BusinessMagazin

Blog

  • Soarecele si elefantul

    Se poate spune ca soarecele danseaza cu elefantul ? oricum am formula situatia, cert e ca din momentul in care Porsche a lansat oferta de preluare a pachetului majoritar la Volkswagen, sindicalisti, executivi, politicieni si oficiali ai Uniunii Europene sau vazut implicati intro tranzactie ce poate schimba fata industriei auto internationale.
    Nu e un lucru obisnuit ca un producator auto mic, dar profitabil, ca Porsche, sa lanseze o propunere de preluare a companiei numarul patru in topul mondial si cu un numar de angajati de peste 20 de ori mai mare, adica Volkswagen. Asa se face ca oferta e discutata de mai bine de trei ani, timp in care sansele de castig au oscilat intre cele doua tabere: VW, si guvernul german pe de o parte, Porsche si Curtea Europeana de Justitie pe de alta parte. Porsche detine deja 31% din actiunile VW, si e gata sa mai achizitioneze 20%, daca reuseste sa treaca peste opozitia actionarului cu al doilea cel mai mare pachet la VW, statul Saxonia de Jos (20,1%). Conform unei legi date de guvernul german, actionarii cu minim 20% din companie, ca Saxonia de Jos, pot bloca o decizie luata in cadrul reuniunii anuale a actionarilor. Curtea Europeana de Justitie, insa, a decis la finele anului trecut ca legea guvernului german contravine principiului libertatii de miscare a capitalurilor. Asadar, sansele par a fi de partea soarecelui, iar CEOul Porsche, Wendelin Wiedeking, este increzator ca dealul se va concretiza pana la sfarsitul anului 2008 si va prelua conducerea producatorului VW.

  • Pact franco-american

    Touche! Societe Generale, a doua cea mai mare banca de pe piata franceza, a reusit sa puna mana pe averile celor mai bogati oameni din America, dupa care tanjea de mai bine de un an. Cum? Si-a luat ca aliat compania americana Rockefeller & Co., specializata in administrarea averilor. In urma tranzactiei, a carei valoare nu a fost facuta publica, SG Private Banking a primit 37% din Rockefeller Financial Services, compania mama a Rockefeller & Co., doua locuri in board-ul american si biletul de intrare pe piata americana de private banking. Rockefeller in schimb va avea acces la produsele structurate de investitii ale SG. Rockefeller & Co. are in administrare un portofoliu care totalizeaza circa 19 miliarde de euro (29 de miliarde de dolari), iar clientii sai ? oamenii bogati si afacerile sau trusturile de familie ? au, in medie, cate 50 de milioane de dolari de investit fiecare. Valoarea activelor pe care le administreaza SG Private Banking urca pana la 71 de miliarde de euro. In total, cele doua firme vor administra in urma fuziunii putin sub o suta de miliarde de euro. Loc de crestere mai este, pentru ca la nivel global, sunt 3,2 milioane de oameni cu averi de peste 1 milion de dolari, iar numarul urmeaza sa creasca cu 7,7% anual. Dintre acestia, 38.000 au peste 30 de milioane de dolari si formeaza asa-numitul segment ultra-high caruia i se adreseaza si Rockefeller & Co. si care a ramas neafectat pana acum de situatia nefavorabila a pietei globale.

  • Nasul electricitatii

    Iti fac o oferta pe care n-o poti refuza. Nu stim daca asa au sunat negocierile dintre Enel si Electrica, cert e ca finalizarea lor le-a adus italienilor 30% din piata distributiei de energie electrica in urma preluarii companiei Electrica Muntenia Sud. La acest procent au contribuit si preluarile Electrica Banat si Electrica Dobrogea, tot in urma unor contracte de privatizare.
    Din valoarea totala a tranzactiei, aproape jumatate (395 de milioane de euro) este pretul achizitiei directe a 50% din actiuni, iar restul reprezinta majorarea de capital. In urma subscrierilor, pachetul total de actiuni ce revine Enel este de 64,4%. Dupa ce a devenit cel mai mare distribuitor de energie electrica din Romania, Enel are in plan sa fie si unul dintre principalii producatori de energie, iar primul MWh va fi produs local peste circa trei ani. In acest sens, Enel are in vedere un parteneriat cu E.ON pentru construirea unui grup de 800 MW la termocentrala din Braila (mai mare decat un reactor nuclear de la Cernavoda), un greenfield la Galati cu o capacitate similara de productie, un proiect de 200 MW din energie eoliana in zona Dobrogei si dezvoltarea reactoarelor 3 si 4 de la Cernavoda, pentru care italienii s-au inscris deja, in rand cu alti investitori, pe lista de asteptare a deciziei statului roman. La acestea se adauga si miliardul de euro pe care Enel vrea sa il investeasca in Electrica Muntenia Sud in urmatorii 15 ani.

  • A prins aripi

    Pana acum. Pentru ca planurile noului proprietar includ intrarea, din 2009, pe piata zborurilor regulate. Compania are ca activitate principala inchirierea aeronavelor, intai in wet-lease (inchirierea aeronavelor cu tot cu echipaj si celelalte servicii, pentru a opera in numele companiei care preia aeronava) catre companii straine de aviatie, iar din 2007 in regim charter, operand pentru prima oara sub brand propriu atat din Romania, cat si din strainatate. Tranzactia reprezinta o premiera pentru piata autohtona, fiind prima vanzare a unei companii aeriene (cu exceptia start-up-urilor din jurul anilor 2000).
    In urma tranzactiei, Tender Group intra in posesia unui business care a fost profitabil inca din primul an de functionare, 2002, si care a inregistrat o cifra de afaceri de 25 de milioane de euro in 2007. In plus, pentru 2008, firma a anuntat incasari de peste 35 de milioane de euro. Compania are o flota formata din opt aeronave, sase McDonnell Douglas M-82, un McDonnell Douglas M-83 si un Fairchild Dornier 328-300 Jet cu finisaje de lux. Recenta achizitie ii va permite cu siguranta lui Ovidiu Tender sa foloseasca acest avion de lux pentru zboruri private, asa cum folosesc si Dinu Patriciu sau Ion Tiriac avioanele de mici dimensiuni din flota companiilor proprii – Eurojet, respectiv Tiriac Air – pentru zboruri particulare.

  • Votul comercial

    Insa pentru clienti ar trebui sa complicam putin lucrurile. In perioada asta electorala cineva mi-a amintit ca, de fapt si de drept, noi votam zilnic. Votam un produs in dauna altuia si alegem un brand inaintea celorlalte. Iar actul acesta electoral ar trebui sa fie la fel de constient, cum sunt si campaniile lor
    pu?blicitare. Sau cele de branding, pentru ca acestea sunt mai mult decat constiente.
    In lupta asta pentru eficienta mi se pare important pe ce ne cheltuim noi banii, dar esential pentru votul meu este modul in care isi castiga “candidatii” banii: din ce factureaza, de unde isi platesc angajatii si de unde retin profitul. Si nu e nicio ancheta. Spun ca o afacere este sustinuta de clienti. Altfel nu se poate. Daca nimeni nu cumpara medicamentele, tablourile sau produsele alimentare, nu ar mai exista niciun business. Poate doar unele falimentare. Si chiar pe aspectul acesta vreau sa insist: pe ce ofera ei inapoi clientului care ii sustine businessul. Marile lanturi alimentare spun ca ofera preturi mai mici, locuri de parcare si timpul liber castigat dintr-o singura vizita pentru toate cele 42 de produse pe care le cauti. Insa scurta vizita a devenit tot mai lunga si, mai important, calitatea timpului pe care il petrecem in aceste magazine este… De fapt, nu este nicio calitate. Sunt doar cateva zeci de minute sau chiar ore pe care le irosim. Stim asta inca dinainte de a intra in parcare. Si nu sunt multi oameni care isi permit marele lux sa iroseasca alte 60 de minute intr-o zi. Asta s-a vazut si in campania electorala. Iar cu “votul comercial” chiar ar trebui sa fim eficienti. Ar trebui sa stim ce ofera brandul acela inapoi. Si, paradoxal, nu in afacerile ce ne consuma banii si buna dispozitie, ci chiar intr-un business cultural ca vanzarea de carte, piata este a clientului. Marile branduri de la noi nu se lupta pentru eficienta, asa cum fac marile lanturi de retail. Altfel ar vinde la taraba, fara nicio investitie. Se bat pentru a-i da clientului inapoi, pe langa un produs indiscutabil benefic, si cateva minute de calitate. In afacerile cu carte de la noi se investesc sute de mii de euro pentru amenajarea unor librarii-concept unde ai vrea, de buna voie, sa-ti “irosesti” mai multe ore. Zilnic. Poate ar trebui deci sa fim mai eficienti cu timpul petrecut in supermarket. Si mai relaxati in librarii. Daca le mai putem numi asa.

  • Ce face Strabag pentru 1%

    Asteptari mari inseamna pentru Strabag inceperea constructiei de autostrazi in Romania. Desi au inceput sa lucreze de anul trecut la un tronson din autostrada Bucuresti-Brasov, acesta este calificat de oficialii companiei drept “o joaca de copii” pe langa proiectele-gigant pe care le desfasoara in Germania sau Austria. Cu toate ca este un proiect mic, tronsonul de autostrada si contractul cu Petrom de la Straulesti, pe langa alte lucrari proiectate pentru acest an, vor creste cifra de afaceri a Strabag in Romania cu aproape 40%, pana la 300 de milioane de euro.

     

    De fapt, Strabag asteapta cresteri importante ale afacerilor in Romania pentru urmatorii ani. Christian Ebner, purtator de cuvant al grupului si membru al consiliului executiv, considera ca la capitolul infrastructura vor urma cinci-zece ani de foc pentru Romania. “imi amintesc cand mergeam cu masina prin Ungaria cu 20 de ani in urma si era exact la acelasi nivel de infrastructura la care este Romania acum”, spune Ebner, care considera ca Romania va avea nevoie de mai putin de 20 de ani pentru a-si face reteaua de autostrazi pe care o are acum Ungaria. “Romania va avea nevoie de aproximativ 10 ani pentru a-si construi infrastructura. Timpul necesar pentru construirea infrastructurii se scurteaza, deoarece acum Romania are acces la banii UE, la care pe atunci Ungaria nu avea acces”, apreciaza Ebner.

     

    Un studiu Deloitte arata ca piata constructiilor din Romania va ajunge in 2010 la 10 miliarde de euro, dat fiind ca pentru aceasta perioada este prevazuta constructia a 1.000 kilometri de autostrazi si 500.000 de metri patrati de spatii comerciale. “Sectorul ingineriei civile va depasi sectoarele rezidentiale si non-rezidentiale, contribuind semnificativ la cresterea de ansamblu a pietei de constructii”, spun autorii studiului, care estimeaza ca aceasta crestere a sectorului ingineriei civile se va datora cel mai probabil sectorului transporturilor, deoarece autostrazile nou construite si modernizarea retelei de drumuri existente ar putea costa 12 miliarde de euro pana in 2013.

     

    Constructia autostrazilor va aduce Strabag o crestere de 15% pe an in urmatorii cinci ani, iar Ebner considera ca in 2013 Romania va aduce grupului afaceri intre 500 si 600 de milioane de euro. Si peste cinci ani, ca si acum, principala piata din care Strabag isi va atrage veniturile va fi cea a constructiei de drumuri. Procentul “drumuri” va mai scadea insa un pic: “Din toata cifra de afaceri pe care o facem acum in Romania, 90% este constructie de drumuri, insa in cinci ani, 70% va fi constructie de drumuri, iar 30% constructii civile”, spune Ebner.

     

    Motivul cresterii constructiilor in portofoliul austriecilor este inceperea proiectelor planuite in Romania de Raiffeissen Evolution – divizia de dezvoltare imobiliara a bancii austriece Raiffeissen, care are numeroase proiecte in Romania, printre care constructia Skytower din Floreasca City, estimat a fi cel mai inalt turn de birouri ce se va construi in capitala Romaniei. “Noi, fiind actionarii Raiffeissen Evolution (Strabag detine 20% din Raiffeissen Evolution – n.red.), vom construi cu ei la majoritatea proiectelor, fie ca antreprenor general, fie ca proiectant, vom fi acolo si aceasta ne va creste procentul de afaceri din constructii”, explica Ebner.

     

    Cel mai mare proiect de constructii pe care Strabag l-a avut in Romania pana acum a fost constructia hotelului JW Marriott din Capitala la sfarsitul anilor ’90. Cum insa Strabag era si actionarul principal al hotelului, austriecii l-au construit, insa ulterior nu au mai participat la proiecte majore de constructii, astfel incat cifra de afaceri a grupului din constructii a ramas undeva la 19 milioane de euro in 2007, aproximativ 10% din cifra de afaceri pentru Romania.

     

    De fapt, Ebner identifica doua motive pentru care Strabag nu a dezvoltat de-a lungul timpului in Romania divizia de constructii. Primul motiv este legat de faptul ca Strabag se concentreaza pe proiecte mari: “Problema cu proiectele mari este ca atrag competitie mare la licitatii si trebuie sa vii cu un pret bun, astfel ca nu faci bani”. De aici decurge al doilea motiv, anume ca Strabag prefera sa se axeze pe proiecte unde piata nu ii obliga sa lucreze ieftin. “La proiectele mari este competitie mare, iar acolo unde este competitie mare nu faci bani. Noi preferam sa mergem pe proiectele unde putem aduce cea mai multa valoare adaugata ca know-how, cum sunt constructiile de drumuri, deoarece avem un avantaj competitiv important in acest segment”, spune Ebner.

     

    Daca au avantaj competitiv, atunci de ce detin o cota de doar 10% din piata de constructii de drumuri? Ebner spune ca au aceasta cota de piata deoarece “concurenta e mai desteapta”. Concurenta Strabag in Romania pe segmentul constructiei de drumuri este formata din aceleasi grupuri internationale cu care Strabag e in competitie in tot estul Europei: francezii de la Vinci, spaniolii de la Inocsa si FCC, italienii de la Astaldi si austriecii de la Alpine, care controleaza impreuna in jur de 40% din piata de constructii de drumuri. Restul de jumatate este concentrat de firmele lui Dorinel Umbrarescu (Spedition UMB), Dan Besciu si Sorin Vulpescu (Euro Construct Trading ’98), dar si de aproximativ 2.000 de mici firme de constructii.

     

    Constructia de drumuri este o latura – este adevarat, cea mai vizibila – a activitatii Strabag in Romania. Strategia Strabag pe o noua piata este de a fi o companie integrata si de a avea toata materia prima necesara din productie proprie: astfel, pe toate pietele unde opereaza, Strabag detine companii care se ocupa de extractia de piatra, productia de bitum si apoi de asfalt, precum si companii specializate pe constructie si pe administrare. Daca in privinta carierelor de piatra si a productiei de asfalt, Strabag a mizat pe aducerea in Romania a unor branduri cu care lucreaza si in alte tari din zona, cum este Bitunova, la capitolul constructii a preferat varianta achizitiilor, cumparand anul trecut Antrepriza de Reparatii si Lucrari Cluj de la statul roman, intr-o tranzactie de 5,2 milioane de euro.

     

    Si pentru viitor, Strabag se uita spre posibile achizitii: “Investitiile noastre sunt dupa oportunitati; cand gasim o companie interesanta care este de vanzare, facem evaluarea si o cumparam; avem achizitii in plan, negociem, dar nu putem anunta nimic”, spune Christian Ebner. Desi nu poate spune despre ce companii este vorba, Ebner mentioneaza ca interesul momentan al Strabag este indreptat catre carierele de piatra: “Suntem in special interesati de cariere, unde sunt multe companii specializate, dar sunt mici si regionale (o companie exploateaza de obicei o cariera de piatra – n.red.). Romania e o tara foarte buna pentru piatra si speram sa ne consolidam pozitia pe acest segment”.

     

    Strabag detine o cota de piata generala pe zona Europei Centrale si de Est de 15%. Cu toate acestea insa, este devansat de companiile locale nu numai in Romania, ci si pe alte piete, precum Polonia sau Cehia, unde cifra de afaceri a Strabag variaza in jurul a 800 de milioane de euro. si in regiune, ca si in Romania, cele mai multe contracte ale Strabag sunt cu statul. Dincolo de acestea sunt relatiile de afaceri cu companiile austriece; la noi, cel mai recent si mai mare de pana acum este contractul semnat cu Petrom pentru Petrom City (contractul prevede curatarea si ecologizarea terenului de la Straulesti, pe care va fi construit noul sediu al Petrom, contract in valoare de 25 de milioane de euro).

     

    Constructorul noului sediu va fi tot o companie austriaca, Alpine. “Este adevarat ca avem relatii de business cu toate companiile austriece, dar austriecii nu lucreaza numai cu austriecii”, adauga Ebner, dar admite ca atunci cand pe o piata exista deja conationali, companiile au mai mult curaj sa intre.

     

    “Strabag a avut insa cel mai mult curaj”, sustine Ebner, amintindu-si sedinta din 1985, cand sefii companiei au ajuns la concluzia ca, daca nu gasesc noi piete, ii asteapta o cadere a afacerilor. in 1985, compania era numarul 1 pe piata din Austria, iar in Germania concurenta incepea sa se ascuta semnificativ, dupa cum spune Ebner. Concluzia a fost “sa ne indreptam spre est”, iar compania a intrat pe piata din Polonia, unde a construit trei hoteluri Marriott. “Cand am intrat noi in Europa Centrala si de Est, nici bancile, nici OMV, nici asigurarile, nicio companie austriaca nu apucase sa intre acolo. Am fost pionieri intr-o incercare de a reface zona imperiului habsburgic sau de a ne pierde sansele de dezvoltare”, recunoaste Ebner.

     

    Compania a venit si in Romania printre primele multinationale, in 1994, iar primul mare proiect a fost de asemenea constructia unui hotel Marriott. Dupa Europa Centrala si de Est, Strabag este acum una dintre companiile vestice care au intrat pe piata din Ucraina (unde are momentan 1.000 de angajati la proiecte in constructii, deoarece tara nu a inceput inca niciun proiect de autostrada), dar si in Rusia, unde Strabag va construi doua combinate siderurgice – proiecte evaluate la 484 de milioane de euro. Strabag a lansat anul trecut o oferta publica de 1,35 miliarde de euro pentru a-si consolida expansiunea in Europa de Est si in statele din fosta Uniune Sovietica. Listarea a fost insa anulata, iar actiunile destinate ofertei publice initiale (insumand 30% din actiunile companiei) au fost vandute miliardarului rus Oleg Deripaska.

     

    Conform oficialilor companiei, Rusia este acum piata cu cel mai mare potential pentru Strabag, tara care ar putea sa le aduca in viitorul apropiat venituri similare cu cele obtinute din Germania. Acum, Germania aduce 38% din cifra de afaceri a Strabag, iar Europa Centrala si de Est si Rusia reprezinta 29%. Asteptarile sunt mult mai mari in Rusia decat in orice alta tara: Strabag spera sa poata construi cat mai mult din necesarul de constructii de la Soci, orasul care va gazdui Jocurile Olimpice de iarna din 2014.

     

  • Toate sunt de la magazin

    Uleiul, apa minerala, zaharul, cerealele, servetelele si hartia igienica par sa fie in Romania cele mai populare produse vandute sub marci private, adica marcile de produse lansate de retelele de retail, care nu se gasesc decat in aceste retele si al caror avantaj principal pentru consumator e faptul ca sunt mai ieftine, pentru ca nu include costurile de marketing si promovare, specifice pentru toate celelalte produse de pe rafturi.

     

    Desi, conform unui studiu al companiei de cercetare de piata GfK Romania, aproximativ 80% din gospodariile din Romania au cumparat anul trecut cel putin un produs cu marca privata, piata acestora este in continuare foarte restransa, marcile private avand o cota valorica de doar 2% din totalul vanzarilor prin retelele de comert modern. in Europa, aproximativ 45% dintre produsele vandute apartin unor branduri private, in timp ce pe piata nord-americana procentul este mai scazut, de 25%.

     

    “Chiar daca piata noastra se afla intr-un stadiu incipient de dezvoltare comparativ cu alte tari din Europa Centrala si de Est, marcile private au reusit sa atraga in 2007 cu 20% mai multi cumparatori decat in 2006”, spune Diana Toma, research executive la GfK Romania. Dintre toate produsele cu marci private, cel mai bine vandut a fost uleiul, care a generat vanzari ce ajung chiar la un sfert din volumul total. Daca romanii aleg din oferta marcilor private mai ales produse de baza, polonezii sunt atrasi cu precadere de sucurile necarbonatate, iar slovacii cumpara in special lapte UHT. “in Slovacia, Ungaria, Cehia sau Polonia, acest segment detine o pondere semnificativa in consumul de bunuri de larg consum”, adauga Diana Toma.

     

    Carrefour are in prezent trei marci private: “Nr. 1” in segmentul low cost (mai multe categorii de produse, de la alimente la papetarie si articole de uz casnic), “Carrefour” in segmentul mediu (produse alimentare) si “Reflets de France” (delicatese frantuzesti) in segmentul mediu-superior. Cel mai bine merge marca “Nr. 1”, a carei pondere in totalul vanzarilor difera de la categorie la categorie.

     

    “De exemplu, pentru bunuri de larg consum ponderea variaza intre 3,5% si 5,5%”, spune Andreea Mihai, directorul de marketing al retelei. Compania se va axa insa in urmatoarea perioada si pe dezvoltarea marcii “Carrefour”, pe care o vor extinde la mai multe categorii de produse.

     

    Ca toate retelele ce dezvolta marci proprii, Carrefour lucreaza cu producatori romani, intre care Hame, LactoFood, Lactmar sau furnizorul de ulei Expur. in multe din astfel de situatii, producatorii ajung sa livreze atat produsele lor pentru vanzare in magazinele retelei, cat si produsele marca proprie destinate exclusiv acesteia.

     

    Reprezentantii lantului de hipermarketuri Real se arata la randul lor multumiti de tendinta vanzarilor in ceea ce priveste marca privata TIP, in segmentul entry-level. “In prezent ne aflam in perioada de dezvoltare si consolidare a segmentului si ne concentram sa ajungem la un procent de 10% din vanzari”, au comunicat reprezentantii comerciantului german.

     

    Pentru lantul Interex, detinut de grupul CDE France, marcile private inseamna doar 7% din cifra de vanzari, dar planul este de crestere a ponderii la 20% pana la inceputul lui 2009. Pentru comparatie, in Franta aceste produse ajung aproape la jumatate din cifra de vanzari a magazinelor detinute de CDE. Intermarche, compania mama a CDE, comercializeaza la nivel global produse sub 3.500 de marci private, provenind in special din cele 60 de fabrici detinute de grup in Franta. “Ne dorim ca, in timp, sa ajungem sa cream unitati de productie si in Romania, asa cum am creat in celelalte tari in care suntem prezenti”, spune Philippe Lavalard, presedintele grupului CDE France, proprietarul lantului Interex din Romania.

     

    Si cei de la Mega Image, lantul de supermarketuri cu cele mai multe magazine in Bucuresti, recunosc importanta brandurilor private in cresterea cifrei de vanzari. “Cel mai mare succes il inregistreaza marca „365”. Acum ne concentram in special asupra marcilor Bio, de produse alimentare ecologice, si Care, de produse dedicate ingrijirii personale. Sunt sigur ca si acestea se vor dezvolta in timp ca volum de vanzare”, afirma John Kyritsis, directorul general al retelei belgiene.

     

    Dintre cele doua lanturi de magazine cash & carry prezente pe piata interna, Metro si Selgros, doar Metro are o oferta de marci private. “Introduse din 2003-2004 in Romania, marcile private se bucura de succes, vanzarile lor au o tendinta ascendenta”, comenteaza reprezentantii Metro, care adauga ca exista interes din partea companiei pentru extinderea colaborarii cu producatorii romani. Prima colaborare de acest fel a dus la crearea marcii de vinuri Winecellars, impreuna cu podgorii ca Tohani, Recas, Vincon, Cotnari.

     

    La nivel global, ponderea marcilor proprii ale comerciantilor este crescuta in special de lanturile de magazine de tip discount, a caror strategie se bazeaza de cele mai multe ori pe acest tip de produse prin excelenta economice, atata vreme cat pretul lor nu include cheltuieli de promovare.

     

    Discounterul Plus, de exemplu, numara la momentul actual 120 de marci proprii diferite, repartizate pe diverse grupe de produse, dintre care cele mai mari vanzari se inregistreaza la categoriile de produse de baza sau dulciuri, dar si la bunuri nealimentare (cosmetice si produse de igiena personala). Potrivit spuselor Ioanei Marginean, directorul de marketing al retelei, un sfert din volumul total de vanzari al magazinelor provine din marcile proprii, pozitionate pe diferite paliere de pret.

     

    Toti retailerii si-au anuntat intentia de a-si dezvolta marcile private in perioada care urmeaza. Dat fiind ritmul de expansiune si cota crescanda a comertului modern (ultimul studiu efectuat de Planet Retail arata o cota de aproape 40% a marilor retele de magazine in Romania), cumparatorii capata incredere in timp in aceste produse, desi la inceput le ocoleau fie pentru ca nu aveau promovare in afara magazinelor, fie pentru ca pretul mai redus le sugera ideea unei calitati inferioare fata de marcile de producator. “Desi la inceput erau reticenti in ceea ce priveste calitatea, acum clientii nostri sunt mai deschisi in ceea ce priveste acest tip de produse”, confirma Andreea Mihai de la Carrefour. “Suntem multumiti atat timp cat clientii incep sa recunoasca produsele TIP si sa le solicite si avem chiar consumatori fideli”, adauga reprezentantii Real.

     

    Marii retaileri si marcile lor

  • Isi mai poate reveni Bursa?

    Exact in urma cu un an, piata bursiera traversa o perioada de euforie, iar indicii bursieri stabileau noi recorduri in fiecare zi. De la maximul istoric de atunci, indicele BET a pierdut insa peste 40%, iar brokerii si investitorii nu-si mai pot imagina cand il vor vedea din nou peste 10.000 de puncte. Pentru tot mai multi este cert insa ca nu se va intampla pana la sfarsitul anului. “Evolutia Bursei din al doilea semestru nu va putea acoperi pierderile inregistrate in primele sase luni, astfel ca sfarsitul anului 2008 va fi sub cel al anului 2007. Cred ca piata va da semne de revenire abia incepand din primavara anului viitor”, considera Dragos Neacsu, presedintele BCR Asset Management, cel mai mare administrator local de fonduri mutuale, cu active de 58 mil. euro. Astfel, bursa ar putea inregistra prima scadere anuala dupa noua ani de cresteri consecutive.

     

    Parerea sa este impartasita de tot mai multi brokeri si analisti, in conditiile in care situatia pietelor financiare internationale ramane destul de complicata, iar semnalele macroeconomice de aici sunt negative. “Ma astept ca pana la finalul anului 2008, principalii indici ai BVB sa inregistreze o usoara revenire, dar nu consider ca vor inchide la nivelul sfarsitului de an 2007. Vad indicele BET undeva in intervalul de variatie 7.500 – 8.000 de puncte, in timp ce BET-FI se va situa in intervalul 55.000 – 60.000 de puncte”, sustine Bogdan Barbieru, directorul de tranzactionare al Vanguard, una dintre primele 10 societati de brokeraj din piata.
     

    El considera ca principalul factor de influenta va fi evolutia pietelor externe, modul in care socul crizei imobiliare isi va face sau nu simtita prezenta in alte sectoare ale economiei mondiale. Pietele internationale au suferit si ele in acest an scaderi puternice, indicii burselor americane pierzand in primul semestru peste 10%, in timp ce la nivelul pietelor dezvoltate din Europa scaderile au
    depasit 20%.

     

    Economia mondiala, inca slabita de efectele crizei financiare, sufera acum din cauza cresterii pretului petrolului, care genereaza presiuni inflationiste ce ar putea determina bancile centrale sa apeleze la majorari de dobanzi cu efecte negative asupra cresterii economice. Romania nu este nici ea ferita de aceste miscari globale, piata de capital de la noi resimtind acesti factori de risc mai puternic decat pietele dezvoltate. “In ceea ce priveste factorii interni care ar putea influenta evolutia pietei de capital, consider ca inflatia va avea cel mai greu cuvant, o inrautatire a acestui indicator putand determina Banca Nationala a Romaniei sa efectueze noi majorari ale ratei dobanzii”, mai spune Barbieru. BNR a majorat saptamana trecuta dobanda de politica monetara cu 0,25%, la 10%, aceasta fiind a sasea majorare consecutiva de dobanda din ultimele luni. Aceasta masura da tonul unei posibile noi scumpiri a creditelor si arata ingrijorarea BNR privind evolutia ratei inflatiei, care ar putea inregistra noi varfuri in iulie, depasind 9%. |n plus, autoritatile au anuntat majorari ale preturilor la gaze naturale si energie de la 1 iulie, care ar putea alimenta inflatia.

     

    Cu toate acestea, revenirea Bursei de la Bucuresti este conditionata in primul rand de revenirea interesului fondurilor straine de investitii pentru piata romaneasca, care depinde mai ales de evolutia pietelor internationale. “Primul si cel mai important factor care va influenta Bursa e clar cel global. Se calmeaza bursele internationale, se opreste din crestere si eventual se corecteaza pretul petrolului, atunci putem spera ca investitorii se vor uita mai mult la piata noastra de capital”, spune Valentin Ionescu, reprezentant al Wood&Company.El considera ca este posibil ca indicele BET sa recupereze in semestrul al doilea pierderea de pana acum, cu conditia ca economia romaneasca sa confirme evolutia din primul trimestru, cand a inregistrat o crestere record de peste 8%, si ca inflatia sa intre pe un trend descendent.

     

    Investitiile straine la Bursa de la Bucuresti au scazut considerabil in primul semestru al anului, comparativ cu perioada similara a anului trecut. Investitorii straini au scos mai multi bani de la Bursa si au fost foarte retinuti la cumparare, fapt care s-a reflectat si in scaderea puternica a valorii tranzactiilor. “Investitorii straini sunt cei care fac piata, chiar daca au o pondere de doar 30% in tranzactiile de pe Bursa. Lipsa lor de interes face ca investitorii locali sa nu aiba suport”, sustine Liviu Giugiumica, directorul general al CA IB Securities, societate de brokeraj aflata in top 5 pe piata.

     

    Un alt factor important pentru evolutia pietei in urmatoarea jumatate de an il reprezinta alegerile parlamentare care vor avea loc in toamna, dar si alegerile prezidentiale din SUA, schimbarile politice putand avea un impact semnificativ asupra mediului economic. Aceste miscari sunt urmarite mai ales de investitorii sofisticati din afara, care isi fac calcule pe termen lung. “Pietele financiare au traversat in 2008 o criza financiara si de incredere. Daca criza financiara trece, cred ca ramane din inertie criza de incredere, iar aceasta incredere poate sa fie recastigata atunci cand pe plan politic se stabilizeaza un regim sau altul”, explica Paul Brendea, analist la societatea de brokeraj Prime Transaction, care nu vede insa indicii bursieri trecand pe plus pana la sfarsitul anului.

     

    Majoritatea analistilor lasa insa la urma rezultatele financiare ale companiilor, care nu influenteaza in opinia lor trendul general al pietei, ci doar miscarile unora sau altora dintre companii. “Daca este sa analizam evolutia indicilor bursieri in perioada imediat urmatoare raportarii rezultatelor la 3 luni ale societatilor cotate, observam ca, in ciuda rezultatelor in crestere ale celor mai multe companii, acest lucru nu s-a resimtit in evolutia actiunilor respectivelor societati. Atat indicele BET, cat si BET-FI au pierdut de la inceputul lunii mai si pana acum in jur de 10%”, arata Bogdan Barbieru.
     

     

    Dintre sectoarele reprezentate la Bursa, majoritatea analistilor vad un potential mai bun de crestere a firmelor de constructii si o evolutie mai slaba a sectorului financiar, aflat inca sub semnul crizei financiare internationale.De altfel, companiile din sectorul financiar au fost printre cele mai lovite de la Bursa in acest an, Broker Cluj inregistrand cea mai mare scadere in prima jumatate a anului, 65%, in timp ce SIF-urile au pierdut in medie 40%. Principalele doua banci listate, BRD si Banca Transilvania, au rezistat mai bine datorita rezultatelor financiare bune. “Atat timp cat SIF-urile sunt foarte expuse pe banci si cum sistemul financiar global se clatina de ceva vreme si nu sunt semne ca si-ar reveni, e posibil ca SIF-urile sa nu recupereze (pana la sfarsitul anului – n.red.). E adevarat ca se tranzactioneaza la un discount important acum, dar sunt multe alte companii la preturi foarte bune in regiunea noastra la bursele din Polonia, Cehia si chiar Bulgaria”, spune Valentin Ionescu.

     

     

  • Camelia Sucu, investitii de 2 mil. euro

    Urmatorul showroom va fi deschis la Cluj, cel mai probabil pana la sfarsitul anului, in urma unei investitii totale de 500.000 de euro. “Ne-am hotarat sa deschidem urmatorul magazin in Cluj, luand in calcul mai multi parametri, printre care cei mai importanti sunt nivelul serviciilor si calitatea vietii, per ansamblu”, a declarat Camelia Sucu, presedintele distribuitorului. In prezent, compania are patru showroom-uri, dintre care trei se gasesc in Capitala si unul se afla in Constanta.

     

    Pentru anul acesta, compania preconizeaza cresterea cifrei de afaceri pana la sase-sapte milioane de euro, comparativ cu cele cinci milioane de euro realizate anul trecut. Din punctul de vedere al valorii, reprezentantii companiei se asteapta ca segmentul canapelelor sa inregistreze cea mai mare crestere a vanzarilor. Cat priveste volumul, accesoriile vor detine primul loc, conform oficialilor.

     

    Compania a initiat, recent, o campanie de rebranding cu o valoare estimata la 500.000 de euro prin care doreste orientarea catre dezvoltatorii din domeniul imobiliarelor de lux. “Urmand modelul occidental, categoria de public cu venituri peste medie nu mai este preocupata exclusiv de utilitatea si functionalitatea bunurilor pe care le cumpara. Mobila de designer, tendinta foarte populara in Vest, a inceput sa fie cautata si in Romania pentru ca ofera unicitate si exclusivism”, a mai spus Sucu.

     

    Principalele tendinte in consumul de mobilier de lux se axeaza pe piesele realizate din materiale naturale si ecologice. Astfel, mobilierul cu un design simplu, elegant, din sticla si metal cu imprimeuri sunt in topul preferintelor clientilor Class Living.

     

    Magazinele Class Living gazduiesc aproape 30 de branduri internationale de mobilier de lux, printre care: Natuzzi, Flexform, Molteni&C., Dada, Scavolinni, Aran, Selva, Assi d’Assolo, Dallagnese, Pianca etc. Produsele marca Natuzzi au realizat circa 25% din volumul total de vanzari ale companiei in 2007, potrivit informatiilor puse la dispozie de oficialii Class Living.
     

  • Viata intr-un penthouse

    Ca un refugiu dupa o zi agitata, o cana de ceai sau un pahar de vin bun savurat pe veranda propriei case din fata lacului sau in gradina adormita in simfonia greierilor din padurea din apropiere suna ca un vis accesibil doar celor dintr-o clasa sociala obisnuita cu un stil de viata luxuriant. Asa si este, numai ca implinirea visului se face adesea cu un sacrificiu: indepartarea de punctele de interes ale orasului, fie ca este vorba de cladiri de birouri sau de principalele zonele importante din punct de vedere cultural sau social.

     

    Penthouse-ul reprezinta din acest punct de vedere solutia perfecta pentru cei care doresc sa aiba o oaza proprie de liniste in centrul metropolei. La fel de scump ca si o casa pe malul lacului sau o vila in centrul orasului, uneori chiar mai scump, penthouse-ul este considerat mai exclusivist decat majoritatea vilelor de lux datorita numarului redus al apartamentelor situate deasupra tuturor. „Cred ca in total sunt tranzactionate cateva zeci pe an, sunt putine proprietati care se pot numi cu adevarat penthouse“, spune Robert Teodorescu, sales manager in cadrul com­paniei imobiliare Regatta.

    Teodorescu argumenteaza prin cele doua caracteristici de baza care fac dintr-un aparta­ment la ultimul etaj un penthouse clasic: amplasarea intr-o zona buna si o panorama de vis. „Nu conteaza daca este la ultimul etaj, poti fi si la etajul 20, daca in jur vezi alte blocuri sau de la inaltimea unui bloc mai mic vezi acoperisurile altor blocuri si case, nu ai nimic deosebit“, considera Teodorescu, adau­gand ca amplasarea intr-o zona buna, cu vecini care sa faca parte din aceeasi clasa sociala cu posesorul penthouse-ului, este la fel de importanta.

    Practic, un apartament la ultimul etaj dintr-un turn, fie si el de 25 de etaje, care va avea la nivelurile inferioare apartamente destinate clasei medii, nu va fi la fel de exclusivist precum un penthouse clasic care beneficiaza si de amplasarea intr-o zona unde pretul locuintelor garanteaza un statut impartasit de catre toti locuitorii cladirii.

    Deosebit este cuvantul de ordine in tot ceea ce priveste un penthouse, de la panorama de vis la finisaje sau la statutul social pe care o astfel de locuinta i-l poate conferi pose­so­rului. „Cumparatorul unui penthouse este o persoana cu standarde financiare si sociale inalte. Penthouse-ul este aparta­mentul spa­tios situat la cel mai inalt nivel al cladirii, fapt care ofera o corelatie de la sine in­teleasa“, explica Adrian Dumitru, director de vanzari proiecte rezidentiale in cadrul com­paniei imobiliare Neocasa.

    Amplasarea la cel mai inalt nivel al cladirii tre­buie insotita de o panorama pe masura, cele mai bune zone ale Capitalei din acest punct de vedere fiind Dorobanti, Kiseleff si Avia­­torilor, in opinia reprezentantului Regatta. Chiar daca in aceste zone nu vom vedea apartamente situate la niveluri care depasesc etajul zece, panorama va fi una din cele mai bune, deasupra unor oaze de verdeata. |n plus, de cele mai multe ori, un penthouse are terase proprii unde sunt amenajate adevarate gradini, unele dintre oferte avand ca bonus o gradina situata pe terasa imobilului.

    Toate acestea sunt completate obligatoriu de spatiile largi oferite de cele mai exclusiviste apartamente, spatii care ii pot da posesorului impresia ca locuieste intr-o vila situata deasupra orasului. „Am avut un client care dorea un apartament fara pereti. Tocmai vizionase un penthouse de peste 250 de metri patrati si dorea sa nu aiba deloc pereti, sa fie o singura camera mare“, povesteste Teodorescu pentru a exemplifica cerintele pe care un doritor al unui penthouse le poate avea. |n plus, spatiile largi trebuie sa fie insotite de deschideri cat mai mari catre privelistea pe care o poate oferi locuinta, un perete de sticla care sa permita o panorama de 360 de grade asupra orasului repre­zentand cireasa de pe tort.

    Finisajele trebuie sa reprezinte de asemenea tot ce este mai bun in materie. „Poate sa fie un parchet laminat simplu sau sa fie din lemn masiv care costa cateva sute de euro pe metrul patrat. Un cunoscator va sesiza ime­diat diferentele“, explica Robert Teodorescu. De asemenea, usile dintr-un lemn de calitate, feroneria sau existenta unui semineu sunt alte finisaje standard in cele mai multe cazuri pentru un penthouse.

    Si cum o persoana cu venituri foarte mari doreste sa isi personalizeze locuinta dupa propriile gusturi, vizioneaza apartamentele impreuna cu un arhitect, mobilarea sau schimbarile arhitecturale urmand sa se faca doar in conformitate cu cerintele noului proprietar.

    Cat de scumpe sunt insa proprietatile de acest tip? Cel mai exclusivist penthouse aflat in portofoliul Regatta are un pret de 1,2 mi­lioane de euro, fiind situat in zona Doro­banti din Bucuresti. Locuinta are o camera de zi, doua dormitoare, bucatarie, doua bai si un grup sanitar la care se adauga doua terase si doua locuri de parcare. |n total 240 de metri patrati care sunt completati de finisaje precum parchetul din lemn masiv sau obiecte de mobilier din nuc. A doua oferta sare de asemenea de un milion de euro, avand un pret de 1,13 mil. euro. Cele trei dor­mitoare se adauga unui living, dar si teraselor si fini­sajelor care fac din aceasta oferta una din cele mai scumpe din Bucuresti in materie de apartamente.

    Pretul nu reprezinta insa cel mai important factor pentru doritorul unui penthouse, care „are in medie peste 35 de ani, nu este la pri­ma achizitie si are o pozitie financiara foarte buna, dorind sa se remarce prin unicitate“, dupa cum spune reprezentantul Neocasa. |n plus, de multe ori se cauta elemente iesite din comun, specifice extravagantei in materie de lux, care nu sunt inca prezente pe piata lo­cala. „Am vazut spre exemplu in Moscova un imobil de lux unde dezvoltatorul con­struise o sosea in spirala pana la ultimul etaj al cladirii, unde era un penthouse. Garajul are pereti din sticla, iar langa el era living-ul, de unde pose­so­rului proprietatii putea sa isi etaleze au­tomobilul in compania unor prie­teni“, poves­teste Teodorescu, care se as­teapta ca astfel de finisaje unice sa devina in curand comune si pe plan local.