Fonduri europene… Toata lumea viseaza la ele si toata lumea se
plange ca nu sunt suficient “atrase” (desi sunt considerate
deosebit de atractive). In teorie, lucrurile sunt destul de clare.
Uniunea Europeana aduna niste bani de la statele membre, pe care-i
foloseste pentru sustinerea vestitului sau aparat birocratic,
pentru diverse proiecte la nivel unional si pentru diverse alte
lucruri, printre care si finantarea unor proiecte locale in diverse
domenii si in diverse locuri.
Asadar, solicitantul intocmeste un proiect (nu-i chiar asa de
simplu) pe care-l inainteaza spre aprobare. Exista diverse filtre,
astfel incat o initiativa cum ar fi aclimatizarea bananelor in
zonele montane din Apuseni are mari sanse de a fi respinsa. Altele
ajung in cele din urma sa strabata hatisul birocratic pana la
aprobare. De obicei, e vorba de cofinantare, asa ca solicitantul
cere cam cat ii permite punga si este constient ca banii s-ar putea
sa vina tarziu, ca fluctuatiile cursului valutar s-ar putea sa-l
dezavantajeze, ca va fi controlat si asa mai departe.
Cam stim cu totii ce sunt majoritatea proiectelor. Sa ne limitam
pentru simplitate la administratiile oraselor mici si vom gasi o
multime de reabilitari de strazi si diverse alte initiative
edilitare, cu siguranta binevenite pentru cetateanul european
traitor prin oraselele patriei. Exista insa o categorie mai
speciala de proiecte care ma intereseaza acum: cele din domeniul
IT&C. Rasfoind o lista cu astfel de proiecte din parohia MCSI
(Ministerul Comunicatiilor si Societatii Informationale) am aflat
si cam ce si-ar dori primariile si consiliile locale in materie de
IT.
De pilda, Consiliul local din Motru si-ar dori un “Sistem
informatic integrat pentru asigurarea transparentei actiunilor
consiliului local si eficientizarea relatiilor cu cetatenii in
municipiul Motru”. Orasul Darmanesti este mai laconic: “Tehnologia
in sprijinul comunitatii” (se poate deduce ca este vorba de
tehnologii informatice.
Municipiul Lugoj vrea un sistem informatic integrat pentru
e-administratie, la care adauga si o lozinca: “Eficienta si
accesibilitate in sprijinul cetateanului”. In schimb, primaria din
Adjud se gandeste la “Informatizarea si modernizarea relatiei cu
cetatenii prin folosirea unui sistem informatic integrat in cadrul
Consiliului Local al municipiului Adjud”. Primaria Vulcan nazuieste
la “Sistemul informatic integrat si managementul documentelor”,
plus servicii publice on-line pentru cetateni. Bistrita a scornit
un acronim interesant, SIRC, adica Sistem Informatic de Relationare
Comunitara.
Asta e primaria, pentru ca prefectul e mai trendy: “@dministratie
moderna in slujba cetateanului”. In diverse formulari, cam aceleasi
lucruri le doresc autoritatile locale din Dolhasca, Titu, Campina,
Comarnic, Giurgiu, Hateg, Targu Frumos, Sannicolau Mare, Salonta,
Uricani (“portalul e-Uricani”), Calarasi, Babadag, Filiasi… N-am
parcurs inca un sfert din lista, dar voi incheia enumerarea cu APL
comuna Vistea, care are un proiect generos: “Cresterea
performantelor Administratiei Publice Locale si a interactiunii
acesteia cu cetateanul prin implementarea unei solutii de
e-guvernare in cadrul parteneriatului dintre Comunele Vistea,
Augustin, Dragus, Soars, Ticus si Ucea”.
Nu este nici o doza de ironie in acest rezumat. Chiar cred ca
oamenii din primarii si consilii locale vor aceste sisteme
informatice (musai “integrate”) si sunt convins ca buna
administrare a tarii va incepe de jos. De fapt, indiferent de
formulari, e vorba cam de acelasi lucru: un sistem de administrare
a fluxurilor de documente, un portal informativ (incepand cu orarul
de functionare si terminand cu procedurile de urmat pentru diverse
aprobari, avize etc.) si cateva servicii web relativ simple, cum ar
fi depunerea unor cereri si urmarirea on-line a parcursului
acestora, poate un blog…
Presupunand ca zece astfel de proiecte vor fi finantate, se vor
cheltui zece sume de bani pentru acelasi lucru. Desigur, e nevoie
in unele locuri de ceva dotari hardware (cate-un server, ceva
routere, poate chiar niste PC-uri simple), dar marea cheltuiala va
fi pentru software. Iar aici intram in plin absurd: se vor proiecta
zece sisteme pentru aceleasi cerinte.
Site-ul osor.eu (Open Source Observatory and Repository) tine de UE
si gazduieste peste 2.000 de proiecte, dintre care macar jumatate
vizeaza administratiile locale. Cat ar costa ca vreo cateva sa fie
adaptate si localizate? Cat ar costa ca din bani publici sa se
dezvolte in Romania doua-trei proiecte open source cu solutii
pentru administratiile locale? Mai nimic: cinci minute de
aritmetica.
