BusinessMagazin

Tag: Actualitate

  • Mandria nationala americana

    Fiecare dintre popoarele lumii are cate un motiv de mandrie nationala. Statele Unite au cea mai puternica armata, Australia castiga cele mai multe medalii olimpice, iar Taiwanul are cea mai inalta cladire din lume, comenteaza revista Time. La randul ei, in pofida scaderii dolarului, America se poate mandri in continuare ca detine suprematia economica mondiala. Aceasta inseamna ca mandria traditionala de a avea o moneda nationala tare (marca germana in anii ‘60 sau yenul in anii ‘80) nu mai e ce-a fost odata: cata vreme un dolar slab ajuta exporturile americane, e in regula. 

    Singurii americani care percep in mod neplacut deprecierea monedei lor sunt, deocamdata, cei ce calatoresc in strainatate, nevoiti sa scoata din buzunar mai multi bani ca sa plateasca produse ori servicii care altadata le pareau ieftine gratie puterii dolarului. Curand insa, si americanii aflati acasa vor incepe sa simta pe pielea lor un efect neasteptat al scaderii dolarului: guvernul lor se va afla intr-o postura destul de umila pe langa autoritatile chineze, carora le va cere cu si mai multa insistenta decat pana acum sa-si lase moneda nationala sa fluctueze liber in raport cu dolarul. 

    Dupa cum se stie, bancile chinezesti „gri“, neincluse in sistemul bancar oficial, dar tolerate de autoritati, schimba de zor in aceasta perioada dolari pe renminbi (echivalentul yuanului pe piata interna chinezeasca), in virtutea convingerii ca moneda chinezeasca e mai sigura decat cea americana. Desi administratia americana a incercat de nenumarate ori in ultimii ani sa convinga Beijingul sa liberalizeze cursul yuanului (pentru ca acesta sa se poata aprecia in raport cu dolarul si astfel sa mai scada din deficitul comercial in relatia cu SUA), banca centrala chineza a tinut pana acum yuanul legat de cursul dolarului. Acum, ca dolarul se depreciaza, la fel se intampla si cu yuanul, ceea ce inseamna ca marfurile chinezesti vor continua sa fie foarte ieftine in magazinele americane – dezastruos de ieftine pentru deficitul comercial al SUA.

    Autoritatile chineze au promis ca la un moment dat, anul viitor, vor lasa yuanul sa se aprecieze un pic in raport cu dolarul. Dar chinezii au spus clar ca aceasta se va intampla numai atunci cand vor dori ei si in masura in care o vor dori ei. E de asteptat, deci, ca exercitiile de umilinta ale superputerii mondiale pe langa partenerul comercial cu ochi oblici sa continue. Ah, si apropo de recorduri: nu Taiwanul va avea cea mai inalta cladire din lume, ci tot China. La Shanghai, in 2008.

  • Portocala mecanica

    Am avut un an palpitant, care s-a derulat, de la inceput la sfarsit, sub semnul alegerilor. In politica, teme dominante au fost integrarea europeana si coruptia – vor fi, cu siguranta, teme dominante si in 2005.

     

    ianuarie – O luna cu multe intrebari

    „Cine si unde l-a impuscat pe ministrul agriculturii?“ a fost prima intrebare „politica“ a anului 2004. A doua: cui ii serveste intrarea lui Gigi Becali in politica? Dar anuntata candidatura la Presedintie a Liei Roberts, o romanca devenita lider al filialei Nevada a Partidului Republican? O alta intrebare de inceput de an: va reusi Corneliu Vadim Tudor, liderul unui partid, PRM, catalogat drept extremist, sa-si schimbe imaginea inaugurand la Brasov o statuie a regretatului premier israelian Yitzak Rabin si semnand un contract cu firma de comunicare a evreului Eyal Arad?

     

    Tot la inceput de an, Alianta D.A. PNL-PD a obtinut, la a doua incercare, legalizarea juridica. Si tot cam pe atunci, fostul secretar general al PSD, Cozmin Gusa, a facut trecerea la PD, iar Consiliul Suprem de Aparare a Tarii a decis neconstitutionalitatea proiectului privind autonomia Tinutului Secuiesc.

     

    Prima bomba politica a anului a fost amorsata de baroneasa Emma Nicholson, raportor european pentru Romania, care a criticat sever incalcarea moratoriului asupra adoptiilor de copii si a Conventiei ONU privind Drepturile Copilului. Iar deputatul european Arie Oostlander, sustinut de baroneasa, a cerut suspendarea negocierilor de aderare pe motiv ca Romania „nu este un stat de drept“, din cauza „coruptiei inspaimantatoare“ si a „situatiei catastrofice a copiilor orfani“.

     

    „O fumigena“, a replicat premierul Adrian Nastase. Totusi, liberalul Calin Popescu Tariceanu a plecat la Bruxelles impreuna cu Gyorgy Frunda (UDMR) si Viorel Hrebenciuc (PSD) ca sa discute despre amendamentul Oostlander. In acelasi timp, insa, seful Delegatiei Comisiei Europene, Jonathan Scheele, atragea atentia ca Romania va avea probleme cu integrarea daca alegerile din 2004 nu vor fi castigate de un guvern democratic si nu va exista un stat de drept, care sa apere drepturile omului.

     

    In tara, Ion Iliescu se afla in fata unei probleme delicate: reabilitarea fostului general de Securitate Ion Mihai Pacepa. Cine sa faca acest lucru? Raspunsul lui Iliescu: „Nicolae Ceausescu“.

     

    februarie – Controversa Bechtel

    Comisia electorala a respins reformarea sistemului electoral, refuzand votul uninominal. Subiectul lunii ramane insa supararea Comisiei Europene, care cere investigatii in cazul Bechtel (atribuirea companiei americane, fara licitatie, a constructiei autostrazii Brasov-Bors, un contract de peste doua miliarde de dolari). Replica Aliantei PNL-PD:  cerem demisia Guvernului Nastase, care reprezinta „un obstacol in calea integrarii europene a Romaniei“.

     

    La randul lui, comisarul european pentru extindere face o declaratie nuantata: calendarul stabilit pentru aderarea la UE va fi respectat numai daca Romania isi respecta angajamentele asumate. Iar Raportul pentru 2003 al Departamentului american de Stat privind drepturile omului atrage atentia asupra coruptiei generalizate din Romania, o constanta a luarilor de pozitie a oficialilor americani.

     

    La Bucuresti incepe asaltul asupra primarului general al Capitalei, Traian Basescu: Petre Roman pleaca din PD, formand Forta Democrata, si provoaca desfiintarea grupului parlamentar al PD, motiv sa-l pomenim aici si pe Radu Vasile, care-si pierde functia de vicepresedinte al Senatului. Iar purtatorul de cuvant al Actiunii Populare, Mugur Ciuvica, il acuza pe liderul democrat ca ar fi fost informator al Securitatii. Basescu il da in judecata pe Ciuvica si cere cercetari. „Fumigene cusute cu ata alba“, comenteaza Mircea Dinescu, membru al  Colegiului CNSAS.

     

    martie – Trei probleme

    Guvernul capata un sef al cancelariei primului-ministru (Alin Teodorescu, de la IMAS) si trei ministri de stat:  Dan Ioan Popescu – economie, Ioan Rus – social, si fostul consilier prezidential Ioan Talpes – integrare europeana, justitie si aparare. In locul lui Talpes, la Cotroceni ajunge controversatul fost ministru al justitiei, Rodica Stanoiu. Tot acum incepe scurta epopee de candidat la Primaria Capitalei a lui Bogdan Niculescu Duvaz (aventura se va incheia dupa mai putin de doua luni, inainte de inceperea propriu-zisa a campaniei electorale).

     

    La Bruxelles, comisarul european Günter Verheugen cere ca lupta anticoruptie sa-i vizeze pe „pestii cei mari“, iar baroneasa Emma Nicholson declara: „Romania are trei probleme: coruptia, coruptia si coruptia. Daca aceste probleme sunt rezolvate, majoritatea celorlalte isi vor gasi un raspuns“. Un senator PSD, Traian Rece, este trimis in judecata pentru complicitate la delapidare. El ii cere ajutorul presedintelui Ion Iliescu, caruia ii aminteste ca i-a salvat viata de doua ori, la Revolutie.

     

    Doliu national, in 14 martie, in memoria romanilor morti in atentatele teroriste din Spania. Continua scandalul privind amplasarea Catedralei Mantuirii Neamului in Parcul Carol. Traian Basescu declara in fata deputatilor din Comisa pentru abuzuri ca nu va autoriza amplasarea catedralei, pentru a evita distrugerea parcului. „Baronii locali“ Nicolae Mischie si Constantin Bebe Ivanovici se autosuspenda din functiile de presedinte al PSD Gorj, respectiv PSD Ilfov, pentru a permite PNA sa-i ancheteze. „Frectie la un picior de lemn“, comenteaza presedintele executiv al PD, Emil Boc, care spune ca, daca ar fi fost bine intentionati, ar trebui sa renunte la functiile publice. La finalul lunii martie, fostul director general al postului Realitatea TV, Dan Andronic,  devine director al campaniei electorale a PSD, analistul Dan Pavel devine consilier politic al Partidului Noua Generatie, iar Ion Iliescu il contrazice pe Adrian Nastase: veniturile care nu pot fi justificate ar trebui confiscate, nu impozitate cu 90%.

     

    aprilie – In sfarsit, membri ai NATO

    Luna aprilie a inceput cu o zi libera, pe 2 aprilie, pentru marcarea aderarii la NATO. Pe atunci purtator de cuvant al Aliantei PNL-PD, Calin Popescu Tariceanu pomeneste pentru prima oara despre posibilitatea unor alegeri anticipate „daca nici PSD, nici Alianta nu vor putea forma Guvernul dupa scrutinul din noiembrie“. Opozitia avertizeaza tot mai insistent asupra riscului fraudarii alegerilor locale. In replica, Nastase anunta ca guvernul a angajat un birou de avocatura pentru a-i da in judecata pe toti cei care mai fac asemenea acuzatii. „O incercare de intimidare a opozitiei“, riposteaza reprezentantii Aliantei PNL-PD. Nou avertisment si din partea Occidentului: ambasadorul Marii Britanii, Quinton Quayle, spune ca „in cercurile Uniunii Europene si-a facut loc scepticismul in privinta Romaniei“.

     

    La Bucuresti incepe sa se vorbeasca din nou despre Miron Cozma. Ministerul Justitiei da aviz negativ ultimei cereri de gratiere a lui Miron Cozma. „Decizia finala apartine insa sefului statului“, arata surse oficiale. La Arad, circa 7.000 de persoane participa la inaugurarea Parcului Reconcilierii romano-maghiare si la dezvelirea Statuii Libertatii. Iar la Bacau, pentru a evita „speculatiile si interpretarile“, primarul Dumitru Sechelariu isi anuleaza audientele, in care, de obicei, oferea cate 500 milioane de lei pentru „nevoiasii orasului“. In sfarsit, decizia Uniunii Civice Maghiare (UCM) de a participa cu liste proprii la alegerile locale „are in spate forte din tara si strainatate“, considera senatorul UDMR Eckstein Kovacs Peter. In sprijinul UDMR vine si decizia Inaltii Curti de Casatie, care  confirma ho-tararea Biroului Electoral Central prin care UCM nu poate participa la alegeri.

     

    Mai – Miscari de trupe inaintea localelor

    Prea cald pentru luna mai. Cel putin pentru selectionerul Anghel Iordanescu, care, aflat inca in proces cu alt politician, Gigi Becali, intra in PSD, devine  vicepresedinte al organizatiei Ilfov si candidat in alegerile locale. Cu o luna inainte de alegeri, „iepurele“ Duvaz ii lasa locul ministrului de externe Mircea Geoana ca sa se bata cu Traian Basescu pentru fotoliul de primar al Capitalei. Geoana devine si presedinte executiv al PSD Bucuresti.

     

    Un alt ministru important, Ioan Rus (Interne), se lanseaza in lupta cu democratul Emil Boc, pentru Cluj. Aceste candidaturi „induc o perturbatie majora“ in procesul electoral, spune Corneliu Vadim Tudor, care arata ca ministerele celor doi au atributii in desfasurarea alegerilor. O alta problema sesizata de Opozitie: doi dintre ministrii implicati in negocierile cu Uniunea Europeana intra, timp de o luna, in concediu. Unul dintre capitolele grele: Justitia si afacerile interne. Intre timp, seful Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti, Jonathan Scheele, estimeaza ca peste 80% dintre magistratii romani considera ca independenta justitiei este „inexistenta sau ineficienta“.

     

    Theodor Stolojan il roaga „staruitor“ pe Ion Iliescu sa nu faca vizite de lucru in perioada electorala in orasele in care candideaza pesedisti pentru un nou mandat. „Aceste intalniri fac parte din activitatile curente ale sefului statului“, ii raspunde administratia prezidentiala. Vom cere suspendarea din functie pentru incalcarea Constitutiei, spune Alianta. „Politizare excesiva si demagogie“, vine replica presedintelui.

     

    Comisia electorala decide ca presedintele Ion Iliescu poate candida ca independent pe listele unui partid politic si poate participa la campania electorala a partidului respectiv. Hrebenciuc: „Nu inseamna ca seful statului ar fi mai putin echidistant in cele doar 30 de zile ale campaniei electorale“. Adrian Nastase: „Il vad pe Ion Iliescu ocupand din nou prima pozitie in PSD“. Accidentul de la Mihailesti e o bomba cu efect electoral pentru PSD. Theodor Stolojan denunta o „grava lipsa de responsabilitate a statului“ in acest caz si spune ca „unii ministri ar trebui sa-si dea demisia“. „Un asemenea gest nu ar repara pierderile umane“, comenteaza presedintele Iliescu.

     

    iunie – Socul alegerilor locale

    Asociatia Pro Democratia anunta ca PSD a cheltuit aproape un milion si jumatate de dolari cu reclama stradala si in presa in campania electorala pentru Bucuresti. Fara prea mult succes, pentru ca Traian Basescu castiga din primul tur, iar patru din cele sase sectoare revin Aliantei PNL-PD, formatiune care obtinea si majoritatea in Consiliul General. „Prin votul lor, bucurestenii au transmis PSD un semnal clar si un mesaj explicit si fara echivoc pe care partidul si-l asuma“, declara presedintele PSD Bucuresti, Dan Ioan Popescu. „Rezultatele au fost mai slabe decat cele asteptate“, recunoaste si Adrian Nastase.

     

    Basescu si Stolojan atrag atentia membrilor PNL si PD sa nu faca nici un fel de intelegeri cu PSD si fac un apel public catre PUR si PRM pentru asigurarea majoritatii in consiliile locale si judetene, in vederea eliminarii „baronilor“ din administratia locala. In general, insa, acolo unde au putut, PRM si PUR au alcatuit majoritati alaturi de PSD. Turul al doilea se anunta aprig la Cluj (unde candidatul PSD Ioan Rus demisioneaza din Guvern ca sa se concentreze asupra scrutinului, dar pierde in fata democratului Emil Boc), la Bacau (unde Dumitru Sechelariu va fi infrant la scor de Romeo Stavarache, PUR) si in alte orase importante.

     

    Reprezentantii Aliantei anunta ca PNL si PD au castigat 20 municipii resedinta de judet, plus Bucuresti si patru sectoare ale Capitalei (54,5%), PSD, 13 mandate (29,5%) UDMR, 3 mandate (6,8%), PNTCD, PUR, FDGR si un independent, cate 1 mandat. Vicepresedintele PSD Viorel Hrebenciuc: „Erodarea PSD s-a produs la nivelul municipiilor resedinta de judet, unde PD a castigat mai mult in Ardeal, iar PNL in Moldova“. Vicepresedintele PSD Victor Ponta: „PSD a primit un avertisment serios. Daca nu facem schimbari de fond, riscam sa pierdem generalele“. Intre timp, Asociatia Pro Democratia anunta ca PSD a cheltuit peste 3 milioane de dolari pentru publicitate electorala in presa scrisa, mai mult decat toate celelalte partide si candidatii independenti la un loc.

     

    Primele victime ale alegerilor: Dumitru Sechelariu iese din PSD si intra in PNG, fratele lui, Sergiu Sechelariu, pleaca din functia de secretar de stat in Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, dupa un scandal legat de alocarea discretionara de fonduri si sprijinul acordat fratelui sau in campania electorala, Mircea Geoana e inlocuit din functia de presedinte executiv al PSD Bucuresti. Ramas primar si rezolvandu-si intrucatva problemele cu PNA, Marian Vanghelie se intoarce in PSD.

     

    iulie – Stefan cel Mare intra in politica

    Cu ocazia ceremoniei de comemorare a lui Stefan cel Mare, Manastirea Putna e transformata de SPP intr-o fortareata. Iliescu, Nastase si alti oameni politici asista din curtea manastirii, in vreme ce pelerinii sunt trimisi in curtea exterioara sau pe dealurile din imprejurimi. „Masuri excesive“, comenteaza Biserica Ortodoxa Romana, in vreme ce arhiepiscopul Pimen al Sucevei si Radautilor e mult mai dur in exprimare. Suparat, Ion Iliescu solicita scuze publice pentru „jigniri“. In loc de scuze, IPS Pimen revine cu precizari: „Nu poti sa ai pretentii de credinta“ la persoane care 50 de ani „au fost sub comunisti“ si „sunt absolventi de Stefan Gheorghiu“, care „fac cruci mari de dragul de a fi filmati, sa-i vada lumea la televizor“.

     

    PUR renunta sa mai sustina candidatura Liei Roberts si il propune pe Codrut Seres. Ulterior, va renunta si la acesta, in favoarea lui Adrian Nastase. Care „dispare“ pentru o zi, pe fondul zvonurilor privind demisia sa. Revine insa in direct si la o ora de varf, confirmand ca a intentionat sa demisioneze, ca asumare a rezultatelor din locale si ca semnal al schimbarilor radicale in partid, dar ca a renuntat la acest gand. In schimb, anunta o remaniere guvernamentala, care afecteaza cinci ministri. „Conflictul dintre Adrian Nastase si Ion Iliescu, precum si criza de la nivelul PSD nu au fost dezamorsate total“, declaratia premierului aratand doar „o amanare a bataliei pentru putere“, puncteaza Traian Basescu.

     

    La mijlocul lunii, ambasadorul SUA, Michael Guest, spune din nou ca „problema coruptiei in Romania afecteaza si interesele SUA si limiteaza relatiile pe care Statele Unite vor sa le aiba cu Romania“. La scurt timp, Adrian Nastase e primit la Casa Alba de presedintele american George W. Bush si la Kremlin de Vladimir Putin, caruia ii propune un „parteneriat strategic cu Rusia“.

     

    august – Replici de vacanta

    Romania in vacanta. Viata politica, insa, fierbe. Viorel Catarama e exclus de pe toate listele parlamentare, pe motiv ca imaginea lui ar afecta campania electorala a Aliantei. Gheorghe Ciuhandu devine presedinte al PNTCD. Nicolae Vacaroiu anunta ca PSD va recurge la campania negativa. PNA ii trimite in judecata pe Traian Basescu si alte 80 de persoane in dosarul „Flota“ si pe senatorul PNL Radu F. Alexandru, acuzat de coruptie de un consilier al lui C.V. Tudor. In acest timp, Adrian Nastase anunta in comuna Malini ca va candida la Presedintia Romaniei, apoi incepe seria atacurilor dure la adresa lui Stolojan („e sustinut de mafia financiar- bancara“, e o „marioneta a lui Traian Basescu“, „e dominat de interese meschine“ si s-a indepartat de „dimensiunea bunului-simt, spatiul realitatii si limitele logicii“.)

     

    De la noul ambasador american, Jack Dyer Crouch II, aceleasi declaratii ca si de la predecesorul sau: „Rezolvarea problemei coruptiei este esentiala pentru ca Romania sa fie pusa in pozitia de a fi competitiva la nivel global“. Ion Iliescu, pe care congresul extraordinar al PSD il cheama la conducerea partidului si pe listele de candidati pentru Senat, face o declaratie-soc: „Retrocedarea padurilor a fost o prostie istorica“.

     

    septembrie – Canalul Bistroe si curatenia de dinaintea campaniei

    In septembrie, Senatul solicita interventia comunitatii internationale in cazul Canalului Bistroe, iar Ion Iliescu respinge ideea ca aceasta criza reprezinta un esec al diplomatiei romane. Intre timp, ministrul de externe primeste o noua nominalizare, de data aceasta pentru functia de premier.

     

    Au loc alegerile preliminare din interiorul PSD. „O operatiune de imagine. Sistemul de vot electronic este riscant, iar lipsa unei prevederi privind vechimea in partid a electorilor duce la lipsa unui control serios asupra corpului de alegatori“, comenteaza Asociatia Pro Democratia. PUR decide sa participe in alegeri impreuna cu PSD, ceea ce-i determina pe mai multi alesi locali ai PUR sa paraseasca partidul. Printre ei, primarul Bacaului, Romeo Stavarache.

     

    Ion Iliescu il critica pe Nastase („PSD si-a pierdut identitatea si fizionomia“ deoarece presedintele partidului este si premier) si merge la Montreal, unde, la inaugurarea Pietei Romania, este huiduit si lovit cu o bucata de branza.

     

    PSD infiinteaza o comisie interna pentru a le gasi locuri de munca parlamentarilor care nu vor mai obtine un nou mandat, Partidul Romania Mare, Partidul Blocul National Democrat (PBND) si Blocul National Sindical (BNS) – protocol de colaborare pre-electorala, electorala si post-electorala, iar negocierile de fuziune PNTCD-Actiunea Populara cad din cauza cererii imperative a AP de a-l numi pe Emil Constantinescu intr-o functie de conducere, afirma Gheorghe Ciuhandu. In sfarsit, Traian Basescu devine sef al campaniei electorale a Aliantei PNL-PD. Obiective principale: 51% in parlamentare si victoria in prezidentiale.

     

    Parlamentul numeste noul Consiliu de Administratie al BNR, condus de Mugur Isarescu (guvernator si presedinte al CA al BNR), Florin Georgescu (prim-viceguvernator si vicepresedinte al CA), Eugen Dijmarescu si Cristian Popa (viceguvernator). Iar MApN confirma ca a trimis Judecatoriei sectorului 2 un document clasificat referitor la Traian Basescu, la solicitarea „concreta“ a instantei, iar la CNSAS a trimis un alt raspuns, pentru ca primise un alt tip de cerere.

     

    octombrie – Lotul prezidentiabililor, la BEC

    Ziua de 2 octombrie este cea in care Theodor Stolojan s-a retras din cursa prezidentiala, invocand motive de sanatate. Basescu i-a multumit si a izbucnit in lacrimi. A doua zi, a spus ca starea de sanatate a lui Stolojan nu e asa de grava, problema fiind stresul provocat de santajul politic „al unui sistem ticalosit“. Trei zile mai tarziu, pe 6 octombrie, Basescu devine candidatul Aliantei la Presedintie. El exclude orice colaborare post-electorala cu Adrian Nastase, in calitate de premier, in cazul in care va castiga prezidentialele, iar PSD ar castiga parlamentarele.

     

    Cam in acelasi timp in care C.V. Tudor isi anunta candidatura, Andrei Plesu si Mircea Dinescu demisioneaza din Colegiul CNSAS, protestand fata de faptul ca votul Colegiului a decis ca liderul PRM nu ar fi facut politie politica, desi documentele primite de la SRI demonstrau contrariul. Raportul de tara al Comisiei Europene arata ca Romania dispune de statutul de economie de piata functionala si atrage, din nou, atentia asupra coruptiei generalizate.

     

    PSD isi lanseaza candidatii pentru Parlament, fara sa spuna cine sunt acestia, Victor Ponta critica scoaterea tinerilor de pe liste, desi se calificasera in preliminarii, conducerea PD il nominalizeaza pe Calin Popescu Tariceanu pentru functia de premier si exclude de pe liste sapte dintre candidatii propusi anterior, ca urmare a semnalelor de la Coalitia pentru un Parlament curat. Listele provizorii ale candidatilor considerati incompatibili: 110 din partea PSDAPUR, 12 din partea Aliantei. „Este un atac politic al Aliantei, care se ascunde in spatele doamnei Alina Mungiu-Pippidi“, replica cei din PSD. Unii dintre ei dau in judecata reprezentantii societatii civile.

     

    Intrecere la BEC: cine se inscrie primul? In ordinea sosirii: Adrian Nastase, Traian Basescu, C.V. Tudor. Alti candidati: Gigi Becali, Marko Bela, Petre Roman, Gheorghe Ciuhandu si altii, in total, 12 persoane. Si tot de la BEC, veste buna pentru UDMR: Uniunea Civica Maghiara (UCM) nu va putea participa la alegerile parlamentare, decide Parchetul dupa verificarea semnaturilor de sprijin.

     

    La sfarsitul lunii, Iliescu rosteste in Parlament discursul privind starea natiunii si anunta ca se va implica in campania electorala „pentru partid“. A doua zi participa la lansarea candidatilor la Polivalenta. Vadim se lanseaza la Sala Palatului, iar Basescu la Constanta.

     

    IPS Pimen schimba placa, apreciind drept „judicioasa si multumitoare“ improprietarirea Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor cu 90.000 de hectare de padure. Prin fapta sa, premierul Adrian Nastase „s-a inscris in randul marilor ctitori si ocrotitori ai manastirilor si bisericilor-monumente istorice“, spune Pimen.

     

    noiembrie – Remiza electorala

    Raportul Comisiei Internationale pentru Studierea Holocaustului in Romania: in tara noastra a avut loc Holocaust, ca urmare a „antisemitismului cu radacini adanci in istoria politica si culturala a tarii“. Iliescu: statul roman isi asuma responsabilitatile.

     

    Ion Tiriac ii da lui Adrian Nastase o limuzina Mercedes S 500, la inaugurarea celei de-a 402-a sali de sport construita prin programul guvernamental, platind un pariu pierdut cu premierul. Nou episod in cazul Miron Cozma: senatorul PSD Adrian Paunescu pledeaza pentru scurtarea pedepsei cu inchisoarea a fostului lider sindical, iar senatorul PRM Doru Liviu Bindea cere gratierea. Raspunsul lui Ion Iliescu: „E posibil sa ma mai gandesc“.

     

    PSD lanseaza o tema inedita in dezbaterea electorala: raportarea la homosexualitate. Totul porneste de la o declaratie a lui Traian Basescu („Nu sunt un suporter al casatoriilor intre homosexuali, dar nu ma opun optiunii fiecaruia“). „Casatoria intre homosexuali si adoptiile de copii de catre cuplurile homosexuale sunt inadmisibile“, afirma Nastase. Totusi, liderul PSD nu accepta dezbateri fata in fata cu Traian Basescu, decat inainte de turul II. Intre timp, Traian Basescu e inculpat in 500 dosare penale.

     

    Doar Uniunea PSDAPUR si Alianta PNL-PD au depus liste complete cu candidati. Iliescu participa la campania electorala, alaturi de candidatii PSD, pentru ca, zice el, „am datoria fata de tara sa-i indrum pe oameni spre ceea ce cred eu ca e bine“. „Ce incalc, care neutralitate? Draga, eu nu sunt Elvetia, sunt presedintele Romaniei“, spune Iliescu. BEC respinge contestatia Aliantei prin care se solicita interzicerea afisarii posterelor electorale cu Iliescu sub sigla PSDAPUR.

     

    Fostul lider PSD Gorj, Nicolae Mischie, da in judecata PSD pentru folosirea, intr-un clip electoral, a imaginii sale iesind din sediul PNA, in timp ce vocea lui Adrian Nastase spune: „Am declansat lupta anticoruptie cu ajutorul PNA“. Cu cinci zile inainte de alegeri, ziarele publica stenograme ale sedintelor conducerii PSD, in care liderii partidului discuta, printre altele, despre modalitati de control al presei si dosare penale folosite in scop politic.

     

    Alegerile parlamentare sunt castigate de Uniunea PSDAPUR, dar Alianta PNL-PD si PRM acuza o serie de fraude care „au afectat scorul electoral cu 3-5%“ (Basescu). Un democrat proaspat ales in Senat este dat afara din partid pentru ca a votat la mai multe sectii. Pro Democratia anunta retragerea observatorilor, motivand ca legislatia este prea permisiva. In data de 30 noiembrie, Traian Basescu face o declaratie-soc, cerand anularea alegerilor. El acuza Directia de statistica de favorizarea unei fraude prin softul pus la dispozitia BEC.

     

    Institutul National de Statistica respinge acuzatiile si explica fluctuatiile prin faptul ca unele sectii au refacut procesele-verbale completate gresit. Ion Iliescu il acuza pe Basescu ca a procedat intr-o „maniera iresponsabila si anti-nationala“, care compromite Romania „in ochii lumii“. Iese la rampa presedintele BEC, Emil Ghergut: „Nu e permis sa aduci asemenea acuzatii numai de dragul de a castiga, pentru ca n-ai castigat din turul I, asa cum se lauda Basescu“. Alianta cere sanctionarea lui, la Consiliul Superior al Magistraturii, pentru partizanat politic.

     

    decembrie – Romania lui Basescu invinge Romania lui Nastase

    Evenimentul cel mai important al lunii decembrie a fost turul al doilea al prezidentialelor, castigat la limita de Traian Basescu. In premiera, trei sondaje facute la iesirea de la urne dadeau acelasi rezultat la ora 21.00: egalitate perfecta. S-a spus ca n-au avut curaj, ca cele trei institutii s-au inteles intre ele sa nu riste indicand un castigator. „Exista doua Romanii, una rurala si una urbana“, a declarat Adrian Nastase in discursul de acceptare a infrangerii.

     

    De partea cealalta, Traian Basescu a anuntat ca se bazeaza pe axa Washington-Londra-Bucuresti si ca il va nominaliza pe Calin Popescu Tariceanu pentru functia de premier, lucru pe care l-a si facut, o saptamana mai tarziu. Negocierile pentru alcatuirea Guvernului au fost pe muchie de cutit. Decisiv a fost unul dintre ultimele gesturi ale lui Ion Iliescu, ca presedinte, acela de a-l gratia pe Miron Cozma, alaturi de un fost colonel de militie, implicat in reprimarea revolutiei, de un fost consilier guvernamental condamnat pentru coruptie si de alte 41 de persoane.

     

    „Ne-a impins, parca intentionat, de partea cealalta a baricadei“, declara, socat, Marko Bela, al carui partid, UDMR, devenea astfel aliat al Aliantei pentru formarea Guvernului. Traian Basescu refuza sa calatoreasca la Bruxelles in acelasi avion cu Ion Iliescu, din cauza gratierii, pentru parafarea incheierii negocierilor de aderare. A doua zi, de la Bruxelles, Iliescu revoca gratierea, socand pentru a doua oara Romania.

     

    Sefia celor doua Camere revine, prin vot, PSD (Nicolae Vacaroiu la Senat si Adrian Nastase la Camera Deputatilor), iar consilieri prezidentiali au fost numiti Theodor Stolojan, Andrei Plesu, Renate Weber, Adriana Saftoiu si Claudiu Saftoiu.

  • Acel 11 septembrie al Rusiei

    Presedintele rus Vladimir Putin a tinut sa incheie cu o veste buna anul 2004, anuntand ca razboiul din Cecenia s-a terminat inca de acum trei ani si ca de la 1 ianuarie 2005 nici un recrut rus nu-si va mai face stagiul in Caucazul de Nord.

     

    Situatia din teren e insa departe de a-i confirma insa optimismul, atata vreme cat nu trece saptamana fara stiri despre atentate, dejucate sau nu, ori despre agitatii separatiste, si aceasta nu numai in Cecenia, ci in tot Caucazul de Nord. O astfel de indulcire a politicii de mana forte a Kremlinului, precum cea anuntata acum de Putin, nu se poate explica, deci, decat prin dorinta conducerii de la Moscova de a evita repetarea in aceste republici a unui scenariu gen Georgia sau Ucraina (sau poate Republica Moldova), unde in locul unui lider plantat de Rusia sa ajunga la putere un presedinte cu veleitati de independenta.

     

    Pe de alta parte, Kremlinul se confrunta cu urmarile tragediei din septembrie din Osetia, unde teroristii ceceni au rapit si au provocat moartea a peste 300 de copii. Lunile care au urmat dupa evenimentele de la Beslan au sporit tensiunile interetnice in Caucaz, familiile si comunitatile afectate incercand sa razbune singure moartea copiilor din Osetia. In aceste conditii, perpetuarea in zona a prezentei militare de la centru, care inseamna numai in Cecenia cam 80.000 de militari ramasi acolo din 1999, n-ar fi putut decat sa creasca incordarea.

     

    Unde s-a revansat insa liderul de la Kremlin a fost insa in plan politic, atata vreme cat tragedia de la Beslan i-a oferit un pretext excelent de a-si consolida autoritatea. Cuvantul de ordine oficial a fost ca tragedia din Osetia reprezinta un 11 septembrie al Rusiei (de altfel, oficialii rusi au sugerat ca vinovati de masacru sunt militantii Al-Qaida) si, ca atare, politica autoritatilor ruse in materie de securitate interna trebuie schimbata in aceeasi masura in care momentul 11 septembrie 2001 a schimbat politica SUA. Putin a procedat, deci, la cea mai radicala schimbare a sistemului politic rusesc din ultimul deceniu.

     

    La nivelul puterii executive, seful statului rus a propus ca presedintii si guvernatorii regionali sa nu mai fie alesi prin vot direct, ci aprobati de parlamentele regionale, la recomandarea Presedintiei. La nivelul puterii legislative, membrii Dumei de Stat vor fi alesi exclusiv pe baza listelor de partid, spre deosebire de vechiul sistem, in care jumatate din membrii Dumei erau alesi in circumscriptii, prin vot direct. Generalizarea sistemului de vot proportional a fost justificata prin ideea ca aceasta „va intari partidele si va spori responsabilitatea lor fata de alegatori“. Adica va elimina posibilitatea ca eventualii deputati cu vederi opuse Kremlinului sa blocheze la vot vreo initiativa a acestuia.

     

    Statele Unite au reactionat destul de prompt la aceste masuri autoritare: presedintele Bush s-a declarat ingrijorat ca schimbarile politice propuse de Putin vor submina democratia si ca nu aceasta este calea corecta de lupta cu dusmanii democratiei, respectiv cu teroristii. Numai ca, argumentand ca si Rusia are de luptat impotriva Al-Qaida, ca si Statele Unite, Vladimir Putin a inchis calea protestelor din partea comunitatii internationale: atata vreme cat Administratia Bush insasi incearca sa-si tina aproape propriii aliati in lupta impotriva Al-Qaida, SUA nu au cum sa dezavueze eforturile Rusiei de a combate acelasi inamic.

     

    Intr-adevar, atunci cand ministrul rus de externe, Serghei Ivanov, a proclamat ca Rusia isi rezerva dreptul de a organiza atacuri preventive impotriva teroristilor, oriunde in lume ar fi ei si fara a avertiza pe nimeni, replica secretarului american al apararii, Donald Rumsfeld, a sunat mai mult a recunostinta ca SUA nu mai sunt singura tara din lume adepta a politicii „loviturilor preventive“. Ca Putin a inteles bine genul de toleranta pe care a obtinut-o politica sa din partea Americii o dovedeste faptul ca, in ajunul alegerilor din SUA din 3 noiembrie, Putin a sarit in ajutorul lui George W. Bush, afirmand ca o infrangere a acestuia in fata lui John Kerry ar fi o victorie a teroristilor.

  • Cand razboiul incepe sa se banalizeze

    Lasand la o parte criticile neincetate ale europenilor la adresa politicii economice a Americii, care nu vrea sau nu reuseste sa-si rezolve problema deficitului de cont curent si a celui bugetar, n-a fost un an prea rau pentru Statele Unite. Dar nu pentru ca ar fi fost bun, ci pentru ca si americanii, si restul lumii au inceput sa se obisnuiasca oarecum cu starea de anormalitate instaurata o data cu declansarea razboiului din Irak, in aprilie 2003.

     

    Conceput initial ca o succesiune de lovituri chirurgicale, de natura sa-l inlature pe Saddam Hussein de la putere in numai cateva saptamani, razboiul din Irak s-a prelungit in mod nedefinit, continuand sa produca morti si raniti in randul fortelor coalitiei internationale si perpetuand in tara un haos aproape total. Numai ca lucrurile s-au cam mecanizat, repetarea acelorasi stiri despre atentate, victime si insurgenti islamisti mereu in ofensiva a inceput sa oboseasca opinia publica, iar manifestatiile de protest ale pacifistilor din Europa si Asia s-au banalizat si ele.

     

    In America, peisajul a inceput sa fie vazut dintr-o perspectiva tot mai larga: in ciuda rapoartelor facute de diversti experti ce repetau ca nu au fost gasite arme de distrugere in masa, pentru o parte a cetatenilor din State (despre care am vazut ca era de fapt majoritara) a contat mai mult faptul ca militarii americani l-au prins pe Saddam Hussein, simbolul raului absolut, si ca SUA democratizeaza Irakul, eventual intregul Orient Mijlociu, fie si cu forta.

     

    Acest gen de mandrie nationala, mai greu de inteles dincoace de Ocean, dar pe care presedintele George W. Bush a stiut sa-l cultive ca nimeni altul, a explicat in buna masura si victoria sa in alegerile din noiembrie. Americanii au preferat un om hotarat pana la obtuzitate, ca Bush, unui contracandidat ca John Kerry, care le-a parut cam nehotarat si poate prea putin dornic sa continue aventura tipic americana, aceea a exercitarii propriei autoritati asupra lumii intregi.

     

    In termeni europeni, aceasta se cheama unilateralism, iar analisti si politicieni deopotriva au sperat ca al doilea mandat al lui Bush va insemna o disponibilitate mai mare spre dialog. Poate ca pe parcursul acestui al doilea mandat se vor confirma aceste sperante, dar lucrurile depind in mare masura de modul cum SUA vor reusi sa se extraga din Irak si sa lase acolo in urma lor o tara cat de cat guvernabila.

  • Lumea dupa Arafat

    Moartea liderului palestinian Yasser Arafat a pus capat unei epoci de conflict aproape fara pauza intre arabi si israelieni, in care Arafat a fost considerat cand element de echilibru si moderatie in raport cu islamistii radicali, cand semanator de discordie a carui eliminare ar putea aduce pacea in zona.

     

    Cert e ca, imediat dupa moartea liderului palestinian, marile puteri occidentale au reluat planul de creare a statului palestinian, aproape abandonat din cauza violentelor din zona, iar premierul israelian Ariel Sharon a reinceput cu mai mult curaj eforturile de desfiintare a coloniilor evreiesti din Gaza. Alegerile de la 9 ianuarie ne vor spune mai multe despre cum va arata noua conducere palestiniana si cat de dispusa va fi ea la o incetare a violentelor si la compromisuri cu israelienii.

     

    Numai ca nu va ajunge in nici un caz vointa politica a liderilor pentru ca in Orientul Mijlociu sa se faca pace: insusi Yasser Arafat a fost contestat in timpul vietii pentru prea multa moderatie, iar Ariel Sharon are de luptat nu numai cu politicienii evrei care se opun retragerii colonistilor din Gaza, dar si cu colonistii insisi, care il acuza de tradarea intereselor Israelului si ameninta cu nesupunerea civila.

  • Minunata Europa noua

    A fost unul din cei mai agitati ani din istoria Uniunii Europene, ar spune unii; altii ar spune, dimpotriva, ca a fost unul din cei mai fructuosi. La 1 mai, Uniunea s-a extins cu inca 10 state – Polonia, Ungaria, Slovenia, Slovacia, Republica Ceha, Cipru, Malta, Lituania, Letonia si Estonia -, iar in decembrie si-a oficializat intentiile de a accepta patru noi state – Romania, Bulgaria, Croatia si Turcia.

     

    La sfarsitul lui octombrie, liderii celor 25 de state membre au semnat (foto) Constitutia UE, actul fundamental al unei comunitati de state cu 450 de milioane de locuitori – a treia entitate demografica a planetei, dupa China si India. In fine, seful Comisiei Europene in perioada 1999-2004, Romano Prodi, si-a incheiat in toamna un mandat de o importanta istorica greu de egalat, avand in vedere ca sub presedintia lui a fost introdusa moneda unica europeana si au fost luate cele mai dificile decizii privind extinderea. O expansiune a Uniunii in zona Balcanilor si cuprinderea Turciei n-ar mai face acum decat sa desavarseasca visul unei Europe unificate, armonioase si puternice.

     

    In realitate insa, visul cu pricina s-a impiedicat la tot pasul de piedici subiective si obiective, ajungand aproape sa semene a cosmar. Extinderea de la 1 mai a adus in casa comuna a Europei o multime de necunoscuti, parte din ei cam prea saraci pentru clubul select unde au intrat; ideea ca urmatoarele valuri de integrare vor aduce noi membri inca mai saraci si mai necunoscuti a iritat deja spiritele in destule tari ale „vechii Europe“ si a starnit polemici politice aprinse, imposibil de linistit doar prin diplomatia liderilor care n-au incetat sa proclame ca primirea de noi membri nu face decat sa imbogateasca Uniunea.

     

    Nici vechii membri n-au fost de prea mare ajutor: contextul unui dolar tot mai slab in raport cu euro a scos in evidenta lipsa de competitivitate a economiei europene fata de cea americana si a redeschis discutiile despre parametrii prea rigizi ai Pactului de Stabilitate si Crestere. Unii membri au fentat de-a dreptul parametrii respectivi, declarand pur si simplu deficite bugetare mai mici pe ultimii ani: a fost cazul Greciei, pe care insa Bruxelles-ul se fereste s-o pedepseasca prea tare, atata vreme cat inclusiv Germaniei, Frantei sau Italiei le e greu sa respecte Pactul.

     

    Mai departe, armonizarea culturala pe continent se dovedeste poate cel mai greu de atins. Redactarea Constitutiei europene, un proces mult mai indelungat si mai anevoios decat se crezuse, a impartit practic Europa in doua tabere, in functie de atitudinea fata de includerea in text a referirii la originile crestine ale civilizatiei europene. Iar faptul ca s-a optat in final pentru imaginea unei Europe laice nu arata atat intentia de modernizare, de iesire de sub tutela Bisericii, cat deferenta fata de vecinatatea tot mai nelinistitoare a islamismului: mai intai sub forma valurilor masive de imigranti musulmani, mai in perspectiva sub forma integrarii Turciei, tara musulmana cu o populatie cat cea la un loc a celor 10 state proaspat primite in UE la 1 mai.

     

    Unii comentatori au admis ca inmultirea membrilor UE poate ajunge sa insemne de fapt inmultirea problemelor cu care se confrunta institutiile europene, incepand chiar cu dificultatea traducerii textelor si a dezbaterilor comunitare in limbile tuturor tarilor. Deocamdata, esecul fara precedent al primei Comisii Barroso dovedeste ca unitatea europeana sufera in primul rand la capitolul institutiilor comunitare. Ambitia Parlamentului European de a-si impune autoritatea, cu pretul unei amanari rusinoase a preluarii mandatului de catre noua Comisie Europeana, vesteste un viitor destul de complicat al Uniunii, unde impartirea puterii va deveni din ce in ce mai dificila.

  • Fabrica de scandaluri

    Conflictul din Irak se dovedeste un soi de cutie a Pandorei, plina cu scandaluri greu de banuit cu un an in urma. In SUA si in Marea Britanie, divergentele mocnite dintre serviciile secrete, pe rand acuzate ca n-au recunoscut la timp primejdia terorista si apoi ca s-au inselat supraestimand-o, au rabufnit anul trecut, hranind din plin niste dispute politice care, cel putin dincolo de Canalul Manecii, au ajuns sa puna in pericol insasi cariera politica a premierului Tony Blair.

     

    Faptul ca tarile europene au intrat in razboiul din Irak pe baza unor dovezi false despre niste arme de distrugere in masa inexistente ale lui Saddam Hussein a fost extrem de umilitor pentru liderii europeni adepti ai razboiului. Iar pentru noul premier spaniol Jose Rodriguez Zapatero a fost argumentul decisiv in retragerea trupelor tarii sale din Irak, chiar daca venirea lui la putere s-a produs imediat dupa cel mai sangeros atentat terorist din 2004, cel de la Madrid, soldat cu aproape 200 de morti. Criticii l-au acuzat pe premierul spaniol ca frica lui de alte atentate a fost mai puternica decat dorinta de a respecta adevarul, numai ca acest factor pare a fi functionat mai puternic in cazul altor tari, ca de pilda Filipinele, care si-au retras trupele din Irak in schimbul eliberarii unui conational ostatic amenintat cu decapitarea.

     

    Pe de alta parte, sondarea mai amanuntita a dedesubturilor razboiului a scos la lumina o serie de fapte stanjenitoare pentru multe figuri respectabile ale lumii civilizate. Raportul intocmit de seful inspectorilor americani in Irak, Charles Duelfer, pe tema armelor de distrugere in masa ale lui Saddam Hussein afirma ca seful irakian a sabotat cu succes regimul sanctiunilor impuse de ONU, mituind politicieni si inalti functionari din ONU, Franta, China, Rusia si din alte tari, reusind astfel sa incheie contracte de export de petrol in valoare de peste 11 miliarde de dolari. Tot Saddam ar fi incalcat embargoul privind comertul cu arme, izbutind sa cumpere armament conventional si echipamente militare dintr-o serie de tari, printre care Rusia, China, cele doua Corei, Iordania, Egipt, Siria, India, dar si Franta, Italia, Romania, Polonia si Bulgaria.

  • Saptamana de 35 de ore

    Pentru angajatii francezi, orele de lucru suplimentare nu par sa fie o problema, cu o singura conditie: sa nu le fie impuse. Un studiu realizat pentru revista L’Express aduce in discutie posibilitatea ca angajatii sa isi poata organiza dupa bunul plac orele de lucru si renuntarea la un program fix. 

    In ultima perioada, in Franta se discuta intens pe tema reorganizarii celor 35 de ore de munca saptamanale si felului in care va arata orarul de lucru al salariatului de maine.  Francezii se arata astazi mai dornici de a-si decide propriul program de lucru si isi doresc o independenta mai mare in luarea deciziilor la locul de munca. 

    Tendinta vine pe fondul incercarii de a organiza mai eficient timpul liber. In acest sens, se incearca alternative, cum ar fi aceea de a lucra peste program o anumita perioada de timp, pentru a putea prelungi ulterior weekend-urile sau concediile. Din punctul de vedere al angajatorului insa, la acest capitol exista multe orgolii care trebuie depasite.  O mai mare libertate in organizarea timpului de lucru poate parea o subminare a autoritatii patronului. Cu toate acestea, unele tari europene lucreaza deja la proiecte care sa ofere angajatilor o flexibilitate mai mare a programului. 

    In Danemarca, bunaoara, rotatia la locul de munca ii permite unui somer sa ocupe locul lasat temporar liber de un angajat plecat la studii. Iar in Suedia, angajatii vor avea voie, incepand cu 2005, sa intre intr-un concediu „sabatic“ (oferit o data la sapte ani), cu o durata intre trei si unsprezece luni. 

    In tot acest timp, postul poate fi ocupat de un somer, de o persoana cu disabilitati sau de un emigrant.

  • O moarte atat de rentabila

    Publicatia israeliana Globes sustine ca sfarsitul Intifadei (revolta palestinienilor din Gaza si Cisiordania), consecutiv mortii liderului Yasser Arafat, ar putea adauga 0,7-1,8% crestere economica Israelului, ca urmare a intoarcerii in aceasta tara a investitorilor straini. In acelasi sens, o scadere a cheltuielilor militare va contribui la relansarea economiei, presupunand ca atacurile teroriste din partea palestinienilor vor inceta complet. 

    Proiectiile guvernamentale oficiale, facute inainte de moartea lui Yasser Arafat, vorbeau de o crestere economica de 4,1% pentru 2004 si de 3,8% in 2005, in timp ce banca centrala avea in vedere cifre usor mai mici. Valoarea schimburilor comerciale ale Israelului cu Autoritatea Palestiniana a depasit 5 miliarde de dolari in 2000, iar autoritatile de la Tel Aviv estimeaza ca exporturile israeliene in teritorii nu vor reveni la nivelul de dinainte de Intifada (declansata in 2000), chiar daca starea de beligeranta cu palestinienii ar lua sfarsit. In plus, va mai trece inca mult timp pana la initierea unor proiecte semnificative de investitii straine, mai ales in infrastructura.

    Potrivit unor surse economice de la Ierusalim, citate de Globes, Intifada a dus la o reducere a cresterii economice cu 3,8-5,6% pentru Israel in anii 2002-2003.

  • Castigatorul ia totul

    Anul acesta, bancile de investitii din City-ul londonez au de gand sa introduca un program de recompense mai neobisnuit de sfarsit de an: nu vor fi recompensati decat bancherii de top, cu rezultate performante, in timp ce restul vor primi bonusuri extrem de scazute sau nu vor mai primi deloc. 

    In ciuda unei relansari a pietei actiunilor si a unei oarecare revitalizari a activitatilor de fuziuni si achizitii pe parcursul anului 2004, Financial Times noteaza ca nivelul de ansamblu al bonusurilor nu se va situa peste cel de anul trecut, doar repartitia acestora urmand sa fie alta.  

    Un studiu al agentiei de recrutare Armstrong International releva ca bancherii din City care s-au ocupat de investitii in instrumente financiare derivate sau in fonduri speculative vor incasa bonusuri cu 20-30% mai mari decat anul trecut, ajungand pana la 3 milioane de dolari sau chiar mai mult. 

    Cel mai putin se pare ca vor primi cei cu functii de directori si vicepresedinti, ale caror bonusuri de sfarsit de an vor porni de la un minim de 500.000 de dolari.