BusinessMagazin

Tag: salarii

  • Ce se întâmplă cu salariile IT-iştilor. ”Se formează o bulă falsă care va PLESNI”

    Deficitul mare de candidaţi din industria IT îi determină pe angajatori să ofere salarii mai mari şi poziţii superioare candidaţilor pe care îi recrutează de la concurenţă, iar în unele cazuri ofertele sunt peste nivelul lor de competenţă.

    Situaţia actuală din IT aminteşte de nebuloasa din sectorul bancar din anii de boom economic, când angajaţii ardeau etape în carieră din dorinţa de a obţine salarii mai mari, spun specialiştii în domeniul resurselor umane.

    Vedeţi AICI ce se întâmplă cu salariile IT-iştilor. ”Se formează o bulă falsă care va PLESNI”

  • Facultatea din România de unde tinerii se angajează pe salarii de 4.000 de lei pe lună, fără experienţă

    Piaţa forţei de muncă este în continuare în goană după specialiştii, iar sa­lariile peste medie şi locurile de muncă în creş­tere îi trimit pe mulţi absovenţi de liceu către aceste facultăţi.

    „Un student bun în acest domeniu nu are de aşteptat după absolvire pentru a avea pri­mele venituri. Există programe de internship plătite şi sunt firme care îi angajează chiar din timpul studenţiei cu salarii de 700-800 de euro net pe lună. Salariul imediat după absolvire poate fi cu atât mai mare cu cât vorbim despre o persoană care are deja asemenea experienţe profesionale acumulate şi poate trece uşor pragul de 1.000 de euro net lunar“, a spus Cristian Seidler, business unit manager în cadrul firmei de recrutare Gi Group.

    Vedeţi AICI Facultatea din România de unde tinerii se angajează pe salarii de 4.000 de lei pe lună, fără experienţă

  • România are preţurile de consum la jumătate faţă de Occident, dar salariul minim este de şapte ori mai mic

    Preţurile de consum din România sunt similare celor din Polonia sau Ungaria şi la jumătate faţă de media UE, deşi salariile sunt rămase mult în urmă. Astfel, salariul minim în România este de doar 232 de euro, la jumătate faţă de Polonia şi de 6-7 ori mai mic decât în Occident, potrivit biroului de statistică european Eurostat. Datele evidenţiază încă o dată că puterea de cumpărare plasează România la coada Europei, alături de Bulgaria, scrie ZF.

    Cele două state au aderat la Uniunea Europeană împreună în 2007 şi de atunci s-au situat constant pe ultimele locuri din uniune atunci când a fost vorba de salarii sau putere de cumpărare. Da, şi preţurile sunt printre cele mai mici, însă salariile sunt mult rămase în urmă, arată datele Eurostat.

    În ceea ce priveşte nivelul preţurilor, acesta se referă la preţurile de consum în general, deci sunt cuprinse atât preţurile la alimente, haine, cosmetice, cât şi la electrocasnice, utilităţi, chirii şi transport. De altfel, în cazul unor categorii de produse precum hainele, cosmeticele, electronicele sau carburantul, preţurile de pe piaţa locală sunt de multe ori aliniate celor din Vest, în pofida diferenţelor salariale. Chiria şi utilităţile sunt însă cele care trag în jos media preţurilor din România, potrivit datelor ZF.

    Citiţi continuarea pe www.zf.ro,

  • Goana după locurile de muncă nemotivante, dar sigure de la stat

    De ce?

    Deşi oferta salarială a companiilor particulare este mult mai tentantă, fiind adesea şi de două ori mai mare faţă de aceea din administraţia publică, siguranţa locului de muncă este atributul exclusiv al job-urilor de la stat. Statul nu angajează de probă, nu te dă afară şi nu te plăteşte după trei luni, statul nu dă faliment, statul nu schimbă numele angajatorului din şase în şase luni ca să nu fie forţat să îţi acorde ajutor de şomaj.

    Paradoxal, statisticile de data recentă arată că bugetarii au, în medie, salarii mai mari decât angajaţii din mediul privat, ba chiar, din 2007 încoace, salariile celor de la stat ar fi crescut cu 24%. Statistica nu surprinde faptul că la stat sunt două categorii de functionari: unii foarte bine plătiţi (miniştrii, demnitarii, conducătorii instituţiilor sau companiilor cu capital majoritar de stat) şi funcţionarii de execuţie, plătiţi sub media salarială a particularilor. O altă statistică relevă că salariile bugetarilor români consumă anual 7% din PIB, la fel ca în Cehia şi Slovacia, comparativ cu Danemarca, unde Guvernul plăteşte anual 17% din produsul intern brut pentru remuneraţiile bugetarilor.

    Explicaţia e simplă: la stat există un nivel minim de salarizare pe palierul funcţiilor de execuţie, unde un angajat cu 20 de ani vechime în muncă şi cu grad profesional I, de consilier superior, nu primeşte o plată mai mare de 2.500- 3.000 de lei cu tot cu sporuri, dar şi nivelul maxim al înalţilor functionari, demnitarilor şi aleşilor cu funcţii de conducere care ajung la venituri şi de 2.000 – 3.000 euro pe lună, depăşind lejer salariul preşedintelui ţării sau venitul lunar net al unui conducător de multinaţională.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum poate România să îşi recupereze oamenii plecaţi la muncă în străinătate? “Este nevoie de voinţă politică şi de mult bun simţ“

    O  soluţie pentru diminuarea deficitului de candidaţi ar putea fi reîntoarcerea în ţară a unora dintre cei 3 milioane de români care lucrează pe salarii de 4-5 ori mai mari în Occident.

    În ce context s-ar putea întoarce să lucreze pe joburile disponibile în ţară specialiştii români care au plecat să lucreze în străinătate?

    „Pedalele pe care trebuie să apăsăm sunt creşterea productivităţii şi a competitivităţii României. Trebuie să ne concentrăm, în primul rând, pe ce putem face pentru ca românii care încă sunt în ţară să nu mai plece cu atâta uşurinţă. Să nu uităm că pentru aceiaşi candidaţi concurăm cu economii puternice care întâmpină aceleaşi probleme: deficit de specialişti şi îmbătrânirea populaţiei“, adaugă Cristina Săvuică de la Lugera. În opinia ei, pentru a convinge specialiştii români care au plecat să lucreze în străinătate să se întoarcă, cel mai bun argument poate fi doar eficientizarea economică a României.

    „Căpşunarii“, care au avut ani buni un efect important asupra bugetului ţării prin prisma sumelor de bani pe care le trimiteau rudelor, nu s-ar întoarce acasă neapărat pentru salarii comparabile cu cele primite în vest, ci dacă ar avea servicii cât de cât comparabile cu ceea ce au văzut în străinătate, spun angajatorii. „Românii plecaţi în străinătate se vor întoarce în momentul în care serviciile pe care le oferă statul vor ajunge la un nivel normal, nu neapărat performant, dacă sunt îndeplinite condiţiile de bun simţ, precum un sistem de sănătate decent sau o educaţie bună. Condiţiile generale mai bune din România îi aduc înapoi pe cei plecaţi. E nevoie de voinţă politică şi de mult bun simţ“, spune Florin Godean de la Adecco.

    Totuşi, o parte dintre românii care au emigrat pentru studii sau ca urmare a unor promovări internaţionale deja încep să se întoarcă acasă. „Printre puţinii specialişti pe care îi găsim pe piaţă sunt şi românii care revin din străinătate; fie că şi-au finalizat acolo studii, fie că au muncit pentru o vreme în străinătate ca parte a unui plan personal de dezvoltare a carierei. Şi avem exemple concrete de colegi recrutaţi din aceste categorii“, spune Anica Stoica de la Continental.

     

  • Cum ar putea fi convinşi românii care lucrează în străinătate să se întoarcă acasă

    O  soluţie pentru diminuarea deficitului de candidaţi ar putea fi reîntoarcerea în ţară a unora dintre cei 3 milioane de români care lucrează pe salarii de 4-5 ori mai mari în Occident.

    În ce context s-ar putea întoarce să lucreze pe joburile disponibile în ţară specialiştii români care au plecat să lucreze în străinătate?

    „Pedalele pe care trebuie să apăsăm sunt creşterea productivităţii şi a competitivităţii României. Trebuie să ne concentrăm, în primul rând, pe ce putem face pentru ca românii care încă sunt în ţară să nu mai plece cu atâta uşurinţă. Să nu uităm că pentru aceiaşi candidaţi concurăm cu economii puternice care întâmpină aceleaşi probleme: deficit de specialişti şi îmbătrânirea populaţiei“, adaugă Cristina Săvuică de la Lugera. În opinia ei, pentru a convinge specialiştii români care au plecat să lucreze în străinătate să se întoarcă, cel mai bun argument poate fi doar eficientizarea economică a României.

    „Căpşunarii“, care au avut ani buni un efect important asupra bugetului ţării prin prisma sumelor de bani pe care le trimiteau rudelor, nu s-ar întoarce acasă neapărat pentru salarii comparabile cu cele primite în vest, ci dacă ar avea servicii cât de cât comparabile cu ceea ce au văzut în străinătate, spun angajatorii. „Românii plecaţi în străinătate se vor întoarce în momentul în care serviciile pe care le oferă statul vor ajunge la un nivel normal, nu neapărat performant, dacă sunt îndeplinite condiţiile de bun simţ, precum un sistem de sănătate decent sau o educaţie bună. Condiţiile generale mai bune din România îi aduc înapoi pe cei plecaţi. E nevoie de voinţă politică şi de mult bun simţ“, spune Florin Godean de la Adecco.

    Totuşi, o parte dintre românii care au emigrat pentru studii sau ca urmare a unor promovări internaţionale deja încep să se întoarcă acasă. „Printre puţinii specialişti pe care îi găsim pe piaţă sunt şi românii care revin din străinătate; fie că şi-au finalizat acolo studii, fie că au muncit pentru o vreme în străinătate ca parte a unui plan personal de dezvoltare a carierei. Şi avem exemple concrete de colegi recrutaţi din aceste categorii“, spune Anica Stoica de la Continental.

     

  • Cum ar putea fi convinşi românii care lucrează în străinătate să se întoarcă acasă

    O  soluţie pentru diminuarea deficitului de candidaţi ar putea fi reîntoarcerea în ţară a unora dintre cei 3 milioane de români care lucrează pe salarii de 4-5 ori mai mari în Occident.

    În ce context s-ar putea întoarce să lucreze pe joburile disponibile în ţară specialiştii români care au plecat să lucreze în străinătate?

    „Pedalele pe care trebuie să apăsăm sunt creşterea productivităţii şi a competitivităţii României. Trebuie să ne concentrăm, în primul rând, pe ce putem face pentru ca românii care încă sunt în ţară să nu mai plece cu atâta uşurinţă. Să nu uităm că pentru aceiaşi candidaţi concurăm cu economii puternice care întâmpină aceleaşi probleme: deficit de specialişti şi îmbătrânirea populaţiei“, adaugă Cristina Săvuică de la Lugera. În opinia ei, pentru a convinge specialiştii români care au plecat să lucreze în străinătate să se întoarcă, cel mai bun argument poate fi doar eficientizarea economică a României.

    „Căpşunarii“, care au avut ani buni un efect important asupra bugetului ţării prin prisma sumelor de bani pe care le trimiteau rudelor, nu s-ar întoarce acasă neapărat pentru salarii comparabile cu cele primite în vest, ci dacă ar avea servicii cât de cât comparabile cu ceea ce au văzut în străinătate, spun angajatorii. „Românii plecaţi în străinătate se vor întoarce în momentul în care serviciile pe care le oferă statul vor ajunge la un nivel normal, nu neapărat performant, dacă sunt îndeplinite condiţiile de bun simţ, precum un sistem de sănătate decent sau o educaţie bună. Condiţiile generale mai bune din România îi aduc înapoi pe cei plecaţi. E nevoie de voinţă politică şi de mult bun simţ“, spune Florin Godean de la Adecco.

    Totuşi, o parte dintre românii care au emigrat pentru studii sau ca urmare a unor promovări internaţionale deja încep să se întoarcă acasă. „Printre puţinii specialişti pe care îi găsim pe piaţă sunt şi românii care revin din străinătate; fie că şi-au finalizat acolo studii, fie că au muncit pentru o vreme în străinătate ca parte a unui plan personal de dezvoltare a carierei. Şi avem exemple concrete de colegi recrutaţi din aceste categorii“, spune Anica Stoica de la Continental.

     

  • #JobInRomania-Piaţa muncii: Salarii mici, meseriaşi puţini şi şomeri veniţi de pe băncile facultăţii

     Opt milioane de români au venituri din muncă, doar 4.7 milioane pe contracte

    Opt milioane de români au, în momentul de faţă, venituri din muncă, dintre care 4,7 milioane sunt salariaţi cu acte înregistrate şi alţi trei milioane de conaţionali care au ales să plece peste hotare. Aşa arată piaţa muncii. Angajatorii se plâng că nu mai găsesc specialişti, în timp ce, de cealaltă parte, cei aflaţi în căutarea unui loc de muncă spun că cerinţele sunt mari, se lovesc de lipsa experienţei, iar acolo unde se încadrează, salariile sunt prea mici. În aceste condiţii, se pune problema cine mai munceşte şi cum poate statul să ajute populaţia activă, numai anul trecut 5% dintre şomeri fiind absolvenţi de facultăţi, în timp ce 18% dintre cei fără loc de muncă terminaseră studiile liceale sau post-liceale.

    Jumătate din şomerii României au ajuns la maturitate profesională, având vârste între 30 şi 49 de ani. Tinerii absolvenţi şi studenţii cu vârste între 18 şi 25 de ani reprezintă, la rândul lor, 14- 15% din şomerii României şi spun că în momentul în care bat la o uşă se lovesc de paradoxurile de pe piaţa muncii. Veniţi de pe băncile şcolilor, ei au nevoie de muncă pentru a acumula experienţă, în timp ce angajatorii pun, în cele mai multe cazuri, la primul punct al condiţiilor de angajare exact nevoia de experienţă.

    „Am absolvit anul trecut Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării (FSPAC) a UBB, specializarea Comunicare şi Relaţii Publice. Acum lucrez ca hair-stylist într-un salon. Viaţa m-a constrâns să mă reprofilez”, este povestea unui absolvent pe care o vom prezenta detaliat într-un material ulterior.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Topul celor 10 superstaruri internaţionale, cu salarii de milioane de euro într-un sezon, care vor fi prezente la Jocurile Olimpice de la Rio

    Câţiva dintre cei mai buni sportivi ai lumii nu vor fi prezenţi la Jocurile Olimpice de la Rio, însă majoritatea a ţinut să nu rateze marele bal al acestei veri, în ciuda tuturor ameninţărilor care s-au ”abătut” asupra întrecerilor. Cotidianul francez L’Equipe a întocmit un top al celor 10 staruri ”planetare” care sunt aşteptate să rescrie istoria sportului mondial în Brazilia.

    În cap de listă nu putea fi altcineva decât Usain Bolt, cel mai rapid om al planetei, după ce a alergat suta de metri în 9.58 secunde. Atletul jamaican a realizat tripla la ediţia din 2008 (Beijing), a repetat performanţa la Londra şi este aşteptat să facă acelaşi lucru şi la Rio în probele de 100 metri, 200 metri şi ştafetă 4×100 metri.

    Pe locul 2, vine tot steagul statului Jamaica. Shelly-Ann Fraser Price, campioană olimpică la suta de metri în 2008 şi 2012, ajunge la Rio ca o mare vedetă internaţională. Interesant, ea a fost desemnată să ducă drapelul ţării sale înaintea lui Usain Bolt, ceea ce spune mult despre reputaţia atletei. Câştigătoare a şapte titluri mondiale, Shelly-Ann Fraser Price poate fi una din marile vedete şi la Rio.

    Locul 3 este ocupat de Michael Phelps (SUA), cel mai medaliat sportiv din istoria Jocurilor Olimpice – 22 medalii. Calificat la 100 metri fluture, 200 metri fluture şi 200 metri mixt, înotătorul american va fi inclus, probabil, şi în ştafetele Statelor Unite şi va fi unul din punctele de atracţie de la Rio. Care va fi noul record de medalii care ar trebui bătut? Şi mai ales cine ar putea spera să-l doboare?

    Citiţi continuarea pe www.prosport.ro

  • Omul care a salvat economia SUA şi, foarte probabil, pe cea mondială

    Scott Sumner este autorul din spatele blogului The Money Illusion, o excelentă sursă de analiză prin care Sumner a început să publice o serie de materiale în care critica politicile monetare ale Statelor Unite. El a încercat, încă din 2009, să promoveze o politică de ţintire a PIB‑ului nominal.

    Pe blog, Sumner explică procesul în termeni extrem de simpli: „Nu e vorba de inteligenţă, ci de a seta ţeluri specifice şi de a focusa toate resursele pentru a îndeplini acele ţeluri. Este nevoie de o ţintire progresivă, adică de setarea unei anumite creşteri pentru PIB-ul nominal şi pentru preţuri şi de intervenţie, atunci când creşterea respectivă nu se materializează. Astfel, dacă ai setat o creştere a PIB-ului nominal de 5% dar valoarea a crescut cu doar 4%, pentru anul următor stabileşti o creştere de 6%“.

    Pentru a putea realiza cu succes aceste planuri, Sumner a propus metoda relaxării cantitative (QE), o politică monetară folosită în general de băncile centrale atunci când politica monetară standard nu mai este eficientă. Pe scurt, relaxarea cantitativă se referă la cumpărarea de bunuri de la bănci comerciale sau alte instituţii financiare pentru a le creşte valoarea şi pentru a injecta capital în respectivele instituţii.

    Laudele la adresa lui Sumner au apărut la scurt timp după decizia din 2012 a lui Ben Bernanke, la acea vreme preşedinte al Rezervei Federale a Statelor Unite, de a introduce o nouă rundă de relaxare cantitativă. Decizie care a avut ca rezultat cumpărarea de către stat a unor bunuri în valoare de peste 40 de miliarde de dolari lunar, până când „pe piaţa muncii va resimţi o creştere considerabilă“.

    Un adevărat curent economic s-a născut pe baza articolelor publicate de profesorul american: Ambrose Evans-Pritchard, editorul de business internaţional al publicaţiei The Daily Telegraph, l-a numit pe Sumner „eminenţa cenuşie“ a pieţelor monetare; în 2012, Chronicle of Higher Education l-a inclus în topul celor mai influenţi bloggeri pe economie, alături de Greg Mankiw de la Harvard University şi Paul Krugman de la Princeton. În acelaşi an, revista Foreign Policy l-a aşezat pe locul 15 în topul celor mai importanţi analişti economici din lume. În 2015, Scott Sumner a publicat cartea „Paradoxul lui Midas: O nouă privire asupra marii crize şi a instabilităţii economice“; volumul s-a transformat peste noapte în best-seller, aducându-i profesorului noi omagii.

    Părerile asupra crizei financiare din Statele Unite nu sunt însă singurele care l-au făcut celebru pe Sumner; în 2013, el a realizat mai multe analize extrem de pertinente cu privire la situaţia economică a Germaniei. El a susţinut atunci că surplusul de cont curent al Germaniei nu avea legătură cu salariile. Profesorul de la Universitatea Bentley a dat ca exemplu economiile Olandei şi Elveţiei, care aveau surplusuri mari, chiar mai mari decât cele ale Germaniei dacă sunt raportate la populaţie; acestea erau de asemenea orientate spre exporturi, dar nu aveau salarii mici.

    „Apoi, în Germania nu se moare de foame din cauza salariilor mici. Remuneraţiile sunt chiar mari în industriile exportatoare. Germania are surplusuri mari din aceleaşi motive ca şi alte ţări. Economiseşte mai mult în raport cu cât investeşte“, a scris el. Sumner nota că reformele germane din anii 2000 privind munca sunt un succes răsunător, cu toate că majoritatea criticilor au scos în evidenţă numărul mare de salarii foarte mici. Guvernul german are un sistem de protecţie socială vast cu multe subvenţii pentru salarii şi facilităţi pentru cei cu venituri mici.

    „Cine are un viitor mai luminos, Germania, cu o rată a şomajului în rândul tinerilor de 7,7%, sau Grecia, cu o rată de 62%?“, se întreabă el retoric. Apoi, o Germanie mai sănătoasă trimite mai mulţi turişti în Grecia şi Spania şi cumpără mai multe produse de lux din Italia. „Dacă fiecare ţară ar încerca să-şi întărească pe cât de mult posibil economia, fără a-şi face griji pentru restul lumii, ne-ar fi mai bine. O lume cu 200 de Elveţii ar fi un loc mai bun decât cel în care trăim acum. Însă cele mai multe ţări nu ştiu care le este interesul. Aceasta este problema“, a concluzionat profesorul.

    Chiar dacă este recunoscut drept unul dintre cei mai buni teoreticieni în domeniul economiei, Sumner se ţine departe de unul dintre cele mai importante aspecte ale lumii de azi: în departamentul de economie de la Universitatea Bentley el este cunoscut ca un „tehnofob“; profesorul şi-a cumpărat primul său telefon mobil de-abia în 2011.

    „Nu e vorba de a fi inteligent, ci de a seta ţeluri specifice şi de a focusa toate resursele pentru a îndeplini acele ţeluri.“, Scott Sumner