BusinessMagazin

Blog

  • Ultima speranta a operatorilor turistici: Revelionul

    La Targul de Turism de saptamana trecuta, au venit cu 38% mai
    multi participanti fata de editia anterioara. Atmosfera a fost
    similara cu cea a unui targ de primavara, cu multe oferte, tot
    felul de variante de reduceri pentru vacante de ski sau de
    sarbatori, dar si cu cateva propuneri pentru vara din 2010. Targul,
    de multe ori ignorat in anii anteriori de multi operatori din
    turism, a redevenit in toamna lui 2009 o metoda de promovare pentru
    cele mai multe dintre agentiile de pe piata.

    Scaderea din sezonul de vara a fost principala cauza: “A scazut
    dramatic piata cumparatorilor. Dintre produsele unei agentii, cel
    mai mult au scazut vacantele leisure – cu 40%”, spune Doru
    Negulescu, director general al Kara Travel. Turismul de afaceri a
    scazut cu aproximativ 20-30%, iar agroturismul a inregistrat
    scaderi de pana la 30%, dupa cum arata estimarile agentiilor.
    Singurul segment unde s-a vazut o usoara crestere a fost segmentul
    de lux si premium, unde s-au inregistrat cresteri de aproximativ
    20-30%, ajungandu-se la aproximativ 10.000 de clienti anul acesta,
    conform estimarilor lui Dragos Raducan, secretar general al FPTR
    (Federatia Patronatelor din Turismul Romanesc): “Lucrul acesta e
    motivat si de faptul ca pe acest segment tarifele s-au redus cu
    aproximativ 30%”. Doru Negulescu mai adauga si faptul ca in acest
    an s-a detasat o categorie de clienti care nu a fost afectata de
    criza sau a ignorat-o si a continuat sa cumpere vacante scumpe si
    foarte scumpe: “Au mers foarte bine vacantele care au depasit o
    medie de 1.000 de euro de persoana”.

    Solutia pentru turismul de masa a constituit-o adaptarea
    ofertelor la mai multe tipuri de buget. “Oamenii s-au indreptat
    spre tot ce a insemnat oferte speciale si last minute, practic asa
    s-a vandut tot sezonul verii 2009”, subliniaza Daniela Mitrica,
    marketing manager al Paralela 45. Tactica reducerilor nu a fost
    preluata de toata lumea, in special de hotelierii de pe Valea
    Prahovei – care spun ca nu s-au orientat catre scaderea preturilor,
    ci au preferat sa includa mai multe servicii in oferte: “O scadere
    cu cateva zeci de lei nu ii atrage in mod real pe turisti, deoarece
    le creeaza acestora senzatia ca serviciile oferite sunt de o
    calitate inferioara”.

    Vara a trecut, iar agentiile spun ca in oferta de iarna nu vor
    mai exista oferte similare celor din sezonul estival – “plateste o
    persoana si merg doua”. De data asta, agentiile au preferat sa
    rezerve mai putine locuri, iar reducerile se aplica in special
    pentru rezervari efectuate in sistem early – booking (inscrieri
    timpurii). Cu toate acestea, exista reduceri – de aproximativ
    15-20% la preturile in euro, insa nu si la cele in lei de la
    hotelurile si pensiunile din Romania. Estimarile ANAT arata insa
    ca, pana la urma, si hotelierii romani vor reduce tarifele cu pana
    la 20% pentru a avea un grad de ocupare prin care sa isi acopere
    costurile.

    |n termeni de volum, agentiile spera asadar ca scaderea sa fie
    de aproximativ 10% fata de iarna trecuta. Estimarea este optimista,
    tinand cont de faptul ca scaderile din vara au fost de aproximativ
    25% pe destinatii externe si de 20% in cazul turismului intern. Pe
    segmentul charterelor, vara a adus o scadere de 30-40%, dupa cum
    spune Traian Badulescu, reprezentant al ANAT. Principala explicatie
    sta in faptul ca charterele pentru vara au fost inchiriate din
    iarna 2008-2009, cand impactul crizei economice nu a fost corect
    estimat.

    Pentru charterele de sarbatori, piata este mult mai ponderata
    decat anul trecut – numarul locurilor pe curse charter fiind
    aproximativ la jumatate. “S-au organizat curse charter catre Egipt
    si Austria, dar deocamdata cererea este mult mai mica fata de anul
    trecut”, spune Dan Goicea, directorul general al Cocktail Holiday.
    Dincolo de ofertele premium, agentiile se bazeaza in ceea ce
    priveste turismul extern pe tarile invecinate, unde au lansat mai
    multe oferte decat in anii anteriori. |n Bulgaria, la munte, se pot
    gasi oferte de cazare de la 30 euro pe noapte, iar in Budapesta
    ofertele pornesc de la 35 de euro pe noapte. “Bulgaria ar putea
    deveni cea mai cautata destinatie externa pentru acest sezon de
    iarna”, spune Goicea, deoarece tarifele sunt atractive, iar
    diferenta de pret dintre un sejur cu avionul si un sejur cu masina
    este de aproximativ 20-30%, adica exact cu cat s-a redus bugetul
    romanilor pentru sarbatori.

  • Povestea celui mai mic cip din lume

    Daca va uitati indestul prin microscopul electronic din
    laboratorul din Yorktown Heights, New York, in care lucreaza
    Frances Ross, e posibil sa vi se para ca Ross, specialist in
    stiinta materialelor, este de fapt o fermiera intr-o lume
    liliputana a siliciului.

    Ross, cercetator la IBM, are grija de o recolta de nanofire de
    siliciu in forma de ciuperca care ar putea deveni intr-o buna zi
    componenta de baza pentru un nou tip de aparate electronice.
    Nanofirele sunt doar un exemplu, desi unul dintre cele mai
    promitatoare, al transformarii care are loc acum in stiintele
    materialelor, in timp ce cercetatorii incearca sa creeze urmatoarea
    generatie de comutatoare mai mici, mai rapide si mai puternice
    decat tranzistorii de astazi.

    Motivul pentru care multi specialisti in computere urmaresc
    acest scop este ca treptata miniaturizare a tranzistorilor a ajuns
    deja aproape de limitele fizice de baza. Din ce in ce mai mult,
    producatorii de tranzistoare se confrunta cu efectele subatomice,
    ca tendinta electronilor de “a se scurge” dincolo de granitele
    materiale. Electronii care se scurg fac mai dificil de stiut cand
    un tranzistor este pe pozitia pornit sau oprit, informatie care
    face posibila functionarea computerelor. La fel se explica si
    incalzirea excesiva, principala deficienta a celor mai rapide
    cipuri de memorie.

    Tranzistorul nu este un element oarecare al lumii electronice.
    Este inventia care a facut posibila revolutia computerelor. In
    esenta este vorba despre un comutator pornit/oprit care este
    controlat de un influx electric. In functionarea calculatoarelor
    s-a adoptat conventia ca atunci cand comutatorul este pornit sa
    reprezinte cifra “1”, iar cand este oprit sa reprezinte “0”. Aceste
    siruri de “0” si “1” compun limbajul de baza al
    calculatoarelor.

  • Anul unu, de fapt zero

    Avem mari preoti, credinta ca lumea se sfarseste “dupa dealul de
    colo”, Cain omorandu-l (in repetate randuri) pe Abel, o dementa
    incrucisare de epoci, cutume si comentarii emancipate sexual, in
    timp ce protagonistii mitraliaza glume de stand-up comedy. Efectul
    e nelinistitor si, desigur, desfiintat de criticii din toata
    lumea.

    Jack Black si Michael Cera sunt Zed si Oh, unul vanator si
    celalalt culegator intr-un pasnic trib ale carui disensiuni interne
    sunt provocate numai de nurii frumoaselor cu podoabe subaxilare
    abundente, doua dintre ele, Maya si Eema, facandu-le mai abitir cu
    ochiul eroilor nostri. Dupa ce mananca din pomul cunoasterii
    binelui si raului si sunt izgoniti din trib, Zed si Oh bifeaza
    capitole bune din Vechiul Testament si sfarsesc, in avalanse de
    glume fara perdea, in Sodoma.

    Daca ai vazut si ti-au placut “movie”-urile, adica Epic Movie,
    Date Movie, Disaster Movie si celelalte, ai toate sansele sa te
    bucuri si de “Anul Unu”, chiar daca filmul se chinuie din greu
    sa-ti provoace o cat de mica tresarire amuzata. Jack Black si
    Michael Cera, acesti Lolek si Bolek preistorici, nu trebuie decat
    sa apara prin zona cu zorzoanele si pieile lor asortate ca sa simti
    bunavointa de a te lasa distrat, dar zecile de poante seci,
    gesturile exagerate, ingrosarile si repetitiile ad nauseam te
    indeparteaza suficient de repede ca sa primesti sfarsitul cu un
    suspin de usurare.


    Momentele bune ale filmului (da, exista) sunt pur verbale, “Anul
    Unu” fiind unul dintre acele filme (“Scoop” al lui Woody Allen e un
    alt exemplu, pastrand proportiile) care dau mai bine pe hartie
    decat pe ecran. Glumele sexuale ale marelui preot, comentariile
    (foarte conectate la mileniul trei) ale lui Oh despre relatiile
    dintre barbati si femei sau despre realitatile socante ale
    vremurilor, reactiile emancipate ale personajelor feminine si asa
    mai departe ar fi sunat mult mai bine ca fragmente dintr-un program
    de stand-up comedy decat printre obiecte de recuzita ieftine,
    machiaje exagerate si decoruri incropite in curtea din spate a
    vreunui studio obscur. Desi recomandat de intreaga trupa a lui
    Apatow, filmul nu a reusit, in doua luni de la lansare, sa-si
    acopere bugetul de 60 de milioane de dolari.

  • In Vest, se moare de prea multa munca. Cum crezi ca este la noi?

    O imagine populara in exteriorul Frantei este cea a unei forte
    de munca rasfatate, protejata de concedieri printr-o legislatie
    aproape ermetica si ocrotita de o saptamana de munca de 35 de ore.
    Dar realitatea este adeseori diferita, potrivit expertilor,
    reprezentantilor sindicalistilor si lucratorilor insisi.

    “Cand am inceput cariera de psihiatru, in urma cu 35 de ani,
    pacientii mei vorbeau despre vietile lor personale”, spune
    Marie-France Hirigoyen, psihiatru francez care a facut munca de
    pionierat in domeniul relatiilor de la locul de munca. “Acum toti
    vorbesc despre locurile de munca. Oamenii sufera la serviciu. N-ar
    trebui, daca judecam logic sau din punctul de vedere al
    managementului. La urma urmei, au niste slujbe bune, concedii
    frumoase. Dar sufera”.


    In termeni statistici, cele 24 de sinucideri de la France
    Telecom din februarie 2008 incoace – intre care opt numai de la
    inceputul acestei veri – nu sunt extraordinare pentru o companie
    care are 102.000 de angajati in Franta.

    Organizatia Mondiala a Sanatatii estima pentru 2005 rata
    sinuciderilor din Franta la 26,4 la 100.000 de barbati si 9,2 la
    100.000 de femei. Este cea mai ridicata din randul marilor economii
    europene, dar mult in urma Japoniei. In Statele Unite, cifrele sunt
    17,7 pentru barbati si 4,5 pentru femei.

    Expertii in sanatate mintala sunt intotdeauna extrem de atenti
    cand atribuie o cauza unei sinucideri: nimeni nu stie ce forte
    actioneaza asupra unui om. Dar ce a atras atentia publicului si a
    guvernului francez este ca multe dintre sinucideri si peste o
    duzina de tentative esuate de sinucidere au fost atribuite de unii
    experti si oficiali din domeniu problemelor legate de serviciu.

    Pe langa aceasta mai e si ceea ce Hirigoyen a descris ca
    predispozitia pentru spectaculos a unora: intr-unul din cazuri, un
    barbat s-a injunghiat, in stil harakiri, in timpul unei sedinte
    (dar a supravietuit); in alt caz, o femeie s-a sinucis sarind de la
    o fereastra situata la etajul al cincilea. “Stresul a devenit un
    sport national”, spune Michel Marchet, secretarul sindicatelor din
    banci din cadrul Confederatiei Generale a Muncii din Franta (CGT).
    “E nevoie ca angajatorii sa modifice modul cum organizeaza munca,
    dar nu avem impresia ca s-ar putea intampla asa ceva in viitorul
    apropiat”.

  • Ce sefi a schimbat criza pietei auto

    Catalin Gavra, 39 de ani, parea in vara acestui an primul mare
    executiv care simtise pe propria piele caderea pietei auto. In
    iulie, la circa 15 ani dupa ce venise in cadrul diviziei auto a
    grupului Tiriac, unde urcase treptat de la functia de vanzator de
    masini Ford pana la sefia tuturor dealerilor Ford, Mazda,
    Mercedes-Benz, Chrysler, Dodge, Hyundai, Jaguar, Land Rover,
    Mitsubishi pe care ii controla Ion Tiriac, Gavra parasea compania.
    Era, asa cum spuneau la acea vreme oficialii holdingului Tiriac, un
    moment “propice reorganizarii activitatilor pe criterii calitative
    si de eficienta maxima”.

    Planul de reorganizare, al carui artizan era Petru Vaduva, omul
    pe care Ion Tiriac il adusese din Statele Unite pentru a-i
    restructura holdingul, a inclus inlocuirea, cel putin temporar, a
    lui Gavra cu un alt manager cu multi ani de experienta in
    conducerea dealerilor auto, Viorel Eremia, seful TiriacAuto Brasov,
    dar si promovarea lui Dragos Draghici, unul dintre cei mai vechi
    executivi din cadrul grupului Tiriac, ca sef al operatiunilor de
    import.

    Cu alte cuvinte, Draghici, fost sef al unor importatori precum
    Hyundai Auto Romania (reprezentantul grupului sud-coreean Hyundai)
    sau Premium Auto (Jaguar si Land Rover), devenea responsabil pentru
    cele patru companii care anul trecut importasera masini de circa
    800 de milioane de euro (potrivit estimarilor), in timp ce Eremia
    prelua tot ceea ce tinea de vanzarea efectiva a masinilor
    (aproximativ 600 mil. euro).


    Restructurarea managementului Tiriac Auto nu a fost o masura
    singulara, anul acesta aducand sefi noi si pentru filialele locale
    ale BMW, General Motors sau Renault. Cel mai activ a fost din acest
    punct de vedere BMW, care pe parcursul a doar noua luni si-a
    schimbat de doua ori directorul general. Austriacul Stephan
    Breschan, 45 de ani, a preluat la jumatatea lunii septembrie sefia
    importatorului marcilor BMW si Mini pe piata locala. Fost director
    al BMW pentru regiunea de nord a Chinei si manager cu peste 19 ani
    de experienta in industria auto, Breschan l-a inlocuit pe Bernd
    John, 53 de ani, cel care abia venise in Romania la inceputul
    acestui an, o data cu retragerea lui Carl-Theo Fitzau, cel care a
    pus bazele filialei BMW.

  • Exclusiv: Planurile noului sef de la ArcelorMittal Galati

    “Pentru mine mesajul crizei nu s-a sfarsit. Poate in 2012, 2013
    vom reusi sa atingem din nou nivelul de productie din 2007 sau
    poate din 2008. Dar va lua ceva timp. Si trebuie sa fim foarte
    prudenti cand facem astfel de predictii. Sa nu uitam ca toate
    estimarile facute in ultimul an de experti au fost gresite”.
    Thierry le Gall, managerul de criza adus de ArcelorMittal la
    Galati, nu este genul optimist de manager. A preluat din iunie de
    la Augustine Kochurampil, fostul CEO, un combinat care lucrase in
    primele luni din 2009 la 40% fata de anul trecut, avea pierderi cu
    50% mai mari decat profitul obtinut in aceeasi perioada din 2008,
    avea sindicalistii furiosi pe platforma si, cel mai important, nu
    vedea capatul tunelului.

    Le Gall raspunde repede si scurt la intrebari si asculta foarte
    atent cand cineva vorbeste romaneste langa el. La prima incercare a
    cuiva de a-i traduce, da din mana semn ca a inteles. E foarte
    grabit. Nu are timp sa stea la povesti cu traducerile, asa ca
    prefera sa aproximeze intelesul frazelor folosind limba materna,
    franceza, precum si ceea ce aude de jumatate de an in Macedonia sau
    Turcia, tari pe care le coordoneaza de la Galati. Venirea lui Le
    Gall la conducerea combinatului de la Galati a coincis cu o
    reorganizare a activitatilor din regiune, ArcelorMittal Galati
    devenind centrul Diviziei de Produse Plate din Europa de Est,
    divizie coordonata de Le Gall din Cladirea Turn de la intrarea in
    combinat.


    Locarea lui Le Gall in Romania a fost motivata de faptul ca
    Galati reprezinta 80% din capacitatea si afacerile generate de
    aceasta divizie – in Macedonia este o fabrica de laminare, iar in
    Turcia e o divizie comerciala, dar si o capacitate de laminate
    zincate, tot pe parte de finisare. Galati furnizeaza acestor
    fabrici rulouri de otel, astfel ca cele trei capacitati lucreaza
    intregrat. Modificarea organizarii a urmarit in primul rand o mai
    clara localizare a deciziilor la nivel european: Le Gall este acum
    responsabil de productie si marketing de produse plate (rulouri si
    table) pentru intreaga regiune – Romania, Turcia, Balcanii,
    Grecia.

    Le Gall e grabit pentru ca are multe sedinte si multe teancuri
    de hartii pe birou, dar si pentru ca are un mandat de doar doi ani
    (desi ar putea fi mai mult sau mai putin de doi ani, dupa cum
    precizeaza managerul) in care trebuie sa rezolve problemele de la
    Galati. Pana acum, le-a identificat si se gandeste la un plan “de
    bataie”.

  • Cu cat s-au ieftinit constructiile din cauza crizei

    Rudolf Sommer vorbeste rar si apasat despre afacerea lui, fara
    sa se fereasca de verdicte negative: chiar daca ultimele luni au
    fost mai bune: “Este un pic cam dura perioada aceasta ca sa o numim
    o gura oxigen”, spune directorul general si proprietarul Sommering
    Install, una dintre cele mai mari companii de instalatii de pe
    piata. |mbunatatirea pe care Sommering o simte, comparativ cu
    inceputul anului cand “nu s-a intamplat mai nimic”, tine mai ales
    de doua contracte care ocupa acum aproape tot timpul companiei:
    lucrarile la proiectele de birouri Lakeview, care va fi livrat la
    inceputul anului viitor, si reinceperea lucrarilor la Global City,
    ambele din Bucuresti.

    Chiar si cu un sfarsit de an mai bun, Sommer a revizuit in minus
    estimarea privind cifra de afaceri din acest an, noua tinta fiind
    de 20 de milioane de euro, fata de 25 anul trecut. “Proiectele care
    trebuia sa fie incepute au fost amanate. Erau intr-o faza finala de
    proiectare, nu trebuia decat sa ne apucam de lucru, dar… Din ce
    vad, nu se construieste”, reflecteaza omul de afaceri, care a pus
    bazele companiei in 1995. |n primii ani, firma s-a ocupat de
    lucrari de montarea centralelor termice, “moda vremii”, iar din
    2000 au inceput sa se inmulteasca contractele incheiate cu
    companii, desi “piata imobiliara era bazata atunci pe firmele de
    stat”.


    Anii de boom ai pietei imobiliare au dublat cifra de afaceri a
    companiei, ca de altfel a majoritatii firmelor din constructii,
    insa Sommer considera ca perioada cuprinsa intre 2005 si 2008 are
    multe asemanari cu actuala perioada. “Atunci venea dezvoltatorul si
    spunea ca vrea sa ridice repede o cladire ca sa aiba cui sa o
    vanda. Majoritatea cladirilor de atunci au o calitate slaba.”
    Asemanarea cu epoca de acum despre care vorbeste proprietarul
    Sommering vine din faptul ca pretul este principalul factor de
    diferentiere a ofertelor depuse la licitatiile pentru lucrarile de
    instalatii din marile proiecte imobiliare. Sommer afirma ca exista
    cazuri cand s-a facut rabat de la calitate pentru a reduce
    costurile.

  • Franciza Buddha Bar Spa, disponibila in Romania de la 150.00 Euro

    “Este o oportunitate foarte mare, deoarece clienti consumatori
    de produse si servicii de lux exista si vor exista intotdeauna.
    Obiectivul nostru este sa deschidem aici un spa in urmatorul an”
    spune Helen Coulon, directorul general Buddha-Bar &
    Buddhattitude Spa.

    Franciza Buddha Bar Spa poate ocupa aproximativ 300-400 m.p. si
    va putea fi deschisa doar in cadrul unui hotel Buddha Bar, iar
    franciza Buddhattitude Spa poate atinge si 3.000 m.p., urmand sa
    fie dezvoltata in orice fel de spatiu.

    Preturile tratamentelor spa vor fi adaptate cerintelor pietei
    locale si se vor fi cu aproximativ 40% mai mici decat preturile
    practicate in Franta. “Dorim ca fiecare potential client sa
    gaseasca in spa-ul nostru ceva pe placul sau”, a explicat Helen
    Coulon.

    Tratamentele folosite in cadrul spa-ului sunt exclusiviste si au
    la baza retete traditionale tibetane, fiind create in colaborare cu
    calugarii budisti. Compania intentioneaza sa completeze
    tratamentele cu produse locale, fiind vizate resursele minerale din
    tara noastra.

    Franciza Buddha-Bar & Buddhattitude SPA apartine companiei
    George V, detinuta de romanul Raymond Visan, care are in
    portofoliul sau si brandul de muzica Buddha-Bar, ca si lantul de
    restaurante si boutique hoteluri cu acelasi nume din intreaga lume.
    In Romania compania este prezenta inca din 2003, cand a adus
    brandul de muzica.

  • Constitutia, saraca

    Pentru ca legea fundamentala permite, dar nu obliga presedintele
    sa convoace un scrutin anticipat, Traian Basescu a vrut sa se
    asigure ca mesajul sau de avertisment se intipareste bine in
    memoria parlamentarilor, cu scopul de a-i determina sa accepte daca
    nu prima, macar o eventuala a doua nominalizare pentru postul de
    premier.

    Astfel, Basescu – intr-o interpretare cvasi-personala a
    Constitutiei – a avertizat ca poate dizolva Parlamentul a doua zi
    dupa al doilea tur al alegerilor prezidentiale, cu conditia ca pana
    atunci parlamentarii sa-i fi respins de doua ori premierii
    desemnati. (Situatie pe care pare ca si-o doreste si este dispus sa
    sacrifice pentru asta personaje onorabile precum Lucian Croitoru,
    fost viceguvernator si consilier al guvernatorului BNR.)

    Pe langa ineditul amenintarii presedintelui – care devine tot
    mai incisiv in confruntarea directa in care s-a angajat cu
    majoritatea parlamentara – disputele referitoare la cine are
    dreptul sa impuna un sef de guvern par deja o sarja amicala pe
    marginea Constitutiei. Insa ea arata cat de departe este dispus sa
    mearga actualul sef al statului pentru a se asigura nu doar de
    loialitatea premierului, ci si de castigarea celui de-al doilea
    mandat.

    Cel mai probabil, Lucian Croitoru va incheia in curand fara glorie
    perioada de premier desemnat, pentru ca niciunul dintre partidele
    majoritatii parlamentare – PSD, PNL, UDMR si grupul minoritatilor –
    nu a cedat la solicitarile sale de a se alatura unei formule
    guvernamentale care sa nu fie condusa de edilul de la Sibiu, Klaus
    Johannis.

    Si daca Traian Basescu se va tine de o alta promisiune, plecarea
    lui Croitoru ar putea insemna venirea in locul sau a unui om
    politic din PD-L, o varianta neindoielnic mult mai putin dezirabila
    pentru restul partidelor. Dar, dat fiind modul cum presedintele a
    ales sa joace totul pe o singura carte – Constitutia, fireste – nu
    este exclus ca unii sa fie inclinati sa accepte orice alta varianta
    care nu duce la alegeri anticipate.

  • Carute trase de magarusi

    Pe buna dreptate, criza economica tine capul de afis al presei
    de specialitate, este preocuparea declarata a liderilor G20, ba
    chiar si politicianul roman o invoca la nevoie, alaturi de FMI,
    deficite si alte sperietori nationale. Dar dincolo de criza si de
    toata zbaterea de acum stau pericole cel putin la fel de grave;
    este vorba de pretul alimentelor, de schimbarile climatice, de
    petrol sau de imbatranirea populatiei in Europa. Si, repet
    intrebarea, ce poate face cetateanul roman in atare conditii?

    Pentru ca uite, avem un sistem de pensii practic in colaps, pentru
    care banii de la FMI sunt singurul sprijin, un nivel de trai serios
    amenintat si o clasa politica imbecila si nesimtitoare. Daca acum
    pensiile sunt in pericol, ce se va intampla peste un an? Dar peste
    cinci? Ce se va intampla cu batranetea linistita a decreteilor care
    astazi sunt populatia activa? Ar trebui ei sa priveasca pasivi
    spectacolul politicului? Va deveni Romania suficient de potenta
    economic incat statul sa poarte de grija si batranilor, si
    tinerilor? Spre ce ne indreptam?

    In urma cu cativa ani, un important industrias roman imi impartasea
    un scenariu care atunci mi s-a parut literatura
    stiintifico-fantastica, despre o zona a lumii ai carei lideri se
    gandeau la eliminarea motoarelor cu ardere interna, la introducerea
    transportului electric, la multe alte masuri cu tenta ecologista.
    Spun SF pentru ca era vorba de California, cea mai nonconformista,
    bronzata, ajustata cu silicon si cu haltere zona a Americii.

    Peste ani, citesc in Guardian despre o Californie devastata de
    criza, despre ceea ce a fost a opta economie a lumii si care acum
    este amenintata de faliment, despre un Los Angeles cu o rata a
    saraciei de 20% si de orase importante, ca Fresno, cu un somaj cat
    in Detroit, dar si de taieri de miliarde de dolari din buget si de
    concedirea a 60.000 de functionari guvernamentali. In toata aceasta
    nenorocire, samburi de schimbare: activisti ecologisti californieni
    ajunsi la Casa Alba, accentul pe energiile verzi (California
    genereaza de doua ori mai multa energie solara decat restul
    statelor americane la un loc), suburbii unde modul de viata ramane
    confortabil, dar devine mai modest si mai prietenos cu
    mediul.

    Chiar daca Romania nu este California, o paralela functioneaza si
    ofera si un posibil raspuns intrebarilor de mai sus: un cetatean
    mai responsabil si o crestere a rolului comunitatilor locale, ca
    principale sustinatoare ale modului de trai.

    Despre cetateanul responsabil, s-o lasam balta. Sau, mai bune spus,
    sa-l asteptam sa apara. Pentru ca schimbarea este din interior, nu
    poate fi impusa de nimeni si are resorturi care nu pot fi puse in
    miscare de niciun sfat, de nicio constrangere. Singura experienta
    de viata si exemplul celorlalti pot face schimbarea spre un
    cetatean mai econom, mai responsabil cu viitorul sau si al copiilor
    sai, cu apucaturi ecologiste si cu vanitati moderate.

    Dar, intr-o epoca pe care tot mai des sociologii o definesc drept a
    inteligentei colective, comunitatea locala ar trebui sa devina
    motor si sustinator si indrumator. Mutatia poate parea un paradox
    in lumea globalizata si a internetului, dar este un aparent paradox
    – pentru ca in lumea globalizata si plata se muta numai oamenii si
    banii, nu si obiceiurile si cutumele, pe care noii veniti oricum le
    adopta. Comunitatea locala, micul orasel sau cartier din suburbie
    au generat puterea Americii, mai multa decat au oferit Wall
    Street-ul sau Manhattan-ul; au dat bani si lucratori si hrana si
    prosperitate.

    O comunitate locala puternica, cu un mod de gandire suplu,
    adaptabila dar cu reguli ferme si leadership real poate fi
    raspunsul nu numai la problema demografica, ci si la dezvoltarea
    viitoare a Romaniei, poate reechilibra balanta de importuri
    alimentare, poate asigura un viitor atat tinerilor, cat si celor in
    varsta, indiferent de starea sistemului de pensii de stat sau de
    evolutia sistemului educational. Cum s-ar putea face trecerea de la
    baroni locali la leadership autentic sau de la inertia taranului
    roman si de la asteptatul banilor de la nepotii din Spania sau
    Italia la angajament altruist in folosul comunitatii si cu ce bani
    se poate face aceasta sunt intrebari cat se poate de justificate,
    cat se poate de grele. Dar se poate.

    Cel mai usor este aruncatul pisicii in curtea politicului; dar ar
    fi o greseala, pentru ca nu numai politicul este responsabil.
    Responsabila poate fi si religia, credinta. O sa merg la extreme,
    pentru a fi inteles: comunitatatile amish, intr-o America
    bulversata, sunt oaze de stabilitate. Fiecare generatie dubleaza
    numarul de membri ai comunitatii, familiile au in medie cinci
    copii, 85% din membri raman in comunitate, sunt educati, respecta
    natura, decid sau nu sa foloseasca tehnologiile sau serviciile
    medicale (este, pana la urma, o problema de libertate a
    individului, nu?) si isi platesc taxele si impozitele catre stat.
    Isi asuma plusurile si minusurile traiului cotidian, asa cum si-l
    decid. Nu militez pentru o Romanie cu barbi ciudate, palarii
    caraghioase, fuste pana la calcaie, bonete si carute trase de
    magarusi (ceea ce nu-i o imagine prea rea, sa recunoastem), dar
    sunt tentat sa spun ca nici consumerismul dus la extrem si
    indatorarea peste masura nu ne-au folosit prea mult.