BusinessMagazin

Tag: comentariu

  • Indira Crasnea, Mediafax: Comisia Europeana a mangaiat cu retinere crestetul Justitiei

    De fapt, inaltii eurocrati din Comisie imboldesc, repetat,
    Justitia catre transparenta, obiectivitate, eficienta. Nu este
    vorba de a-i da branci intr-un sistem ideal, ci de a-i arata ca are
    metehne de care nu reuseste sau nu vrea sa se vindece si ca este
    cazul sa termine odata si odata cu bolitul. Si, de fiecare data, la
    Bucuresti, rabdarea si atentionarile comunitare se vad prin sticla
    unui pahar plin pe care poti lesne sa-l versi in capetele
    antipaticilor. De exemplu, presedintele Basescu a inteles din
    raportul comunitar ca trebuie sa dea lauri si nuiele la palma.
    Lauri pentru DNA, DGA, ANI, Parchetul General, Directia de
    Investigare a Fraudelor din IGPR si vargute pentru ICCJ, CSM,
    Parlament ( dar aici, mai cu blandete, supararea fiind ca
    institutia i-a aruncat mai cu greu pe alesii rai in bratele de otel
    ale dreptei judecati). Presedintele Geoana (al Senatului) a inteles
    din raport, via interpretarea presedintelui Basescu, ca Senatul e
    bun, dar ca il vad altii cum nu trebuie. Presedintele CSM a inteles
    cam la fel. Stam bine, dar, vezi Doamne, ne omoara lipsa de dialog
    si conlucrarea “adecvata”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • COMENTARIU: Zeama lunga de vorbe goale pentru regenerare de “obraz” administrativ

    In mod obisnuit, suflatul in ciorba, care uneori se numeste
    compromis, ar trebui sa-i faca pe meseni sa inghita cuminte ce li
    se pune masa. Pe Victor Ponta si pe Crin Antonescu, situatia i-a
    fript la limba si au dat in clocot. In castronasele lor au prins sa
    bolboroseasca anticipatele, guvernul de tehnocrati, bazdacii pe
    Elena Udrea si imposibilul consens. Adica nimic din ce se poate
    infaptui.
    Daca sefii USL ar fi fost japonezi, cu siguranta le-ar fi reusit un
    exercitiu de atingere a armoniei (wa): acela de a “bea” sake
    dintr-o ceasca goala si de a se trotila in inchipuire. Rastimp,
    Traian Basescu a facut ce stie mai dibaci: a tinut zdravan de
    bucatele sale din meniul fix, pe care avea sa-l serveasca in doua
    reprize: la neprieteni si la prieteni. Cele doua componente ale USL
    au plecat cum au venit. Cu zgomot si lasand in urma o duzina de
    scaune goale.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Idei nesatisfacute sexual

    Formularea cu “ideile care fac sex” apartine scriitorului
    britanic Matt Ridley; el crede ca progresul omenirii si
    prosperitatea sunt rezultatul imperecherii ideilor. Lumea
    progreseaza nu pentru ca un ins anume are imaginatie sau o idee
    buna, ci pentru ca o intreaga colectivitate pune umarul la treaba.
    Un obiect oarecare este rezultatul ideilor si muncii a milioane de
    insi; a petrolistilor care extrag titeiul din care chimistii fac
    plasticul care impreuna cu metalul minerilor si otelarilor devine
    in cele din urma un maus de calculator.

    Ideea nu este noua, franturi din ea se regasesc sub variate forme,
    de la cele idioate din tablourile omagiale caracteristice
    societatilor comuniste – muncitori vanjosi cu falcile patrate
    alaturi de tesatoare trupese si activisti ce par gata sa decoleze,
    toti ca o baza a productiei crescande si a fericirii comune – pana
    la manualele si studiile de economie capitalista. Ridley a
    sintetizat datele – idei, colaborare, inteligenta colectiva – le-a
    nuantat si le-a dat o forma atractiva de care, iata, ma folosesc si
    eu.

    O alta formulare care se leaga de starea de prabusire a Romaniei
    este ca “un stat trebuie condus asemenea unei companii”. Este o
    idee pe care am regasit-o din ce in ce mai des, in discutiile cu
    colegii si in editoriale prin Ziarul Financiar; cel mai recent am
    intalnit-o la Clubul Business Magazin de acum doua saptamani
    (clubul este o discutie relaxata intre oameni de afaceri, executivi
    si jurnalisti pe o tema data, discutie pe care o publicam in
    revista). Personal nu cred ca un stat poate fi condus numai dupa
    principii corporatiste, de eficientizare maxima si de profit.
    Statul trebuie sa foloseasca asa ceva, dar nu trebuie sa fetisizeze
    astfel de principii. Daca le fetisizeaza fals, adica spune ca face,
    dar nu face nimic, e perversiune de-a dreptul, dar asta e alta
    discutie.

    Un stat trebuie sa dovedeasca empatie si sa lucreze cu notiuni
    precum cheltuieli sociale, persoane defavorizate, educatie,
    egalitatea de sanse. Un stat ar trebui sa comunice cu cetatenii si
    sa se comporte asemenea unui administrator si nu ca un vechil.
    Trebuie sa fie risipitor, sa aiba o viziune pe termen foarte lung
    si sa accepte minusuri astazi pentru a obtine plusuri peste
    ani.

    Putem fi tentati sa confundam aparitiile televizate sau
    comunicatele de presa pline de clisee si emfaza cu comunicarea
    efectiva, tot asa cum putem crede ca daca ne adunam periodic intr-o
    sala si vorbim unii cu altii, tinand ceea ce se cheama sedinte,
    asta inseamna colaborare. Intervine aici o nuanta pe care Ridley a
    sesizat-o si pe care a definit-o prin sintagma ideilor si a
    sexului.

    Privind prin prisma ideilor si satisfactiilor sexuale, romanii nu
    prea comunica, nu colaboreaza intre ei. Mi-au confirmat-o chiar cei
    cu care am discutat la club si care au evidentia fie lipsa
    practicii sociale a romanilor si lipsa grupurilor de reactie, de
    opozitie sau de sustinere a unei idei, fie inertia firmelor. In
    mediul de afaceri, spunea cineva, companiile sunt mult prea ocupate
    cu supravietuirea si mult prea putin interesate sa colaboreze intre
    ele sau sa participe la viata sociala.

    Daca or sa continue tot asa, sa fie prea ocupate cu supravietuirea,
    companiile si societatea romaneasca nu vor supravietui. Atata vreme
    cat companiile sau statul se vor invarti in jurul unui lider
    autocrat – si in general in Romania acesta este modelul, totul pe
    un fond agresiv si gratuit-competitiv – iar entitatile nu vor
    invata sa colaboreze si sa comunice, sa caute idei care sa se
    completeze si sa se imperecheze, rezultatul poate fi pozitiv, dar
    in niciun caz nu va fi favorabil.

    Ca sa intelegeti: din primele zece economii cu cele mai ridicate
    rate de crestere ale PIB/capita in perioada 1960 – 2008 noua nu
    sunt democratii in adevaratul sens al cuvantului. Este vorba de
    China (6,1%), Taiwan (6,1%), Bostwana (6%), Coreea de Sud (5,8%),
    Bhutan (5,7%), Singapore (5,3%), Oman (5%), Vietnam (4,9%) si
    Thailanda (4,4%). Locul 10 apartine unei democratii de tip
    occidental, este vorba de Cipru. Nu trageti concluzii gresite,
    pentru ca nici ultimele zece economii din studiul profesorului
    William Easterly, cele cu rate de crestere negative (Somalia,
    Zambia, Niger, Congo sau Liberia) sunt tot regimuri autoritare.
    Concluzia fireasca este ca un lider luminat si o democratie reala
    trebuie sa incerce sa amestece, in proportii corecte si bine
    determinate, autoritatea, comunicarea, presiunile si empatia.

    Am recitit si mi-am dat seama ca am fost cam didactic.

    Dar probabil ca inteligenta colectiva romaneasca va pricepe ce
    vreau sa spun si in cele din urma ideile bune din testele
    autoritatilor romane vor purcede la o partida zdravana.

    Sau nu, adica default.

  • Financial Times: Guvernul Romaniei este in cel mai bun caz “disfunctional”. Presedintele Basescu se poarta ca un “taur intre portelanuri”

    Guvernul Romaniei este in cel mai bun caz”disfunctional” si in
    cel mai rau caz incompetent, iar presedintele Traian Basescu se
    poarta ca “un taur intr-un magazin cu portelanuri”, in conditiile
    in care masurile de austeritate adoptate nu vor face decat sa
    prelungeasca recesiunea, scrie jurnalistul Chris Bryant,
    corespundent FT pentru Europa de Est, intr-un comentariu publicat
    pe site-ul cotidianului britanic.

    “Dupa cum stiu romanii cultivati, o nenorocire nu vine niciodata
    singura. Dupa cateva saptamani mizerabile, pare ca lucrurile se vor
    inrautati. Ministrul Finantelor, Sebastian Vladescu, a avertizat ca
    economia se va contracta probabil cu peste 1,5% in acest an”,
    noteaza Bryant, care citeaza o declaratie acordata de ministrul de
    Finante Sebastian Vladescu Ziarului Financiar.

    “In timp ce Europa de Vest se scalda intr-un val de caldura,
    Romania face curatenie dupa inundatii severe care au ucis peste 20
    de persoane si au cauzat pagube de milioane de euro”, scrie
    jurnalistul britanic.

    Mai multe amanunte pe www.zf.ro

  • Comenteaza cu Dorin si Ionut: Ai citi o carte electronica?

    Dorin – de ce sustin cartile
    tiparite

    1. Cei mai multi dintre partizanii cartilor pe hartie invoca in
    primul rand experienta multisenzoriala si nu fac nici eu exceptie;
    mirosul de tiparitura ma stimuleaza, la fel ca si emotia primelor
    randuri sau regretul de dupa 🙂 Nu cred ca un dispozitiv electronic
    permite asa ceva.
    2. Citesc intr-o abordare personala – desi tin minte povetele
    batrinei mele invatatoare, indoi colturi pentru a marca diverse
    idei sau paragrafe, dupa un cod personal, sau, mai rau, fac notite.
    Se poate asa ceva si la reader, dar mi se pare prea tehnic si
    complicat, cred ca as uita ideea sau ceea ce am vrut sa
    evidentiez.
    3. Ce e mai fragil decat hartia? Un device electronic! Hartia se
    uda, dar se usuca, in timp ce un reader nu rimeaza deloc cu apa
    (chiar daca vrei numai sa speli marul de pe el – asta e o gluma).
    Cartea n-are nevoie de baterii si nici nu are nevoie sa stie 25 de
    formate diferite de e-books, cate am numarat pe site-urile de
    distributie a cartilor electronice.
    4. O carte este un obiect de arta, iscata de numele autorului sau
    de calitatea textului, dar si de calitatea hartiei, a tipariturii
    sau a ilustratiilor. O carte este materializarea unei legaturi
    directe intre autor si cititor, o relatie intima si directa care mi
    se pare ca se pierde in clipit de LCD.
    5. Adevarata problema nu este rivalitatea dintre hartie si
    dispozitivul electronic, ci disparitie apetentei cititorilor pentru
    citit. E-books si wikipedia si noianul de informatie de pe internet
    au indus o stare, cred eu, de relaxare nejustificata a insului,
    ceva de genul “…n-am nevoie sa citesc sau sa invat pentru ca gasesc
    totul pe net…”. De aici gandiri din ce in ce mai rudimentare, idei
    din ce in ce mai putine, de aici indivizi care nu mai reactioneaza
    la metafora, poezie sau emotie.
    5 prim – Incercati sa luati un autograf pe reader…..

    Ionut – de ce sustin cartile electronice si cartile
    audio

    Povestea lui Muc cel mic (da, stiu a revenit in actualitate o
    data cu numirea premierului Boc) a fost primul audiobook, daca
    vreti, pe care l-am ascultat. De fapt, nu chiar audiobook , pentru
    ca era mai degraba o mini-piesa de teatru radiofonic pentru copii
    (pentru cei care mai stiu despre ce vorbesc).
    Revenind insa la audiobook, e-book sau orice altceva a mai aparut
    sau va mai aparea pe piata, cred cu tarie ca aceste formate sunt
    esentiale fie si pentru un singur motiv: te fac sa le
    citesti/asculti.
    Eu am ascultat multa vreme in metrou, in drum spre serviciu carti
    din strainatate pe care nu puteam sa le cumpar. Imi era mult mai
    usor sa le accesez de pe site-uri mai mult sau mai putin ilegale.
    Desi este o experienta diferita fata de cititul traditional,
    ascultatul unei carti, adesea chiar citita de catre autor sau
    personajul principal (multe dintre carti sunt in fapt scrise de
    asa-numitii ghost-writers) nu este cu nimic mai prejos in a livra
    un mesaj – bineinteles, acolo unde mesajul poate fi receptionat
    🙂

    Nu degeaba am fost unul dintre cei care au sustinut cel mai
    vehement (chiar si in contradictoriu cu cei care nu prea vedeau
    rostul unui astfel de demers) cele doua proiecte BUSINESS Magazin –
    rezumatele cartilor de afaceri si colectia de audiobook-uri.

    Daca pentru multi, asa cum spune si Dorin, internetul si noianul
    de informatii disponibile a indus o relaxare, audiobook-ul,
    e-book-ul sau gadgeturile precum iPad il readuc pe potentialul
    cititor la aceasta activitate, dar printr-un mediu accesibil lui.
    Pentru cei care au cititi/frunzarit sute si mii de carti de-a
    lungul copilariei si adolescentei, alaturarea dintre tableta iPad,
    mp3 player si Tolstoi poate parea fortata. Insa daca aceasta este
    (poate) singura modalitate ca povestea Annei Karenina sa ajunga la
    urechile noului om, cel care, statistic vorbind are un IQ mult mai
    ridicat ca al generatiei noastre, care la randul sau avea un IQ
    peste cel al generatiei parintilor si bunicilor nostri?

    CONCURS:

    Spune-ne daca Ai citi o
    carte electronica si poti castiga una dintre
    cartile:

    Intoarcerea economiei declinului si criza din
    2008     de Paul Krugman

    Viata mea in publicitate, Publicitate
    stiintifica     de Claude Hopkins

    Teoria clasei de lux de Thorstein Veblen

    Perioada de desfasurare a
    concursului: 3 – 14 mai 2010

    Desemnarea castigatorilor
    se va realiza de catre redactia BUSINESS Magazin in functie de
    participarea la dezbatere.

    Acestia vor fi publicati in
    revista BUSINESS Magazin care va aparea in 17 mai.

    Nota: Castigatorul editiei
    anterioare este Dan Tanasescu. Il asteptam sa ne
    contacteze la 0318 256 314 sau pe e-mail la
    marketing@businessmagazin.ro pentru a revendica premiul.

  • Iliescu si Nastase, la preturi de “Te pup in fund, conducator iubit”

    Editura Nemira, de pilda, pare sa fi redescoperit o serie de
    titluri pe care le ofera la modicul pret de 3 lei; il regasim
    astfel pe fostul presedinte Ion Iliescu cu volumul
    “Dialoguri romano-americane” (reducere 97%)    .

    Tot dintr-o perspectiva oarecum romano-americana pare sa privesca
    si Adrian Nastase in volumul
    “De la Karl Marx la Coca-Cola” (reducere 91%)    .

    Parasind social-democratia, trecem la fostul premier Radu Vasile,
    poet chiar inainte de a fi prim-ministru, si care apare in oferta
    de 3 lei cu volumul “Pacientul
    roman”     dar si cu analiza “Se
    inchide cercul?”    . Ceva ma face sa spun ca si romanul lui Daniel
    Banulescu
    “Te pup in fund, conducator iubit!”     ar putea starni interes in
    vremurile pe care le traim.

  • Victoras, ai grija de electorat

    Nu-l suspectez pe Victor Ponta de naivitatea personajului absurd
    al lui Urmuz care a irosit lamentabil sansa unei nopti de pasiune
    cu zeita Venera; cred insa ca trebuie sa aiba mare grija pe mainile
    cui lasa partidul daca nu vrea sa plateasca la proximul Congres
    oalele sparte de inlocuitorul lui Marian Vanghelie. Scorul de la
    Congresul PSD a fost relativ strans, in marja de eroare doar 75 de
    voturi despartindu-l de castigarea mandatului de presedinte al
    partidului pentru urmatorii ani… Parca mai ieri 70.321 de voturi
    o desparteau crud pe “Mihaela, dragostea mea” de titlul inept de
    Prima Doamna a tarii, nu? “Uitati ca este soare sus pe cer. Va fi
    soare si maine”, spunea Mircea Geoana inainte de a pierde alegerile
    din PSD. Ei, domnule Vanghelie…scuze, Geoana, tocmai cu ziua de
    azi aveti o mare problema. Dar problemele dumneavoastra sunt deja
    de competenta istoricilor pentru ca ma indoiesc ca in PSD mai
    puteti spera la un viitor. Si nu, nu va mai uitati in urma, Viorel
    Hrebenciuc e deja in alta barca, cea castigatoare dupa cum anuntase
    din urma cu cateva saptamani.

    Revenind insa la partid, nici social-democratii nu se simt prea
    bine: desi au ales cel mai tanar presedinte (38 de ani neimpliniti)
    dintre toate partidele parlamentare, vor avea o mare problema in
    viitor pentru ca trebuie sa se decida carui tip de electorat vor
    sa-l vanda. Dar asta s-a discutat prea putin la Congres, desi Miron
    Mitrea a vrut sa dea impresia ca-l intereseaza subiectul. In primul
    rand electoratul lui Ion Iliescu este, la fel ca Ion Iliescu, tot
    mai putin prezent. Pentru ca a vorbit doar pentru cei de-o
    generatie cu el, influenta brandului Iliescu este acum aproape
    insesizabila din punct de vedere sociologic. Iar din urma nu mai
    vine nimeni acum; ar fi putut sa vina Vanghelie, dar tipul de
    electorat caruia i se adreseaza el n-a placut gulerelor parfumate
    ale partidului decat poate la alegeri, cand au avut nevoie de
    voturi ca sa ajunga in Consiliile Judetene si in Parlament.

    Acum, PD-L are cale libera sa zburde prin acel segment electoral
    pe care l-a testat cu succes la alegerile prezidentiale, ca doar nu
    credeati ca pe Traian Basescu l-au facut presedinte ganditorii cu
    pipa in coltul gurii. Iar PSD, lipsit de resursele participarii la
    guvernare, trebuie sa se gandeasca serios la o redesenare a
    discursului si comportamentului politic. Si Adrian Nastase a avut
    in fata aceasta provocare in 2000 cand a preluat partidul (caci pe
    Ion Iliescu tocmai ganditorii cu pipa l-au facut atunci
    presedinte), dar a preferat sa se ascunda in spatele pomenilor de
    la buget oferite cu discretie celor usor de multumit cu o sticla de
    ulei, un ajutor social si o pensie amarata.

    Acum situatia nu mai sta chiar asa: in mare parte, cei momiti cu
    sticle de ulei si ajutoare sociale si-au cam facut bagajele spre
    Europa si nu se obosesc sa mearga la vot decat cel mult in turul al
    doilea al prezidentialelor. Iar acasa a ramas un electorat pe care
    PSD nu il cunoaste si care nu recunoaste PSD drept alternativa: a
    avut grija strategul Valeriu Stoica sa faca o struto-camila prin
    care sa capitalizeze voturi si dinspre social-democratie si dinspre
    liberalism. Asa ca in locul lui Victor Ponta m-as gandi mai putin
    la ce poate face partidul pentru mine, ci la ce pot face eu pentru
    electorat ca sa aiba partidul pe cine sa se bazeze la urmatoarele
    alegeri. Caci degeaba se inlocuieste camarila lui Vanghelie cu cea
    a lui Nastase, Mitrea&Mazare daca nu se gaseste cineva care sa
    schimbe si foile de discurs si parcurs ale partidului.

    Dar, cine poate sti, poate ca i se mai da o sansa primarului de
    la sectorul 5…

  • Toni Iordache: Secretele traderilor

    Pe de o parte, bancile de investiţii au un department de tranzactionare care deserveste clientii institutionali, denumit subgrupul “flow-trading”. Pe de alta parte, aceleasi banci utilizeaza capitalul lor uman pentru a specula oportunitatile oferite de piata, prin activitatea subgrupului “proprietary trading”.


    Activitatea din urma genereaza castiguri sau pierderi din volatilitatea activelor financiare, adica pur şi simplu din risc.

    Un grup de trading este, de obicei organizat vertical si orizontal. Structura verticala clasificata in functie de tipurile de risc se bazeaza pe:
    •riscul actiunilor – se refera la preturile actiunilor. Piaţa actiunilor este mica, in comparaţie cu piata FX
    •riscul valutar (FX) – se refera la ratele de schimb valutar. Piaţa FX este in valoare de 2.000 de miliarde de dolari zilnic, de departe, cea mai mare piata
    •riscul ratei dobânzii – asociat cu modificari ale ratelor dobanzilor stabilite de bancile centrale. Swap-urile si obligaţiunile guvernamentale sunt principalele valori mobiliare tranzacţionate pe piata “fixed income”
    •riscul de credit – asociat cu riscul de neplata a datoriei sale de catre o societate. Credit Default Swap este similar cu o polita de asigurare, care protejeaza titularul sau de un posibil faliment

    Orizontal, un grup de trading este separat in patru ramuri principale:
    •operatiuni plain-vanilla – se ocupa cu produsele de baza (swap-uri, acţiuni, devize)
    •operatiuni produse structurate – se ocupa cu produsele ezoterice (exotice, energie, CDO)
    •operatiuni market-making – pentru a raspunde comenzilor clientilor, un broker afiseaza in permanenta doua cotatii: un BID – preţul la care este dispus sa cumpere şi un ASK – pretul la care este dispus sa vinda. Multi dintre traderi se formeaza mai intai ca brokeri; astfel incat ei pot sa invete piata fara sa-si asume un grad de risc ridicat.
    •operatiuni propietary – acestea genereaza veniturile cele mai mari din activitati pur speculative.

    Dupa ce am invatat despre structura unui grup de trading, sa desenam si profilul tipic al unui trader. In general, un trader incepator nu are nevoie obligatoriu de o diploma. De cele mai multe ori, noii recruti sunt tineri de 23 de ani, cu putina experienta, dar cu mult entuziasm. Cu toate acestea, traderul de produse structurate – cele mai populare instrumente financiare in zilele noastre, poseda un MBA si/sau un doctorat. Acest trader are libertate maxima in a administra fonduri de la banca de investitii pe toate pietele de capital. Spre deosebire de boker, el nu ofera actiuni la clienti. In timp ce traderul de produse structurate ar putea genera 50 de milioane de dolari pe an, el trebuie sa imparta profiturile cu echipele de vanzari si de cercetare. Traderul de tip “proprietary” poate face cu usurinta aceasta suma, dar el nu trebuie sa imparta cu vreo echipa. Acest tip de trader gestioneaza portofoliul sau cu libertate maxima . Acesti traderi sunt pur speculatori. Traderii de produse plain-vanilla sunt undeva la mijloc, veniturile lor provin atat din speculatii cat si din servicii bid-ask. Detalii despre cariera unui trader si o zi tipica de tranzactionare in urmatorul episod.

    Pentru alte subiecte economice precum si pentru participarea la o noua initiativa de tranzactionare pe bursele de capital (Desert Mirage – Trading Simulation) http://toniiordache.ro