BusinessMagazin

Tag: carte

  • Romanii au mancat carti pe paine ca sa afle cum sa slabeasca

    Atat de mult pun pret romanii pe sfaturile in materie de
    nutritie ale lui Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului
    de Cercetari Alimentare, incat nu doar ca i le fura la propriu din
    librarii, ci le si cumpara. De altfel, in reteaua Diverta, “Si noi
    ce mai mancam?” a lui Mencinicopschi e sus pe podium, in pozitia de
    lider, cu 5.988 de exemplare vandute si cu 104 exemplare furate,
    potrivit datelor retelei de magazine. Pe urmele profesorului roman
    se afla Dan Brown, autorul unor thrillere de senzatie. Interesat de
    criptografie, chei si coduri – care sunt o tema predilecta in
    povestile sale -, Brown i-a convins pe 4.556 de romani sa-i cumpere
    “Simbolul pierdut”, cea mai recenta scriere a sa publicata in limba
    romana. La distanta de 360 de exemplare se afla volumul “Mananca,
    roaga-te, iubeste”, de Elizabeth Gilbert, publicat la Humanitas. Cu
    vanzari de 4.192 de exemplare, cartea a prins pozitia a treia in
    topul celor mai vandute carti ale anului trecut.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Retrospectiva 2010 – Ca sa intelegem cum functioneaza economia

    Ca sa capatam o imagine mai precisa despre ce se cauta si ce se
    citeste in Romania in materie de carte de economie si de business,
    ne-am folosit de topul de vanzari al editurii Publica, specializata
    in astfel de lucrari.Nu ne-am mirat sa descoperim pe primul loc in
    clasamentul anului 2010 “Economia crizelor”, de Nouriel Roubini si
    Stephen Mihm, aparuta in Romania la doar cateva luni dupa
    publicarea ei in SUA.

    Nu ne-am mirat pentru ca, intr-o mare de previziuni false emise
    de atatia analisti care nici macar n-au intrevazut apropierea
    crizei, Roubini a aparut, inclusiv pentru publicul romanesc, drept
    unul dintre putinii economisti care nu numai ca au inteles mersul
    lucrurilor cu cativa ani inainte de momentul Lehman Brothers, dar
    au si stiut in mod constant sa-si promoveze in randul publicului
    opiniile. Daca multi ii stiu din presa parerea despre greselile
    guvernelor in raport cu actuala recesiune si despre un viitor ce nu
    se anunta roz nici pentru SUA, nici pentru zona euro, cartea le va
    descoperi baza teoretica a tuturor afirmatiilor din media ale lui
    Roubini.

    Cartea lui Roubini si Mihm a fost publicata in Co-Lectia de
    Economie, un proiect realizat in parteneriat cu BUSINESS Magazin si
    OTP Bank, inceput anul trecut cu lucrarea de capatai a lui Keynes,
    “Teoria generala a ocuparii fortei de munca, a dobanzii si a
    banilor” si continuat cu lucrari de Paul Krugman, Milton Friedman,
    George Akerlof si Joseph Stiglitz. Cealalta colectie importanta a
    editurii, Co-Lectia de Leadership, lansata in parteneriat cu Ziarul
    Financiar si Coca-Cola, este reprezentata cu trei volume in topul
    vanzarilor (“In fruntea revolutiei”, “Forta schimbarii” si
    “Limbajul secret al leadershipului”).

    “Observam ca preferintele cititorilor se indreapta catre acele
    carti care explica fenomenul crizei si cele care prezinta
    instrumente pentru schimbare”, comenteaza Bogdan Ungureanu,
    directorul executiv al editurii. In top 10 figureaza si alte trei
    titluri care “aduc lumina asupra tiparelor nevazute din spatele
    unor evenimente cotidiene”, cum le caracterizeaza Ungureanu:
    “Irational in mod previzibil”, “Exceptionalii” si “The Tipping
    Point”, acestea din urma semnate de Malcolm Gladwell, fost
    jurnalist la New York Times si Washington Post, inclus in 2005 de
    revista Time in clasamentul celor mai influenti 100 de oameni din
    lume.La fel de importante raman modelele catre care ne uitam,
    adauga Ungureanu, referindu-se la “Pierderea virginitatii”, scrisa
    de miliardarul britanic Richard Branson, fondatorul imperiului
    Virgin, precum si instrumentele utile in gestionarea relatiilor cu
    clientii (“Orice reclamatie este un cadou”).

    “Regretul este ca, publicand pe final de an o serie de carti
    extrem de actuale si relevante in domeniile lor, ele nu au avut
    timp sa ajunga in topul vanzarilor, dar estimez un parcurs
    ascendent al lor pentru 2011”, mai spune Bogdan Ungureanu, dand ca
    exemplu “Viitorul managementului” de Gary Hamel, o carte care
    combate birocratia corporatista in numele ideii ca angajatii sunt
    suficient de inteligenti pentru a-si organiza singuri munca.

  • Chinta royala pentru un mare poet roman

    In decurs de numai un an, poetul Ioan Es. Pop (ocazional,
    colegul nostru pe meterezele presei financiaro-culturale, editor la
    “Ziarul de Duminica” din anul 2000) a publicat cinci carti peste
    hotare. Doua in limba spaniola, una in suedeza (da, exista
    literatura romana in suedeza, asa cum exista si viata dupa moarte),
    una in franceza si una in engleza. Toate, antologii din opera de
    pana acum a poetului.

    Aproape toate reiau, pe prima coperta, titlul volumului mitic al
    lui Ioan Es. Pop, multipremiat la noi, citat si analizat in toate
    istoriile recente ale literaturii romane, “Ieudul fara iesire”. Cu
    o singura exceptie, editia engleza in care titlul a devenit “No Way
    Out of Hadesburg”. Asta pentru ca Ieudul, o localitate
    maramureseana care e posibil sa nu spuna nimic nici chiar
    cititorului roman de rand, nu putea sa trezeasca vreun ecou
    cultural in mintile anglo-saxone. A devenit “Hades”, ca o trimitere
    la taramul de dincolo, si “-burg”, ca o aluzie la Austro-Ungaria,
    sau ca o reverberatie toponimica septentrionala. Desi putea ramane
    Ieud, iluminand universal, precum Macondo, insa in nuantele
    noptii.

    O chinta royala alcatuita din cinci carti consecutive, de
    aceeasi culoare. In cazul nostru, neagra. Ca umorile poetului,
    pentru care viata nu este chiar cel mai bun lucru care ni s-a dat,
    dar care, odata sublimata in poezie, merita macar incercata. “Ma
    intorc acasa dupa ani si ani de/ umblat prin bucuresti/ si ma
    intorc cu o plasa goala in mana/ si iese ea la poarta si imi zice
    pai,/ dragul nostru, parca ai zis ca mergi la castig/ parca ziceai
    ca tu, in doi ani, o sa c`stigi cat altii in patru/ si uite ca acum
    n-aduci nimic/ (…) in urma mea vin carele incarcate cu nimic,
    gata sa se rupa sub greutate/ cand or sa se desarte toate-n curtea
    noastra/ nimeni n-a sa aiba atata nimic ca si noi/ intr-un an, doi,
    o sa fie mai cautat decat aurul./ o sa vindem din el numai cand va
    fi la mare pret./ fiti siguri, dragilor, atata nimic n-are nimeni./
    doi ani am tot adunat numai cu gandul la voi.”

    Sunt “Florile raului” romanesti, care respira tragismul
    damnarii, dar si resemnarea nobila, care, prin personaje de panteon
    personal (Porcec, Momfa) pun in scena jocul de-a viata si ispita
    paradisurilor artificiale, curajul sabordarii propriului vas de
    salvare si iluzia datoriei (de a respira, de a munci, de a merge si
    de a ne trezi in fiecare dimineata), perceputa ca o victima
    colaterala.

    Ioan Es. Pop, “Sans Issue”, “El Ieud sin salida”, “No exit”,
    “Ieud utan utgang”, “No way out of Hadesburg and Other
    Poems”

  • Julian Assange a semnat un contract de 1,2 milioane de euro pentru autobiografia sa

    Intr-un interviu publicat de Sunday Times, Julian Assange a
    explicat ca aceasta suma il va ajuta sa se apere impotriva
    acuzatiilor de agresiuni sexuale care ii sunt aduse de doua femei
    in Suedia. “Nu vrea sa scriu aceasta carte dar trebuie sa o fac”,
    afirma el. “Am platit 200.000 de lire sterline cheltuieli judiciare
    si trebuie sa ma apar si sa pastrez WikiLeaks pe linia de plutire”,
    adauga el.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • 36 de morti imaginare ale unor mari scriitori

    Nu ne place sa vorbim despre moarte, iar eseul lui Michel
    Schneider tocmai de aici porneste, de la raportul intre cuvinte si
    disparitia (sau iminenta disparitiei) fizice. Despre ce au spus
    niste mari personalitati in momentul trecerii in eternitate. Este,
    daca vreti, un compediu sui generis de istorie a literaturii si
    care functioneaza ca un excelent revelator al vietii.

    Nu degeaba ne recomanda autorul ca, dupa parcurgerea cartii lui,
    “sa citim toate cartile pe care acesti scriitori le-au scris: acolo
    este povestita moartea lor. Un scriitor e cineva care moare de-a
    lungul intregii sale vieti, fraza cu fraza, in cuvinte mici”.

    Michel Schneider, “Morti imaginare”, Editura Art, Bucuresti,
    2010

  • Cu petitia la Strasbourg

    Lector de limba engleza in Italia, Jerry pleaca de la Milano si
    vrea sa ajunga la Strasbourg, la Parlamentul European. Este insotit
    de un intreg grup de colegi, profesori de limbi straine la Milano,
    printre care si fosta lui amanta, profesoara de franceza. Cu totii
    vor sa depuna la institutia amintita o petitie care sa le rezolve
    un litigiu de munca, ce antrenase pana atunci nenumarate procese.
    Profesorii sunt acompaniati de un grup de studente solidare cu
    cauza lor.

    Delicioasele creaturi vor tranforma anosta calatorie intr-un
    voiaj delectant, frivol si decadent, in care nimeni nu comunica, de
    fapt, cu nimeni. Folosindu-l pe Jerry ca prototip, Tim Parks, cu o
    ironie dezlantuita, face portretul unui om modern ratacit intr-o
    lume fara repere, incapabila sa-si inventeze o identitate.

    Tim Parks, “Europa”, Editura Leda, Bucuresti, 2010

  • Cui i-e frica de jocurile video

    Serge Tisseron si Isabelle Gravillon analizeaza lumea jocurilor
    video cu obiectivitate si responsabilitate. Le pun in lumina
    virtutile, dar si dimensiunile toxice, facand o impecabil de exacta
    harta a riscurilor de dependenta. Exista, potrivit tipologiei puse
    in evidenta de autori, jocuri care lupta impotriva angoasei
    despartirii, jocuri care cauta senzatiile tari, cele ce prefera
    exercitiile de manipulare si constructia, jocurile ce cauta
    excelenta sau, in fine, cele care descopera relatiile
    sociale.

    Jocurile video sunt, in primul rand, “un calmant minunat”. Ecranul
    calculatorului devine, in aceasta perspectiva, refugiul secret al
    copiilor, unde incearca sa uite tot ce ii sperie. si, mai ales,
    faptul ca nu pot stapani metamorfozele din jurul lor. Pe de alta
    parte, jocul video ofera un cadru in care se pot trai emotii
    intense: ecranul devine un spatiu intim, separat de lumea
    adultilor, pe care copilul il poate popula cu imagini sau moduri de
    functionare unde isi va transfera elemente ale propriei vieti
    psihice. Pe langa faptul ca pot reprezenta o punere in scena a
    propriilor fantasme, jocurile video sprijina miscarile de
    individuatie si de separare, prin urmare – de maturizare.

    Eventuala problema a ratacirii de sine, a pierderii contactului cu
    lumea reala este tratata de autori in mod frontal: da, jocul este o
    fantasma. Insa, asa cum nu ne temem ca progeniturile noastre sa se
    identifice cu seful de gara atunci cand se joaca cu trenuletul
    electric, tot asa nu ar trebui sa ne speriem atunci cand un copil
    se identifica prea pasional cu un personaj video. Avatarul, adica
    reprezentarea jucatorului in lumea jocului video, poate chiar fi un
    pas in drumul construirii de sine. E un hibrid, jumatate imagine,
    jumatate obiect, care poate traduce niste emotii, poate figura un
    moment din viata jucatorului sau poate sluji drept suport pentru a
    gandi schimbarile de stare – avatarul isi schimba forma, atunci
    cand sare la un nivel superior – sau se poate constitui intr-o
    masca indaratul careia putem distruge sau iubi.

    Autorii denunta doua mituri: confuzia intre realitate si virtual si
    intelegerea jocului video ca retragere in sine si indepartare de
    lume.

    Serge Tisseron, Isabelle Gravillon, “Psihologia jocurilor
    video”, Editura Trei, Bucuresti, 2010

  • Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului va lansa o carte cu realizarile din 2010. Ce crezi ca va cuprinde?

    Va vom prezenta cartea luni si in ea vom arata tot ce a realizat
    ministerul in 2010. Eu cred ca s-a facut mult, in conditiile in
    care bugetul ministerului a fost mai mic cu 41% fata de anul
    trecut”, a spus Udrea.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Polemicile Evului Mediu

    O lume multiculturala, cu o componenta crestina inca
    neconsolidata, o solida componenta araba, si una, minoritara,
    ebraica. A avut o tinerete tumultuoasa, insa la 30 de ani, in urma
    unor experiente spirituale, viata i s-a schimbat radical. A
    abandonat viata de familie si de curte si, fara a intra intr-un
    ordin religios, s-a consacrat, pâna la moarte, unui singur tel:
    cunoasterea si manifestarea devotiunii fata de Dumnezeu, inclusiv
    prin convertirea necredinciosilor la adevarata credinta.

    In “Cartea paganului si a celor trei intelepti”, una dintre cele
    265 care au ramas de pe urma sa, un evreu, un crestin si un
    musulman incearca sa convinga, prin argumente logice, un pagan de
    adevarurile comune celor trei religii si, apoi, fiecare in parte,
    de superioritatea credintei proprii. O pledoarie din secolul al
    XIII-lea pentru toleranta si dialog.

    Ramon Llull, “Cartea paganului si a celor trei intelepti”,
    Editura Omonia, Bucuresti, 2010

  • Cu internetul la (noua) piata

    Pentru oamenii de pretutindeni care interactioneaza pe web (adica,
    daca e sa ne luam dupa statistici, peste 70% din locuitorii tarilor
    dezvoltate, iar daca ne referim la România, circa o treime din
    populatie), vechile reguli de marketing nu mai functioneaza.
    Astazi, aproape toate tipurile de organizatii comunica direct cu
    cumparatorii lor. Inainte de internet, organizatiile puteau atrage
    atentia asupra produselor lor fie platind pentru reclame
    costisitoare, fie incercând sa faca sa se scrie in presa de ele.
    Internetul a schimbat regulile, permitand relatii direct cu
    consumatorii.

    Meerman Scott propune cateva reguli de baza pentru companii:

    – Marketing inseamna mai mult decât publicitate.

    – PR nu e doar relatia cu publicul larg.

    – Esti ceea ce publici.

    – Oamenii nu doresc propaganda, ci sa participe la discutii pe
    bloguri.

    – In loc sa se bazeze pe tehnici de intrerupere ca sa transmita
    un mesaj cu sens unic, marketingul incearca sa ofere informatie,
    continut, exact atunci când publicul are nevoie de el.

    – Oamenii care se ocupa de vânzari trebuie sa-si reorienteze
    gandirea dinspre marketingul conceput pentru piete mari si un
    public foarte numeros, spre o strategie care sa tinteasca online
    segmentele de public slab deservite.

    – PR-ul nu inseamna ca seful dumneavoastra sa-si vada compania
    prezentata la televizor, ci pe web.

    – Internetul a facut ca relatiile publice sa fie din nou
    publice, dupa ce, ani la rând, PR-ul s-a concentrat exclusiv asupra
    mijloacelor de comunicare in masa.

    – Companiile trebuie sa-i indrume pe cumparatori cu ajutorul
    unui continut online extraordinar. Blogurile, podcasturile,
    e-book-urile le permit organizatiilor sa comunice direct cu
    clientii, intr-un mod pe care acestia il agreeaza.

    – Pe web, liniile de demarcatie intre marketing si PR s-au
    sters.

    Probabil ca apologia lui Scott ar fi fost perfecta si ar fi
    evitat izul paradoxului, daca aceasta carte n-ar fi aparut
    niciodata pe suport de hârtie, ci ar fi ramas strecurata doar
    printre undele internetului.

    David Meerman Scott, “Noile reguli de marketing si PR”, Editura
    Publica, Bucuresti, 2010