BusinessMagazin

Tag: carte

  • Dragoste in decor de razboi

    In 1993, Louis de Bernières a fost desemnat de prestigioasa revista Granta drept unul dintre cei mai buni tineri romancieri britanici. Un an mai tarziu, aparea cel de-al patrulea roman al sau, "Mandolina capitanului Corelli" — povestea de dragoste dintre fiica unui medic grec si un ofiter italian, pe insula Cefalonia din arhipelagul grecesc, in timpul ocupatiei italiene din al doilea razboi mondial —, pentru care scriitorul avea sa obtina Commonwealth Writers Prize 1994. Romanul a devenit rapid un bestseller international, fiind tradus in peste 30 de limbi, dramatizat pentru scena si pentru marele ecran.

    Louis de Bernières, "Mandolina capitanului Corelli", Editura Curtea veche, Bucuresti, 2007

  • Micile idei bune

    Luand in considerare numarul de imprimante cumparate anul acela, eliminarea acestei optiuni a fost o idee care a dus la economisirea unei importante sume de bani. (Desigur, ar exista o solutie si mai buna: presupunand ca banca s-ar fi aflat, sa zicem, pe malurile Dambovitei, ideea aducatoare de bani ar fi fost sa nu se mai cumpere nicio imprimanta.)
    |
    Acest exemplu, unul dintre zecile asemanatoare care ne sunt oferite in cadrul volumul “Ideile nu costa”, a fost cules dintr-o ampla activitate de cercetare, care i-a purtat pe cei doi autori (cel dintai cu studii de matematica aplicata, profesor universitar si consilier pe probleme de management, cel de-al doilea – doctor in management strategic) prin 17 tari si mai mult de 150 de organizatii din mai multe ramuri economice.

    Analizand activitatea lor si comparand ceea ce functiona cu ceea ce nu functiona, cei doi au distilat o suma de concluzii, absolut necesare, spun ei, in activitatea oricarui manager al timpurilor noastre.
    In fiecare zi, peste tot in lume, milioane de salariati sesizeaza probleme si oportunitati pe care managerii nu le vad. Altii, in schimb, le vad, le cultiva si le aplica: cu fiecare mica idee aplicata, un aspect al performantei se imbunatateste, iar pe masura ce angajatii isi vad ideile folosite, stiu ca au un impact asupra organizatiei si se implica in munca lor.

    Robinson & Schroeder au in acest sens cateva recomandari: este important sa urmarim ideile minore in locul celor de anvergura (“cand ploua, inchideti stropitorile!”); trebuie avute in vedere si remediate problemele pe care le au cele mai multe sisteme de recompensare; este necesar ca ideile angajatilor sa fie orientate catre zonele unde este cea mai mare nevoie de ele si, in acelasi timp, salariatii trebuie ajutati sa vina cu idei mai multe si mai bune.

    Alan G. Robinson, Dean M. Schroeder, "Ideile nu costa", Editura Curtea veche, Bucuresti, 2007


    CITITI MAI MULTE IN EDITIA TIPARITA A REVISTEI BUSINESS MAGAZIN CARE APARE PE PIATA MIERCURI, 6 FEBRUARIE

    GASITI INTREAGA ARHIVA  DE CARTI RECENZATE AICI

    COLECTIA REZUMATELOR CELOR MAI BUNE CARTI DE MANAGEMENT POT FI ACCESATE AICI

  • Nevoia de conspiratie

    Dificil de comprimat intr-un diagnostic, boala conspirationista – in manifestari dintre cele mai diverse – a contagiat si contagiaza milioane de oameni, actionand fie direct, ca un virus care se transmite prin aer, fie prin intermediul unor teorii ale teoriei (eseuri, studii sociologice, excursuri istorice – precum acesta de fata) sau prin reprezentari artistice.

    Sa ne amintim, bunaoara, de pelicule de mare succes precum „JFK, „Teoria conspiratiei”, „Public Enemy”, „Dosarele X”, „Wag the Dog”. Indaratul unor fapte greu de explicat se ascund, in toate aceste incursiuni cinematografice, agentii misterioase si grupuri de oameni puternici si fara nume, care se folosesc, in setea lor de putere, de arma crimei. Cel mai bun exemplu, in opinia lui Juan Carlos Castillon, este „Nikita”, serialul intunecat in care agentia celor buni ucidea, mintea si tortura pentru a salva lumea de niste rai de care ei nu deosebeau decat prin niste detalii marunte („presupunem, spune autorul, ca erau rai, pentru ca hainele lor negre erau mai putin elegante decat cele pe care le purtau cei buni”) – am folosit acest citat pentru a va sugera tonul de o ironie stenica pe care il foloseste autorul.

    Pornind, ca mai toate istoriile conspiratiei, de la Revolutia franceza – matca unde isi gasesc sorgintea primele mari impulsuri conspirative ale omenirii -, trecand prin problemele coroanei britanice, protocoalele inteleptilor Sionului si analizand mecanismele lojilor masonice, breviarul de istorie secreta al lui Castillon ajunge in vremurile noastre, descifrand misterele legate de fratiile americane, de Skull & Bones sau de atotputernica Bilderberg. „S-ar putea ca acei care cred in conspiratii sa nu se teama de ele, ci sa doreasca existenta lor; s-ar putea ca ei sa nu doreasca sa accepte tezele scepticilor si sa descopere ori sa inventeze conjuratii pentru ca au nevoie de ele”, spune autorul. „Fara Dumnezeu si fara conspiratii, fara stapanii lumii si fara diavol, cea mai mare parte a oamenilor se afla singuri in fata unei lumi de neinteles si se considera orfani.”

    Juan Carlos Castillon, „Stapanii lumii, o istorie a conspiratiilor”, Editura Nemira, Bucuresti, 2007

  • Declinari ale prostiei

    Ca mai toate ideile care mai mult circula decat se preocupa sa comunice un sens notabil, si aceasta se dovedeste un model de plastic, nedigerabil, ce nu acopera realitatea. La recent incheiatul targ Gaudeamus, cel mai vandut autor, potrivit statisticilor oficiale, a fost nimeni altul decat Batranul Hemingway si Marea sa opera, pe care editura Polirom, intr-un gest de stimabila cutezanta, s-a angajat s-o publice in editii hard-cover si in tiraje mari.

    Tot asa, o editura proaspat intrata pe piata romaneasca de carte, ART, a venit la standurile targului cu mai multe traduceri (noi sau vechi), dar si cu texte romanesti clasicizate. In prima categorie, o aparitie zglobie, dar cu staif, menita sa-i delecteze nu doar pe amatorii de litere franceze din secolul al XIX-lea, ci pe toti iubitorii de umor si de acolade spirituale: "Dictionarul ideilor primite" al lui Flaubert, unul dintre cei mai mari prozatori ai Frantei, model de perfectiune stilistica si de luciditate in privinta arhitecturii romanesti.

    Dictionarul sau urma, initial, sa fie integrat in volumul al doilea din "Bouvard si Pécuchet" (opera ce i-a fost tiparita postum, la doar un an dupa disparitia autorului, in 1880). Pe masura ce "intrarile" au inceput sa se adune, ispita de a-l transforma intr-o opera de sine statatoare a triumfat. Socant, impertinent, acid cu aparente de baza, volumul se dorea o colectie de perle, o "suma a prostiei omenesti", prostie vazuta mai ales in ipostaza ei "burgheza": "Cand a fost burghezul mai urias in prostia lui decat astazi?

    Ce mai inseamna burghezul lui Molière pe langa cel din zilele noastre? Domnul Jourdain nu-i ajunge nici pana la genunchi primului negustor pe care-l intalnesti pe strada". "Rautacisme" – cum ar spune un primar imburghezit de sector din imediata noastra contemporaneitate – care ar fi putut sa suscite acuze si procese, asa cum a avut parte Flaubert si la publicarea "Doamnei Bovary". De aceea, si-a luat toate masurile de precautie, ascunzand hohotul de ras sub valul unei aparente seriozitati: "Nu voi putea fi osandit in numele nici unei legi, desi voi ataca totul!".

    Intr-o scrisoare adresata unui prieten, Flaubert dezvaluie natura ambigua a lucrarii: "Cartea va fi alcatuita astfel incat publicul sa nu stie bine nicio clipa daca autorul isi bate sau nu joc de el". Intr-adevar, daca el recomanda cititorului sa-l citeasca pentru a afla, in ordine alfabetica, "tot ceea ce trebuie sa spuna in societate pentru a se purta dupa cum cere buna-cuviinta si a fi pe placul tuturor", gogomaniile cu aer solemn inseriate in Dictionar trebuie citite pe dos, fiind, de fapt, un dus rece sau, daca vreti, chiar un antidot impotriva prostiei.

    Gustave Flaubert, "Dictionar de idei primite de-a gata", Editura Art, Bucuresti, 2007

  • Ghid de gandire pozitiva

    Tom Rath, cel ce l-a asternut pe hartie si l-a pregatit pentru tipar este nepotul lui Donald O. Clifton, fost presedinte al companiei Gallup, care s-a decis sa lase posteritatii un indreptar care sa sintetizeze experienta lui in domeniul gandirii pozitive. Si-a convocat nepotul, care i-a notat gandurile, l-a sprijinit in aranjarea coerenta a notitelor si a redactat textul final.

    Totul a pornit insa cu cateva decenii inainte, in anii ’60. Pe atunci, Clifton preda cursuri de psihologie la Universitatea din Nebraska si observase, in spatiul materiei de care se ocupa, o problema majora: domeniul psihologiei se baza aproape exclusiv pe studierea a ceea ce este gresit in comportamentul oamenilor. El a inceput sa-si puna intrebarea daca nu cumva ar fi mai util sa se studieze ceea este bun, pozitiv in semenii nostri. Cum viata fiecaruia dintre noi este o suita de interactiuni zilnice cu oamenii din jur si cum rezultatele in plan psihologic ale acestora sunt arareori neutre, definindu-se mai ales ca pozitive sau negative, el a imaginat o metafora de o simplitate deconcertanta: cea a unei galeti si a unei cani. Teoria sa ar fi ca fiecare dintre noi are la dispozitie o galeata invizibila, in permanenta umpluta sau golita in functie de ceea ce spun altii despre noi sau in functie de comportamentul lor in privinta noastra. Atunci cand galeata este plina, ne simtim extraordinar. Cand se goleste, cadem prada deznadejdii. Instrumentul adjuvant este o cana: cu ea umplem sau golim galetile din jurul nostru, dar si propria galeata.

    Plina de informatii practice, de anecdote pline de miez, cartea readuce in actualitate inclusiv discutia cu privire la relatiile de prietenie si simpatie la nivelul angajatilor unei companii. Solutiile lui Rath & Clifton pot transforma munca de zi cu zi dintr-o corvoada ostenitoare si care diminueaza facultatile creative intr-o activitate atragatoare, cu consecinte benefice asupra randamentului individual. „Galeata fericirii“ este un elogiu al tandretii si al comprehensiunii, ca forme de agregare superioara a relatiilor interumane.

    Tom Rath & Donald O. Clifton, „Cat de plina ti-e galeata?“,
    Editura Allfa, Bucuresti 2007

    Noutati

  • The design of things to come

    Introducere
    Daca e ceva de invatat din colapsul asa-numitelor „dotcom“, este ca o idee mare nu este neaparat acelasi lucru cu o mare inovatie. Initiative atat de ingenioase si atat de atractive in aparenta, precum balls.com, care vindea orice tip de minge sportiva, nu adauga nimic lantului valorii. Consumatorii nu au nevoie de astfel de produse (cel putin nu intr-atat incat sa plateasca pentru ele). Cumpararea mancarii pentru animalele de companie prin internet (cum se putea face pe pagina pets.com) si primirea marfii acasa poate parea un serviciu comod si original, dar experienta a demonstrat ca nu era ceva cu adevarat practic.

    Sa ne gandim la Google, unul dintre supravietuitorii exploziei internetului. Aceasta companie incearca in mod constant sa imbunatateasca functiile paginii de cautare. Sunt pastrate doar acele functii folosite de utilizatori si care nu degradeaza experienta internautilor: restul nu trec de stadiul de idei ingenioase care in cele din urma dispar. „Creierul“ Google e constituit de „inovatorii pragmatici“: ei stiu ca inovatia nu inseamna doar sa ai idei geniale, ci si, mai ales, capacitatea de a conduce la un progres real care sa fie valoros si remarcat de consumatori.

    Acesta e terenul de joc unde se desfasoara afacerile in ziua de azi. Esential este nu ce poate fi vandut, ci cum poate fi adaugata valoare vietii si cum poate fi vanduta aceasta valoare in mod profitabil. Foarte usor se poate intampla ca o companie sa piarda perspectiva consumatorilor. Iar in aceasta situatie, strategia de dezvoltare a unor noi produse ar fi dezechilibrata daca nu se stie cine sunt aceste persoane, cum le-ar imbunatati viata inovatia si cat ar valora aceste schimbari.

    Daca o companie nu realizeaza acest necesar schimb conceptual, altele o vor face. Motorola si Nokia au dominat ani de zile piata telefoanelor mobile in China, pana cand o companie mica, Ningbo Bird, a devenit un inovator pragmatic. In loc sa fabrice pur si simplu telefoane mobile la pret mic, Ningbo Bird a incercat sa afle ce isi doreau consumatorii chinezi si asa se face ca au inceput sa faca telefoane atragatoare si mai usor de folosit. Cota de piata i-a crescut in cativa ani de la 5% la 50%.
    Compania ta in ce situatie este? E o Motorola, o Nokia sau o Ningbo Bird? Este Google sau balls.com? Aceasta carte ofera instrumentele necesare pentru a-i intelege pe clienti si de a crea astfel produsele si serviciile pe care le cer: si unii, si altii ar veni cu inovatii autentice si nu doar cu idei fara finalitate. Rezultatul este ca aceasta carte este un ghid complet pentru a cunoaste procesul actual de inovare.

    Diferente intre inovare si inventie
    Una dintre conditiile fundamentale este diferentierea intre inovatie si inventie, tinand cont de faptul ca aceasta trebuie sa fie pragmatica. Exista doua motive: prapastia care desparte becul inventat de Edison sau modelul T de la Ford de inovarea contemporana consta in faptul ca acele produse au inlocuit tehnologii care au iesit din uz. Au fost adevarate salturi tehnologice, care au schimbat viata de zi cu zi a oamenilor (becul a inlocuit gazul, iar automobilul – tractiunea animala). Acum insa suntem intr-un punct al evolutiei tehnologice in care inovarea a inlocuit inventia ca forta motrice a economiei globale. Prin inovatie intelegem mai mult decat inventarea de noi tehnologii, inclusiv de aplicatii noi, raspandirea lor, accesul la ele sau recombinarea tehnologiilor deja existente. Diferenta dintre cele doua concepte consta in faptul ca inovarea este un salt doar din punctul de vedere al consumatorului, in timp ce din punctul de vedere al productiei poate sa fie sau nu.

    Sa luam ca exemplu designul pentru Palm V, un progres comercial mai substantial decat in cazul celorlalte PDA fabricate de firma Palm. IDEO, una dintre cele mai importante companii de proiectare industriala din lume, a fost insarcinata cu proiectarea Palm V. Dupa afirmatiile lui Tom Kelley, director general al IDEO, Palm V a fost conceput in mare parte cu aceeasi tehnologie a generatiilor precedente de Palm, dar a avut un design mai placut si destul de ergonomic pentru a atrage atentia directorilor si a publicului in general. Niste linii ii defineau conturul, era mai subtire decat cele anterioare si avea un finisaj de aluminiu. Noul produs a costat cu 150 de dolari mai mult decat modelele anterioare si a ajutat la extinderea pietei pentru PDA…

    Cititi restul articolului in editia tiparita a revistei Business Magazin

  • Noutati

    Pescuitorul de perle

    Radu Paraschivescu, prozator notabil si editor plin de idei, s-a dedicat indeletnicirii de pescuitor de perle. Incepand cu gloriosul „Io m-am facut io pa mine“, iesit de pe buzele frematand de piosenie crestina ale lui Gigi Becali, pana la „Fasolea nu-i ca caviarul“, izvodit de mintea cruda a Oanei Zavoranu, citatele natange din gandirea persoanelor publice ne delecteaza cu intreg navodul lor de intuneric. „Aceasta forma de tristete in fata limbii romane sub asediu m-a impins sa produc, antologia de perle «Fie-ne tranzitia usoara»“, spune Radu Paraschivescu. Nascuta din rapiditatea cu care vedetele, noi sau vechi, spun prostii, „aceasta noua radiografie a betesugurilor care surpa discursul public din Romania“, chiar aparuta intr-o colectie de carte comica, „nu dilueaza in niciun fel gravitatea fenomenului“.

    Radu Paraschivescu, „Mi-e rau la cap, ma doare mintea“,
    Editura Humanitas, 2007

    Orasul-fantoma

    Marcel Brion, membru al Academiei franceze, eseist, critic literar, specialist in istoria artei, cunostea la perfectie sapte dintre limbile Occidentului. Un scriitor cu vocatia universalitatii, care a lasat pagini de referinta privind romantismul sau arta fantastica, dar care, astazi, pare sa fi fost dat uitarii. Ambitiile sale literare s-au concretizat in cateva romane dense, cu o atmosfera ciudata, in care granitele dintre real si imaginar au tendinta sa se dizolve. De aici tasnesc personaje tragice si misterioase, care dau cititorului senzatia ca patrunde intr-un clarobscur ametitor, deopotriva fantasmatic si familiar. In „Orasul nisipurilor“, personajul principal este un arheolog aflat in cautarea unor manuscrise, undeva printre ruinele oraselor Asiei Centrale. El se trezeste in mijlocul unei furtuni de nisip si participa la renasterea unui oras de mult disparut. Incet-incet, se amesteca printre negustorii si musteriii din mijlocul bazarului si al caravanelor si incepe sa traiasca in ritmul unor vremuri apuse, patrunzand tainele vechiului Orient. Pana cand orasul dispare din nou, precum nisipul dintr-o clepsidra.

    Marcel Brion, „Orasul nisipurilor“,
    Pro Editura si Tipografie, Bucuresti, 2007

  • Bani, nu numai vorbe

    Cei doi autori sunt experti in metodologia ROI in domeniul resurselor umane (Return On Investment – rentabilitatea investitiilor), adica un proces care permite calcularea eficientei pentru toate genurile de programe de educatie, training de personal si din domeniul politicilor publice. Jack Phillips este presedintele, iar Patricia Phillips este directorul Institutului ROI, principala institutie la nivel mondial care se ocupa cu formarea competentelor de aplicare a metodologiei sus-numite.

    Volumul de fata, un rezumat al experientei concrete de management a autorilor, dar si al celei de cercetare si analiza, ajuta in primul rand la intelegerea modului in care poate fi prognozata si masurata valoarea unui proiect inainte de aplicarea lui. Se adreseaza unui public mai larg decat ar putea parea la prima vedere: lideri de organizatii, analisti si consultanti de afaceri, profesori si cercetatori, dar si tuturor celor preocupati de misterul valorii. Iar domeniile de aplicare, la randul lor, acopera o plaja larga: resurse umane, tehnologie si sisteme IT, vanzari si marketing, relatii publice, probleme comunitare, relatii cu autoritatile, solutii de management al proiectelor, metoda „six sigma“ (care la randul ei reprezinta o metodologie structurata de management ce vizeaza ameliorarea calitatii si eficacitatii proceselor), cercetare-dezvoltare si inovare, dar si programe sociale sau activitati de binefacere. Volumul ii indruma pas cu pas pe cei vizati in aria de domenii functionale schitata de noi, oferind tehnici, strategii, planuri de actiune si modele. Cu ajutorul acestora, cei interesati sunt ajutati sa determine valoarea proiectului concret cu care au de-a face (studiile de caz acopera o suita vasta de tipologii), dar si felul cum pot fi masurate calitati oarecum volatile, necuantificabile, precum capacitatea de conducere, creativitatea, fidelitatea clientilor sau implicarea angajatilor. O carte de prima importanta, mai ales astazi, cand celor care poarta raspunderea succesului proiectelor li se cere sa dea seama, mai mult ca niciodata, de impactul financiar al proiectelor lor.

    Jack J. Phillips, Patricia Pulliam Phillips, „Arata-mi banii!“,
    Meteor Press, Bucuresti, 2007

    Noutati

     

  • The Mind and Heart of the Negotiator

    Introducere
    Se crede, din pacate, ca nu este nevoie in negociere de o strategie clara, bazata pe studii stiintifice verificate si documentate. Scopul cartii lui Leigh Thompson este sa puna capat miturilor referitoare la negociere si sa ofere un cadru conceptual pentru cei interesati de acest domeniu. Cartea cuprinde doua parti: conceptele fundamentale pentru negociere (care sunt chiar cele mai gresit intelese) si aplicatiile in diverse arii de specialitate. Rezumatul de fata se concentreaza asupra primei parti, invitandu-i pe cei interesati de mai mult sa citeasca in intregime una dintre cele mai bune carti despre arta negocierii din ultimii ani.

    Pregatirea negocierii
    O pregatire corecta ii ofera negociatorului un avantaj strategic. Cea mai mare parte dintre negociatori nu realizeaza cat de important este sa dedice 80% din efortul si timpul lor demersurilor preliminare, lasand doar 20% pentru negocierea propriu-zisa. In faza de pregatire, doua lucruri sunt esentiale: autoevaluarea si analiza celeilalte parti si, pe de alta parte, evaluarea contextului in care va avea loc negocierea.

    Autoevaluarea si analiza celeilalte parti. Principalele intrebari pe care e nevoie sa si le puna un negociator sunt: „Ce vreau?“ si „Ce optiuni am?“ Prima dintre ele pare destul de simpla, dar ridica mai multe probleme. In primul rand, exista persoane care isi stabilesc obiective foarte modeste si deschid negocierea cerand ceva ce este imediat acceptat. Perspectiva limitata pe care o au ii impiedica sa obtina mai mult. In al doilea rand, unii negociatori isi traseaza obiective atat de rigide si de ambitioase, incat risca sa nu obtina nimic sau sa accepte ultima oferta pentru a nu pierde totul. Si mai exista cei care pur si simplu nu stiu ce vor sau vor ceva ce partea cu care negociaza nu le poate da niciodata. De aceea, primul lucru pe care un bun negociator il face e sa isi stabileasca un obiectiv clar si realist. Evaluarea pretentiilor noastre este primul pas in pregatirea negocierii efective.

    In al doilea rand, in cazul in care o negociere nu are rezultatul sperat, este esential sa fie cunoscute optiunile existente; aceasta luciditate da masura talentului unui negociator si influenteaza rezultatul final al procesului. Acest pas este atat de important, incat a fost creat un acronim pentru el: BATNA (Best Alternative to a Negotiated Agreement). BATNA marcheaza punctul in care iti dai seama ca pretentiile tale nu vor fi acceptate si nici propunerea facuta nu este mai buna decat ce ti s-a oferit inainte. Este momentul in care negociatorul se ridica si pleaca de la masa negocierilor. BATNA nu are nici o legatura cu dorintele cuiva, ci este determinat de o realitate obiectiva, cuantificabila si masurabila. Pe de alta parte, trebuie subliniat ca BATNA nu e un concept static, el poate interveni in diverse momente ale negocierii.

    Urmatorul exemplu arata diferenta dintre obiectivul negocierii si planul de rezerva (sau BATNA). In 2002, Joe Costelo, CEO al Think3, companie de proiectare de software cu sediul in Santa Clara, California, a negociat vanzarea unui program dorit de Toshiba. Scopul lui Costelo era sa obtina o vanzare in valoare de 27 de milioane de dolari. Avea deja o oferta din partea unei alte companii care oferea 5 milioane (aceasta fiind BATNA). La finalul negocierii, Toshiba a cumparat software-ul pentru 27 de milioane, pentru ca nu avea un BATNA atractiv si, mai ales, avea nevoie urgenta de programul respectiv.

    …

    Cititi restul articolului in editia tiparita a revistei Business Magazin

  • Noutati

    O istorie a presei

    Editura Meronia publica cel dintai „Dictionar al ziaristilor romani“ elaborat pana in prezent. Autoarea, cunoscuta pana de curand doar in calitate de istoric literar, a semnat anul trecut o carte intitulata „Presa si societate la romani. O istorie a mentalitatilor in periodicele romanesti“. Din aceste preocupari pentru un univers putin sau deloc cunoscut (mai ales generatiilor tinere) s-a nascut un instrument de informare care cuprinde circa 400 de articole-fisa precedate de o Cronologie ce prezinta, in 16 pagini, aparitia principalelor periodice romanesti intre 1790 si 2005, semnaland si datele infiintarii principalelor organizatii ale jurnalistilor romani. Lucrarea cuprinde multa informatie, dar aceasta nu devine obositoare, datorita modului prietenos de redactare a materialelor si pentru ca autoarea a avut grija sa selecteze doar ceea ce are relevanta pentru un fenomen ori altul. Un asemenea dictionar este foarte util, daca nu indispensabil aspirantilor la cariera de jurnalist, jurnalistilor si, nu in ultimul rand, marelui public.

    Sultana Craia, „Dictionarul ziaristilor romani“,
    Editura Meronia, Bucuresti, 2007


    Lupta civilizatiilor

    Orhan Pamuk, cel mai cunoscut scriitor turc al momentului, detinatorul Nobelului pentru literatura in 2006, ne dezvaluie in „Fortareata alba“ una dintre cele mai patimase preocupari ale sale: dialogul si lupta civilizatiilor. Naratorul romanului este un italian in varsta de 20 de ani, toba de carte, pasionat cu precadere de matematica si astronomie. Capturat de niste marinari turci si zvarlit intr-o temnita din Istanbul, este oferit drept sclav lui Hogea („Invatatorul“). Stapanul oriental si sclavul sau occidental seamana uluitor si manifesta o puternica suspiciune unul fata de celalalt. In ciuda acesteia, cei doi sunt de nedespartit, impart aceeasi locuinta si lucreaza impreuna zi de zi. Proiectele lor comune (un orologiu, o inventie pirotehnica, descoperiri in domeniul medical) culmineaza cu o redutabila masina de razboi, pe care o ofera sultanului Mehmet al IV-lea (1648-1687).

    Orhan Pamuk, „Fortareata alba“,
    Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2007