca si alte suporturi electronice”. Dar ca orice metoda de comunicare, va fi depasit din punct de vedere tehnologic in câtiva ani: „Limitele sale de comunicare vor fi atinse – si atunci va aparea un alt instrument”, conchide Ioana Avadani. Indiferent de evolutia blogurilor, viitorul suna bine pentru ziaristii onesti si valorosi. In spatiul jurnalistic al viitorului „furnizorii de media profesionisti” vor fi de neinlocuit, spune Manafu. In opinia lui, blogurile sunt o statie importanta in drumul nou pe care media a pornit de la dezvoltarea Internetului si a tehnologiei.

  • Ziarele, Anno Interneti 24

    La 1 ianuarie 1983, când puneau in functiune primul sistem TCP/IP, cercetatorii de la National Science Foundation nu se gândeau câtusi de putin la viitorul ziarelor tiparite. Cine s-ar fi gândit, insa, atunci, la concurenta pe care o va reprezenta presa online pentru cea clasica? Doua decenii mai târziu, Earl J. Wilkinson, directorul executiv al „International Newspaper Marketing Association” (INMA), argumenteaza ca ziarele vor exista in continuare, pe hârtie, si ca nu vor inceta sa fie un mediu de comunicare puternic.

     

    Intr-un discurs tinut la Hong Kong, in cadrul conferintei „The Role of Print in the Marketing Mix”, Wilkinson afirma ca cele peste 8.300 de cotidiene tiparite pe mapamond vor exista si in 2020, si in 2050, si in 2100. „Atât timp cât va fi nevoie de publicitate mass-market, vor exista si ziare”, sustine Wilkinson. Mai mult chiar, in opinia directorului executiv al INMA, ziarele platite se vor indrepta catre un segment demografic bine delimitat, in timp ce ziarele gratuite vor inunda piata, ceea ce va insemna, practic, o crestere substantiala a numarului de ziare tiparite – si toate acestea in conditiile dezvoltarii accelerate a lecturii online.

     

    Totusi, Wilkinson admite existenta unei crize pe piata ziarelor tiparite. El considera ca, in acest moment, la nivel global, managerii de presa scrisa experimenteaza patru scenarii:

    – Investitia in presa gratuita (21 milioane de exemplare de ziare gratuite se distribuie zilnic in metrourile din toata lumea);

    – Tabloidizarea ziarelor de calitate;

    – Dezvoltarea unor strategii legate de produse complementare (CD-uri, DVD-uri, carti etc.) oferite la cumpararea ziarelor, gratuit sau la un pret mai mic;

    – Dezvoltarea ziarelor in format mic, compact (Die Welt si Evening Standard au scos pe piata versiuni “prescurtate” ale ziarelor-mama, in formate compacte, cu numar de pagini redus).

    Aceste experimente ar viza doua scopuri: cresterea vânzarilor si captarea publicului tânar.

     

    Presa in Romania

    “Tendintele sunt corect sesizate si se aplica inclusiv in România – afirma Catalin Tolontan, redactorul-sef al Gazetei Sporturilor. Cred ca presa gratuita are viitor si la noi. E suficient sa iei metroul din Berceni in Nord si sa vezi in fiecare dimineata cum Compact a inlocuit in buna masura Libertatea. Nu sunt de acord cu cei care predica finalul presei prin aparitia gratuitelor. Constat, in schimb, ca ziarele gratuite largesc piata si ca ele sunt citite de oameni care, in mod obisnuit, nu consuma presa. Doar pentru ca gratuitele sunt un alt model de business, asta nu inseamna ca nu sunt ziare!”

     

    Adrian Halpert, directorul editorial al Adevarului, este si el increzator in viitorul presei scrise. “Cred ca viitorul ziarelor tiparite nu este atat de negru precum sustin unii. Din acest punct de vedere, piata româneasca este, oricum, mult in urma altor piete in care Internetul a muscat o felie consistenta din publicul presei scrise. Insa, chiar si sub presiunea <<erei electronice>> a presei, intotdeauna vor exista cititori <<clasici>> de ziare. Cititorul care simte nevoia sa-si citeasca ziarul dimineata la cafea, cel care vrea sa-l rasfoiasca in mijloacele de transport, cel care il pune pe noptiera, acasa – acestia sunt destul de multi, sunt cei care se identifica cu formatul fizic al ziarului, sunt cei pe care navigarea pe Net nu-i satisface. E adevarat ca trebuie sa tinem cont de expansiunea mijloacelor electronice de informare insa dictonul <<verba volant scripta manent>> ramâne, din perspectiva mea, la fel de actual ca atunci cand a fost emis.”

     

    Jurnalism vs. marketing

    Adrian Ursu, redactor-sef la Gândul, abordeaza o perspectiva pragmatica: „Am iesit din perioada romantica a presei in care ziarul traia doar prin calitatea materialelor si inteligenta jurnalistilor. Competitia in presa scrisa a devenit extrem de dura. Cred ca in urmatorii cinci ani segmentul cititorilor de cotidiene se va reduce, in România, cu câteva procente. Tirajele tuturor ziarelor se vor restrânge vizibil, in conditiile aparitiei mai multor titluri, inclusiv a unor cotidiene gratuite. In plus, ziarele cu acoperire nationala vor avea de infruntat concurenta crescuta a publicatiilor locale.” Un subiect de reflectie ar fi, in opinia lui Adrian Ursu, faptul ca strategiile de marketing, extrem de sofisticate tind sa goleasca de continut produsul jurnalistic.

     

    Print si / sau online

    Pe glob, dar si la noi, presa online nu trebuie sa sperie, ci sa indemne la reflectie, cred interlocutorii nostri. Asfel, Tolontan respinge ideea unui ziar „voluminos, cu de toate, exhaustiv si vanitos” si identifica problema presei scrise românesti in faptul ca ofera „prea mult continut irelevant, unui public fara timp”. „Nu mai este timpul tirajelor zdrobitoare, ci cel al adaptarii la o piata in continua schimbare”, afirma si Halpert. La rândul sau, Adrian Ursu constata: „Tendinta urmatorilor ani este desprinderea versiunilor electronice ale ziarelor de formula tiparita, actuala suprapunere de continut intre print si online fiind inlocuita treptat, dar rapid de constructia unor produse multimedia complet individualizate, in care continutul ziarului e doar pretextul onomastic.”

     

    Read more

    Pe piata presei scrise lucrurile evolueaza cu viteza unui click. „Acestea nu sunt timpuri pentru abordari stiintifice. Nici pentru abordari sistematice”, explica Earl J. Wilkinson. Este momentul in care ziarele experimenteaza, incearca, invata din mers si din greseli. Unele publicatii aplica strategii de marketing sofisticate, altele isi schimba formatul pentru a atrage cititori tineri. Marile trusturi de presa lanseaza cotidiene gratuite si investesc in paginile online ale publicatiilor pentru a compensa scaderea tirajului si a audientei ziarelor tiparite. Acest lucru nu este neaparat unul negativ, ci arata ca ziarele au sanse mari sa supravietuiasca socului provocat de Internet. Prin urmare, pentru Read more, apasati Next…