BusinessMagazin

Tag: experienta

  • Esenţa leadership-ului este încrederea

    de Aliz Kosza, CEO al Fabryo Corporation

    De patru ani, de când navigăm prin noua ordine economică, parcă niciuna dintre valorile leadership-ului n-a fost atât de intens dezbătută sau slăvită precum capacitatea de a insufla încredere oamenilor. Este una dintre acele valori preţioase cu care m-am întâlnit, înainte de 2008, în situaţii de achiziţii, în momente de schimbări majore ale organizaţiilor, în momente de derută sau de decizie, dar care în ultimii ani a fost omniprezentă.

    O carte interesantă, scrisă de Stephan P. Robbins, sintetizează câteva dintre cele mai importante principii de management şi leadership. Printre altele, “The Truth About Managing People” mi-a reconfirmat ceea ce am simţit dintotdeauna, şi anume că este aproape imposibil să conduci oameni care nu au încredere în tine!Mecanismele încrederii sunt aceleaşi de când lumea: atunci când ai încredere în cineva, te aştepţi să fie onest, drept şi oarecum predictibil astfel încât să poţi conta pe faptul că vor-bele şi faptele sale vor urma aceeaşi cale. De asta încrederea în lideri a contat atât de mult în ultimii ani, oamenii aşteptându-se ca ea să compenseze cumva şi pentru lipsa de predictibilitate a mediului economic.

    Şi mai aştepţi ceva foarte important de la un lider – fie că e criză, fie că nu – să nu profite de încrederea pe care i-o acorzi. Dar cum câştigi încrederea oamenilor cu care lucrezi? Şi cum o păstrezi în vremuri de incertitudine?De multe ori, am fost în postura să preiau companii şi echipe noi. De fiecare dată m-am prezentat succint şi apoi am punctat cât se poate de clar că nu încurajez şi nu tolerez bârfa. De ce? Pentru că oamenii trebuie evaluaţi şi răsplătiţi numai după faptele şi performanţele lor. Iar faptele şi performanţele este bine să le poţi observa direct sau de o manieră obiectivă, nu trebuie să ţi le “povestească” binevoitorii.

    Desigur, este greu la început. Aproape de fiecare dată, în situaţii de incertitudine sau în momente de schimbare majoră, apare un uragan de bârfe şi opinii spuse direct sau pe la colţuri. Pe măsură însă ce angajaţii încep să constate că liderul respectă ceea ce le-a spus în prima zi, lucrurile intră, treptat, în normalitate. Mediul de lucru pe care îl creezi este un alt factor care contribuie considerabil la câştigarea încrederii angajaţilor.

    Pentru fiecare dintre noi, locul de muncă este ca apa pentru plante: atunci când este bine administrat, când atmosfera este plăcută şi nepoluată, dă oamenilor mai multă energie şi plăcere de muncă. În unele dintre organizaţiile pe care le-am preluat lipsa de încredere era cronică: pentru orice decizie minoră mi se solicita o hârtie, o confirmare scrisă… doar pentru că înainte existaseră experienţe negative! Nici nu e de mirare că, deşi respectivele firme aveau rezultate bune, potenţialul lor nu fusese nici pe departe exploatat suficient.

    Paradoxal poate, încrederea nu se câştigă prin închistare şi prin control absolut, ci prin deschidere şi relaxare a controlului. Câştigi încredere când acorzi, la rândul tău, încredere. Încrederea sporeşte când liderul facilitează comunicarea, când angajaţii simt că le este aproape, când informaţiile relevante circulă liber prin companie (individual, în grup sau, când e cazul, către toată organizaţia). Chiar dacă nu e pentru nimeni o noutate, mi se pare obligatoriu să menţionez un lucru extrem de important: liderul trebuie să spună numai şi numai adevărul, iar dacă a greşit, să-şi asume greşelile. Altfel, oamenii ne taxează! Ei sunt atenţi şi nu uită! E suficient să minţi o dată ca să-ţi pierzi încrederea oamenilor şi să nu mai poţi fi considerat integru.

    Şi tot atât de important este ca liderul să-şi ţină promisiunile: din ce în ce mai mulţi candidaţi care se prezintă la interviurile de angajare spun că s-au hotărât să-şi schimbe locul de muncă deoarece nu mai au încredere în managementul companiei care nu şi-a respectat promisiunile! Evident că acest aspect a fost unul foarte delicat în ultima vreme, când împlinirea promisiunilor depindea în mare măsură de condiţii economice din afara organizaţiei sau de evoluţii greu de anticipat. Dar şi aici au contat tot încrederea şi onestitatea liderului.

    Cei care prin onestitatea demonstrată aveau un capital bun de încredere în rândul colegilor şi angajaţilor lor au reuşit să treacă cu bine chiar şi prin momente în care promisiunile s-au năruit sau rezultatele au fost sub aşteptări. Iar organizaţiile lor s-au ridicat din nou sau au valorificat mai bine noile condiţii de piaţă. De aceea este bine să ţinem cont că acest capital de încredere nu e inepuizabil – că, odată folosit, asemeni unei cartele telefonice, trebuie… reîncărcat.

    Departe de a fi ultimul ingredient în reţeta reuşitei, mai există ceva foarte important pentru câştigarea încrederii: liderul să se comporte NORMAL! Pentru mine asta înseamnă că liderul nu trebuie să-şi ascundă latura umană. În puţinele momente de repaus, o glumă sau provocarea la glume destinde atmosfera; exprimarea percepţiilor, a sentimentelor uneori şi un comportament informal inspiră încredere.

  • Noul iPad – un pas înainte spre experienţa mobilă desăvârşită

    de Andrei Mihai Gîrbea

    Sigur e un iPad nou? Aceasta este întrebarea pe care v-o veţi pune când veţi arunca un prim ochi asupra noii tablete Apple. De ce? Pentru că la exterior noua generaţie este aproape identică cu cea veche: ecranul de 9,7 inch şi format 4:3, carcasa din aluminiu, butoanele şi conectorul de pe laterale şi de pe faţa frontală. E drept, modelul cel nou este puţin mai gros decât cel precedent (diferenţa de 0,6 mm este însă insesizabilă chiar şi dacă aveţi ambele modele în mână) şi ceva mai greu (cu circa 50 de grame, care chiar se simt când veţi ţine tableta cu o singură mână un timp mai îndelungat). În plus, obiectivul camerei de pe spate este puţin mai mare pe noul model, acesta fiind de fapt detaliul prin care puteţi rapid diferenţia cele două generaţii.

    IMPRESII ÎN URMA UTILIZĂRII ZILNICE

    Cu o rezoluţie de 4 ori mai mare ca aceea a iPad-ului 2, ecranul noului iPad este cu adevărat o bijuterie. Cu toate acestea, un ochi neantrenat nu va vedea imediat diferenţa dintre acesta şi cel al precedentei generaţii. Pentru mine, câştigul este net în ceea ce priveşte claritatea afişării textelor de orice fel. Pe lângă acestea, aplicaţiile native oferite de iOS au fost optimizate pentru Retina Display, iar aplicaţiile dezvoltate de terţi sunt în curs de optimizare, numărul lor fiind totuşi redus în acest moment. Aşadar, beneficiile vor fi tot mai vizibile în timp.

    Noul ecran vine şi cu un alt atu: afişează mai fidel culorile (lucru vizibil atât cu ochiul liber, cât şi cu instrumente profesionale). În acelaşi timp însă, el are şi o coloristică mai caldă, ce bate destul de supărător spre galben pe unele modele, în special dacă setaţi luminozitatea ecranului spre maxim. Eu unul am simţit acest neajuns imediat ce am făcut trecerea de la iPad-ul vechi, însă în doar câteva ore m-am obişnuit şi chiar am început să apreciez culorile redate.

    În utilizarea de zi cu zi, noul iPad se comportă la fel de bine ca şi precedentul în ciuda rezoluţiei mult crescute, fiind rapid şi neblocându-se aproape niciodată. Platforma hardware şi cantitatea dublă de memorie îşi arată însă muşchii cu adevărat atunci când vine vorba de redarea filmelor Full HD şi a jocurilor, deşi titlurile optimizate pentru Retina Display sunt foarte puţine momentan.

    E drept că iPad-ul se încălzeşte atunci când este pus mai serios la lucru (filme, jocuri), însă în acelaşi timp este drept şi că nu devine niciodată deranjant de cald. Personal, în utilizarea zilnică, cu ecranul setat undeva la 50% luminozitate şi folosind o carcasă din piele, pot spune că nu am simţit în nici un moment acest inconvenient.

    În ceea ce priveşte autonomia, cei de la Apple promit că noul iPad se va ridica la acelaşi nivel cu modelul anterior, oferind peste 10 ore de utilizare zilnică. Desigur, în practică autonomia va varia mult în funcţie de aplicaţiile rulate, dar experienţa folosirii sale în aceste ultime zile îmi arată că cei de la Apple au dreptate: nu se observă diferenţe majore între cele două generaţii de iPad-uri. Pe de altă parte, bateria noului model se încarcă foarte greu, în peste 6 ore, aşadar, e indicat să îi faceţi plinul peste noapte.

    Citiţi mai multe articole ale lui Andrei Mihai Gîrbea pe http://www.andreigirbea.com/

  • Ce maşini sunt implicate cel mai des în accidente rutiere

    Unul din 192 de automobile Mercedes-Benz şi unul din 300 de automobile BMW au fost implicate în accidente rutiere grave în primele nouă luni ale anului trecut, arată datele Direcţiei Rutiere din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române. Conform acestor date, autoturismele Mercedes-Benz şi BMW au fost implicate anul trecut în 11,5% din accidentele grave de circulaţie, deşi reprezintă doar 4,4% din întregul parc auto din România.

    Printre cele mai cunoscute accidente rutiere cu un Mercedes-Benz este cel în care a fost implicată vedeta TV Şerban Huidu, care conducea un SUV ML atunci când s-a ciocnit de un autoturism Dacia Logan. În urma accidentului cei trei pasageri din Logan au decedat, în timp ce ocupanţii SUV-ului au scăpat fără răni grave. La câteva zile de la acest incident, pe Calea Floreasca din Capitală, un şofer în vârstă de 20 de ani aflat la volanul unui SUV BMW X5 a omorât două persoane lovind trei maşini.

    Principala cauză a acestor statistici este, potrivit dealerilor de pe piaţa locală, faptul că, în România, automobilele de lux sau sport sunt achiziţionate de foarte multe ori de către sau pentru şoferi tineri, lipsiţi de experienţă, în timp ce în Vest acestea sunt de obicei deţinute de persoane de peste 40 de ani, cu experienţă în şofat.

    “Nu cred că poate cineva să conteste siguranţa modelelor noastre. Spre exemplu, BMW Seria 5 este până acum singurul automobil din istorie care a obţinut un punctaj de 100% pentru siguranţa activă la testele EuroNCAP, iar sistemele se regăsesc acum şi pe noile Seria 1 şi Seria 3”, a declarat Marco Schulz, directorul general al BMW Group România. Schulz a subliniat că “educaţia rutieră este o preocupare tot mai importantă pentru BMW în România. Anual sunt realizate sesiuni de teste demonstrative unde a fost introdus un modul de bază despre condusul defensiv. La nivel internaţional avem mai multe exemple de acţiuni BMW Group în această direcţie şi acum analizăm în ce măsură pot fi preluate şi aici”.

    Oficialii Mercedes-Benz subliniază că un constructor auto se ocupă în primul rând de asigurarea unui grad cât mai ridicat de siguranţă a pasagerilor şi contribuie pe cât posibil la educarea clienţilor, dar nu poate influenţa direct comportamentul şoferului. “Autovehiculele Mercedes-Benz sunt recunoscute pentru maximul de confort şi siguranţă oferit şoferilor şi pasagerilor, aceste caracteristici fiind intens exploatate, în special pe distanţe lungi. În acest sens, numărul de kilometri parcurşi şi distanţele pe care sunt exploatate sunt factori importanţi pentru relevanţa acestei statistici. Mai mult, accidentele depind de o serie de circumstanţe concrete în care acestea s-au produs”, a spus Gabriel Crăciun, director de comunicare în cadrul Mercedes-Benz România.

    În ceea ce priveşte reducerea numărului de accidente, Mercedes-Benz, atât la nivel mondial, cât şi în România, încurajează responsabilitatea şoferilor în trafic printr-o serie de acţiuni menite să crească gradul de siguranţă la volan. Spre exemplu, pe plan local, în fiecare toamnă, timp de o lună, Mercedes-Benz România desfăşoară în colaborare cu Parteneriatul Român de Siguranţă Rutieră GRSP România şi Fundaţia pentru SMURD un program gratuit de verificare şi reglare a luminilor exterioare prin intermediul centrelor autorizate.

    “Nu contează marca automobilului, ci puterea acestuia şi vârsta, implicit experienţa şoferului. Spre exemplu, dacă un puşti de 19 ani conduce o maşină puternică, nu se mai pune problema de risc, este aproape o certitudine că va avea loc un accident”, a spus Liviu Stoicescu, preşedintele Biroului Asiguratorilor de Autovehicule din România (BAAR). El a subliniat că riscul unui accident este la fel de mare şi în cazul unor automobile mai ieftine, dar modificate (tunate) pentru a dezvolta o putere mai mare. Mai mult, în cazul maşinilor de clasă mică, riscul unui accident grav este mai mare decât în cel al unui SUV din motiv că un automobil mare poate absorbi mai uşor forţa impactului.

  • Gustul unei vacanţe perfecte

    Ingredientele unei vacanţe gastronomice sunt lecţiile de gătit, degustările de vinuri şi răsfăţul cu brânzeturi, ciocolată sau alte produse pe perioada vizitării unei noi destinaţii. Din ce în ce mai mulţi români pasionaţi de bucătăriile internaţionale aleg să meargă în tururi gastronomice, al căror preţ începe de la câteva sute de euro.

    “Anul trecut am avut ocazia să organizăm câteva vacanţe gastronomice foarte interesante. Prima a fost pentru un grup de 10 persoane, toţi având o pasiune comună: arta culinară”, povesteşte Anca Nechifor, managing director al companiei de turism Jet Set Planner, care propune mai multe tururi gastronomice în străinătate.

    Ea a organizat un circuit în Franţa, care a inclus vizitarea a cinci destinaţii pentru lecţii de gătit, iar pentru un cuplu a organizat o vacanţă în Marrakech pentru a învăţa secretele bucătăriei africane.

    O altă vacanţă a inclus câteva zile dedicate “bucătăritului” pe Coasta Amalfi. În această vacanţă pe Coasta Amalfi un cuplu şi-a petrecut două zile la ferma Mamma Agata unde a avut ocazia să înveţe să pregătească paste, să coacă pâine şi să guste din desertul casei, Dolce al Limone.

    “Anul acesta o doamnă i-a făcut cadou soţului ei gurmand un week-end la Paris, la Hotelul Ritz. Chef-ul restaurantului L’Espadon (Michel Roth), premiat cu două stele Michelin, le va oferi posibilitatea să îşi aleagă ingredientele pentru cină”, spune Anca Nechifor.

    Vacanţele gastronomice au două tipuri de turişti. Pe de o parte, sunt turiştii pasionaţi sau chiar specializaţi pe degustări de tot felul (vinuri, ciocolată, cafea, trufe), care pleacă în vacanţă în primul rând pentru acest lucru. Aproape 5% din persoanele preocupate de gastronomie merg în vacanţe gastronomice pentru a face tururi culinare, potrivit datelor din piaţă. Pe de altă parte, sunt turiştii care participă la diverse festivaluri gastronomice (festivalul berii, festivalul clătitelor) şi care se duc mai mult pentru atmosfera din locul respectiv şi mai puţin pentru a pătrunde rafinamentul unui anume tip de mâncare ori al unei băuturi.

    “Costurile pentru o vacanţă gastronomică sunt mai ridicate cu 25% – 50% comparativ cu o deplasare obişnuită în zona respectivă, deoarece, când se apelează la un astfel de pachet de servicii turistice, şi pretenţiile turistului sunt mai mari”, susţine Ciprian Enea, consultant al agenţiei de turism Best Turism. El menţionează că participarea la astfel de degustări presupune costuri suplimentare consistente, în funcţie de tipul de produse alese, de destinaţie, de perioadă, de consultanţa acordată sau de variantele de entertaiment. Mulţi dintre aceşti turişti au caiete speciale de degustare, în care notează impresii şi păreri. Mai mult, dacă produsele nu sunt perisabile, oamenii pleacă din locul respectiv cu bagajele pline de achiziţii culinare. Cele mai căutate ţări pentru tururi gastronomice sunt Italia, Franţa, Spania, Ungaria, Austria, Germania şi Elveţia.

    “Românii care vor nu doar să viziteze o destinaţie, ci şi să se bucure de preparatele tradiţionale, îmbină de obicei turul de oraş cu cel gastronomic”, explică Mircea Vladu, reprezentantul agenţiei de turism Prestige Tours, parte a grupului Happy Tour. Deşi vacanţele gastronomice reprezintă un segment de nişă, gurmanzii ştiu foarte bine ceea ce vor, iar atunci când pleacă în vacanţă se asigură că în oraşul unde îşi vor petrece timpul există restaurante cu stele Michelin sau unele foarte cunoscute pentru preparatele tradiţionale. “Un turist pasionat de mâncare va alege o destinaţie care îi oferă şi un restaurant Michelin în defavoarea uneia care nu are un astfel de restaurant. Spre deosebire de un turist care merge în vacanţă doar pentru a vizita, un turist pasionat de mâncare alocă un buget suplimentar pentru masă”, a spus Vladu.

  • Ce câştigă România dacă mizează pe minerit?

    Raportul pentru Competitivitate al UE, apărut luna trecută, socotea fără satisfacţie că “pentru majoritatea resurselor minerale şi a metalelor rare, cele 27 de state ale Uniunii nu reprezintă decât o mică parte din producţia globală, situându-se la cote sub 5% în cazul unor metale importante pentru industrie, ca tungstenul, ori rămânând ca şi inexistentă în cazul altora, ca manganul, antimoniul sau platina”. Conform raportului, câteva state ale UE rămân însă producători importanţi de materii prime, deşi cota lor pe piaţa globală e relativ mică: Austria era al patrulea producător mondial de tungsten în 2009, iar Portugalia avea şi ea o cotă semnificativă; Polonia este cel mai mare producător de argint şi destul de activă în producţia de cupru, zinc şi plumb; Irlanda este cel mai mare producător de zinc; Suedia este cel mai mare furnizor de minereu de fier din UE şi unul dintre marii procesatori de plumb, aur şi zinc; Bulgaria şi Spania sunt producători semnificativi de aur, iar Germania de minereu de potasiu şi sare.

    Explicaţia cotei mondiale reduse a UE nu ţine numai de starea resurselor naturale, ci de mai mulţi factori: pe de o parte, a devenit mai atractivă ca preţ reciclarea unor materiale în locul exploatării sau al importului unor cantităţi noi, iar pe de altă parte, câştigurile de eficienţă au fost, începând din anii ’90, mult mai mari în sectoare ale industriei de vârf, în raport cu industria minieră. Acolo unde au existat însă politici publice în acest sens, mineritul a rămas un pilon al economiei, inclusiv după programe de restructurare masivă. În Polonia, de pildă, în 2003, după restructurări masive de mine neprofitabile şi cu o forţă de muncă ocupată în mineritul de cărbune de trei ori mai mică decât în 1992, industria minieră realiza aproape 3,5% din exporturile ţării şi 5,3% din PIB, în condiţiile în care privatizările în sector nu începuseră.

    Lucrurile s-au schimbat odată cu criza declanşată în 2008. Polonia şi-a ameliorat situaţia bugetului şi a evitat măsurile de austeritate din restul Europei cu preţul unui program de privatizări în valoare de 6,4 mld. euro, care a inclus vânzarea prin bursă ori către investitori strategici a unor pachete de acţiuni ale unor mari companii din diverse domenii, între care trei perle ale coroanei: singurul producător de cărbune listat la bursă, Bogdanka, producătorul de cupru şi argint KGHM şi cel mai mare furnizor de cărbune din UE, JSW (în cazul ultimelor două, statul, respectiv sindicatele au combătut iniţial ideea înstrăinării pachetelor de 10%, respectiv 30% din acţiuni prin intermediul bursei, chiar dacă în final preţul a fost bun, iar o parte dintre acţiuni au fost cumpărate de investitori polonezi şi nu străini). Finlanda, la rândul său, a susţinut dezvoltarea unei serii de exploatări noi de aur şi nichel, după ce în 2008 a decis să sprijine direct industria minieră, finanţând de la buget o parte din proiectele de infrastructură necesare. Mai nou, şi Grecia s-a reorientat spre minerit, acordând recent firmei European Goldfields autorizaţia de a deschide două mine de aur şi una de cupru – Olym-pias, Skouries şi Stratoni, pentru care investiţia estimată este de 1,3 mld. euro.

  • Angajatii din SUA accepta orice job

    Don Carroll, fost analist financiar cu un master in
    administrarea afacerilor la o universitate de top, era evident
    supracalificat pentru postul de conducator al departamentului de
    reclamatii al Cartwright International, o mica afacere de familie
    care se ocupa cu servicii de mutari in Grandview, statul Missouri,
    la sud de Kansas City.

    Dar Don era fara serviciu de sase luni, iar departamentul in
    cauza avea nevoie urgenta de modernizare dupa cateva decenii in
    care fusese profund neglijat. A fost o potrivire buna. Dupa ce a
    fost angajat in decembrie, Carroll (31 de ani), s-a pus repede pe
    treaba cu revigorarea departamentului, format din patru persoane,
    care gestioneaza plangerile legate de distrugerile cauzate la
    mutari. S-a ocupat si de crearea de modalitati prin care compania
    sa-si poata urmari mai bine cheltuielile.

    Intelepciunea populara spune ca e periculos sa angajezi
    candidati supracalificati precum Carroll, care ajung rapid
    frustrati de noile indatoriri. (In anuntul pentru acest post se
    cerea “de preferat diploma de bacalaureat, dar nu este
    obligatorie”.) Dar dupa patru luni de la angajare, treburile par sa
    mearga bine pentru toti cei implicati.

    Este o situatie care se repeta in multe alte locuri, pe masura
    ce aspiratiile multor angajati se recalibreaza in urma recesiunii,
    permitandu-le unor companii sa faca pe seama lor adevarate
    chilipiruri.

    “Se incearca profesionalizarea reala a acestei companii”,
    sustine Carroll, singurul care aduce venituri familiei sale de
    patru persoane si care tocmai si-a pierdut casa din cauza ipotecii.
    “Si eu am avut sansa sa joc un rol major in asta.”

    Rezultatul problemelor din economie este o noua categorie de
    angajati pe posturi inferioare calificarii lor, ce au impanzit
    companiile americane, ocupand posturi cu cateva trepte mai jos
    decat nivelul cu care erau obisnuiti.

  • Cum l-a umilit functionara de la ghiseu pe Mugur Isarescu

    Cetateanul Isarescu este un mic om de afaceri, are probleme cand
    merge sa-si plateasca taxele si isi face griji in privinta pensiei.
    In rolul de “simplu cetatean”, guvernatorul BNR are experiente
    traumatizante. Acum o saptamana, aflat intr-o vizita la Craiova,
    guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, s-a intalnit cu oamenii de
    afaceri locali, carora le-a povestit cum s-a deghizat “precum Cuza”
    si a fost umilit la ghisee de functionare.

    “Le-am intrebat: ce faceti acolo? Si mi-au raspuns: Da’ ce te
    intereseaza pe dumneata? Uite ca ma intereseaza!” a povestit
    guvernatorul. Isarescu s-a aratat foarte nemultumit de faptul ca un
    producator de vin trebuie declare cantitatea de vin produsa pe
    soiuri. “La ce le-o trebui nu stiu. Ca si cum, daca se introduce
    acciza, va fi una diferita pe soiuri de vin. Daca asta nu e
    birocratie, nu stiu cum sa o numesc”. Isarescu este un producator
    de vinuri recunoscut in bransa, iar vinurile sale produse la
    Dragasani, din soiul Cramposie, sunt cerute de restaurantele
    scumpe.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Dezbatere: Antreprenor sau angajat?

    Cum credeti ca ar trebui sa procedam acum, pe vreme de criza, sa ne (re)angajam sau sa ne facem firma proprie? Va propunem sa ne raspundeti la aceasta dilema plecand de la cateva argumente pro si contra pe care doi dintre redactorii BUSINESS Magazin le-au invocat.

    Dorin va recomanda sa deveniti antreprenori

    Una din cele mai dese intrebari pe care o primim la redactie este "sa-mi fac firma si in ce domeniu". Este un indiciu important ca intr-o anume zona a societatii spritul antreprenorial pur este prezent, dar este temperat de tarele societatii romanesti – birocratie, suprataxare, nesimtire, dorinta de capatuiala, complicatii idioate. Daca esti dispus sa te lupti cu sistemul, daca esti constient ca o afacere proprie nu te transforma automat intr-un bogatas cu iaht la St. Tropez si daca ai posibilitatea sau ambitia de a-ti finanta activitatea si de a-i oferi un spatiu corespunzator, atunci cel mai bun lucru pe care il poti face este sa pornesti o afacere.

    Argumente:
    1. O afacere corecta, in care antreprenorul face ceea ce i se potriveste, poate asigura un confort financiar. In timp, confortul se poate transforma in avere. "A face ce ti se potriveste, a face ceea ce-ti place" poate parea un cliseu, dar este un cliseu care functioneaza. Renuntati la mimetism – daca unul a avut succes intr-un domeniu, asta nu inseamna ca succesul este garantat oricui face acel lucru.

    2. Confortul nu este numai material, ci si sufletesc: nu ai sefi, nu mai esti obligat sa oferi raspunsuri. Poate doar atunci cand te privesti in oglinda. Va puteti simti eliberat de conformismul si imbecilitatea care macina societatea romaneasca: le puteti vedea in actiune chiar in comentariile care vor aparea la acest text. Conformism care se manifesta chiar si la cei tineri.

    3. O afacere proprie este un bun prilej de dezvoltare. Intalnesti oameni, iti faci prieteni cu care poti colabora, iti faci dusmani de care inveti sa te aperi. Vorbeam mai sus de ambitia de a-ti finanta activitatea; probabil ca in timpul acestui demers va vor lovi in nas noua din zece usi la care veti bate, dar, daca a zecea se deschide, esecurile de pana atunci nu vor mai conta. Intocmirea unui plan de afaceri, administrarea activitatii, chibzuirea atenta a banilor, abilitatea de a vorbi cu oamenii, de a-i convinge sunt tot atatea prilejuri de a castiga in plan uman si social. Si, foarte important, fiti constienti ca sansa va va surade de putine ori.

    Ionut va recomanda pastrarea „functiei” de angajat

    E adevarat ca spiritul antreprenorial a crescut America, dar acolo vorbim deja de sute de ani de antreprenoriat (in adevaratul sens al cuvantului, nu lovituri peste noapte prin contracte guvernamentale si legi si pasuri facute temporar, pentru cine trebuie), de un mediu care sprijina initiativa si nu complica existenta celui care are o idee si dorinta de a face ceva. Nu o sa invoc insa mediul puternic inhibitor din Romania, ci am alte trei argumente pentru a ramane la job-ul actual (fie si daca salariul si programul de lucru ti-a fost micsorat)

    1. Ai un venit imediat si cert (mai mic poate decat aveai inainte de criza, dar cert). In cazul in care crezi ca acest venit nu iti mai este de ajuns, poti oricand sa iti iei un al doilea job, daca ai timp la dispozitie. In SUA, de exemplu, mai mult de unul din 20 de angajati are cel putin doua job-uri.

    2. Ai unde sa cresti rapid. Ultimii ani au insemnat pentru multi o avansare rapida si de cele mai multe ori nemeritata. Daca tu esti bun in ceea ce faci si esti serios, ai ocazia sa arati lucrul asta angajatorului. Presat sa renunte (acum) la oameni, patronul nu va renunta la cei mai productivi oameni ai sai, care ii aduc cei mai multi bani. Sau daca va renunta, atunci nu va fi nicio problema sa-ti gasesti un job in alta parte, deoarece esti un angajat foarte productiv. Daca Romania nu mai iti este de ajuns din punct de vedere profesional/material, atunci poti oricand sa pleci in strainatate – pe site-ul nostru gasesti o intreaga armata de manageri romani care au plecat in strainatate, fiind promovati in pozitii de top ale multinationalelor pentru care lucrau.

    3. Experienta pe banii altuia. Trainingurile si toate cursurile de perfectionare pe care le organizeaza angajatorul inseamna pentru tine un castig de cunostinte – ca tot se vorbeste in permanentade know-how – pe care cu greu (sau cu costuri mari) l-ai putea obtine altfel. In plus, poti invata din greselile pe care le-au facut altii inaintea ta in acea firma. Daca efectele deciziilor tale nu vor fi asa cum te asteptai, macar nu pierzi banii tai, ci poate doar job-ul.
     

  • Cele mai bune idei de afaceri

    Cele mai bune sfaturi ale oamenilor de afaceri care au reusit sa aiba succes in Romania sunt cuprinse intr-un top, pe care puteti sa-l vedeti duminica, 22 iunie, la emisiunea BUSINESS Magazin, incepand cu ora 12.15. In ultima editie din acest sezon a emisiunii BUSINESS Magazin de la PRO TV puteti afla care a fost topul celor mai bune randamente in business ale oamenilor de afaceri prezenti in precedentele 21 de editii ale emisiunii. In plus, vor fi analizate cele mai spectaculoase cifre de afaceri si cresterile lor de la an la an pentru a putea stabili un top al celor mai profitabile businessuri locale. Ideile si ponturile care determina cresterea cifrei de afaceri si profitul companiei fac de multe ori obiectul spionajului din partea concurentei din industrie.

    In editia de duminica a BUSINESS Magazin nu va fi spionata nicio industrie, insa veti putea intra in culisele celor mai profitabile afaceri si veti afla care sunt ingredientele care stau la baza unor afaceri de succes.

    IN THE SPOTLIGHT

    IDEEA: Un Jacobs pentru fiecare
    CLIENT: Kraft Romania
    BRAND: Jacobs 3 in 1
    AGENTIA: Scala JWT
    CANALE: TV, panotaj, internet, evenimente

    Scala JWT impreuna cu compania Kraft Romania au realizat campania de lansare a celor doua noi sortimente ale cafelei Jacobs 3 in 1: Jacobs 3 in 1 Latte si Jacobs 3 in 1 Intense. Toate sortimentele se adreseaza tinerilor, iar campania evidentiaza diferentele dintre acestia si ceea ce ii determina sa aleaga un anumit tip dintre cele trei disponibile. Sloganul campaniei este “Incearca-le pe toate! Alege-l pe al tau!”. Prin spotul “Campus” si outdoor-ul aferent “am cautat sa surprindem o atmosfera tinereasca si cat mai degajata, intr-un spatiu prietenos cu personaje simpatice, in care target-ul nostru sa se regaseasca foarte usor”, spune Andreea Dragomir, copywriter al Scala JWT. Promovarea se face prin intermediul televiziunii, al internetului, al panotajului stradal si prin evenimente ce au loc in campusuri.