Tag: Business Magazin

Business Magazin grupează, cu ocazia aniversării a zece ani, cele mai interesante articole de copertă din paginile revistei.

N-a avut rabdare sa ramana macar un an in politica, dar a stat noua ani intr-o banca. Un personaj simbolic al primilor ani ai tranzitiei, Misu Negritoiu, a ajuns primul bancher roman la conducerea executiva a unei banci cu capital strain. Vazuta de departe, turnura pare o ironie a sortii. De aproape, are o logica instructiva pentru cine vrea sa priceapa cum a crescut capitalismul autohton.

Un blogger care comenta lunile trecute ce se intampla in viata politica de la noi se plangea ca prea putini dintre politicienii sau sefii de institutii centrale ale statului au avut vreodata si alte cariere, adica daca au izbutit ceva in zona privata. „Dintre fostii premieri ai Romaniei, nici unul n-a performat ulterior. Roman este istorie, Stolojan este «bolnav de serviciu» la Cotroceni, Vacaroiu e… hm, presedinte al Senatului. Aceeasi situatie si pentru fostii ministri de finante sau ai economiei/reformei… Daianu, Serbanescu scriu pe la gazeta, Mircea Cosea mai apare din cand in cand pe la televizor…“

Printre putinele exceptii amintite in jurnalul online, de oameni care au avut adica prilejul sa conduca tara in anii ‘90 si apoi s-au reorientat spre sectorul privat, figureaza Bogdan Baltazar si Misu Negritoiu, ambii ajunsi in conducerea cate unei mari banci din Romania. Daca in cazul lui Baltazar e vorba de sefia Consiliului de Administratie al BRD, parasita ulterior in favoarea unei afaceri proprii de consultanta, Negritoiu a lucrat la ING Romania exclusiv in sfera conducerii executive – mai intai ca manager de corporate finance, incepand din 1997, apoi ca director general adjunct, pentru ca acum, de la 1 august, sa preia functia de director general, devenind astfel primul roman care ocupa o astfel de pozitie intr-o institutie bancara cu capital majoritar strain.

Parerea bloggerului de mai sus, ca lipsa unei cariere in sectorul privat ar ilustra o competenta profesionala slaba a celor ce nu stiu sa fie nimic altceva decat politicieni sau functionari ai statului, e destul de raspandita intr-o societate unde iscusinta de a ramane in raiul politicii e un bun substitut pentru talentul in afaceri sau pentru priceperea in orice fel de arte si meserii. Demonstreaza insa neaparat migrarea unui demnitar spre zona privata faptul ca acesta a avut spirit intreprinzator sau competenta in profesie? Avocatul diavolului ar spune ca, dimpotriva, fosti inalti demnitari ai statului, asa cum au fost Baltazar si Negritoiu, au fost cooptati in conducerea unor banci in primul rand pentru relatiile lor in lumea politica – ba mai mult, ca au avut sansa sa fie remarcati si recrutati de noii lor angajatori privati numai fiindca la un moment dat au avut functii vizibile in aparatul de stat.

CITITI AICI ARTICOLUL INTEGRAL din iulie 2006.

Business Magazin grupează, cu ocazia aniversării a zece ani, cele mai interesante articole de copertă din paginile revistei.

Singurul fenomen economic spontan din Romania“ – cum numea acum doi ani un cunoscator aparitia sutelor de retele de cartier in zone in care pentru marii operatori era neprofitabil inca sa se extinda – trece de la faza de improvizatie la cea de afacere vandabila. Intreprinzatori care in urma cu 2-3 ani porneau cu investitii de cateva zeci de milioane de lei isi vand acum afacerile cu sume care se invart in jurul unui sfert de milion de euro.

Ce strada doriti sa cumparati?“ – asa a sunat prima replica a lui Florin Stanici, asociat la firma care detine reteaua de cartier Enter-Net, cand BUSINESS Magazin i-a cerut telefonic detalii despre anuntul postat pe site-ul www.retele.net. Afacerea scoasa la vanzare – care a pornit in urma cu nici doi ani si a ajuns in iulie la 950 de abonati, potrivit anuntului – ar pretui acum, dupa cum negociaza Stanici, 200 de euro/abonat. „Eu nu-mi bat joc de munca mea, eu vreau banii jos, nu in rate, sunt om serios“, spune asociatul de la Enter-Net, povestind ca afacerea a fost curtata si de RCS & RDS, dar ca negocierile au esuat. Din discutia telefonica purtata cu BUSINESS Magazin mai reiese ca nici numarul de abonati specificat pe site nu mai e de actualitate. „In urma cu o luna si ceva aveam 950 de abonati, acum am 2.500“, spune Stanici, adaugand ca si Enter-Net, la randul sau, a cumparat niste mici retele de cartier cu 50-100 de euro abonatul – altfel nici n-ar fi putut creste atat de rapid. Pe afacerea Enter-Net, cu abonati din cartierul bucurestean Baba Novac, proprietarii spera sa obtina, in concluzie, jumatate de milion de euro.

Anuntul de pe www.retele.net nu e un accident – oferte similare se gasesc pe toate site-urile de vanzari si pe cateva forumuri. Ceea ce inseamna ca astfel de mici afaceri „de sufragerie“, incepute din nimic in urma cu doi-trei ani, isi fac deja transferul in alta liga – iar proprietarii lor isi vad spiritul intreprinzator rasplatit. In septembrie, de exemplu, patru retele de cartier din Bucuresti – BNet, RTA, SMN si HI-FI Lan – au fost excluse din Interlan, o organizatie care-si propune „sa apere retelele de cartier de orice pericole din afara (legi, monopoluri, dumping)“. Excluderea are ca unic motiv faptul ca cele patru retele, care au impreuna cateva mii bune de abonati, au fost cumparate de grupul RCS & RDS, pierzandu-si, astfel, dreptul de a fi membre intr-o asociatie rezervata doar furnizorilor de internet cu o cifra de afaceri de sub 50.000 de dolari (1,4 miliarde lei vechi) lunar.

Cu cinci luni in urma, un alt furnizor de internet, Air Bites – cu afaceri in Romania, Polonia, Bugaria si Ucraina – cumpara primele patru retele de cartier (Cip Net, Net Quest, Link Explore, Get Net) in Iasi, de data aceasta. Reteaua Cip Net e o afacere inceputa de Sergiu Ionascu in decembrie 2004, iar la momentul achizitiei reteaua ajunsese la 1.300 de abonati. NetQuest, la randul sau, detinuta de patru asociati, a reusit sa stranga in trei ani de existenta circa 2.000 de abonati, avand o cifra de afaceri pentru 2005 de 522.543 RON (aproape 150.000 de euro). In aceeasi transa a trecut in proprietate elvetiana reteaua ieseana Link Explore, cu 1.000 de abonati.

CITITI AICI ARTICOLUL INTEGRAL din octombrie 2006.

Cel mai mare retailer roman a depus armele in fata competitiei si inchide businessul. A fost concurenta prea apriga sau a suferit compania sincope in dezvoltare? Care au fost greselile care dus la disparitia unei retele de 14 magazine?  Raspunde Razvan Petrovici, fondatorul Univers’all.

Am pierdut cinci ani din viata“, spune Razvan Petrovici, omul de afaceri care controleaza reteaua Univers’all si care nu pare deloc demoralizat, ci mai degraba amarat, de parca i s-ar fi stricat jucaria preferata. Ceea ce, de fapt, s-a si intamplat. In mai putin de o luna, din toate cele 14 magazine pe care le avea pana acum doua saptamani reteaua, nu va mai ramane nici unul sub umbrela marcii Univers’all. Unul deja s-a vandut, patru sunt „la semnat, la notariat“, restul fiind in discutii mai mult sau mai putin avansate cu mai multe companii din domeniul retailului.

Univers’all este primul esec de proportii de pe piata romaneasca de comert. Poate si din prisma faptului ca a fost, pana la inceputul lunii noiembrie, cel mai mare retailer roman, ca numar de magazine si cifra de afaceri. Cu toate acestea, Petrovici prefera sa spuna ca „restructureaza firma“ si nu ca ar fi in lichidare sau faliment. Tehnic vorbind, e adevarat, pentru ca poate vinde operatiunile si/sau spatiile comerciale dupa bunul plac, fara sa fie fortat in vreun fel de un plan al executorilor.

Desi Univers’all a trecut prin mai multe perioade de criza, punctul critic a intervenit la inceputul lunii noiembrie. „Pe la ora 10 seara ma sfatuiam cu Geo (Geo Buruiana, fost director general al retelei – n.red.), care sunt solutiile pe care le avem“, povesteste Petrovici. Mai multe dintre magazine inregistrasera scaderi importante ale vanzarilor si mergeau in pierdere de cateva luni, pe fondul aparitiei unor concurenti redutabili si cu o politica de pret agresiva, precum Kaufland.

In aceste conditii a intervenit un blocaj financiar, compania nemaiputand sa achite facturile catre companiile furnizoare. „M-am decis sa inchid magazinele pentru a nu adanci si mai mult pierderile.“ Pierderi care se ridicau la inceputul lunii trecute la circa 48 de milioane de lei (13 milioane de euro) si care ar putea fi acoperite din banii obtinuti din vanzarea magazinelor.

Petrovici vrea sa stinga, mai intai de toate, datoriile catre furnizori. Aproape jumatate din cele 13 milioane de euro se poate insa acoperi si cu valoarea stocurilor de marfa, de aproape sase milioane de euro, pe care le mai are Univers’all si care au fost directionate integral catre magazinul din complexul Unirea, din Bucuresti. Un „noroc“ care mai contrabalanseaza dimensiunile pierderilor e ca investitiile imobiliare (achizitionarea spatiilor in care operau magazinele Univers’all) facute de retea au castigat in valoare, partea de real estate ajungand acum la aproape 9 milioane de euro.

CITITI AICI ARTICOLUL INTEGRAL din decembrie 2006.

Cel mai mare retailer roman a depus armele in fata competitiei si inchide businessul. A fost concurenta prea apriga sau a suferit compania sincope in dezvoltare? Care au fost greselile care dus la disparitia unei retele de 14 magazine?  Raspunde Razvan Petrovici, fondatorul Univers’all.

Am pierdut cinci ani din viata“, spune Razvan Petrovici, omul de afaceri care controleaza reteaua Univers’all si care nu pare deloc demoralizat, ci mai degraba amarat, de parca i s-ar fi stricat jucaria preferata. Ceea ce, de fapt, s-a si intamplat. In mai putin de o luna, din toate cele 14 magazine pe care le avea pana acum doua saptamani reteaua, nu va mai ramane nici unul sub umbrela marcii Univers’all. Unul deja s-a vandut, patru sunt „la semnat, la notariat“, restul fiind in discutii mai mult sau mai putin avansate cu mai multe companii din domeniul retailului.

Univers’all este primul esec de proportii de pe piata romaneasca de comert. Poate si din prisma faptului ca a fost, pana la inceputul lunii noiembrie, cel mai mare retailer roman, ca numar de magazine si cifra de afaceri. Cu toate acestea, Petrovici prefera sa spuna ca „restructureaza firma“ si nu ca ar fi in lichidare sau faliment. Tehnic vorbind, e adevarat, pentru ca poate vinde operatiunile si/sau spatiile comerciale dupa bunul plac, fara sa fie fortat in vreun fel de un plan al executorilor.

Desi Univers’all a trecut prin mai multe perioade de criza, punctul critic a intervenit la inceputul lunii noiembrie. „Pe la ora 10 seara ma sfatuiam cu Geo (Geo Buruiana, fost director general al retelei – n.red.), care sunt solutiile pe care le avem“, povesteste Petrovici. Mai multe dintre magazine inregistrasera scaderi importante ale vanzarilor si mergeau in pierdere de cateva luni, pe fondul aparitiei unor concurenti redutabili si cu o politica de pret agresiva, precum Kaufland.

In aceste conditii a intervenit un blocaj financiar, compania nemaiputand sa achite facturile catre companiile furnizoare. „M-am decis sa inchid magazinele pentru a nu adanci si mai mult pierderile.“ Pierderi care se ridicau la inceputul lunii trecute la circa 48 de milioane de lei (13 milioane de euro) si care ar putea fi acoperite din banii obtinuti din vanzarea magazinelor.

Petrovici vrea sa stinga, mai intai de toate, datoriile catre furnizori. Aproape jumatate din cele 13 milioane de euro se poate insa acoperi si cu valoarea stocurilor de marfa, de aproape sase milioane de euro, pe care le mai are Univers’all si care au fost directionate integral catre magazinul din complexul Unirea, din Bucuresti. Un „noroc“ care mai contrabalanseaza dimensiunile pierderilor e ca investitiile imobiliare (achizitionarea spatiilor in care operau magazinele Univers’all) facute de retea au castigat in valoare, partea de real estate ajungand acum la aproape 9 milioane de euro.

CITITI AICI ARTICOLUL INTEGRAL din decembrie 2006.

Toate drumurile Romaniei duc la mall. O spun in diferite forme analistii imobiliari: numarul mall-urilor din Bucuresti ar putea ajunge la 14 in trei ani; numai pentru 2007 in tara sunt anuntate proiecte de peste 500 mil. euro; la sfarsitul lui 2005, toate spatiile comerciale de calitate din Capitala erau 100% ocupate, existand liste de asteptare pentru Bucuresti Mall sau Plaza Romania. Dar in spatele entuziasmului cvasigeneral, spectrul esecului isi arata primii colti. In fond, cine castiga si cine pierde?

Fiecare oras cu 100.000-150.000 de locuitori suporta un centru comercial de tip mall“, spune de cate ori are ocazia Iulian Dascalu, omul de afaceri de numele caruia se leaga primul mall de succes din provincie – Iulius Mall din Iasi. „Intr-un oras mai mare, pentru fiecare 150.000 de locuitori poate fi construit un mall“, e de parere si Arpad Paszkany, administratorul Polus Transilvania – parte a grupului de investitii imobiliare TriGranit Development Corporation. Proprietar al echipei de fotbal CFR Cluj, Paszkany a asteptat noua ani sa treaca de la teorie la practica. Constructia Polus Mall – un complex care se va intinde pe 34 ha a fost anuntata inca din 1997, rastimp in care proiectul a ramas in suspensie din cauza disputelor juridice asupra terenului.

Cu doua mall-uri la activ, presedintele Iulius Group a asteptat ceva mai putin. Proiectul Iulius Mall Cluj-Napoca – cea mai mare investitie de pana acum a Iulius –  era prezentat oficial in februarie 2006, pentru ca lucrarile sa inceapa in forta trei luni mai tarziu. Termenul de finalizare: octombrie 2007. Tot in luna iunie se turna si piatra de temelie a Polus Center, care va deveni operational la sfarsitul lui 2007. Clujenii vor avea dintr-o data doua mall-uri si, implicit, o dilema de rezolvat: Iulius Mall sau Polus Center? Dar o intrebare nu vine niciodata singura. Facand abstractie de optimismul fundamentat statistic al celor doi oameni de afaceri, vor reusi ambele mall-uri sa supravietuiasca? Prin extrapolare, cate dintre proiectele anuntate pentru urmatorii ani vor ajunge la faza de maturitate?

Dragos Rosca, directorul fondului de investitii Gemisa Investments, care are cateva plasamente in retail (Mini Blu, Optiblu), spune ca „un mall nu este atat o afacere de real estate, cat una de retail“: nu este suficient sa ridici o constructie si sa astepti ca lucrurile sa mearga de la sine. Pentru un dezvoltator, crucial e sa genereze trafic. Cum se poate face acest lucru? Specialistii in real estate ar declama imediat: prin locatie, locatie, locatie. Concentrandu-se asupra acestei repetitii, retailerii cu experienta ar prescrie insa o alta formula a succesului: ancore, ancore, ancore – adica puncte de atractie intr-un centru comercial – cinematograf, restaurante si cafenele sau magazine cu branduri sonore. Revenind la exemplul Clujului, Iulius Mall va fi amplasat in apropierea fostei baze de agrement a UTC Cluj, in cartierul Gheorgheni. Avand o suprafata desfasurata de 110.338,35 mp (inclusiv parcaje si o cladire de birouri de clasa A), cel de-al treilea mall al Iulius va avea, printre altele, Aqua Park, un patinoar, un perete de alpinism si o piscina. Valoarea totala a investitiei: 60  milioane de euro. Polus Center se va afla in cealalta parte a orasului, la  granita dintre Cluj-Napoca si comuna Floresti, la iesirea spre Oradea, intre Metro si Praktiker. Cu o suprafata construita de 82.000 mp, mall-ul Polus e  o investitie de 140 milioane de euro, dar si 250 de magazine, sapte hipermaketuri, un multiplex, 28 de cafenele, restaurante si fast-food-uri.

CITITI AICI ARTICOLUL INTEGRAL din august 2006.

Toate drumurile Romaniei duc la mall. O spun in diferite forme analistii imobiliari: numarul mall-urilor din Bucuresti ar putea ajunge la 14 in trei ani; numai pentru 2007 in tara sunt anuntate proiecte de peste 500 mil. euro; la sfarsitul lui 2005, toate spatiile comerciale de calitate din Capitala erau 100% ocupate, existand liste de asteptare pentru Bucuresti Mall sau Plaza Romania. Dar in spatele entuziasmului cvasigeneral, spectrul esecului isi arata primii colti. In fond, cine castiga si cine pierde?

Fiecare oras cu 100.000-150.000 de locuitori suporta un centru comercial de tip mall“, spune de cate ori are ocazia Iulian Dascalu, omul de afaceri de numele caruia se leaga primul mall de succes din provincie – Iulius Mall din Iasi. „Intr-un oras mai mare, pentru fiecare 150.000 de locuitori poate fi construit un mall“, e de parere si Arpad Paszkany, administratorul Polus Transilvania – parte a grupului de investitii imobiliare TriGranit Development Corporation. Proprietar al echipei de fotbal CFR Cluj, Paszkany a asteptat noua ani sa treaca de la teorie la practica. Constructia Polus Mall – un complex care se va intinde pe 34 ha a fost anuntata inca din 1997, rastimp in care proiectul a ramas in suspensie din cauza disputelor juridice asupra terenului.

Cu doua mall-uri la activ, presedintele Iulius Group a asteptat ceva mai putin. Proiectul Iulius Mall Cluj-Napoca – cea mai mare investitie de pana acum a Iulius –  era prezentat oficial in februarie 2006, pentru ca lucrarile sa inceapa in forta trei luni mai tarziu. Termenul de finalizare: octombrie 2007. Tot in luna iunie se turna si piatra de temelie a Polus Center, care va deveni operational la sfarsitul lui 2007. Clujenii vor avea dintr-o data doua mall-uri si, implicit, o dilema de rezolvat: Iulius Mall sau Polus Center? Dar o intrebare nu vine niciodata singura. Facand abstractie de optimismul fundamentat statistic al celor doi oameni de afaceri, vor reusi ambele mall-uri sa supravietuiasca? Prin extrapolare, cate dintre proiectele anuntate pentru urmatorii ani vor ajunge la faza de maturitate?

Dragos Rosca, directorul fondului de investitii Gemisa Investments, care are cateva plasamente in retail (Mini Blu, Optiblu), spune ca „un mall nu este atat o afacere de real estate, cat una de retail“: nu este suficient sa ridici o constructie si sa astepti ca lucrurile sa mearga de la sine. Pentru un dezvoltator, crucial e sa genereze trafic. Cum se poate face acest lucru? Specialistii in real estate ar declama imediat: prin locatie, locatie, locatie. Concentrandu-se asupra acestei repetitii, retailerii cu experienta ar prescrie insa o alta formula a succesului: ancore, ancore, ancore – adica puncte de atractie intr-un centru comercial – cinematograf, restaurante si cafenele sau magazine cu branduri sonore. Revenind la exemplul Clujului, Iulius Mall va fi amplasat in apropierea fostei baze de agrement a UTC Cluj, in cartierul Gheorgheni. Avand o suprafata desfasurata de 110.338,35 mp (inclusiv parcaje si o cladire de birouri de clasa A), cel de-al treilea mall al Iulius va avea, printre altele, Aqua Park, un patinoar, un perete de alpinism si o piscina. Valoarea totala a investitiei: 60  milioane de euro. Polus Center se va afla in cealalta parte a orasului, la  granita dintre Cluj-Napoca si comuna Floresti, la iesirea spre Oradea, intre Metro si Praktiker. Cu o suprafata construita de 82.000 mp, mall-ul Polus e  o investitie de 140 milioane de euro, dar si 250 de magazine, sapte hipermaketuri, un multiplex, 28 de cafenele, restaurante si fast-food-uri.

CITITI AICI ARTICOLUL INTEGRAL din august 2006.

Economia Romaniei creste pe consum: cetatenii se indatoreaza intr-un ritm care umple de profit bancile si de ingrijorare banca centrala. Pana unde mai poate merge indatorarea romanilor? Nimeni n-a facut inca vreun studiu care sa determine cat de aproape sau departe de saturatie e nevoia de consum. Statisticile ofera insa destule indicii pentru un raspuns la aceasta intrebare.

Fara nici o indoiala, Romania zilelor noastre poate fi definita ca o societate de consum“, este de parere sociologul Mircea Kivu, director la Institutul de Marketing si Sondaje (IMAS). E adevarat, o societate de consum „ceva mai rudimentara, cam cum erau tarile occidentale prin anii ‘70“. Chiar daca studii nu s-au facut inca prea multe pana acum pe aceasta tema, lucrurile sunt limpezi pentru oricine intra intr-un supermarket sau hipermarket: oricat de multe astfel de magazine s-ar deschide, „la casele de plata tot cozi imense sunt“.Observatia sociologului este sustinuta indirect de o analiza realizata la jumatatea anului trecut de compania de consultanta PricewaterhouseCoopers (PwC), dupa care Romania se plaseaza in pole position la capitolul „oportunitati de investitii pentru companiile de retail si producatorii de bunuri de consum“. Potrivit PwC, vanzarile de retail pe cap de locuitor in Romania   sunt de doar 630 de dolari, in comparatie cu tari ca Ungaria, Cehia sau Polonia (de circa 2.000 de dolari).

Studiul releva, pe de alta parte, o tendinta interesanta: chiar daca romanii cheltuiesc inca mare parte din venituri (aproape 60%) pentru alimente si servicii de baza, acest comportament a inceput sa se schimbe. O parte tot mai consistenta a veniturilor merge, potrivit PwC, pentru achizitia de bunuri de folosinta indelungata, restaurante, hoteluri, divertisment. Nevoile se diversifica, asadar, si au un grad de sofisticare din ce in ce mai mare – cel putin pentru o anumita categorie de consumatori.

CITITI AICI ARTICOLUL INTEGRAL din martie 2006.