BusinessMagazin

Tag: companie

  • Studiu: Ce legătură au aplicaţiile complexe de proiectare cu redresarea din criză?

    Dacă, în medie, toţi producătorii mondiali de echipamente industriale au reuşit să-şi rotunjească veniturile şi profitul în ultimii doi ani, cele care au folosit tehnologii de proiectare  şi-au crescut veniturile de 2,2 ori mai mult decât media şi profiturile de 2,4 ori mai mult comparativ cu nivelul mediu.

    “A creşte de două ori mai repede decât competiţia este un obiectiv suficient de puternic pe care şi companiile româneşti din domeniul producţiei au început să îl evalueze în anii de criză. Cele care au implementat soluţii precum Autodesk Product Design Suite sau Plant Design Suite, au obţinut un grad ridicat de eficientizare a fluxului de lucru, o creştere de productivitate chiar şi cu 40%, fiind capabile totodată să îşi planifice mult mai bine producţia”, spune Cristina Anton, Autodesk Business Manager în cadrul Gecad Net.

    Studiul mai arată că, pentru a creşte performanţele, majoritatea companiilor din vârful topului au apelat la procese şi instrumente tehnologice avansate, ceea ce poate fi un ghid foarte bun pentru alţi producători industriali, inclusiv din România, care vor să îşi vadă veniturile şi profitabilitatea crescând mai accelerat.

    Dacă majoritatea companiilor participante la studiu folosesc soluţii de proiectate asistată 3D  (84%) şi 2D (63%), cele din vârful clasamentului au investit în aplicaţii mai avansate de simulare şi automatizare. Mai mult, aceste companii utilizează instrumente avansate de sporire a productivităţii într-un ritm mai mare decât companiile din partea de jos a clasamentului. Spre exemplu, 49% din companiile din top folosesc aplicaţiile de simulare, faţă de numai 27% dintre companiile situate mai jos în clasament. Aceste aplicaţii avansate le ajută să evalueze mai bine, într-un mediu simulat, performanţele unui produs proiectat. Astfel au şansa de a obţine un produs cu performanţe optime din prima încercare, fără să mai fie nevoie de ajustări.

    32% dintre companiile cele mai performante din studiul menţionat sunt dornice sau au utilizat aplicaţii pentru automatizarea proiectării şi cele de tip configurator, versus 22% în cazul celor mai puţin performante. Aplicaţiile de automatizare le-au ajutat pe unele dintre ele sa ajungă la performanţe de tipul “6000 de părţi componente, nou proiectate, pe săptamâna, fără intervenţie umană”, după cum declară un producător de echipamente pentru industria alimentară şi de băuturi.

    Folosirea acestor aplicaţii avansate pentru automatizarea proiectării produselor au ajutat companiile să îşi configureze mult mai corect preţurile.  Astfel, dacă firmele din partea medie şi de jos a clasamentului au raportat în medie o acurateţe de 13% a preţurilor, cele din top au avut o acurateţe de 7% datorită proceselor de proiectare a producţiei mult mai bine reglate.
     

  • Chinezii de la TP-Link deschid birou şi centru logistic pentru Europa de Sud-Est în România

    “România este a doua cea mai importantă piaţă după vânzările de echipamente de reţea din Europa de Est, după Polonia şi a cincea la nivel global în funcţie de viteza de internet. Astfel, decizia deschiderii unui birou local şi a unui centru logistic aici se datorează atât potenţialului de dezvoltare pe care piaţa locală îl are, cât şi poziţiei geografice care facilitează interacţiunea cu distribuitorii şi clienţii noştri din regiune. în plus, piaţa a ajuns la maturitate, iar conectarea la internet şi accesul rapid la informaţii au devenit servicii disponibile pentru marea parte a populaţiei”, a declarat Hermes Song, directorul general al TP-Link România.

    Pentru această investiţie au fost analizate mai multe ţări din regiune, după mai multe criterii precum mărimea pieţei, potenţialul de ceştere sau acesibilitatea în regiune, explică Bogdan Mihalcea, directorul de vânzări al companiei.

    Pentru primul an de funcţionare a depozitului regional, TP-Link estimează livrări de cel puţin 1,5 milioane de unităţi, dintre care aproximativ 35% vor fi destinate pieţei locale. În prezent, 80% din vânzările producătorului chinez în România sunt reprezentate de routere wireless, segment unde compania deţine o cotă de piaţă estimată la 55%. Prin deschiderea biroului local, TP-Link urmăreşte consolidarea poziţiei prin dublarea cotei faţă de următorul competitor, dar şi diversificarea vânzărilor şi abordarea mai consistentă a segmentului de clienţi SoHo şi IMM-uri, categorie care va genera anul acesta aproximativ 20% din vânzări. “Cifrele exacte de vânzări nu sunt disponibile, având în vedere că sunt realizate de distribuitori. Cifra de afaceri ar trebui să crească anul acesta cu 40% odată cu deschiderea biroului de la Bucureşti. Ca volum, vânzările TP-Linkau crescut anul trecut cu 30%, iar prin deschiderea biroului local, anticipăm o creştere cu 50% a livrărilor”, a mai spus Mihalcea.

    Distribuitorii companiei pe plan local sunt Network One Distribution, Mondo Plast şi Royal Computers, acesta din urmă fiind şi cel mai mare. Printre produsele TP-Link disponibile în România se numără routerele şi routerele wireless, switch-urile pentru SoHo/IMM-uri, ADSL, camerele IP, adaptoarele powerline, serverele de imprimare, convertoarele media şi adaptoarele de reţea. Routerele wireless care generează aproximativ 80% din cifrele de vânzări ale TP-Link în România, însă pentru 2013 este anticipată o triplare a vânzărilor de switch-uri.

    Pe termen mediu, unul dintre obiectivele companiei este atragerea a cel puţin un client ISP sau telecom. “În contextul diversificării portofoliului de clienţi, avem în vedere investiţii atât în servicii de suport pentru clienţii finali prin intermediul unui call-center, dar şi traininguri şi programe online de suport pentru clienţii companii. De asemenea, vom acorda asistenţă partenerilor de distribuţie şi clienţilor în implementarea proiectelor”, potrivit lui Mihalcea.

    În 2012, piaţa locală de echipamente de reţea pentru segmentul consumer şi SoHo s-a cifrat la 20 de milioane de dolari, din care 15 milioane de dolari au reprezentat vânzările de echipamente wireless routing, potrivit estimărilor companiei. Pentru anul în curs, TP-Link anticipează o creştere moderată a pieţei, de aproximativ 10%. Pe segmentul switch-urilor, estimarea vânzărilor la nivelul întregii pieţe este dificil de făcut având în vedere multitudinea jucătorilor şi complexitatea canalelor, dar compania apreciază că este vorba de aproximativ 50 de milioane de dolari doar pentru segmentul de clienţi IMM-uri. 

    “În segmentul switch-urilor ne aşteptăm la o triplare a livrărilor faţă de anul trecut în contextul lansării unei noi game de produse pentru SoHo. Pe zona de routere, ne propunem o creştere de minim 35% a livrărilor şi mizăm, de asemenea, pe un avans al vânzărilor de echipamente de supraveghere prin IP, dar şi adaptoare powerline, segmente de produs cu mare potenţial de creştere”, a mai declarat Bogdan Mihalcea.

     

  • Şapte ani de Twitter (GALERIE FOTO)

    De la lansarea din 2006, Twitter a crescut, cu suişuri şi coborâşuri ce-i drept, până la 200 de milioane de utilizatori activi din toată lumea, câţi numără în prezent. În fiecare zi, peste 400 de milioane de mesaje de cel mult 140 de caractere sunt publicate pe Twitter.

    Jack Dorsey a scris cu ocazia lansării “Just setting up my twttr” (“Doar îmi setez twttr”), dar se pare că nu a fost singurul, întrucât mulţi angajaţi ai companiei au publicat în ziua respectivă exact acelaşi mesaj pe Twitter. Acum, Twitter este una dintre cele mai importante platforme de comunicare pe internet.

    A fost nevoie de trei ani, două luni şi o zi ca numărul tweet-urilor să ajungă la un miliard, număr atins acum în doar două zile şi jumătate.

    Funcţia de hashtag a fost introdusă în august 2007, la sugestia unui utilizator, iar posibilitatea de a da re-tweet a fost lasată în august 2009. Mesajul cu cele mai multe re-tweet-uri (811.000, mai precis) este cel al preşedintelui american Barack Obama în care scria  “Încă patru ani”, publicat pe 6 noiembrie 2012 după ce a câştigat alegerile.

    Pe 25 martie 2012, James Cameron a publicat un mesaj pe Twitter aflându-se în cel mai adânc punct din ocean, la Mariana Trench.

  • Personalul Lufthansa, în grevă: Compania a anulat peste 670 de zboruri în Europa

     Lufthansa şi-a anunţat joi intenţia de a anula aproximativ 500 de zboruri, un număr revăzut în creştere.

    Aeroporturile din Frankfurt (vest) şi Munchen (sud), cele mai importante terminale Lufthansa, sunt afectate de această grevă organizată de către Sindicatul Verdi, dar şi cele din Berlin, Hamburg (nord), Düsseldorf şi Koln (vest).

    Compania a hotărât să anuleze aproape toate zborurile în Germania şi în Europa, între orele locale 5.00 (6.00, ora României) şi 12.00 (13.00, ora României) pe aeroporturile în care are loc greva de avertisment.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cine este Dimitri Ribolovlev, oligarhul miliardar cu interese în Cipru

    Ribolovlev, locul 13 în topul bogaţilor din Rusia, este medic, dar în 1990 a intrat în afaceri cu îngrăşăminte chimice, preluând compania Uralkali.În 1996, la 29 de ani, a fost acuzat că a plănuit uciderea unui partener de afaceri şi a fost arestat timp de 11 luni.

     Feţele nevăzute ale crizei cipriote: un bilet de avion către Cipru este marfă rară la Moscova

    La proces a fost achitat iar unii jurnalişti din presa occidentală au speculat posibilitatea unui dosar “fabricat”. În închisoare Ribolovlev a fost “presat” să îşi vândă acţiunile deţinute la Uralkali, în schimbul unor mari sume de bani şi a eliberării sale. A refuzat şi declara, într-un interviu, că este pregătit s stea şi zece ani în închisoare. În cele din urmă a fost eliberat, după ce investigatorii au identificat adevăraţii vinovaţi.

    Dar în 2010 şi-a vândut participaţia la Uralkali cu 6,5 miliarde de dolari; în prezent deţine un fond de investiţii spacializat pe industrie.
    Oligarhul mai este cunoscut pentru faptul că deţine imobilul La Belle Epoque din Monaco, în valoare de 300 de milioane de dolari, o vilă în Hawaii, pe care a cumpărat-o de la Will Smits cu 20 de milioane de doalri, precum şi fostul conac din Palm Beach al lui Donald Trump, pe care l-a cumpărat în 2008 cu 95 de milioane de dolari.

    În 2011 a cumprat, alături de alţi investitori, două treimi din  acţiunile clubului de fotbal AS Monaco. Iar anul trecut a cumpărat pentru fiica sa, Ecaterina, apartamentul în valoare de 88 de milioane de dolari al fostului CEO al Citigroup Sandy Weill.

    Dimitri Ribolovlev mai este şi eroul unuia dintre cele mai costisitoare divorţuri din istorie, atunci când s-a despărţit de soţia sa Elena.

  • Cine este Dimitri Ribolovlev, oligarhul miliardar cu interese în Cipru

    Ribolovlev, locul 13 în topul bogaţilor din Rusia, este medic, dar în 1990 a intrat în afaceri cu îngrăşăminte chimice, preluând compania Uralkali.În 1996, la 29 de ani, a fost acuzat că a plănuit uciderea unui partener de afaceri şi a fost arestat timp de 11 luni.

     Feţele nevăzute ale crizei cipriote: un bilet de avion către Cipru este marfă rară la Moscova

    La proces a fost achitat iar unii jurnalişti din presa occidentală au speculat posibilitatea unui dosar “fabricat”. În închisoare Ribolovlev a fost “presat” să îşi vândă acţiunile deţinute la Uralkali, în schimbul unor mari sume de bani şi a eliberării sale. A refuzat şi declara, într-un interviu, că este pregătit s stea şi zece ani în închisoare. În cele din urmă a fost eliberat, după ce investigatorii au identificat adevăraţii vinovaţi.

    Dar în 2010 şi-a vândut participaţia la Uralkali cu 6,5 miliarde de dolari; în prezent deţine un fond de investiţii spacializat pe industrie.
    Oligarhul mai este cunoscut pentru faptul că deţine imobilul La Belle Epoque din Monaco, în valoare de 300 de milioane de dolari, o vilă în Hawaii, pe care a cumpărat-o de la Will Smits cu 20 de milioane de doalri, precum şi fostul conac din Palm Beach al lui Donald Trump, pe care l-a cumpărat în 2008 cu 95 de milioane de dolari.

    În 2011 a cumprat, alături de alţi investitori, două treimi din  acţiunile clubului de fotbal AS Monaco. Iar anul trecut a cumpărat pentru fiica sa, Ecaterina, apartamentul în valoare de 88 de milioane de dolari al fostului CEO al Citigroup Sandy Weill.

    Dimitri Ribolovlev mai este şi eroul unuia dintre cele mai costisitoare divorţuri din istorie, atunci când s-a despărţit de soţia sa Elena.

  • Pierderile Oltchim s-au dublat anul trecut, la 403,3 mil.lei, iar vânzările au scăzut la jumătate

     În exerciţiul financiar anterior, combinatul chimic a consemnat pierderi de 198,3 milioane lei şi vânzări de 1,528 miliarde lei.

    În condiţiile în care activitatea a fost oprită în luna august a anului trecut, Oltchim a înregistrat în 2012 pierderi din exploatare de 276,4 milioane lei (62 milioane euro), de trei ori mai mari decât cele consemnate în 2011, de 83,2 milioane lei, potrivit rezultatelor financiare preliminare şi întocmite conform standardelor internaţionale de raportare financiară.

    Cheltuielile cu materiile prime şi materialele au scăzut de peste două ori, la 426,7 milioane lei (95,7 milioane euro), în timp ce costurile cu salariile au avansat cu 4%, la 154,4 milioane lei (34,6 milioane euro).

    Oltchim a încheiat anul trecut cu datorii totale de 2,789 miliarde lei, în creştere cu peste 30%. Printre creditori Oltchim se numără BCR, CEC, Banca Transilvania, Electrica SA, SALROM şi CFR Marfă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Laura Badea este noul director de vânzări al CITR

    ”Tranzacţiile efectuate în insolvenţă pot fi o oportunitate pentru investitori întrucât legea insolvenţei oferă mecanisme suple care protejează investitorul de istoricul nefast al companiei în insolvenţă, putându-se prelua numai partea sănătoasă a business-ului. Ne referim atât la tranzacţionarea de active, cât şi la transferul business-urilor în întreg.

    Gestionate cu eficienţă şi profesionalism, acestea generează atât posibilitatea recuperării eficiente a creanţelor, locuri de muncă, profit economic. Tocmai de aceea avem nevoie să lucrăm cu profesionişti”, a declarat Andreea Anghelof, managing partner în Casa de Insolvenţă Transilvania.

    Departamentul de valorificări active se ocupă de administrarea patrimoniilor debitoarelor, precum şi de valorificarea eficientă a lor prin vânzarea finala.
    Laura Badea a lucrat anterior în companii precum TBI Consumer Financing IFN, ING Group România, Heineken România, ultimul post ocupat fiind de key account manager pentru Unicredit Consumer Financing. Ea este absolventă a Institutului Bancar  Român, unde s-a format ca broker.

    Cu o echipă de 100 de specialişti, 35 practicieni în insolvenţă şi 12 echipe de lucru, Casa de Insolvenţă Transilvania a gestionat procedura insolvenţei a peste 650 de societăţi comerciale şi este reprezentă la nivel naţional.

    Expertiza acoperă arii de activitate ca: agricultură, transport, industria farmaceutică, alimentară, a lemnului, a încălţămintei, producţii ceramice, panificaţie, activităţi comerciale, extracşia şi prelucrarea produselor petroliere, prelucrarea minereurilor neferoase, real estate.

    Casa de Insolvenţă Transilvania este societatea corespondentă a societăţii civile de avocaţi Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen.
     

  • Rémy Martin Coeur de Cognac este disponibil şi în România

    Astfel, băuturile distilate din amestecul Coeur de Cognac sunt alese pentru gust, armonie şi aromă, mai degrabă decât pe criterii de vârstă. Deşi vârsta medie a noului coniac este situată undeva între XO (Extra Old) şi VSOP (Very Superior Old Pale), această menţionare este intenţionat omisă de pe etichetă. Scopul este ca băutura să fie mai uşor de identificat de către consumatorii mai puţin iniţiaţi în diferenţierea categoriilor de coniac.

    Rémy Martin produce unele dintre cele mai fine coniacuri încă de la 1724.Toate băuturile distilate utilizate în amestecul Coeur de Cognac provin din producţiile celor mai bune podgorii Rémy Martin, chiar din inima regiunilor Petite Champagne şi Grande Champagne. Acest teritoriu calcaros este mediul ideal pentru cultivarea şi producerea strugurilor Ugni Blanc, Colombard şi Folle Blanche – toţi utilizaţi în producţia de coniac.

    Rémy Martin este renumit pentru calitatea şi intensitatea aromatică a băuturilor sale obţinute în urma procesului unic de distilare. Pentru Coeur de Cognac s-a elaborat un proces şi mai lent, mai delicat. Vase unice, de mici dimensiuni sunt folosite pentru a aduna şi proteja aromele şi proprietăţile onctuoase ale strugurilor copţi.

    Coeur de Cognac este mai apoi învechit în butoaie mici de stejar. Pierrette Trichet, Cellar Master Rémy Martin, îşi utilizează experienţa vastă şi abilitatea de a selecta cele mai alese băuturi distilate pentru a crea un amestec unic: Coeur de Cognac. Rezultatul este încapsulat într-o băutură unică, proaspătă, fructată.

    Istoria Casei Rémy Martin începută în anul 1724 se confundă cu istoria unei familii, o familie de viticultori, care de cinci generaţii este ghidată de aceeaşi pasiune. Unul dintre secretele coniacului produs de Rémy Martin este solul regiunilor Grande Champagne şi Petite Champagne, care asigură condiţiile pentru cultivarea soiurilor de struguri folosiţi în producţia de coniac.

    Fine Champagne Cognac este singurul blend, amestec, obţinut din două regiuni protejate prin Appellation d’Origine Contrôlée (AOC), ceea ce certifică în mod oficial calităţile unice ale cogniacului obţinut din podgoriile Grande Champagne şi Petite Champagne. Din anul 2011, Rémy Martin este deţinut de către Grupul Rémy Cointreau.

    Compania B.D.G. Import a fost înfiinţată în anul 1996, având ca obiect de activitate importul şi distribuţia de băuturi alcoolice premium şi super premium. În prezent B.D.G. Import este importatorul nr.1 din România, cu o cifră de afaceri de 37 milioane euro în 2011. B.D.G. Import este singura companie importatoare de produse premium ce deţine în parteneriat o reţea de distribuţie HoReCa în Bucureşti, Cluj şi Timişoara, cu o cifră de afaceri de peste 15 milioane euro în anul 2011.

    Din portofoliul BDG Import fac parte mărcile: Jack Daniel’s, Finlandia, Remy Martin, Cointreau, Metaxa, Evian, Jagermeister, Corona Extra, Budweiser Budvar, Southern Comfort, Bols, Herradura, Laurent Perrier, Baron Philippe De Rothschild, Bacardi, Martini, Grey Goose, Bombay Sapphire, Dewars, The Famous Grouse, The Macallan, Armand de Brignac.

  • Cine sunt samsarii de petrol, cereale sau metale la nivel mondial

    CONDUSĂ DE CARISMATICUL AFACERIST BRITANIC IAN TAYLOR, Vitol cumpără petrol unde găseşte mai ieftin şi îl vinde cui plăteşte mai mult. Marjele de profit sunt subţiri, însă trebuie avut în vedere că sunt raportate la venituri uriaşe şi împărţite într-un anturaj restrâns de acţionari şi investitori.

    Afacerile companiei au crescut la 303 miliarde de dolari în 2012, faţă de 297 mld. dolari în anul anterior, şi cu 45% mai mult decât în 2005. Volumul de petrol şi produse petroliere care a trecut anul trecut pe la traderii grupului a scăzut de la 272 milioane de tone la 260 milioane de tone, însă compania a reuşit să compenseze declinul prin creşterea afacerilor cu gaze naturale.

    Vitol deţine 200 de tancuri petroliere şi are facilităţi de depozitare pe cinci continente. Într-un interviu acordat recent revistei Fortune, Ian Taylor a vorbit cu oarecare modestie despre rezultatele companiei în 2012, acuzând condiţiile dificile de piaţă. Principalul obstacol pentru profiturile companiei? Diferenţele reduse dintre preţurile petrolului practicate în diverse regiuni ale lumii, situaţie neplăcută pentru un business care mizează tocmai pe aceste marje. “Piaţa a fost foarte congestionată. Nu a oferit prea multe oportunităţi”, a spus şeful Vitol.

    Compania speră să obţină în acest an un avantaj prin acordul încheiat recent cu grupul rus Rosneft, controlat de stat, cel mai mare producător de petrol din Rusia. Vitol şi Glencore International, cel mai mare trader de materii prime din lume, înregistrat de asemenea în Elveţia, au ajutat Rosneft să obţină o finanţare de 10 miliarde de dolari pentru achiziţia companiei TNK-BP.

    Traderii au obţinut în schimb contracte de livrare de petrol pe termen lung, asigurându-şi materie primă la preţuri preferenţiale.Ascensiunea economică a Chinei, Indiei şi Braziliei, însoţită de urbanizare şi industrializare, a determinat în ultimul deceniu creşterea puternică a cererii pentru materii prime, de la minereuri, metale şi combustibili la alimente. Afacerile clubului restrâns al traderilor de mărfuri au înflorit, depăşind 1.100 miliarde de dolari pe an.

    Cele mai mari cinci companii de profil au desfăşurat în 2010 afaceri de peste 600 miliarde de dolari, aproape cât veniturile celor mai mari companii financiare şi peste vânzările cumulate ale celor mai mari companii din IT&C.

    TRADERII DE MĂRFURI FAC AFACERI DE OBICEI DIN JURISDICŢII CU O FISCALIZARE REDUSĂ, precum Elveţia, iar cele mai multe astfel de companii acumulează poziţii speculative de miliarde de dolari pe diverse materii prime sau îşi utilizează forţa financiară ca pe o pârghie pentru a strânge stocuri uriaşe în depozite, creând perioade de “secetă” pe piaţă pentru a împinge preţurile în sus.

    În timp ce autorităţile din SUA şi Uniunea Europeană fac eforturi pentru a sancţiona băncile şi fondurile de hedging care fac speculă cu materii prime, marile case de trading îşi văd nestingherite de treabă. Majoritatea nu sunt listate la bursă şi îşi fac afacerile discret, căutând să nu atragă atenţia.Unele sunt afaceri de familie, altele sunt asocieri între investitori puternici, dar toate păstrează tăcerea şi sunt relativ necunoscute în afara industriei energiei şi materiilor prime. Iar pentru că tranzacţionează bunuri concrete şi nu instrumente financiare, activitatea lor este dificil de reglementat.

    Afacerile au mers ca pe roate în ultimii ani, permiţând acestor grupuri să îşi extindă aria de influenţă. Cele mai mari case de trading, precum Glencore, au început să cumpere pe bandă rulantă minele care produc materia primă, vapoarele care o transportă în lume, depozitele sau silozurile unde staţionează marfa şi conductele prin care se scurge spre consumatori. Cu o putere financiară greu de rivalizat, o reţea extinsă de relaţii în industrie şi politică şi un nivel avansat de cunoaştere a mediului în care operează, marii traderi au devenit brokeri de putere, îndeosebi în regiuni aflate în dezvoltare din Asia, America Latină sau Africa. Sunt în acelaşi timp o rotiţă a mecanismului şi o forţă care schimbă regulile sistemului.