BusinessMagazin

Blog

  • Departament, divizie, firma

    CONTEXTUL: Intrat in afaceri dupa Revolutie, omul de afaceri Octavian Radu isi dezvoltase afacerile mai ales in sectoarele de papetarie si mobilier de birou, sectoare in care distributia era realizata prin intermediul unui departament de transport integrat in cadrul aceluiasi grup.

    DECIZIA: Antreprenorul a decis la finalul anului 2002 sa transforme departamentul de transport intr-o afacere separata – TCE Logistica, bazandu-se pe reteaua de distributie la nivel national deja stabilita pentru a satisface cerintele grupului si pe parcul de masini existent, toate aflate in proprietatea sa.

    EFECTELE: Noua companie, integrata in RTC Holding, a inregistrat anul trecut o cifra de afaceri de 8,46 milioane de euro, estimarea pentru acest an fiind de 11,5 milioane de euro. De la un singur client – grupul din care se desprinsese – compania a ajuns la un portofoliu de peste 600 de clienti si si-a marit flota de masini de peste cinci ori.

    Grupul RTC ajunsese din 2002 cel mai important jucator pe piata de papetarie din Romania, avand afaceri si in distributia de software sau productia si distributia de mobilier pentru birou. Inca din momentul intrarii in afaceri, Octavian Radu, proprietarul RTC Holding, isi transportase produsele cu propriile masini. Parcul auto al grupului a crescut astfel direct proportional cu afacerile RTC, ajungand la finalul anului 2002 la un total de 58 de masini.

    Omul de afaceri a decis in acel moment sa transforme departamentul de transport intr-o companie independenta de curierat – TCE Logistica, care sa faca parte din acelasi grup. „Decizia a fost logica. Departamentul avea deja 50 de puncte de lucru, iar reteaua de distributie acoperea toata tara“, explica Sorin Sofian, actualul director al companiei. Conform lui Sofian, se ajunsese deja la o dezvoltare suficienta a departamentului incat sa se analizeze posibilitatea de a avea si clienti, nu doar de a satisface necesitatile de transport ale grupului: „Daca vrei sa faci eficinta activitatea de transport si ai si volume mari, iti faci propria companie de transport“.

    Compania si-a inceput oficial activitatea in primele luni ale anului 2003, primul client al companiei fiind grupul din care facea parte. Cifra de afaceri inregistrata in primul an a fost de 1,9 milioane de euro, bazandu-se aproape in totalitate pe activitatile prestate pentru compania-mama. Un portofoliu de clienti a inceput sa prinda contur de la finalul anului 2003; Sorin Sofian spune ca nu a fost foarte greu sa atraga clienti, deoarece piata de curierat era destul de slab dezvoltata incat sa permita aparitia unor noi companii de profil. Primul client al companiei, care se mai afla si astazi in portofoliul TCE Logistica, a fost distribuitorul de produse IT&C Tornado Systems.

    Sorin Sofian spune ca dezvoltarea companiei de la momentul infiintarii poate fi cel mai bine exemplificata prin ponderea grupului RTC in afacerile TCE, pondere care a scazut de la 100% in primele luni de existenta ale companiei la 30% in acest moment. „Avem apoi majorarea parcului auto si inmultirea punctelor de lucru. Am pornit la drum cu 58 de masini, iar acum avem 250, plus 50 de tiruri inchiriate, iar punctele de lucru au ajuns la 210, de la 50 la momentul infiintarii“, spune Sofian.

    Compania a incheiat anul 2006 cu o cifra de afaceri de 8,46 milioane de euro, intr-o piata a curieratului cu o valoare estimata la 200 de milioane de euro pentru acest an. Cele mai mari companii autohtone, Fan Courier, Cargus si Curiero, precum si cele patru multinationale prezente in Romania – TNT, DHL, FedEx (prezent printr-un parteneriat cu Fan Courier) si UPS, care opereaza prin agentul autorizat Trans Courier Service – estimeaza cresteri semnificative ale cifrelor de afaceri in acest an. In aceeasi situatie se gaseste si divizia de curierat a RTC Holding, care estimeaza ca va incheia anul cu o cifra de afaceri de 11,5 milioane de euro. Directorul TCE Logistica isi bazeaza estimarea pe faptul ca doar 10% din companiile autohtone si-au externalizat activitatile de depozitare si distributie. „Outsourcingul logisticii va creste eficienta firmelor din Romania – logistica trebuie lasata pe mana specialistilor“, sustine Sofian. Compania membra a RTC Holding a incheiat insa anul precedent cu o pierdere de aproximativ 779.000 de euro, cauzata, potrivit oficialilor TCE, de introducerea unui soft inadecvat in 2005, de lipsa de productivitate si administrare defectuoasa, precum si de investitiile derulate in 2006, care vor avea un impact negativ si asupra bilantului financiar din acest an.

    TCE Logistica urmeaza sa fie vanduta, Octavian Radu incluzand-o pe lista de afaceri din al caror actionariat doreste sa se retraga. Omul de afaceri a iesit deja din patru afaceri in acest an, prin vanzarea companiei de plati electronice Pay Store pentru 15,5 milioane de euro, a distribuitorului de apa in sistem de watercooler Aqua Regis pentru peste un milion de euro si prin inchiderea Depozitului de Vinuri si a Depozitului de Legume si Fructe. Pana la momentul tranzactiei, TCE Logistica ar urma sa se extinda, ca si competitorii sai autohtoni, pe pietele din regiune, prima tara urmand sa fie Bulgaria, unde TCE va urma divizia grupului specializata in distributia de produse de birotica, papetarie si articole de birou, Be Proffice.

  • GHID DE PENSII: Cine nu e gata

    Greu de crezut, privind la rezultatele obtinute de administratori dupa doar prima luna de vanzare a pensiilor private obligatorii, ca dupa patru luni vor mai fi multi dintre cei ce ar trebui sa intre in sistemul privat de pensii care sa nu-si fi exprimat deja optiunea. Pe 15 octombrie, dupa a doua data de raportare, aproape 1,2 milioane de angajati – circa o treime din intreaga piata estimata de administratori – semnasera deja contractul cu o companie de pensii. Calculele Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP), ceva mai optimiste decat ale companiilor, estimeaza numarul total de clienti potentiali la aproximativ 4,5 milioane. Regulile „jocului“ spun ca toti angajatii cu varsta de maxim 35 de ani trebuie sa incheie un contract de pensie privata, in timp ce pentru cei de maxim 45 de ani intrarea in sistem este optionala. Pentru cei care au insa obligatia, dar nu isi exprima pana pe 17 ianuarie alegerea pentru unul dintre cei 18 administratori autorizati de CSSPP, legea prevede o redistribuire automata, prin asa-numita „loterie“.

    Repartizarea aleatorie este definita in Norma nr. 31/2007, o reglementare adoptata recent de CSSPP pentru modificarea Normei nr. 18/2007 privind aderarea initiala si evidenta participantilor la fondurile de pensii administrate privat. Potrivit acestei reglementari, „loteria“ este procesul prin care persoanele eligibile in varsta de pana la 35 de ani care nu au aderat din proprie initiativa la un fond de pensii privat in termenul stabilit de legislatie (17 septembrie – 17 ianuarie 2008) sau care au semnat mai multe acte individuale de aderare sunt repartizate aleatoriu. Pana in prezent, procentul celor ce au semnat mai multe contracte, care din acest motiv au fost invalidate de catre Casa Nationala de Pensii si Asigurari Sociale (CNPAS), este foarte mic: doar 2% din total. Cel mai probabil acest procent va ramane la cote destul de scazute, odata ce CSSPP a modificat modalitatea in care se face validarea finala a adeziunilor – conform noilor reglementari, in trei etape (noiembrie, decembrie si ianuarie) si nu doar o data, la final, cum era prevazut anterior. Chiar si asa, probabil ca indecisi vor mai ramane, asa cum va exista si un numar – oricat de mic – de contracte invalidate. In cazul celor aflati in aceasta situatie, in ianuarie CNPAS va organiza „loteria“, respectiv repartizarea aleatorie.

    Regulile dupa care se va desfasura aceasta procedura sunt descrise in detaliu in Norma 18 a CSSPP, modificata de Norma 31 – ambele putand fi consultate pe pagina de internet a CSSPP, la sectiunea „legislatie“. Potrivit lor, CNPAS va realiza o prima clasificare a persoanelor ce trebuie repartizate in functie de varsta, in doua intervale: persoane cu varsta intre 16 si 25 de ani si cele intre 26 si 35 ani. Fiecare dintre cele doua categorii de mai sus va fi apoi organizata in functie de gen (femei si barbati). In acest fel se organizeaza, practic, patru urne din care se face ulterior repartizarea aleatorie.

    Prima grupa de persoane ce urmeaza a fi repartizata catre fondurile de pensii, potrivit specificatiilor din norma CSSPP, este cea a femeilor cu varsta intre 16 si 25 de ani; a doua a barbatilor din acelasi interval de varsta, urmand in grupele trei si patru femeile, respectiv barbatii din cel de-al doilea interval de varsta (26-35 de ani). Prin aceasta procedura, cu extrageri repetate, se asigura distributia relativ egala a persoanelor cu anumite caracteristici (de varsta, de sex si, respectiv, speranta de viata) intre toti administratorii. Repartizarea se va face, pentru persoanele din fiecare categorie de mai sus, spre toti cei 18 administratori autorizati – direct proportional cu numarul persoanelor validate pentru fiecare fond de pensii in parte raportat la totalul persoanelor validate pentru toate fondurile. Altfel spus, fondurile ce vor reusi sa atraga in perioada de campanie cel mai mare numar de contributori vor primi si cea mai mare parte dintre indecisi.

    La finalizarea procesului de repartizare aleatorie, CNPAS valideaza persoanele repartizate pentru fiecare fond in parte si transmite companiilor lista de persoane ce le-a fost alocata. Compania este cea care, in maxim 15 zile de la primirea acestei instiintari, este obligata sa instiinteze contributorii.

    Indiferent de modul cum au ajuns sa intre in sistem – prin propria adeziune sau ca urmare a „loteriei“ – niciun contributor nu se poate transfera la un alt fond pana cand nu se realizeaza plata primei contributii. Ulterior, transferul intre fonduri se va putea face de patru ori pe an (respectiv in lunile februarie, mai, august si noiembrie), potrivit unui proiect de norma al CSSPP supus in prezent dezbaterii publice (disponibil la sectiunea „dezbatere publica“ de pe site-ul Comisiei, cu data finala de transmitere a comentariilor pe 26.11.2007). Pentru cei ce aleg sa se transfere de la o companie la alta, penalizarea maxima ce poate fi perceputa este de 5% din activul personal al participantului in primii doi ani de la aderare, ulterior fiind gratuita. Procentul de penalizare poate diferi insa de la un administrator la altul si este prevazut in prospectul fondului. Pentru a se feri de un eventual val de plecari, majoritatea administratorilor au optat insa pentru a pastra nivelul maxim de 5%. Un motiv in plus – chiar daca transferul nu implica o penalizare fabuloasa, procentul fiind aplicat la o contributie destul de scazuta – pentru ca fiecare angajat ce are obligatia de a intra in sistem sa o faca dupa propria alegere si in deplina cunostinta de cauza.

    Puncte cheie

    IN DISCUTIE. Transferul intre fondurile de pensii private obligatorii se va putea face de patru ori pe an, respectiv in lunile februarie, mai, august si noiembrie, potrivit unui proiect de norma al CSSPP. Penalizarea de transfer este stabilita prin lege la maxim 5% din activul personal net al participantului pentru primii doi ani, ulterior fiind zero.

    VALIDARE. Comisia de Pensii a modificat recent norma privind aderarea initiala si evidenta participantilor la fondurile de pensii administrate privat, stabilind ca validarea adeziunilor are loc de trei ori pe perioada campaniei, in mod definitiv. In forma initiala, regulile cereau ca validarea contractelor semnate sa fie facuta, definitiv, doar la finele celor patru luni ale campaniei de vanzare.

    PIATA. Pe piata pensiilor private obligatorii se lupta 18 companii, care administreaza tot atatea fonduri, dupa ce CSSPP a dat unda verde si pentru Zepter Fond de Pensii. Potrivit estimarilor Comisiei, numarul total al clientilor potentiali pentru administratorii de fonduri – respectiv persoane cu varsta de pana in 45 de ani – este de 4,5 milioane. Estimarile companiilor sunt ceva mai pesimiste, vorbind despre o piata potentiala de 3-3,5 milioane de contributori.

    CONTRIBUTORI. In sistemul de pensii obligatorii administrate privat sunt obligati sa intre doar salariatii cu varsta de maxim 35 de ani, pentru cei cu varsta cuprinsa intre 35 si 45 aderarea fiind optionala. Dupa terminarea celor patru luni de vanzare stabilite de catre CSSPP, respectiv pana in ianuarie 2008, cei care aveau obligatia, dar nu si-au ales un fond vor fi distribuiti prin asa-numita „loterie“, care ii va imparti intre fondurile de pensii private obligatorii existente pe piata, aleatoriu si proportional cu cota de piata detinuta deja de fiecare fond. Angajatii cu varsta de pana la 45 de ani pot adera oricand in urmatorii ani, cu conditia sa nu depaseasca 45 de ani in momentul semnarii.

    VANZATORII DE PENSII. Pe lista celor ce pot incheia contracte de pensii se inscriu: agentii de marketing ai companiilor, brokerii de pensii (companii ce au ca obiect de activitate exclusiv intermedierea de pensii private), bancile, brokerii de asigurare si societatile de brokeraj de pe Bursa. Fara exceptie, pentru a putea incheia contracte toti trebuie sa fie in prealabil autorizati de catre CSSPP, iar verificarea lor se poate face pe site-ul Comisiei, www.csspp.ro, la sectiunea „registru“. Agentii de marketing pot lucra doar pentru o companie, in timp ce brokerii de pensii pot lucra pentru oricat de multi administratori. Bancile, brokerii de asigurare si societatile de brokeraj pot desfasura activitatea de marketing pentru un singur administrator sau, dupa caz, pentru un singur broker de pensii private. In prezent, aproape 250.000 de agenti sunt autorizati sa vanda produse de pensie.

  • De doua ori mai multi bani in private equity?

    "Valoarea investitiilor in private equity se va dubla in 2007 fata de 2006, a declarat Robert Luke, presedinte al asociatiei de investii private si capital de risc din sud-estul Europei (SEEPEA), la prima conferinta anuala a SEEPEA care se desfasoara marti la hotelul Howard Johnson.

    Potrivit statisticilor EVCA (European Private Equity and Venture Capital Association), in 2006 valoarea investiilor de private equity facute in Romania a fost de 110 milioane de euro. Luke "Valoarea investiilor ar putea ajunge la peste 220 de milioane de euro, numai pe baza tranzactiilor despre care stiu eu ca se afla in acest moment in negocieri". Atingerea acstui prag depinde, a completat Luke, de finalizarea negocierilor pana la sfarsitul anului. 

  • Selling Blue Elephants

    Introducere
    Ce anume face ca un consumator sa fie atras in mod deosebit de o marca si nu de alta? Cum putem afla raspunsul la aceasta intrebare, cand s-a demonstrat ca anchetele traditionale au o marja mare de eroare, multe dintre raspunsuri fiind ambigue sau false?

    RDE (Rule Developing Experimentation) este instrumentul de care mari companii, precum Hewlett-Packard sau MasterCard, se folosesc pentru a-si transforma strategia de proiectare a produselor si pentru a crea mesaje de marketing indreptate catre consumator.

    RDE este o procedura simpla si flexibila de experimentare. Cu ajutorul ei, companiile isi proiecteaza, testeaza si modifica ideile, ofertele si produsele. Cu acest instrument, in mod sistematic, ele incearca sa descopere ce il atrage pe consumator, chiar si atunci cand acesta nu isi poate exprima dorintele si nevoile.

    Spre deosebire de alte tipuri de cercetari care utilizeaza esantioane de consumatori, interviuri si sondaje, RDE exploreaza, in mod experimental, ce caracteristici suscita interesul consumatorilor, pana reuseste sa le identifice. Intre ele se numara avantajele unui card de credit, tipul de indulcitor pentru Pepsi-Cola sau culoarea si aspectul ambalajului. Participantii privesc, incearca si folosesc tot felul de prototipuri si isi exprima preferintele, dezinteresul sau indiferenta.

    Proiectarea experimentala a prototipurilor permite companiilor sa verifice relevanta unei caracteristici sau a unei trasaturi de diferentiere si astfel sa creeze o oferta atragatoare pornind de la una sau de la mai multe dintre ele. Cartea prezinta numeroase studii de caz prin care poate fi apreciat felul cum marile companii se folosesc de acest instrument eficient, RDE.

    Procedura RDE se desfasoara in sapte etape:

    1. Mai intai trebuie identificate caracteristicile care pot varia in cazul unui produs sau serviciu. Daca e vorba despre o bautura racoritoare, lista poate include cantitatea de zahar, acid sau cantitatea in care este furnizat; un card de credit poate avea un alt comision de administrare, o alta dobanda, posibile disconturi etc.
    2. Combinarea caracteristicilor in conformitate cu un proiect experimental pentru crearea unor prototipuri. Fiecare prototip ii corespunde unui tip anume de consumator.
    3. Expunerea consumatorilor la prototipuri si inregistrarea raspunsurilor acestora (intentii de cumparare, gusturi, interes aratat etc.).
    4. Analizarea rezultatelor, tinand cont de importanta fiecarei caracteristici in preferintele exprimate de clienti.
    5. Optimizarea si gasirea celei mai bune combinatii intre calitatile produsului.
    6. Identificarea segmentelor de populatie cu preferinte similare. Aceste sabloane servesc la stabilirea unor norme de productie si design pentru produse si servicii noi.
    7. Aplicarea acestor norme pentru crearea de noi produse, servicii si oferte.

    Avantajele folosirii RDE sunt foarte multe. Aportul sau cel mai important consta in aceea ca ajuta la cunoasterea factorilor specifici ce determina acceptarea sau respingerea unui produs sau serviciu de catre un consumator. Companiile sunt astfel sprijinite in cautarea directiilor pe care trebuie sa le imprime strategiei lor comerciale.

    Un alt avantaj consta in faptul ca este un instrument util nu doar in semnalarea problemelor, ci si in rezolvarea lor, generand reguli eficiente. In plus, nu cere cunostinte avansate, este accesibil si nu e limitat la productie si marketing: poate fi folosit in multe alte domenii (financiar, politic, informatic, international).

    Este un instrument care, in general, presupune o baza foarte solida pentru a castiga si pastra avantajul concurential pe termen lung al companiei care il adopta.

    …

    Cititi continuarea articolului in editia tiparita a revistei Business Magazin

  • Bursa in picaj liber

    Bursa a intrat in picaj dupa decizia Standard&Poor’s de a revizui ratingul de tara, de la stabil la negativ.
    Un val de panica a invadat jucatorii, drept pentru care ordinele de vanzare le-au depasit cu mult pe celel de cumparare. Indicii au pierdut peste 2 procente fiecare, pe fondul unei lichiditati mult superioare celei de ieri.

    Valoarea totala a tranzactiilor la ora 13.00 era de aproape 17 mlioane euro, cu aproape 14 milioane euro la BVB. Cele mai multe ordine de vanzare au fost trecute in contul Rompetrol Rafinare (simbol RRC), mai mult de 23 milioane actiuni schimbandu-si proprietarul. Valoarea operatiunilor a fost de 0,75 milioane euro, cotatia inregistrand o scadere de 2,7%. Banca Transilvania (simbol TLV) a pierdut 2,8 procente din catatia de ieri, dar valoarea tranzactiilor se ridica la peste 2,5 milioane euro.
    Parerile investitorilor sunt impartite. Pe de o parte se asteapta formarea unui trend descendent de termen mediu, iar de cealalta parte se preconizeaza o crestere sustinuta odata cu atingerea unor cotatii minime pentru actiuni. De altfel, toti cei care au avut bani lichizi au cumparat astazi, preferand deschiderea unor pozitii pe termen lung.

  • Mult, foarte mult timp

    Drumul serpuit care duce spre Vallée de Joux, o regiune din Elvetia faimoasa pentru numarul mare de manufacturi pe metrul patrat, a fost mai aglomerat ca niciodata la inceputul lunii octombrie. Zeci de masini de lux i-au adus pe amatorii de ceasuri la Le Sentier, locul in care a aparut, in 1833, brandul Jaeger-LeCoultre si unde urma sa se deschida acum Heritage Gallery, muzeul propriu al companiei, inaugurat dupa doi ani de pregatiri.

    Din punctul de vedere al afacerii, muzeul reprezinta mai mult decat o simpla galerie unde sunt expuse creatii istorice. Marii fabricanti de ceasuri promoveaza cu surle si trambite deschiderea muzeelor proprii care, dincolo de valoarea lor simbolica, reprezinta detalii ce diferentiaza brandul pe piata. „Proiectul Heritage Gallery este doar unul dintre elementele unei strategii de comunicare extinse care urmareste prezentarea patrimoniului si a statutului Jaeger-LeCoultre. Sunt expuse peste 500 de obiecte, dintre care 300 de calibre diferite ce demonstreaza experienta brandului in ceea ce priveste productia de ceasuri high-end. De exemplu, putem enumera peste 120 de calibre produse intre 1860 si 1890“, spune Jérôme Lambert, CEO al Jaeger-LeCoultre.

    Jaeger-LeCoultre, fondata de Antoine LeCoultre in 1833, este prima manufactura din Vallee de Joux. Una dintre cele mai spectaculoase sectiuni din muzeu este delimitata de un zid de sticla inalt de 4,7 metri si lung de 5,4 metri unde sunt expuse aproximativ 300 de mecanisme. Dincolo de acest perete, vizitatorul este purtat pe rand printre ecrane de sticla de patru metri unde sunt expuse calibrul 101, cel mai mic mecanism inventat vreodata, ceasuri de buzunar complicate, un model inspirat de ceasul creat de Jaeger-LeCoultre pentru incoronarea reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, diferite modele Reverso (unul dintre modelele emblema ale marcii), mostre de giuvaiergerie de lux, piese din aur pavate cu diamante si rubine. Din muzeu nu lipsesc nici modelele prezentate recent la targul de orologerie de la Geneva, precum „Reverso grande complication a triptyque“, primul ceas din lume cu trei fete. Iar la mansarda sunt expuse mai multe variante de Atmos, ceas de masa cu miscare perpetua desemnat de guvernul elvetian drept cadou oficial al statului.

    Muzeul expune si ultimele inovatii ale companiei. Master Compressor Extreme Lab (200.000 de euro), calibrul 988C, este singurul mecanism din lume care functioneaza fara niciun fel de lubrifiant, facut din materiale usoare, precum iridiu, magneziu, pudra de grafit, siliciu sau nichel. Jérôme Lambert spune ca vor fi produse 15-20 de exemplare din acest model, iar livrarea va incepe in martie 2008. Cealalta inovatie este Duomčtre Chronographe (pe care il poarta la mana Jérôme Lambert) – calibrul 389 „Dual Wing“, cu un mecanism cu doua rezerve independente, care comanda separat functiile normale ale ceasului si functia de cronograf. Astfel, in timp ce cronograful este pus in functiune, purtatorul poate consulta si ceasul fara a fi nevoit sa alterneze cele doua functii. Mecanismul clasic, cu intoarcere manuala, are o rezerva de functionare de 50 de ore, iar carcasa din aur galben (300 de piese), aur alb sau platina inconjoara un cadran alb clasic. Primul exemplar din acest ceas va fi livrat la sfarsitul acestui an.

    Pe segmentul de ceasuri pentru femei, muzeul expune noua colectie Master Compressor Diving Lady. „Daca vorbim despre brandul Jaeger-LeCoultre in general, estimam ca 50% dintre clienti sunt femei, dar in prezent diferentierea intre ceasurile pentru barbati si cele pentru femei nu mai este foarte clara, din cauza tendintei ca femeile sa cumpere ceasuri tot mai mari si foarte tehnice“, explica Lambert.

    Strategiile de lansare urmaresc, la randul lor, sa evidentieze aspectul inovatiei tehnice. De exemplu, lansarea colectiei Master Compressor Diving a avut loc pe coasta insulei Lanai din Hawaii, iar publicul a privit cum un robot a dus Master Compressor GMT la 1.000 de metri adancime sub apa in doar 30 de minute. Mai precis, ceasul a fost coborat la 1.040 de metri, iar la aceasta adancime presiunea este echivalentul a 100 de kilograme pe centimetrul patrat. Pentru a rezista in asemenea conditii, ceasurile au carcase care masoara 5 milimetri in punctul cel mai gros, aproape dublu fata de un ceas care rezista la 100 de metri adancime. Geamul ceasului are 4 centimetri diametru si 3,6 mm grosime.

    Deschiderea de muzee ale brandului, ca metoda de promovare, a fost adoptata si de alt producator de orologerie elvetian, Aude mars Piguet. Muzeul firmei este gazduit incepand din 1993 de cea mai veche cladire din satul Le Brassus, tot din Vallée de Joux, unde a functionat atelierul original al fondatorilor brandului, Jules Audemars si Edward Piguet. Muzeul cuprinde colectii care prezinta istoria Audemars Piguet din 1875 si pana astazi, cu exponate faimoase, inclusiv Grande Complication, lansat in 1882, sau cel mai bine vandut model de ceas al brandului, Royal Oak, introdus in 1972 ca primul ceas sport din gama de lux fabricat din otel inoxidabil.

    Audemars Piguet si-a vandut in 2000 participatia de 40% la Jaeger-LeCoultre catre Compagnie Financiere Richemont pentru 250 de milioane de franci elvetieni (peste 160 de milioane de euro). Compagnie Financičre Richemont, proprietarul Jaeger LeCoultre, ca si al altor branduri de lux, ca Piaget, Vacheron Constantin, Panerai, Cartier, Van Cleef & Arpels, a avut in ultimul an fiscal afaceri de 4,8 miliarde de euro si un profit net de 1,3 miliarde de euro.

  • O Mary pe invers

    Ei bine, casnicia lor dureaza 115 minute si tare ti-ai mai dori sa aiba loc si cateva divorturi intre timp. Se pare ca cei doi frati, care scriu, produc si regizeaza impreuna de mai bine de zece ani, si-au cam pierdut inspiratia si nu mai sunt in stare sa repete succese precum „Tantalaul si gogomanul“, „Eu cu mine si Irene“ sau clasicul „Mary cea cu vino-ncoa’“.

    Ca si celelalte filme, „Cat dureaza o casnicie“ tot o poveste de dragoste neconventionala este. Daca in general comediile romantice se ocupa (cu din ce in ce mai putina ingeniozitate) de clasica tema „cum sa-l faci sa te ceara/ia de sotie“, Bobby si Peter Farelly exploreaza acum ce se intampla dupa ce te casatoresti, cand iti dai seama ca aleasa este de fapt o scorpie insuportabila si brusc dai si peste sufletul tau-pereche, evident in afara casniciei. Seamana cu „Norbit“, nu?

    Eddie Cantrow (Ben Stiller) este un instarit patron de magazin de articole sportive si, daca situatia financiara i se imbuna-tateste vazand cu ochii, viata lui amoroasa i se duce de rapa. Dupa o relatie de cinci ani, iubita il paraseste pentru a se casatori cu altcineva, invitatul de onoare la nunta (surghiunit la masa celor „neinsotiti“, adica a pustilor de 10-15 ani) fiind chiar Eddie. Trezit din somn de tristul eveniment, Eddie are impresia ca l-a prins pe Dumnezeu de un picior cand o intalneste pe Lila (Malin Akerman), o tipa nemaipomenita cu care, dupa o scurta relatie de sase saptamani, se si casatoreste. Doar ca in luna de miere Eddie afla o multime de lucruri despre Lila, unele mai socante decat celelalte (printre ele, faptul ca aceasta n-a auzit de pozitia misionarului). Si cand in scena intra si simpatica/amuzanta/superba/inteligenta Miranda (Michelle Monaghan), intentiile eroului se schimba total: de la hotararea de a-i dedica intreaga viata Lilei (cum sa nu-ti amintesti de gasca din cartea de romana?), Eddie nu si-o mai poate imagina alaturi de el decat pe Miranda.

    Ca de obicei, fratii Farelly isi gandesc filmele pe ideea dublului: avem doi tembeli (Jim Carrey, Jeff Daniels) si-o singura frumoasa (Lauren Holly), avem un individ schizofrenic (doar Jim Carrey de data asta) si-o singura superba (Renée Zellweger), doi pretendenti (Ben Stiller, Matt Dillon) si-o singura blonda (Cameron Diaz). Ca sa nu mai amintim de penibilul „Stuck On You“, cu cei doi frati siamezi (Matt Damon, Greg Kinnear), unde dublul deja este exagerat.

    Dupa cum se vede, de fiecare data cantitatea de testosteron era excedentara (doar avem doi frati, nu?), asa ca cei doi Farrelly s-au gandit sa schimbe putin: de aceasta data avem o victima masculina si doua prezente feminine. In rest, „The Heartbreak Kid“ este aproape imaginea in oglinda a lui „Mary cea cu vino-ncoa’“, asezonat fiind cu aceleasi glume fara perdea, marca proprie a celor frati, care nu mai reusesc totusi poante de-o suculenta incredibila precum coafura falica a lui Cameron Diaz (interminabil preluata in reclame sau spoof-uri) sau intermezzo-urile muzicale ale „corului grecesc“, devenite in „Cat dureaza…“ enervante intruziuni ale unui grup de mariachi.

    Bineinteles, nu se poate spune ca nu razi la „The Heartbreak Kid“, dar neplacuta impresie ca povestea nu reuseste sa se lege nu-ti da pace nicio clipa. Pentru a contracara lipsa de inspiratie, fratii Farelly exagereaza cu scenele de sex (o scena de sadomasochism, care a provocat dezgustul focus group-urilor invitate sa-si dea cu parerea, a fost taiata la montaj, dar tot raman cateva momente extrem de „consistente“), ceea ce pica destul de prost in chimia filmului.

    Unul dintre cele mai ingrate roluri este jucat chiar de tatal lui Ben Stiller, Jerry Stiller. Acesta apare chiar in rolul tatalui lui Eddie, Doc, mult mai nonconformist si liber in exprimare decat timidul sau fiu. Pe Jerry Stiller l-ati putut vedea de curand in rolul domnului Pinky, patronul magazinului cu haine pentru cucoane cu greutate din recentul „Hairspray“. El este si una dintre vedetele serialului „The King of Queens“, unde joaca rolul socrului unui personaj interpretat de Kevin James (jumatatea lui Adam Sandler din „I Now Pronounce You Chuck and Larry“). Fratii Farelly se folosesc de rolul lui Doc exact asa cum se foloseau de cinica si amuzanta Magda (Lin Shaye) din „Mary cea cu vino-ncoa’“, acesta impingandu-l pe Eddie de la spate si mitraliind toate obscenitatile din scenariu.

    Cu alte comedii sau comedii de actiune in cinematografe (vezi neaparat „Shoot’em Up“/„Lichidati-i!“ sau „Hot Fuzz“/„Politist meserias“), sunt slabe sanse ca „The Heartbreak Kid“ sa impresioneze la incasari. In Statele Unite a fost o relativa dezamagire, obtinand in trei saptamani doar 33 de milioane de dolari, desi producatorii se asteptau la o suma superioara doar in primul weekend de la lansare.

    Dar fratii Farrelly au toate sansele sa revina la calitate cu filmul lor biografic „The Three Stooges“. Anuntat de multa vreme si cu lansarea programata pentru 2009, „The Tree Stooges“ va spune povestea trioului de vodevil, mari specialisti in comedia cu poante fizice, lansat la inceputul anilor ’30 in Statele Unite.

    „THE HEARTBREAK KID“/„CaT DUREAZA O CASNICIE“. R: BOBBY & PETER FARRELLY. CU: BEN STILLER, JERRY STILLER, MALIN AKERMAN, MICHELLE MONAGHAN, CARLOS MENCIA, ROB CORDDRY, STEPHANIE COURTNEY.
    DIN 2 NOIEMBRIE

  • Literatura si publicitate

    Nu trebuie sa-i plangem insa de mila lui Frédo sau Beig (numele cu care este alintat autorul in patria lui): demiterea a fost probabil luata in calcul (ca unealta in campania de marketing a romanului) si a sporit considerabil interesul publicului pentru o carte altfel nu lipsita de interes. De atunci, Beigbeder a mai publicat cateva romane (cam unul pe an), care, toate, rescriu cam aceeasi poveste: de la „Dragostea nu dureaza decat trei ani“ pana la „Egoistul romantic“ ni se desfasoara in fata ochilor aventura unui personaj de un cinism feroce, hipersexual, iubind viata de noapte, plin de panseuri despre lume, viata, arta, prietenie. Lipsa de inventie epica e suplinita de capacitatea personajelor de a cogita, cu egala participare sufleteasca, despre orice si despre oricine. In ciuda acestei repetitivitati, romanele lui Beigbeder se vand excelent, iar autorului i se lateste aura de scriitor cu fiecare nou titlu, pentru ca stie sa-si faca meseria de publicitar. Stie sa fie in lumina reflectoarelor (atunci cand nu e autor, e cronicar literar) si-si asezoneaza fiece noua aparitie cu cate un nou condiment extraliterar (in general cu iz de scandal) sau o imbraca intr-un ambalaj ademenitor, cum e cazul acestui „Au secours pardon“ (Grasset, 2007), care schimba teatrul de operatiuni scandaloase ale personajului principal, Octave Parango, tocmai in Rusia.

    Eliberat din inchisoare, fara o letcaie, dar mereu disponibil, Octave incepe sa se ocupe de campania publicitara a Partidului Comunist. Fascinat insa de Rusia, de mirajul unei tari nesfarsite, in care la fiecare pas intalnesti fete frumoase si tovarasi de betie, Octave accepta meseria de vanator de talente, mai exact de vanator de fetiscane, posibile top-modele pentru campaniile publicitare din Franta. Pe 25 octombrie, Beigbeder era la Bucuresti si facea crampa scriitorului dand autografe. Ceea ce demonstreaza, poate, ca am intrat fara cale de a mai iesi in era in care literatura se sufoca fara un marketing potrivit.

    Frédéric Beigbeder, „Iarta-ma!… Ajuta-ma!…“,
    Editura Pandora M, Bucuresti, 2007

    Noutati

    Zarurile au fost aruncate

    La sfarsitul anilor saizeci, Luke Rhinehart, psihiatru de succes, crezuse ca a descoperit leacul pentru nefericirea omeneasca: inserarea sistematica a aleatoriului in viata. A adoptat si le-a recomandat pacientilor sai traiul sub imperiul zarurilor, luarea deciziilor prin aruncarea micului cub al hazardului. Conform teoriei lui, oamenii se rutineaza incercand sa traiasca dupa un singur set de convingeri – un singur sine -, asa incat unei personalitati sanatoase i-ar prii mult mai mult libertatea de a fi multipla, cu numeroase atitudini si comportamente inconsecvente. La incheierea primului sau roman-eseu, „Omul-Zar“, il lasam pe Luke la sfarsitul anilor ’70, atarnand pe marginea unei stanci. Cum un asemenea best-seller nu se putea impotmoli intr-o sinucidere, Rhinehart isi continua dupa 20 de ani aventurile.

    Luke Rhinehart, „Intoarcerea Omului-Zar“,
    Editura Trei, Bucuresti, 2007

    Dragoste in vreme de ciuma

    Sarah Dunant ne calauzeste intr-o Florenta a secolului al XV-lea si construieste o poveste tensionata despre exotismul orasului, despre accidentele lui exterioare, despre vesminte, obiceiuri si, mai ales, despre o intreaga generatie de florentini sfasiati de nostalgia perioadei Medici, acum apuse. Orasul se afla sub asediul trupelor franceze, populatia este agitata si zvarlita in confuzie de discursurile perfide ale dominicanului Savonarola, iar ciuma se raspandeste ucigas prin toate cotloanele. Vlastar al unei familii aristocratice, Alessandra Cecchi, o tanara de 14 ani, traieste paroxistic intreg acest cosmar al decadentei oamenilor si al maladiei orasului, incercand sa iasa de sub pavaza copilariei. In vreme ce vestigiile artei florentine sunt decretate blestemate insemne ale vanitatii de catre diabolicul Savonarola si, ca atare, arse in piatetele urbei, Alessandra se indragosteste patimas de un artist, pictorul insarcinat sa redecoreze capela familiei Cecchi.

    Sarah Dunant, „Nasterea lui Venus“,
    Editura Humanitas, Bucuresti, 2007

  • Time Out va recomanda: Festivalul national de teatru

    Timp de doua saptamani, sunteti asteptati la teatru, de dimineata pana seara, in salile de spectacol dar si in spatii neconventionale precum metroul, in cadrul Festivalului National de Teatru (2-15 noiembrie). Time Out va recomanda cele mai bune spectacole ale evenimentului pe www.timeoutbucuresti.ro.

  • Aproape gratis

    S-au intamplat mai multe lucruri interesante in ultimul timp, fiecare dintre ele meritand sa fie consemnate in aceasta pagina. De pilda, faptul ca Microsoft a cumparat o particica din Facebook pentru 240 de milioane $, ceea ce nu ar insemna mare lucru dincolo de faptul ca acum Facebook se evalueaza la 15 miliarde, devenind a cincea companie de internet americana (imediat dupa Google, eBay, Yahoo! si Amazon). Si daca tot a venit vorba de Google (se putea altfel?), e de mentionat ca gigantul cautarilor tocmai a anuntat noua sa initiativa de social networking, numita Open Social – un set de API-uri publice care permit oricui sa construiasca retele sociale care sa integreze profile din diverse alte retele, atacand astfel „ecosistemul“ inchis care este Facebook. Poate ar merita o mentiune si primul contract realizat de OLPC, care va trimite 100.000 de laptop-uri XO (zise „de 100 de dolari“, desi deocamdata se apropie de 100 de lire sterline) in Uruguay, urmand ca restul de 300.000 sa fie livrate pana in 2009. Profesorul Negroponte s-a aratat dezamagit de faptul ca intelegerile verbale cu numerosi sefi de state nu se concretizeaza in contracte formale.

    Insa mai interesante mi s-au parut miscarile din domeniul telefoniei, care par sa semnaleze o accelerare a convergentei mediilor. Dupa ce eBay a apucat sa recunoasca public ca a exagerat cand a platit 2,6 miliarde $ pentru Skype in 2005 si ca investitia nu pare sa produca rezultatele scontate (deci bonusul de inca 1,7 miliarde promis in cazul unor performante ridicate iese din discutie), a intervenit insa spectaculoasa intelegere cu MySpace, prin care Skype furnizeaza servicii de telefonie si mesagerie instant utilizatorilor imensei retele de socializare. Astfel, celor 246 de milioane de utilizatori Skype li se adauga o imensa baza de potentiali clienti reprezentata de cei 110 milioane de utilizatori MySpace (desigur, unii dintre ei erau deja utilizatori Skype). Daca mai punem la socoteala multimea utilizatorilor eBay – si ei la un clic distanta de popularul serviciu de telefonie prin internet -, constatam ca Skype este un jucator foarte important pe piata serviciilor de voce (si chiar video), spre supararea marilor operatori de telefonie fixa si mobila. Cu atat mai mult cu cat capata popularitate telefoanele mobile duale, capabile sa ofere pe langa GSM si convorbiri Skype acolo unde exista conexiune wireless la internet.

    In acest context, noutatea lansata de operatorul britanic „3“ a explodat in toata presa zilele trecute. Pe scurt, „3“ a lansat un serviciu prin care utilizatorii pot purta convorbiri (aproape) gratuite prin Skype, (aproape) nelimitat, folosind fie o gama de aparate de la Nokia (N73, E65, 6120, N95), Sony Ericsson (W950i) sau LG (Shine U970), fie folosind noul 3Skypephone – un aparat dezvoltat in colaborare cu Qualcomm si fabricat de compania chineza Amoi. Fara indoiala ca a doua alternativa este mult mai atractiva, nu doar pentru ca este (aproape) gratuit, ci mai ales pentru faptul ca este proiectat special ca sa integreze Skype – agenda, chat etc. – si ofera acces la internet si la alte servicii furnizate de „3“ (inclusiv televiziune). Mai mult, telefonul are si o camera digitala de 2 megapixeli, MP3 player (memoria e expandabila pana la 1 GB) si alte gadgeturi.

    Secretul businessului sta, desigur, in acel „aproape“ care prefixeaza multe caracteristici. Convorbirile Skype (cu alti utilizatori Skype, desigur) sunt gratuite doar pentru abonatii „3“ (circa 3 milioane doar in Marea Britanie) sau pentru utilizatorii care isi achita lunar creditele PAYG3 (pre-pay), o conditie suplimentara (cu litere mici) fiind sa cheltuiasca lunar 10 lire pe serviciile traditionale. Nelimitat inseamna, de fapt, 4.000 de minute de convorbiri Skype si 10.000 de mesaje chat pe luna. Aparatul 3Skypephone (intr-adevar, foarte elegant) este gratuit doar pentru abonatii care cheltuiesc 12 lire lunar pe servicii traditionale (convorbiri GSM, mesaje SMS si acces internet), pentru restul lumii pretul fiind de 50 de lire sterline. Tot la capitolul acesta trebuie amintit un amanunt: calitatea convorbirilor prin Skype este aproape de cea a convorbirilor GSM.

    Cu toate acestea, oferta celor de la „3“ este extrem de atractiva si este foarte probabil sa extinda considerabil baza de clienti o operatorului si sa contribuie totodata la rentabilizarea serviciului Skype, atat prin cresterea popularitatii, cat si prin comisionul incasat pentru fiecare nou cont deschis prin operatorul britanic.