Tag: macroeconomie

  • Dilemele lui 2011 – Cand vom iesi din recesiune? Cum va reporni economia? Ce facem cu FMI?

    CAND VOM IESI DIN RECESIUNE?
    Fata de prima jumatate a anului trecut, estimarile despre posibila
    crestere din 2011 sunt acum mai prudente, iar comparatia cu
    previziunile pentru restul Europei emergente ramane defavorabila
    Romaniei, care alaturi de Letonia si Croatia apare codasa in topul
    performantelor economice. Cei care ne prevad acum o crestere a PIB
    pentru 2011 (de la 0,2% – ING, 0,9% – BERD la 1,2% – Erste, 1,5% –
    FMI/Comisia Europeana si 1,7% – UniCredit) sunt insa net
    majoritari, iar prognozele ce vad un nou an de recesiune aproape
    lipsesc atat din partea institutiilor financiare, cat si din partea
    agentiilor de rating sau a firmelor de consultanta (o exceptie sunt
    pesimistii de la Oxford Economics, care iau in calcul o scadere cu
    1%). Analistii prevad insa ca nivelul de crestere economica
    dinainte de criza nu se va mai intoarce oricum inainte de 2013-2014
    (UniCredit, Erste), pentru ca nu va mai fi posibil acelasi gen de
    boom al creditarii de consum si al pietei imobiliare. Pentru altii
    (Capital Economics, alti pesimisti traditionali in legatura cu
    Romania) ar fi vorba chiar de faptul ca pana atunci nu se va putea
    relua deloc cresterea economica. Explicatia in cazul pesimistilor
    tine de neincrederea in capacitatea statului de a tine balanta
    intre taierile de cheltuieli bugetare si posibilitatea cresterii
    economice, dar si de riscul diverselor tipuri de contagiuni
    regionale de la problemele din Grecia si zona euro.


    CARE VOR FI MOTOARELE REDRESARII ECONOMICE?
    Daca in 2004-2008 economia era tractata de cererea interna de
    consum, acum tocmai aceasta cerere isi revine cel mai greu, aprecia
    Comisia Europeana, in prognoza de toamna pentru UE 27. Expertii
    europeni cred ca relansarea in 2011 va veni de la investitiile
    productive, in special cele ce sustin exporturile, si ca o crestere
    a absorbtiei fondurilor europene va sustine investitiile in
    infrastructura. Imbunatatirea conditiilor de pe piata muncii din
    Vest va contribui la o majorare a transferurilor de la romanii din
    strainatate, iar pe masura ce salariile vor reincepe sa se
    majoreze, va avea loc si o ameliorare a consumului gospodariilor,
    cu 1,8%, dupa un declin de 10,6% in 2009 si de 1,6% in 2010. Astfel
    de previziuni trebuie corelate cu cele ale bancilor comerciale,
    care prevad ca avantul exporturilor, care in 2010 a impiedicat o
    cadere mai mare a economiei, se va reduce in 2011, odata cu cererea
    de pe piata UE, asa incat cererea interna ar trebui sa preia
    stafeta relansarii. BNR anticipeaza insa o adancire a deficitului
    de cerere interna din economie care se va mentine pana in
    trimestrul al treilea din 2012 din cauza corectiei deficitului
    bugetar, a unor standarde mai restrictive de creditare bancara si a
    persistentei deficitului de cerere pe piata muncii. Abia din 2012
    este de asteptat ca investitiile sa contribuie pozitiv la cresterea
    economica, pe masura ce deficitul de cerere interna se reduce, iar
    cererea externa se majoreaza, considera BNR.


    PANA CAND FMI?
    Contrar credintelor populare, Romania nu foloseste banii de la FMI
    pentru plata pensiilor si a salariilor; aceasta s-a intamplat doar
    pret de cateva luni, cu titlu de exceptie, iar toate sumele de la
    FMI intra in rezerva BNR, care isi consolideaza astfel armele
    contra speculatiilor pe curs. Ca sa obtina insa bani suficient de
    ieftini folosibili pentru investitii si pentru acoperirea
    deficitului bugetar, respectiv credite de la Comisia Europeana,
    Romania are nevoie de un acord cu FMI, intrucat, spre deosebire de
    UE, Fondul are instrumentele necesare de monitorizare a economiei
    si de ghidare a proceselor de reforma intr-un chip acceptabil
    pentru pietele externe. Aceasta explica de ce avem nevoie de inca
    un acord cu FMI in 2011 – si nu numai noi, ci si alte tari aflate
    in pericolul contagiunii cu crizele altora (de pilda Polonia, care
    are un acord de tip flexibil cu Fondul, fara a folosi banii
    respectivi – pur si simplu o plasa de siguranta pentru situatii de
    urgenta de genul unei noi crize in zona euro). Exista, in randul
    oficialilor romani, dar si al bancherilor, opinia ca un acord cu
    Fondul va fi necesar atata vreme cat guvernelor le vor lipsi fie
    vointa politica, fie competenta de a impune singure lista de
    reforme si de a respecta indeplinirea lor. Vom avea deci in
    continuare acest mod dureros si cam procustian de protectie contra
    populismului, la care e greu de crezut ca Romania isi va permite sa
    renunte asa cum a facut Ungaria.

  • Optimismul vinde, dar spiritul critic aduce banii de cheltuit

    Este de la sine inteles, de exemplu, ca oricine lucreaza pentru
    guvern este acolo pentru a fi mituit. Oamenii merg la clinicile de
    stat si presupun ca trebuie sa ii mituiasca pe doctori pentru a fi
    ingrijiti. Ministrii care au lucrat multa vreme in serviciul public
    au iesit din functie si isi permit case de multe milioane de dolari
    sau cate doua sau trei resedinte de vacanta.

    Descrierea jurnalistului american Michael Lewis, facuta in ultimul
    numar al Vanity Fair, nu se refera, asa cum v-ati astepta probabil,
    la Romania, ci la Grecia, iar Lewis explica pe indelete adevarata
    problema a acestei tari aflata in pragul falimentului.

    Ba, mai mult, americanul face o referire scurta la Romania,
    despre care spune ca ar putea profita, la fel ca si Bulgaria, de pe
    urma masurilor dure pe care guvernul elen ar trebui sa le ia pentru
    a taia costurile si a mari veniturile, ceea ce va determina,
    probabil, ca o parte dintre investitori sa plece din tara catre
    zone cu taxe mai mici (Bulgaria) sau personal mai adaptabil
    (Romania).

    La mai bine de o mie de kilometri distanta de Grecia, in Romania,
    abunda de ceva vreme (cam de cand s-a terminat
    marea-adunare-de-oameni-care-curata-gunoaie cunoscuta sub numele
    “Let’s do it, Romania”) comentariile care vizeaza sustinerea partii
    optimiste a vietii/crizei, voluntariatul si, de ce nu, nevoia unui
    restart mental in primul rand al societatii.

    Este un lucru cum nu se poate mai bun ca pe langa filosofi,
    bloggeri, oameni de marketing din multinationale disperati sa
    bifeze cand raporteaza la headquarter si depasiri ale planului de
    CSR, jurnalisti sau membri ai aceleiasi familii aflati in fata
    televizorului ori vecinii aflati in fata blocului la un joc de
    table discuta pe aceasta tema si considera, probabil, ca a venit
    vremea actiunii pozitive.

    Cred insa ca acest virus de pseudo-pozitivitate, fie el viral sau
    nu, risca sa compromita esenta si scopul de baza al carcotelii –
    imbunatatirea permanenta.

    Traim, intr-adevar, vremuri nervoase, pline de ura, as zice. Ne
    displace aproape tot ce ne inconjoara, incepand cu presedintele,
    premierul, doctorii carora (credem ca) trebuie sa le dam spaga,
    politistii, ii uram pe cei care au furat si au scapat, uram
    bancile, ne uram sefii, uram taierile de salarii si intarzierile,
    dar cel mai mult ne uram pe noi. Ne e frica sa nu devenim mai mult
    pe zi ce trece un Biff Loman al vietii noastre, un esec fata de
    visul pe care ni-l stabilisem pentru noi si pe care, in ultimii
    ani, desi nu faceam nimic pentru asta, soarta parea ca ni-l
    indeplineste.

    In tot acest mediu conflictual, nu suntem capabili sa ne
    imbunatatim performantele, pentru ca, nu-i asa, nu suntem stimulati
    de sefi si batuti pe umar, de oamenii de vanzari, de cei care ne
    citesc articolele (pe net) si nu reusesc sa ne inteleaga
    profunzimea si ne raspund cu o injuratura anonima.

    Revin ori de cate ori am nevoie la exemplele pe care le ofera
    managerii de succes pe care i-am invitat pana acum la evenimentele
    MEET THE CEO, unde au reusit, cu surprinzator de multa modestie, sa
    impartaseasca o filosofie surprinzatoare de multe ori, doar prin
    banalitatea ei: “Ofera inainte de a cere”. E valabil in business,
    intr-o intersectie blocata, pe strada, in viata in ultima
    instanta.

    Sau, daca as reinterpreta-o, ar iesi cam asa: sa nu cerem niciodata
    societatii mai mult decat ii oferim.

    In acelasi timp insa, daca ne pierdem spiritul critic (oricat de
    exagerat ar fi) si credem ca mediul (oricat ar fi el de daunator)
    este singurul vinovat pentru performantele noastre (sau mai degraba
    lipsa de performante), nu inseamna nimic altceva decat ca am esuat,
    fiecare dintre noi, in a fi ceea ce voiam sa fim. Si atunci, dupa
    modelul oricarui stat aflat in pragul falimentului, avem de ales
    intre a ne declara falimentul si a ne accepta esecul, pentru ca
    apoi sa invatam sa traim cu asta sau, dimpotriva, asa cum face
    Rupert Murdoch, de exemplu, sa fim permanent in razboi cu noi
    insine pentru mai mult.

    Acelasi Lewis despre care va spuneam mai sus, remarca, vadit
    surprins, ca grecii nu actioneaza ca un colectiv. Se comporta mai
    degraba ca o colectie de particule atomizate, fiecare urmarindu-si
    interesul in detrimentul bunului general. Sau ca cea mai proasta
    parere despre greci o au grecii, fiecare avand o problema cu
    celalalt. Suna cunoscut?

    Un lucru este cert: odata pierdut spiritul civic, niciun guvern sau
    presedinte din lume nu cred ca il poate recrea. Asta nici macar
    optimism nu mai este, ci o simpla speranta desarta.

  • Stiglitz: Criza a scos la iveala “erori majore” in ideile economice

    Printre premisele care s-au dovedit a fi gresite se afla
    teoriile conform carora agentii economici se comporta rational si
    cele conform carora pietele financiare sunt competitive si
    eficiente, a spus Stiglitz in cadrul unei prezentari pregatite
    pentru duminica.

    Mai multe amanunte pe
    www.zf.ro

  • Macroeconomie: Anul recesiunii

    Age Bakker, director executiv al FMI, afirma ca tarile
    est-europene au ajuns vulnerabile la criza din cauza a cinci
    factori: deficitele mari de cont curent, dependenta de influxurile
    de capital si de investitiile straine directe, dependenta de banii
    trimisi din strainatate de emigranti si un curs al monedelor
    nationale inadecvat. Cum au actionat acesti factori am vazut:
    guvernele s-au indatorat (fie la FMI, UE si Banca Mondiala, fie pe
    pietele vestice), statele mai norocoase au investit in economie,
    cele mai stramtorate au crescut taxele sau au scazut
    cheltuielile.

    In Romania, care din cauza politicilor prociclice ale tuturor
    guvernelor din 2005 incoace si a agitatiilor preelectorale a intrat
    in 2009 cu deficite mari si cu o mare foame de bani, n-a fost
    posibila de fapt niciuna dintre variante. Guvernele Boc nu si-au
    putut permite nici sa lanseze programe de infrastructura (cu
    exceptia “Prima casa”), nici sa restructureze sectorul bugetar,
    nici sa recurga la parghii fiscale spre a face rost de bani, cu
    exceptia impozitului forfetar; toate apar acum ca probleme de
    rezolvat in 2010.

    In aceste conditii a aparut, in premiera, solutia ca FMI sa
    accepte ca o parte din imprumutul acordat pentru sustinerea
    balantei de plati sa fie folosita pentru finantarea deficitului
    bugetar. Fara sustinerea FMI si a UE, calcula guvernatorul BNR
    Mugur Isarescu, Romania ar fi riscat un deficit de finantare
    externa de pana la 16 miliarde de euro, cu o criza a cursului de
    schimb si reducerea mai accentuata a finantarilor de la banci. Nici
    FMI si nici guvernul nu pot obliga insa bancile sa finanteze
    economia, iar in conditiile in care statul a ajuns clientul
    predilect al bancilor ca sa obtina bani pentru plati curente, e
    putin probabil ca indatorarea crescanda a statului sa se vada prea
    curand intr-o relansare a economiei.

    Cititi si:


    Politica: Sub semnul alegerilor


    Banci: Anul in care banii au devenit mai scumpi


    Asigurari si pensii: Fara pierderi


    Bursa: Reteta banilor usori nu mai functioneaza


    Consultanta: Anul paradoxurilor


    Companiile energetice au pierdut din greutate


    Petrol si carburanti: Minus 20%


    Industrie: Fara cerere


    Farma: Anul surprizelor neplacute


    Industria alimentara: Consum redus


    Agricultura: 2009, anul nefericirii


    Retail si distributie: Comert cu surprize


    Textile: Anul extremelor – unii s-au extins, altii au
    inchis


    Piata auto, victima crizei


    Real estate: Chinul imobiliar


    Media: Reducere la jumatate


    Resurse umane: Anul concedierilor


    Telecom: Un pic mai bine


    Internet si IT: “A fost cel mai greu an”

  • Fotoreportaj: Reteta turcilor de iesire din recesiune

    Pe strazile Istanbulului, criza economica nu se vede:
    comerciantii au terasele si buticurile pline de clienti, iar
    magazinele de pe principala artera comerciala a cartierului Taksim
    sunt neinca-patoare pentru turisti. Numarul de straini care
    viziteaza Turcia a fost de 15 milioane in primele sapte luni ale
    anului, in crestere cu 1,1% fata de aceeasi perioada a anului 2008.
    Turismul este o sursa importanta de venituri pentru turci: anul
    trecut a contribuit cu 22 miliarde de dolari (15 mld. euro) la PIB,
    care a fost anul trecut de 741 mld. dolari (506 mld. euro). Nici
    sectorul constructiilor nu pare afectat in orasul de pe Bosfor:
    zgarie-norii din partea asiatica si lucrarile de infrastructura se
    dezvolta in continuare rapid, datorita investitiilor straine.
    Intr-un perimetru de cativa kilometri se afla hotelurile unor
    lanturi internationale precum Ritz-Carlton, Intercontinental, Hyatt
    si Swissotel, dar si un hotel in constructie, care ar putea fi
    finalizat anul viitor.


    Toate aceste semne ridica intrebarea daca turcii chiar sunt atat
    de ocoliti de criza precum pare. “Ne asteptam ca economia turceasca
    sa isi revina mai rapid decat in oricare alta tara emergenta din
    Europa”, declara inca de acum cateva luni Manik Narain, economist
    al bancii Standard Chartered, in timp ce BERD estimeaza acum ca, la
    anul, economia Turciei va creste cu 3,5%. Analistii de la Barclays
    prevad la randul lor pentru anul viitor o crestere de 3%, cea mai
    mare din regiune. Cum a reusit acest stat performanta de a atenua
    impactul crizei? Raspunsul rezida in lectia invatata de-a lungul
    anilor din numeroasele crize interne care au zguduit tara.

    Cel mai important atu pe care turcii l-au avut a fost sistemul
    bancar. Dupa criza din 2001, cu un PIB in contractie cu 8,5%, o
    inflatie de 86% si o depreciere fara precedent a lirei, guvernul
    turcesc a lansat un program de reglementare a sectorului financiar.
    Noile reguli stabilite de autoritatea din domeniu au transformat
    sectorul bancar intr-unul eficient si competitiv, ceea ce a dus la
    o crestere a incre-derii investitorilor straini, materializata in
    investitii straine directe masive. “Am initiat reforme structurale
    cuprinzatoare dupa criza din 2001, care au dus la cresterea
    stabilitatii macroeconomice si au imbunatatit sanatatea sectorului
    bancar, oferind protectie impotriva socurilor externe”, declara
    vicepresedintele turc Ali Babacan.

    Sistemul bancar turcesc a scapat treptat de activele toxice pe
    care le detinea si s-a orientat catre sectorul real al economiei si
    spre creditarea populatiei. “Creditele de consum au fost franate la
    sfarsitul anului 2008, din cauza contextului mondial nefavorabil,
    dar pe parcursul acestui an s-a dat drumul din nou la creditare,
    iar in aprilie s-a revenit la situatia dinainte de criza”, sustine
    Ali Toga Zaim, directorul de marketing al Ulker, companie ce
    activeaza in domeniul alimentar. Datorita surselor de finantare
    disponibile la costuri reduse, consumul a inceput din nou sa
    creasca, in special in industria alimentara, cel mai putin afectata
    de criza. “Fara mancare nu se poate, de aceea am continuat sa
    inregistram cresteri in acest sector”, spune Zaim. El adauga ca
    alte segmente, precum produsele de ingrijire personala, au suferit
    scaderi la inceputul anului, dar si-au revenit pe parcurs.

  • Criza din Romania, un test pentru succesul actiunilor UE si FMI

    Uniunea Europeana a avut un succes la scara redusa, dar
    surprinzator, in ceea ce priveste ajutorul acordat regiunii pentru
    evitarea unei crize bancare in acest an. Comisia Europeana a
    actionat neobisnuit de repede, iar institutii precum FMI si BERD
    si-au regasit scopul pe parcursul crizei economice mondiale,
    apreciaza The Times.

    Mai multe pe www.mediafax.ro

  • Toamna batranului Yen

    O datorie publica dubla fata de valoarea PIB inseamna de departe
    cel mai mare raport cunoscut pe plan mondial intre datoria interna
    si PIB si cea mai mare datorie, in termeni reali, pe care a
    cunoscut-o vreo tara. Numai dobanda pentru datoria acumulata a
    consumat o cincime din bugetul Japoniei pentru anul 2008. Cu toate
    acestea, ministrul de finante Hirohisa Fujii a sugerat recent ca
    guvernul va lansa o noua emisiune de obligatiuni de cel putin 50 de
    mii de miliarde de yeni, cam 550 de miliarde de dolari.

    “Nu e gresit sa consideram ca deficitul bugetar este un rezultat al
    recesiunii globale. Acum e momentul sa fim curajosi si sa emitem
    obligatiuni”, le-a spus Fujii reporterilor adunati la o conferinta
    de presa in Tokio. “Iar cei care spun ca astfel cheltuim banii din
    pusculita va mint.”

    Pentru investitorii nelinistiti, nivelul in crestere al datoriei
    Japoniei e prilej de cosmaruri din cauza posibilitatii unei crize a
    datoriei publice, atunci cand tara ar deveni incapabila sa achite o
    parte dintre obligatiunile emise, sau a unei prabusiri
    destabilizatoare a yenului. Noul guvern de la Tokio, care a
    repurtat o victorie la limita promovand o agenda sociala ambitioasa
    si costisitoare, se pregateste sa emita titluri datorie in volum
    record, depasind totalul sumelor estimate sa fie incasate din taxe
    si impozite – o premiera dupa anii care au urmat celui de-al Doilea
    Razboi Mondial.

    “Cheltuielile din sectorul public scapa de sub control si asta se
    intampla cu rapiditate”, spune Carl Weinberg, economist-sef la
    compania de analiza High Frequency Economics, intr-un raport recent
    catre clienti. “Consideram ca o criza fiscala este iminenta.” Una
    dintre lectiile pe care ni le ofera experienta Japoniei este ca un
    guvern inglodat in datorii poate ramane rapid fara spatiu de
    manevra. “Japonia va continua sa vanda si mai multe obligatiuni
    anul acesta si in urmatorul, dar mecanismul nu va mai functiona in
    urmatorii trei-cinci ani”, spune Akito Fukunaga, analist la
    sucursala din Tokio a Credit Suisse. “Daca ma intrebati ce-i mai
    ramane Japoniei de facut dupa asta, raspunsul meu este: nu prea
    multe.”

    Cum a ajuns Japonia in asa o fundatura si cum inca se mai afunda
    este de fapt o lectie despre cheltuieli nesabuite. }ara a turnat
    sute de miliarde de dolari in proiecte de inginerie civila dupa
    incheierea razboiului, impanzind Japonia cu autostrazi, baraje si
    porturi. Cheltuielile au alimentat initial rapida dezvoltare
    postbelica a tarii si au mentinut la putere Partidul Liberal
    Democrat timp de cea mai mare parte a ultimei jumatati de secol.
    Dar dupa implozia rasunatoare a unei bule a activelor si a
    cotatiilor bursiere in 1990, tara s-a prabusit intr-o letargie
    economica prelungita.

    Partidul Democrat, care a cucerit victoria la alegerile din august,
    a promis sa puna capat cheltuielilor publice excesive. Dar
    generoasa agenda sociala a guvernului – de la sprijinul financiar
    acordat familiilor cu copii si pana la accesul gratuit la educatia
    liceala – ameninta sa mareasca deficitul bugetar.

  • Oficial Fed: gigantii financiari ar trebui lasati sa falimenteze, in caz de necesitate

    Privitor la reforma (a sistemului financiar – n.r.), consider ca
    cel mai important lucru pe care trebuie sa-l facem este o evaluare
    precisa a problemelor fundamentale din sistem, pentru a ridica,
    apoi, baze mai solide.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Culita Tarata a pierdut lupta cu Consiliul Concurentei si plateste 1,5 mil. lei

    La aproape un an jumatate, Tribunalul Mures a confirmat
    legalitatea amenzii, respingand plangerea TCE 3 Brazi. Inspectorii
    Consiliului Concurentei au facut in iunie 2008 controale inopinate
    simultane la sediile a 11 societati active pe piata cerealelor, din
    acestea numai TCE 3 Brazi refuzand sa se supuna controlului.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Ovidiu Tender: In calitate de sofer si om de afaceri sper sa demareze proiectele de infrastructura

    Urmatorul pas pentru Tender va fi formarea unui holding in
    constructii similar Grupului Energetic Tender, prin care va ataca
    licitatiile pentru lucrari de infrastructura.

    “Acesta este obiectivul principal, mai ales ca avem experienta
    foarte fericita a Grupului Energetic Tender, unde am integrat
    intr-un singur holding companii cu activitati complementare si
    astfel am readus la profitabilitate companii cu o situatie
    financiara precara. La fel ne dorim sa actionam si in cazul
    companiilor de constructii SIRD, Eurostrade, Eurobeton, ICSH, Talc
    Dolomita, mai ales ca majoritatea sunt companii foarte
    sanatoase.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro