BusinessMagazin

Blog

  • Noutati

    Cosmaruri rusesti

    Negre, rascolitoare, stranii, atipice, atinse aproape toate de aripa geniului – romanele din seria Byblos a Editurii Curtea Veche si-au mai anexat o piesa de rezistenta, iesita de sub condeiul unui scriitor venerat ca „mostenitor al lui Gogol si al lui Dostoievski“: Iuri Mamleev. Acest roman, spune autorul in prefata, „a fost creat intr-o perioada de profunda ilegalitate (anii ‘60), la Moscova. Nici vorba nu putea fi de publicarea lui in URSS, desi nu continea nimic de natura politica. Continea, in schimb, cosmarul acestei lumi“. Publicat de o editura americana si apoi aclamat in Occident, „Sectantii“ isi da masura violentei si naturii sale sumbre inca din primele randuri: un pasager coboara din tren intr-o statie de provincie, cere o tigara unui localnic, il ucide cu sange rece, dupa care, tolanit in preajma cadavrului, incepe sa-i povesteasca defunctului propria viata.

     

    Iuri Mamleev, Sectantii,

    Editura Curtea veche, Bucuresti, 2006


     

    Mintea mea

    „Stii ca ai creier, asa cum stii ca ai splina: n-ai vazut niciodata splina sau creierul, dar intrucat manualele iti spun ca orice fiinta umana normala are asa ceva, ajungi la concluzia ca aproape sigur ai si tu.“ Zamislirile acestui creier, pe care ajungi sa le cunosti, in timp, din ce mai adanc, pana intr-atat incat poti spune ca „tu esti mintea ta“, alcatuiesc tesaturi complexe, urzite din fire diferite si avand multe modele diferite. Incercand sa desluseasca aceste tipare, Daniel C. Dennett izbuteste sa ne „povesteasca“ ce procese au loc in mintea noastra, dar si in mintile animalelor, sa stabileasca diferentele dintre oameni si acestea din urma, sa fixeze rolul limbajului si sa ne lumineze asupra felului in care a aparut constiinta. Raspunsurile fac recurs la diferite sisteme filosofice, dar si la descoperiri recente din neurobiologie sau cibernetica.

     

    Daniel C. Dennett, Tipuri mentale,

    Editura Humanitas, Bucuresti, 2006

  • Est-algii de toamna

    Un american, care s-a lasat de scoala la varsta de 16 ani pentru a face o calatorie in Europa de Est, lanseaza un album inspirat de sound-ul balcanic, citand printre sursele de inspiratie Taraful Haiducilor din Clejani.

    Mereu ma simt aiurea in preajma Craciunului si a Anului Nou, atunci cand formatii de barbati care-si chinuie amarnic instrumentele incep sa apara la colt de strada, facand de trei ori mai mult zgomot decat ti-ai inchipui ca sunt in stare. Ma simt cam nauc cand stau prin preajma lor ca sa-i ascult cantandu-si tare de tot amalgamul exuberant de muzica folko-tiganeasco-calusareasco-si-cum i-oti mai-zice, in timp ce toata lumea trece in graba pe langa ei, cu ochii atintiti in jos. Pentru majoritatea romanilor, asemenea formatii nu reprezinta nimic deosebit, data fiind multitudinea lor. Eu unul insa, atunci cand am ajuns prima oara in Romania si i-am vazut cantand pe strada, am fost cuprins de uimire. Pur si simplu nu mai auzisem asa ceva.

     

    Americanul Zach Condon este un alt strain care s-a indragostit de sound-ul Europei de Est, sound-ul balcanic, zgomotos si obraznic, popularizat de Goran Bregovic. Sub pseudonimul Beirut, el a lansat recent un album plin de acea muzica pe care v-ati inchipui-o produsa de un taraf de 12 romi si nu de un american tacut, in varsta de 20 de ani.

     

    Albumul sau de debut, care iti arata clar perspectiva estica din titlu – „Gulag Orkestar“ – a cauzat o agitatie extraordinara in SUA in ultima vreme. Si pe buna dreptate. Foarte putini sunt cei din lumea indie-rock care sa faca o astfel de muzica. Este un sound atat de departe de lumea formatiilor de chitaristi, ca te obliga sa-l asculti. Nu se aude nici macar o chitara, ci numai corn, vioara, violoncel, ukulele, mandolina, glockenspiel, tobe, tamburine, conga, armoniu, pian, clarinet si acordeon, desi aceste instrumente sunt utilizate pentru a crea acel gen de piese care se potrivesc perfect nebuniei actuale legate de scena indie-folk. Vocea lui Condon duce totul inspre teritoriul indie-rock, deoarece suna asemanator cu cea a interpretului de nu-folk Rufus Wainwright. Sau cu cea a lui Thom Yorke de la Radiohead. Beat. Dansand cu un taraf de romi cu instrumente tocite. Cam asa suna albumul. Condon a descoperit sound-ul balcanic abia dupa ce s-a lasat de scoala la varsta de 16 ani pentru a calatori in Europa de Est. Artistul locuieste acum in Brooklyn, iar din intregul LP se desprinde o nostalgie a Estului („Est-algie“? Sa fie oare un cuvant?). Insasi coperta albumului este un exemplu graitor pentru acest sentiment de nostalgie.

     

    Fotografia de pe coperta a fost gasita de Condon intr-o biblioteca din Leipzig, Germania, fiind facuta de catre un fotograf anonim de mult uitat. De fapt, in notele care insotesc albumul, Condon intreaba daca stie cineva ce-i cu fotograful respectiv.

     

    Intregul LP pare sa fie coloana sonora a unei carti din lista celor mai bine vandute, „Everything is Illuminated“ (in prezent disponibila si sub forma unui film cu adevarat dezamagitor), scrisa de un autor evreu din America, Jonathan Safran Foer. Foer, in postura de narator, deapana povestea intoarcerii in Ucraina pentru a descoperi satul bunicilor sai, ras de pe fata pamantului in timpul Holocaustului. La fel ca romanul lui Foer, Condon suna, pe parcursul albumului, ca si cum s-ar afla in cautarea a ceva demult pierdut in trecut, ca si cum ar da iar si iar peste fragmente ale unei lumi uitate.

     

    Aceasta „Est-algie“ (Imi place! Cred c-am inventat un cuvant!) se poate vedea in piese cu titluri ca „Bratislava“ sau „Brandenburg“. Bine, are si o piesa intitulata „Postcards From Italy“ (Vederi din Italia), dar pricepeti unde bat. In plus, Condon e din America, nu? Nu fiti rai cu el! Si ce daca s-ar putea sa creada ca Italia e in Europa de Est? Macar nu crede ca Europa e o tara…

     

    Un lucru interesant este acela ca, pe langa creatiile lui Emir Kusturica si Bregovic, Condon citeaza printre factorii de influenta ai muzicii sale formatia romaneasca Taraful Haiducilor din satul Clejani. Daca nu v-a interesat niciodata aceasta muzica, va sugerez sa ascultati LP-ul „Gulag Orkestar“. Cu siguranta veti privi scena din care face parte cu alti ochi. Data viitoare, cand mai vedeti o formatie haotica ce-si chinuie instrumentele de mama focului in preajma Craciunului, s-ar putea sa va opriti s-o ascultati…        

     

    In romaneste de Loredana Fratila-Cristescu

  • Jurnal de front din razboiul bancar

    Jurnal de razboi, toamna 2007. Austriecii de la Erste au luat pozitii in transeele BCR si lanseaza atacuri de marketing agresiv. Alianta italo-romano-austriaca a UniCredit a incheiat jonctiunea celor trei ostiri ale sale si se pregateste sa atace citadela francofona de la BRD-SocGen, care a ingrosat zidurile de aparare in 2006. Tabara austriaca rivala de la Raiffeisen s-a retras in codru neconsolata si asteapta o noua campanie pentru a incerca sa recastige locul trei. Se anunta un razboi surd, fara un invingator profilat de la inceput. Poate clientul sa fie acela.

     

    Cam asa ar incepe probabil unul dintre cele mai animate episoade din povestea pietei bancare autohtone, care are sansa unei cresteri si mai spectaculoase decat pana acum, pe seama confruntarii pentru suprematie dintre cei patru jucatori amintiti.

     

    Intarzierea cu cinci luni a finalizarii tranzactiei prin care a fost privatizata BCR a lasat concurentei ragazul sa mai faca ceva pregatiri pentru confruntarile din 2007-2008. Pe unii i-a deranjat insa tocmai perioada de tranzitie de la momentul desemnarii castigatorului si pana la preluarea efectiva a pachetului majoritar de actiuni la BCR. Explicatia nici nu era greu de gasit: conducerea bancii s-a straduit din rasputeri sa-si intampine noul patron cu rezultate spectaculoase.

     

    A deschis aproape 80 de unitati, micute, destinate retailului, exact pe gustul austriecilor. A largit porfoliul de produse de retail, mizand pe formula serviciilor la pachet. Iar la sfarsitul lunii august, pe cand austriecii se rugau ca partea romana sa incheie odata procedurile, managementul BCR a avut ce raporta. A majorat activele cu aproape 24% fata de august 2006 si a strans in opt luni un profit net de 178 mil. euro, mai mare cu peste 50% fata de aceeasi perioada din 2005.

     

    Asa se face ca oficialii BRD, de pilda, au remarcat inca din primavara o crestere a agresivitatii BCR inclusiv la nivelul abordarii de noi clienti si al practicarii unor preturi mai mici decat concurenta. Pe piata se vorbea deja de un comportament „dezordonat“ al oamenilor BCR, care fusesera scosi din birourile marilor sucursale si trimisi la vanatoare de clienti. Apoi prelungirea provizoratului, pana cand Erste avea sa inceapa sa ia decizii si sa tureze motoarele BCR la viteza dorita, nu era tocmai placuta pentru simplul fapt ca piata nu prea stia la ce sa se astepte.

     

    Steven van Groningen, seful Raiffeisen Bank, anticipeaza o serie de „surprize“ din partea Erste, desi probabil ca banca mama de la Viena poate furniza anumite „secrete“, dupa ani de zile in care si-a urmarit concurenta umar la umar, atat in Austria cat si prin Europa Centrala si de Est. Oricum, de un lucru e sigur: „Vor avea un marketing agresiv“. Iar planurile anuntate deja de oficialii Erste intaresc o asemenea perspectiva, austriecii incluzand in planul de afaceri majorarea cheltuielilor de marketing. Van Groningen se pregateste pentru confruntari puternice, incepand din toamna anului viitor. „Cred ca marea batalie va incepe in a doua jumatate a lui 2007“, spune Van Groningen.

     

    Rasvan Radu, seful deja numit al conglomeratului care va rezulta din fuziunea UniCredit cu HVB-Tiriac, este mai relaxat. „Nu cred ca Erste va fi gata de razboi pana in toamna viitoare pentru ca totusi au pierdut destul timp in aceasta perioada in care nu au putut lua decizii de restructurare, iar procesul va fi de durata“, spune Radu. In acelasi timp, el crede ca nici intarzierea nu este buna pentru ca se intretine o anumita stare de confuzie pe piata. Pe de alta parte, si tabara lui Rasvan Radu se lupta cu timpul, pentru ca integrarea a trei banci intr-una singura nu prea lasa multe resurse de aruncat in lupta pentru cota de piata. Teoretic, fuziunea ar urma sa se incheie pana la jumatatea anului viitor, insa experienta recenta a HVB cu Banca Tiriac a aratat ca pot aparea intarzieri mai ales din cauza procedurilor administrative care trebuie parcurse.

     

    Noua banca se va putea bucura insa de ocazia rara de a profita de o selectie de personal din trei echipe deja rodate si de know-how complementar pe principalele segmente ale pietei. Asa ca macar din punct de vedere teoretic conglomeratul rezultat va fi bun de lupta chiar la putin timp dupa incheierea procesului de integrare. Cu atat mai mult cu cat va avea in spate cel mai puternic grup bancar continental, care ii va putea furniza atat finantare cat si expertiza, chiar mai valoroasa decat cea pe care o poate aduce Erste la BCR. Din acest punct de vedere, pozitia BRD la numai cateva puncte procentuale cota de piata in fata viitorului UniCredit ar putea deveni vulnerabila in scurt timp. Francezii s-au pregatit insa in ultimii doi ani pentru a rezista unei concurente acerbe, asa ca nu se pune problema unei victorii usoare de partea bancherilor de la UniCredit.

     

    Ramane de vazut ce va mai putea face Raiffeisen in vederea unei reveniri in forta, avand in vedere ca si in conditiile actuale de competitie este nevoie de sase luni de marketing agresiv pentru castigarea catorva zecimi de punct la cota de piata.

     

    Probabil ca de-abia in 2008 BCR-Erste si noul UniCredit vor fi gata sa-si arunce in lupta toate fortele. Insa cu toate fortele lor, va fi nevoie de ceva mai mult pentru a avea loc o schimbare in ierarhia celor patru mari: BCR-Erste, BRD-SocGen, UniCredit, Raiffeisen. Fara influenta unui factor din exterior, asa cum s-a intamplat cu UniCredit-HVB, jocurile sunt in mare facute. Pozitia BCR este practic de neatins, iar Erste are instrumentele sa o consolideze cel putin. BRD-SocGen nu va bate pasul pe loc, asteptand ca UniCredit sa ocupe locul trei cu ambele picioare, asa ca diferenta chiar de cateva puncte procentuale este greu de inghitit.

     

    Raiffeisen isi tot subtiaza cota de piata de la inceputul acestui an, asa ca, pana sa atace UniCredit, va trebui sa se stabilizeze. In fine, ING, de pe locul al cincilea, se afla la peste doua puncte procentuale distanta, si nici olandezilor nu le va fi prea usor sa urce pentru ca deocamdata au preferat sa scada, asa cum au facut si Raiffeisen Bank, dar si HVB. Motivul? Cunoscutele restrictii impuse de BNR creditarii in valuta, care au deformat substantial imaginea activelor raportate de filialele de banci straine, o felie consistenta din creditele in valuta fiind exportata in bilanturile bancilor mama.

     

    Avand in vedere ca discutia despre activele totale devine relativa, mai ales din cauza creditelor corporate, se va ascuti o data in plus lupta pe retail, acolo unde exportul nu are rost, mai ales in conditiile cresterii creditelor in lei. Tocmai pe frontul de retail se vor ciocni probabil cel mai puternic primii patru jucatori, ING avand un portofoliu inca restrans de produse. Iar din asemenea ciocniri, clientul ar putea fi in sfarsit favorizat, dupa ani de zile in care bancile doar au profitat fara scrupule de nevoia lui de bani pentru consum, masina si casa.

  • Standarde vieneze

    Primele proiecte de integrare vizeaza alinierea Bancii Comerciale Romane la practicile Erste si renuntarea la „obiceiurile locului“ pe sase segmente principale: trezorerie, managementul riscului, contabilitate, raportare, control si implementare a regulilor Basel II de evaluare a riscului de credit. Ce vor sa faca austriecii, concret, la BCR:

    • SA SPOREASCA cheltuielile cu actiuni de marketing, promovate mai ales printr-o agentie de publicitate preferata, si pentru inchirierea de noi spatii pentru unitati;
    • SA MAJOREZE portofoliul de credite intr-un ritm ceva mai mare decat viteza de crestere a pietei in ansamblu – ceea ce ar echivala cu o crestere usoara a cotei de piata;
    • SA DESCHIDA 200 DE NOI UNITATI pana in 2009 prin inchiriere de spatii, cu precadere in Bucuresti si in capitalele de judet – adica Erste nu vizeaza in mod deosebit zonele din mediul rural;
    • SA RESTRANGA substantial spatiile detinute in locatiile actuale, actiune compensata de deschiderea unor noi unitati, de mici dimensiuni;
    • SA CENTRALIZEZE functiile de back-office (adica administrare, decontari, contabilitate, control, audit intern etc.) si sa restructureze centrele regionale ale bancii;
    • SA MAREASCA numarul personalului care intra in contact cu clientela;
    • SA INVESTEASCA in recalificarea unui numar mare de angajati;
    • SA SCHIMBE structura activelor, cu accent pe segmente de retail aducatoare de randamente mai mari – credite de consum, credite ipotecare; astfel ar urma sa fie compensat efectul ingustarii marjelor de dobanda asupra veniturilor nete;
    • SA INCURAJEZE cresterea volumului de plati procesate pentru majorarea incasarilor obtinute din comisioane;
    • SA MAREASCA rata de utilizare a cardurilor prin investitii in dublarea retelelor de bancomate si in majorarea de sase ori a numarului de POS-uri pana in 2009, prin extinderea cooperarii cu comerciantii.

  • Benzinarii autohtoni pariaza pe motorina

    Dat fiind ca masinile pe motorina inseamna jumatate din vanzarile auto, era imposibil ca rafinariile sa ramana insensibile. Motorina e la Petromidia 40% din productie, iar OMV investeste masiv la Petrobrazi tot pentru a-si mari livrarile de combustibil pentru diesel.

     

    David C. Davies, directorul financiar al OMV, era in sfarsit multumit saptamana trecuta. Anuntul facut la summit-ul de la Viena de board-ul OMV – investitiile in rafinaria Petrobrazi – i-a readus optimismul. „Nu mai suportam sa vad atatia bani evaporandu-se zilnic in aer la Petrobrazi sau Arpechim“, a declarat pentru BUSINESS Magazin Davies, care isi aminteste nu cu foarte multa placere ca, din cauza situatiei gasite in rafinariile cumparate odata cu Petrom, cei de la OMV au fost nevoiti sa isi reconfigureze sumele estimate pentru investitii.

     

    „Vom investi in rafinare, explorare si productie cam cu 20% mai mult decat am estimat atunci cand am cumparat Petrom si speram ca la nivelul anului 2011 Petrobrazi sa ajunga cea mai performanta rafinarie din Romania“, spune Davies, admitand faptul ca Petromidia (rafinaria apartinand grupului Rompetrol) este „greu de atins si depasit“ din acest punct de vedere.

     

    Dar poate ca 1 mld. euro va putea face diferenta, aceasta fiind suma pe care OMV spune ca vrea sa o investeasca in rafinaria Petrobrazi, atat pentru cresterea capacitatii de rafinare, cat si pentru a repozitiona rafinaria din Ploiesti pe productie de motorina, care ar trebui sa ajunga, peste cinci ani, la un sfert din intreaga productie. „Pana in 2011, rafinaria Petrobrazi va produce 2,1 milioane de tone de motorina pe an, comparativ cu productia de 700.000 de tone pe care aceasta o inregistreaza in prezent, iar capacitatea de productie a rafinariei va creste de la 4,5 mil. tone, ceea ce inseamna un grad de utilizare de 69%, pana la 6 mil. tone, adica un grad de utilizare de 94%“, dupa cum spune Wolfgang Ruttenstorfer, presedintele si CEO al OMV.

     

    Si Rompetrol a anuntat saptamana trecuta investitii in cresterea productiei de motorina. Net inferioara ca valoare, investitia de 7 mil. euro planificata de grupul lui Dinu Patriciu va fi facuta pentru cresterea calitatii motorinei (instalatia automata de amestec in linie a motorinelor – Diesel In Line Blending – asigura calitate superioara si costuri mai mici). La capitolul cantitate, Rompetrol produce deja mai multa motorina decat OMV – la Petromidia, din totalul productiei, 40% este reprezentata de motorina.

     

    Raspunsul la intrebarea de ce atata motorina il dau vanzatorii – sau cumparatorii – de masini, procentul de masini diesel vandute in Romania fiind in continuare in crestere: de la inceputul anului, ponderea vanzarilor diesel a urcat de la 21,8% in 2005 la 44,2% in primele trei luni din acest an, cand a fost consemnata o dublare a vanzarilor, de la 10.547 de masini la 22.220, conform datelor Asociatiei Producatorilor si Importatorilor de Automobile (APIA). Un motor sigur pentru piata de diesel e si nou lansata versiune Logan pe motorina; Loganul a facut ca numarul masinilor diesel romanesti vandute sa ajunga in perioada ianuarie-martie la 9.203, cu 21,8% mai mult decat in aceeasi perioada a lui 2005. Acestea au fost si explicatiile pe care presedintele OMV, Wolfgang Ruttenstorfer, le-a dat pentru aceasta investitie: Ruttenstorfer si-a motivat decizia de a investi la Petrobrazi o suma apropiata de cea platita pentru Petrom – 1,3 mld. euro – prin tendinta de crestere a consumului de diesel la nivel mondial. Potrivit datelor OMV, cererea pentru acest produs ar urma sa creasca pe piata europeana cu aproximativ 27%, pana la un nivel de 5,52 milioane de barili pe zi.

     

    In 2010, cand se va termina si investitia la Petrobrazi, OMV vizeaza sa rafineze zilnic un milion de barili, dublu comparativ cu capacitatea raportata de grup in prezent. Grupul austriac are cinci rafinarii, dintre care doua in Romania – Petrobrazi Ploiesti si Arpechim Pitesti; celelalte trei rafinarii sunt situate in Germania si Austria si cumuleaza o capacitate de 382.000 de barili pe zi. Cand investitia la Petrobrazi se va fi incheiat, nu numai ca furnalele rafinariei vor fi mai prietenoase cu mediul, dar si petrolul va avea poate un pret mai prietenos, dupa cum crede presedintele OMV. Acesta estima saptamana trecuta ca la anul pretul petrolului va ajunge la 80-100 de dolari pe baril, dar ca, „in cativa ani“, pretul va cobori la 40 dolari pe baril. Doar petrolul e o afacere ciclica, nu-i asa?

  • Cine are mai mult?

    Piata auto europeana a crescut cu 2,6% in prima parte a acestui an; vanzarile de masini diesel au consemnat cresteri spectaculoase in special in centrul si estul Europei.

     

    CRESTERE: Tarile in care motoarele diesel au castigat teren sunt in special Norvegia, cu o crestere de 16% a masinilor diesel in totalul vanzarilor, Polonia cu 8%, Suedia cu 7%, Slovacia cu 4%, Danemarca cu 3%, dar si Belgia sau Olanda.

     

    SCADERE: Cota de piata a dieselurilor s-a redus cu 7% in Austria, cu 6% in Slovenia, cu 4% in Italia si 2% in Franta si Cipru. O reducere de un punct procentual a cotei de piata a fost consemnata in Germania, Letonia si Lituania. In Marea Britanie, Grecia si Luxemburg ponderea vehiculelor cu motoare diesel a ramas constanta.

     

    MAI MULTE: Cele mai multe automobile cu motoare diesel sunt in Luxemburg, unde 72,5% dintre masinile vandute anul trecut au motoare pe motorina. Cea mai mare din tarile unde masinile cu motorina sunt in top e Franta (69,2%), urmata de Spania cu 65,4% si Italia cu 58,3%.

     

    ROMANIA: Pe piata locala, la inceputul lui 2006 22,8% dintre masini erau diesel. Din importurile de anul trecut, 53,5% au fost masini cu acest tip de carburant.

  • PROFIL DE INDUSTRIE: Cine sunt expatii care ne pun vinul pe masa

    Un avocat italian, un conte francez si un englez licentiat in filosofie conduc in Romania, de cativa ani, afaceri cu vinuri. Numele lor au aparut frecvent in presa de-a lungul acestor ani, ideea de investitor strain care s-a stabilit in Romania ca sa faca vin parand destul de exotica.

     

    Intre timp insa, avantajul de a fi strain pe piata romaneasca a vinului s-a amortizat. Philip Cox, de la Cramele Recas, Sergio Faleschini de la Vinarte si contele Guy Tyrel de Poix de la S.E.R.V.E., cei mai cunoscuti dintre expatii care conduc la noi afaceri de productie a vinului, recunosc ca epoca de constructie a afacerilor lor s-a incheiat, pozitionarea pe piata a companiilor lor e clara, iar de-acum inainte se vor confrunta la fel ca oricare producator autohton cu concurenta de pe piata Uniunii Europene.

     

    Explicabil, investitorii straini care s-au lansat in Romania in productia de vinuri s-au orientat catre export. La ora actuala, doi dintre primii exportatori de vin de pe piata sunt firme straine – Halewood International, companie cu capital britanic, si Cramele Recas, detinuta tot de un britanic, Philip Cox.

     

    In timp ce Halewood, care detine Cramele Prahova, a ales sa angajeze insa un manager roman, Cox a pastrat conducerea propriei lui afaceri, reusind ca dupa opt ani de investitii la Recas sa aduca firma pe locul al treilea intre exportatorii de vin din Romania, cu 25 de tari in care livreaza. „Si tot nu avem o notorietate deosebit de mare pe plan extern“, spune Philip Cox, care e de parere ca vinurile romanesti sunt insuficient cunoscute in strainatate.

     

    Venit in Romania in 1991 ca sa distribuie bere, Cox s-a orientat ulterior spre productia si exportul de vin, dupa ce a cumparat in 1998 Cramele Recas din Banat. Pentru el, strategia de crestere s-a axat pe doua directii: exploatarea asocierilor de imagine care sa poata identifica in strainatate vinul romanesc ca atare si viteza de miscare. Brandul Vampire, lansat de Cramele Recas, este cel mai bine vandut vin romanesc pe piata americana, pana la sfarsitul lui august livrarile depasind 700.000 de sticle, in crestere cu 20% fata de 2005. Iar luna trecuta, imediat dupa ce Rusia a sistat importurile de vin din Republica Moldova si Georgia, Cramele Recas au inceput exportul in Rusia, profitand de locul lasat liber pe piata.

     

    Sergio Faleschini, italian nascut in Romania si director al unei companii franceze de comert cu cereale, a intrat in afacerile cu vin dupa ce s-a asociat cu un producator  din Toscana, Fabio Albisetti. „Eu cunosteam bine Romania si imensul potential viticol romanesc (Romania era in anii ‘80 al saselea producator mondial de vin), dar in acelasi timp cunosteam starea catastrofala de atunci a viticulturii romanesti“, spune Faleschini.

     

    Cei doi italieni au realizat ca oricine vrea sa faca profit din vin in Romania trebuie sa profite de perioada de oportunitate de pana la aderarea la UE, avand in vedere ca dupa acel moment, plantarile de culturi noi de vita-de-vie nu mai sunt permise, in virtutea reglementarilor pentru evitarea supraproductiei. Mai exact, dupa aderare Romania nu va mai putea planta nimic peste cele 240.000 de hectare de vie negociate. Vinarte, compania italienilor, a investit deci in cumpararea de plantatii (400 de hectare). Preferatele lui Faleschini sunt vinurile rosii seci de Dealu Mare, Samburesti sau Vanju Mare.

     

    La randul sau, francezul Guy Tyrel de Poix a ales initial Romania ca baza de productie pentru export; in raport cu piata interna, firma sa, S.E.R.V.E., este un producator de nisa, ca si Vinarte. „Din nefericire, exportul de vinuri romanesti este insignifiant, mai ales ca majoritatea vinului este exportat in vrac, ceea ce face dificila crearea unei imagini de marca. Dintre companiile conduse de expati, cel mai mare exportator sunt Cramele Recas, care au vandut anul trecut, alaturi de Vinarte si S.E.R.V.E., peste 2,5 milioane de sticle de vin. Impreuna, cei trei nu au atins insa cota celui mai mare exportator, Halewood International, care a exportat 3,8 mil. de sticle in 2005.

     

    Perioadele de cerere mai slaba la export sau anii de recolte proaste obliga insa la o reorientare spre piata interna. Managerul S.E.R.V.E. se declara insa optimist: „Dezvoltarea marilor retele de distributie, inmultirea restaurantelor, cresterea exigentelor clientelei sunt pe cale sa transforme piata vinului“. Mai reticent este Cox de la Recas, care atrage atentia ca dupa integrarea in UE „vor veni foarte multe vinuri ieftine, iar acest aflux va putea fi cu greu combatut“.

  • CRAMELE RECAS

    Preluate in 1998 de investitorul britanic Philip Cox, Cramele Recas sunt la ora actuala al treilea exportator de vinuri din Romania si cel mai mare producator din vestul tarii. Cramele Recas produc 17 game de vin, din care doar 4-5 sunt comercializate in tara. Pe piata interna cea mai vanduta gama este Schwaben Wein, iar pe piata externa cel mai bine se vinde Vampire, in special in SUA.

    • Cifra de afaceri: 7 mil. euro in 2005, din care 1,7 mil. euro din exporturi
    • Profit net: 2 mil. euro in 2005
    • Suprafata de vie detinuta in Recas: 700 ha
    • Productie anuala: 7 milioane de litri (circa 9 milioane de sticle)
    • Investitii: 1,5 milioane de euro in acest an pentru plantatia de vie si 1,7 milioane de euro in tehnologie

  • VINARTE

    Compania italiana Vinarte, intrata pe piata in 1998, este detinuta de sase actionari persoane fizice franceze si italiene, cel mai important fiind Fabio Albisetti, unul din actionarii producatorului de mezeluri Alimenta Bacau. Vinurile cele mai profitabile: Prince Matei, Prince Mircea, Soare, Castel Bolovanu, Bonvino.

    • Cifra de afaceri: 4,5 mil. euro in 2005
    • Profit net: 140.000 euro in 2005
    • Suprafata de vie detinuta in zonele Dealu Mare, Samburesti, Vanju Mare si Cotnari: 430 de hectare
    • Productie anualA: 1 mil. litri in 2005
    • Investitii: Din 1998 pana in 2004, Vinarte a investit 7,5 mil. euro

  • S.E.R.V.E.

    Intrata pe piata in 1994 initial cu activitate de distributie de vinuri, S.E.R.V.E. (Société Européenne Roumaine des Vins d’Exception) este detinuta in proportie de 61% de francezul Guy Antoine Marie Tyrel de Poix, restul actiunilor fiind detinute de familie si de prieteni ai acestuia. Cele mai importante game de vinuri produse sunt Vinul Cavalerului / Milenium, Terra Romana si Cuvee (Amaury – vin alb si Charlotte – vin rosu), circa un sfert din productie fiind destinat exportului.

    • Cifra de afaceri: 2,3 mil. euro in 2005
    • Suprafata de vie detinuta in zonele Dealul Mare, Istria, Minis: 130 ha
    • Investitii: Pana in 2004, investitiile au fost de 1,5 mil. Euro