Stresul angajaţilor din corporaţiile locale va creşte mult sau foarte mult în următorii cinci ani, potrivit unui sondaj efectuat anul acesta pentru Agenţia Europeană pentru Sănătate şi Securitate în Muncă (EU-OSHA). Ce este de făcut?
“A avut loc o şedinţă cu cei cinci supervisori care coordonau echipa pentru clienţii din Marea Britanie, iar doi dintre ei au spus că sunt nevoiţi să părăsească compania până la finalul lunii. În afară de anunţul intern dat companiei la nivel global, nu ni s-a mai spus nimic, astfel că toată lumea şopteşte pe la colţuri şi mulţi ne depunem CV-urile la alte companii. N-am fost niciodată mai stresată ca acum la job”, spune o angajată de 25 de ani care lucrează la centrul de servicii al multinaţionalei din IT.
Concedierile, schimbările de management, situaţia financiară personală, volumul prea mare de muncă şi termenele scurte, precum şi salariile nemotivante sunt doar câţiva dintre principalii factori de stres ai angajaţilor din companiile locale. Situaţia s-a schimbat mult faţă de acum 10- 20 de ani, atunci când multinaţionalele erau la început de drum pe piaţa locală, iar stresul angajaţilor venea din faptul că toată lumea îşi dorea să lucreze în aceste companii, cu motivaţia de a acumula experienţă în astfel de organizaţii.
“Atunci am putea spune că stresul era, poate, cauzat de noutatea proiectelor în care angajaţii erau implicaţi sau implementarea de noi proceduri şi sisteme, însă în momentul de faţă stresul de cele mai mult ori este cauzat de instabilitatea economică, reduceri de salarii, disponibilizări sau program de lucru prelungit”, este de părere Beatrice Gălăţanu, consultant în cadrul firmei AIMS Executive Search & Consulting.
Instabilitatea economică a companiei, conflictele cu şefii sau cu colegii de muncă, volumul mare de muncă sau munca repetitivă sunt doar câteva din cauzele stresului resimţit de angajaţii români în ultimii ani. Psihoterapeutul Bogdana Bursuc spune că unul dintre principalii factori de stres ai angajaţilor din multinaţionale îl reprezintă presiunea autoimpusă – tendinţa oamenilor de a cere foarte mult de la ei, de a fi nemulţumiţi de rezultate, de a simţi că nu muncesc suficient şi de a trăi teama de eşec, precum şi senzaţia de a fi într-o permanentă competiţie.
“Presiunea autoimpusă este deseori încurajată sau chiar cultivată ca metodă de management, în speranţa că rezultatele angajaţilor vor creşte şi că aceştia vor avea performanţe mai bune. Din păcate însă, nu face decât să ofere confort emoţional celui care o aplică (are sentimentul că face ceva, că oamenii muncesc), însă, în realitate, pe termen lung duce la epuizare, la teama de eşec sau de evaluare negativă , care scad drastic rezultatele în muncă şi randamentul oamenilor”, explică Bogdana Bursuc, care lucrează în cadrul MindInstitute. Ea susţine că, ulterior, pentru ca angajaţii să evite o evaluare negativă în competiţia creată, încep să muncească foarte mult, iar cererile şi sarcinile devin mai multe, pe principiul “Vedeţi că se poate?”. Rezultatul însă nu va întârzia să apară: epuizare, angoasă, anxietate, lipsa somnului, atacurile de panică spontane care în final duc la scăderea performanţei.
“Un alt factor de stres des întâlnit este critica şi ameninţarea directă sau indirectă, practicată uneori ca mijloc de motivare a angajaţilor”, mai spune Bogdana Bursuc. De la stresul provocat de schimbarea şefului până la stresul cauzat de colegul care pare să nu aibă altă treabă decât să te verifice dacă “bifezi” cele 8 ore de muncă, cauzele stresului nu fac altceva decât să conducă la o proastă organizare a timpului de muncă, rezultând un ritm care nu respectă alternarea perioadelor de efort maxim cu perioade de relaxare.
