Nu auzise foarte multa lume de ei. Fondatorii Casei de
Insolventa Transilvania nu aveau nici 30 de ani in 2008, cand criza
a inceput sa secere firmele romanesti. Arin Stanescu, cel care a
lichidat la sfarsitul anilor ’90 grupul bancilor falimentare, era
un personaj si in 2008, dar criza a fost cea care l-a readus cu
adevarat in lumina reflectoarelor si pe prima pagina a ziarelor. Ei
fac parte din grupul care administreaza astazi insolventele si
falimentele din Romania. Si nu sunt putine.
“Am incercat sa le explicam creditorilor ca pot fi salvate
business-uri romanesti si branduri locale. <Sa nu ucidem
vaca>. Sa-i punem pe calea cea buna si sa nu terminam tot mediul
de afaceri. Sa lucram la mentalitate si sa vedem ce spune legea
referitor la reorganizare. Daca toti te executa…”, explica Radu
Lotrean, unul dintre partenerii fondatori de la Casa de Insolventa
Transilvania (CITR), principala misiune pe care a avut-o firma pe
care o conduce in ultimii doi ani.
Lotrean are 31 de ani. Cu actualul sau partener, Andrei Cionca,
32 de ani, este bun prieten inca din perioada in care studiau
Dreptul la Cluj. S-au tot mutat prin tara de-a lungul anilor, dupa
dosare de lichidare si reorganizare, dar dupa venirea crizei au
intuit ca aceasta piata are cele mai mari perspective de crestere
tot in Bucuresti.
Astfel au ajuns sa preia spre reorganizare firme cu afaceri de
zeci de milioane de euro si acoperire nationala, precum Leonardo,
Flanco sau Diverta, pe care au incercat sa le repuna pe picioare
pentru a “nu ucide vaca”. “Andrei a facut o analiza din care a
reiesit ca 30% din creditele pentru companii sunt date in tara si
70% in Bucuresti. Ne-am dat seama atunci ca aici este piata. Am zis
initial ca brandul “Casa de Insolventa Transilvania” ne poate
incurca, deoarece lasa impresia ca acoperim doar o anumita regiune.
Dar nu mai aveam ce face, asa ca am mers inainte cu acelasi nume”,
spune Lotrean.
Au deschis, astfel, anul trecut, biroul din Capitala, Lotrean si
Cionca s-au mutat in oras, iar sucursala din Bucuresti ar urma sa
genereze in acest an jumatate din venituri, estimate la 4,5-5
milioane de euro, in functie de valoarea dosarelor de lichidare sau
reorganizare care vor fi inchise.
CITR are biroul in complexul Phoenicia Business Center, asezat
“strategic”, in spatele Bulevardului Unirii si in apropierea
Tribunalului Bucuresti, instanta la care se judeca cele mai multe
dosare de insolventa. Pe holurile cladirii de birouri insa te poti
intalni si cu reprezentantii firmei RVA Insolvency, un alt jucator
semnificativ de pe aceasta piata, coordonat de catre Arin Stanescu,
probabil cel mai experimentat lichidator din Romania. Stanescu este
si presedinte al Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa
din Romania si coordonator al firmei de avocatura Stanescu Milos
Dumitru & Asociatii (SMDA), care lucreaza in stransa legatura
cu RVA. Stanescu are acum 60 de ani si gestioneaza atat falimente
mai vechi, precum Rulmentul Brasov sau Republica, cat si firme
lovite de criza actuala, precum producatorul de mezeluri Medeus sau
ansamblul de locuinte Blue Tower din Colentina.
La fel ca ei, in procesul de reorganizare al firmelor cu
dificultati financiare un rol important il au si divizii ale unor
grupuri de consultanta precum PricewaterhouseCoopers sau BDO, dar
si jucatori independenti, precum casele Piperea & Asociatii sau
Deleanu & Asociatii.
“Am inceput activitatea in 1997, primul dosar in care am fost
numit administrator judiciar a fost la Bere Bauturi Chitila. Firma
a intrat insa in faliment. Era o fabrica de bere care nu avea
fabrica. Era prevazuta pentru o productie de un milion de
hectolitri, dar nu a mai fost realizata”, isi aminteste acum
Stanescu. Ulterior, Stanescu a fost desemnat administrator judiciar
si apoi lichidator al bancilor Dacia Felix, Bankcoop, Banca Albina
si Banca Internationala a Religiilor. De ce au cazut atunci
bancile, iar acum, desi s-au clatinat, au ramas in picioare?
“In criza din sistemul bancar am inceput cu Dacia Felix in 1999,
unde am fost numit administrator judiciar. Sistemul bancar era la
inceputuri si majoritatea bancilor care au cazut erau cu capital
romanesc. Principalul motiv pentru care au cazut a fost devalizarea
de catre propriile conduceri si lipsa personalului calificat. Acum
supravegherea BNR este foarte stricta, iar fraudele reprezinta
cazuri izolate, care se intampla peste tot in lume. Ati vazut ce
s-a intamplat si la Societe Generale”, explica Stanescu,
referindu-se la cazul traderului Jérôme Kerviel, care a fraudat
banca franceza cu cateva miliarde de euro.
