Tag: Actualitate

O schimbare a guvernului nu ar aduce, totusi, schimbari semnificative in politica tarii. Majoritatea deciziilor vor fi luate in continuare in conformitate cu angajamentele fata de UE, NATO sau FMI. Alegerile nu vin insa deloc intr-un moment propice. O schimbare de guvern ar insemna alti guvernanti care ar trebui sa se impuna la Bruxelles si alti ministri care sa-si preia portofoliile, tocmai intr-o perioada cand Romania doreste sa capete consensul membrilor UE pentru aderare.  Pe de alta parte, un nou mandat pentru PSD ar da acestui partid „posibilitatea de a continua sa duca Romania inainte“, dupa spusele ministrului de externe Mircea Geoana.

Indiferent de rezultatul alegerilor din 28 noiembrie, acestea vor fi primele de dupa 1989 in cazul carora directia spre care se indreapta tara nu mai este o tema de discutie. Aceasta e o veste buna, fiindca inseamna ca democratia functioneaza, iar acesta e aspectul la care UE prefera sa se raporteze cu precadere atunci cand se arata atat de dornica sa accepte Romania. Chiar daca Romania are cel mai mic venit pe cap de locuitor din centrul Europei, cele mai putin exigente standarde de mediu, cele mai mari arierate la buget, coruptia cea mai raspandita, cea mai mare rata a mortalitatii infantile si cele mai reduse fonduri de la buget acordate educatiei.

Analistii de la Business Week ofera insa o alta explicatie. Prin aceasta decizie, banca centrala de la Beijing face eforturi disperate sa aduca inapoi depunatorii si sa-i indeparteze de piata ilegala a creditului, care in China a capatat proportii inimaginabile. Ani la rand, sistemul bancar de stat a acordat cu larghete imprumuturi intreprinderilor de stat, astfel incat creditele neperformante au crescut ingrijorator. Acum, bancile au mai multa nevoie ca oricand de economiile populatiei, estimate la 1.400 mld. dolari. Insa depunatorii sunt sceptici, deoarece din cauza cresterii inflatiei din ultimul an, cei care au deschis conturi de economii la bancile oficiale au avut de suferit. Pe de alta parte, lipsa disponibilitatii bancilor de stat in a acorda credite companiilor private alimenteaza piata gri a creditului, care se dovedeste o alternativa acceptabila pentru comercianti. 

Estimarile bancherilor arata ca in august si septembrie aproximativ 17 miliarde de dolari au alimentat piata gri, in loc sa fie depozitate in banci. O incercare pe care banca centrala o face pentru a ameliora aceasta situatie consta in acordarea unei libertati mai mari bancilor de a renunta la criteriile destul de rigide de selectare a clientilor. Insa pana cand guvernul nu va reusi sa puna la punct un sistem bancar modern, deschis pentru mediul de afaceri, piata gri a creditului, mult mai profitabila, va continua sa „inghita“ economiile chinezilor.

La fel de inovatoare sunt magazinele de imbracaminte care tind sa „contemporaneizeze“ clientii, oferind, de exemplu, haine identice pentru mame si fiice. In fine, altele au atuul surprizei, cum sunt comerciantii „fushion“, care in timpul aceleiasi zile isi schimba profilul, devenind din patiserie galerie de arta sau teatru, ori pur si simplu sunt gandite sa dureze doar o perioada determinata de timp (Guerilla Store din Berlin, programat sa functioneze fix un singur an de zile).

Bialas sustine ca sunt patru tipuri de consumatori, carora comertul viitorului ar trebui sa li se adapteze: „transumatorul“, un soi de copil mare; „consumatorul“, cetateanul activ si critic; „prosumatorul“, care solicita si consuma numai ce-l intereseaza, si „consumadorul“, victima a publicitatii.

In ultimele noua luni, investitorii straini din Polonia nu au dus o viata usoara. In primul rand, a fost declaratia regretabila a noului ministru al finantelor, Teresa Lubinska, conform careia investitiile in lanturile de supermarketuri nu ar fi profitabile in Polonia. Apoi, un scandal iscat in sectorul bancar in urma fuziunii Pekao-BPH, a dus la un val de proteste in publicatiile internationale, care sanctionau polemicile cu privire la investitiile straine din Polonia.

In fine, guvernul polonez pare sa fi invatat din propriile greseli. „Obiectivele noastre sunt identificarea barierelor ce stau in calea investitorilor straini si indepartarea acestora prin introducerea unei legislatii noi“, explica deputatul Ryszard Wawrynkiewicz din partea Partidului Lege si Dreptate. Potrivit deputatului, investitorii straini se vor putea in curand adresa unei singure institutii la nivel national sau regional, pentru rezolvarea problemelor legate de investitii. In plus, zonele economice speciale (SEZ) ar putea fi extinse de la 8.000 de kilometri patrati la 10.000 de kilometri patrati.

„N-am nimic impotriva sa transform intreaga Polonie intr-un mare SEZ“, afirma Adam Zolnowski, noul CEO al Agentiei Poloneze pentru Informatii si Investitii Straine (PAIIZ), care se va transforma in curand intr-o agentie guvernamentala – PAPG, si va putea deschide birouri in strainatate.

Dupa adoptarea unei noi legislatii, PAPG va putea acorda sprijin investitorilor straini si exportatorilor si va conduce si supraveghea negocierile cu investitorii si alte institutii.

O serie de comentatori au vazut aici o consolidare a campaniei anticomunism/anti-Securitate inceputa in urma cu cateva luni de premierul Tariceanu si de PNL ca reactie la campania anticoruptie cu care presedintele Basescu a marcat deja destule puncte in sondaje. De aceasta data, victoria de etapa le-a apartinut liberalilor, care au profitat de ocazie pentru a incerca sa proiecteze cat mai apasat o prezumata solidaritate a echipei Traian Basescu – Emil Boc cu interesele fostului aparat represiv si ale colaboratorilor lui.

Premierul Tariceanu a condamnat extrem de sonor sustinerea PD pentru Corneliu Turianu, acuzand „o conspiratie care incearca sa ascunda adevarul despre cei 45 de ani de comunism din Romania“ si „o coalitie sui generis intre aliatii nostri si opozitia formata din PSD si PRM“. Daca la aceasta se adauga si cererea publica adresata de Ticu Dumitrescu presedintelui „sa nu mai creada in ce ii spun serviciile“, iritarea defensiva a presedintelui Basescu fata de PNL este cu atat mai explicabila. Iar episodul s-a prelungit cu propunerea liberalilor de a-i plasa sub incidenta legii lustratiei pe „comandantii de nave care au colaborat cu Securitatea“ – aluzie transparenta la trecutul actualului sef al statului.

Infruntarea se anunta departe de final, dupa ce presedintele si-a anuntat prezenta la proxima sedinta a Colegiului CNSAS, unde urmeaza sa se prezinte argumentele ambelor parti. Greu de presupus ca argumentele vreuneia dintre tabere vor reusi sa o convinga pe cealalta de injustetea pozitiei sale, avand in vedere ca disputa nu se duce pe acelasi plan: in timp ce unii acuza ilegitimitatea prin imoralitate – „viciul de constiinta“ al lui Dan Lazea, noul vicepresedinte propus de PD, care a votat pentru Turianu sub „presiuni“ obscure, doar pentru ca apoi sa-si dea demisia – ceilalti sustin legitimitatea rezultatului prin faptul ca votul a fost exprimat cu respectarea normelor legale.

Pentru ca blocarea activitatii CNSAS nu produce beneficii in planul imaginii nici uneia dintre parti, ratiunea politica ar dicta scurtarea pe cat posibil a disputei. Insa intr-un moment in care arbitrul este el insusi jucator pe teren, fair-play-ul ramane mai mult un deziderat al tribunelor.

In Danemarca, Irlanda si Tarile de Jos, procentul este de cel mult 8%. Iar aceste rezultate sunt posibile fara introducerea unui contract de prima angajare (CPE), de genul celui francez, mult contestat in ultimele saptamani. „CPE-ul nu exista nicaieri in alta parte“, subliniaza Raymond Torres, seful departamentului de analiza si politica a angajarii din cadrul OECD.

Cum de reusesc altii si francezii nu? Pentru unii, secretul se afla in spatele perioadei de proba, scrie L’Express, care variaza de la tara la tara: douasprezece luni in Irlanda si Marea Britanie, zece luni si jumatate in Danemarca si sase luni in Germania – fata de mai putin de trei luni, in medie, in restul Europei si de doar o luna si jumatate in Franta.

Concedierea este o alta modalitate de a stimula flexibilitatea, scrie L’Express. In tari ca Marea Britanie, Italia, Irlanda, Danemarca, Elvetia si in majoritatea tarilor din OECD, un salariat poate fi concediat fara alte formalitati, in cazul in care este considerat neperformant sau daca postul sau este desfiintat. In Franta, ca si in Germania, Suedia, Finlanda si Spania, angajatorul trebuie sa motiveze toate concedierile.

Germanii, austriecii, elvetienii si danezii considera ucenicia ca fiind foarte folositoare. „Reteta e eficienta pe termen lung“, observa un economist. In alte tari, termenele scurte sunt baza. In Spania, rata somajului in randul tinerilor cu varste intre 15-25 de ani a scazut in zece ani la jumatate, ajungand de la 40% la mai putin de 22%, in principal datorita cresterii contractelor cu durata determinata, o tendinta observata si in Italia. La un an dupa terminarea studiilor, 80% dintre tinerii spanioli activi in campul muncii lucreaza prin contracte scurte, fata de 60% in Franta. Reteta miraculoasa nu exista.

Presedintele partidului, Mircea Geoana, a dezavuat si el ideea unei platforme politice separate in PSD, confirmand astfel zvonurile ca aceasta ar fi fost punctul de plecare al unei tentative nereusite de scindare a partidului. „Discutiile cu privire la platforme si alte incercari de acest gen in partid sunt neave-nite“, a transat Geoana problema, explicand ca ideea de organizare a unui congres extraordinar al partidului, la care ar fi urmat sa se dezbata platforma lui Nastase, nu s-ar justifica decat daca in Romania vor fi alegeri anticipate.

Cu toate acestea, Geoana a admis ca dupa raportul de tara al UE din luna mai va fi convocat un Consiliu National al partidului, la care va fi discutata „dinamica politicii in ansamblu“ in functie de concluziile raportului de la Bruxelles. Intr-o astfel de perspectiva, Geoana a si inceput „sa faca teren“ pe la filialele partidului, bifand deja doua intalniri importante cu organizatiile din Moldova si din Transilvania. Totodata, Geoana a anuntat si intrarea PSD intr-o „perioada de testare“ in care fiecare membru sa isi asume o decizie privind raporturile cu carnetul de partid.

Interesanta in acest sens a fost saptamana trecuta o discutie in plenul Camerei Deputatilor intre actualul si fostul secretar general al PSD, respectiv Miron Mitrea si Cozmin Gusa, actualmente sef al PIN, in care cel dintai i-a transmis ca „toti pesedistii trebuie sa ramana in PSD“. Nu e prea greu de identificat la ce s-a referit fruntasul PSD, dupa insistentele zvonuri ca tinerii lui Ponta ar vrea sa plece la PIN, insa importanta este declaratia lui Mitrea potrivit careia astfel de discutii ar fi purtat si cu liderii altor formatiuni politice. In atari conditii, destinderea afisata de senatorul PSD Ion Vasile – care a vorbit despre o selectie naturala in partid, prin externalizarea „celor corupti“ catre celelalte formatiuni – apare doar ca un caz izolat intr-un partid unde temerea de fragmentare inca nu a disparut.

Pana si Marea Britanie, care si-a reformat economia mai mult decat majoritatea statelor, se confrunta cu demonstratii impotriva modificarii legii pensiilor. In Italia, guvernul si opozitia nici n-au mai avut curajul sa deschida subiectul reformelor necesare, in timpul campaniei electorale.

Toate aceste situatii au un numitor comun: perceptia ca schimbarea doare si ca potentialii infranti striga mai tare decat potentialii invingatori. Acelasi numitor e prezent si in protestele impotriva liberalizarii sectorului energetic, al serviciilor sau al pietei muncii. Dar schimbarea in Europa se loveste de alta piedica: protejarea excesiva a insiderilor in detrimentul outsiderilor.

Dimpotriva, ca sa se miste ceva, schimbarea trebuie sa intervina la nivel national, scrie The Economist. Iar schimbarile trebuie sa fie de fond, nu de forma. Degeaba modifica guvernul francez pe ici, pe colo, legislatia muncii, daca a doua zi strazile Parisului sunt pline de protestatari furiosi. In Italia si Germania, desi guvernele au recurs la reforme ceva mai serioase, situatia economica e departe de a se imbunatati vizibil.

Desi au luat unele masuri care sa faciliteze miscarea pe piata muncii din cadrul UE, guvernele au omis ce era mai important: sa incurajeze competitia in sectoarele industriale si serviciile protejate, fapt ce ar fi dus la crearea de locuri de munca si la scaderea costurilor. Favorizarea insiderilor in detrimentul strainilor are efecte negative multiple asupra economiilor nationale.

Primul efect este lipsa de flexibilitate economica, ce duce la cresterea somajului (vezi Franta si Germania). Reformele initiate in Italia au dus la crearea a noi locuri de munca, insa angajatii italieni (insideri) au primit salarii tot mai mari, ceea ce a dus la cresterea costului orei de munca si la scaderea competitiei. Al doilea efect este faptul ca, pana la urma, aceasta separare nu functioneaza. Presiunea competitiei globale e atat de mare incat nici insiderii nu vor mai putea fi protejati.

Ca atare, jocul de-a reformele incomplete nu poate fi perpetuat la nesfarsit. Iar optiunile nu sunt multe: ori statele europene accepta rapid schimbarile, ori amana acceptarea, pana cand vor fi fortate sa renunte.