Tag: carte

  • Radu Duda: Orasele mici “au nevoie de o dovada in plus de bunavointa”

    Principele a comentat astfel pe blogul sau vizita pe care a
    facut-o in aceasta saptamana in cele doua orase, cu scopul de a-si
    lansa volumul “Provizoratul istoric”, aparut la Editura Polirom si
    despre care Duda a afirmat ca vrea sa le arate romanilor ceea ce a
    facut familia regala pentru Romania in ultimii 15-20 de ani. La
    lansare au participat primarii celor doua orase, prefectul
    judetului Calarasi, precum si fete bisericesti locale.

    La Calarasi, Radu Duda a vizitat un camin de batrani si parcul unde
    se afla busturile Regelui Ferdinand şi al Reginei Maria, alaturi de
    bustul Regelui Mihai, dezvelit la 9 mai 2011, in prezenta
    acestuia.

  • Shopping, shopping, boala grea

    Cartea lui April Lane Benson se adreseaza tuturor celor care au
    o problema cu pofta excesiva de cumparaturi, iremediabil atinsi de
    “virusul belsugului”. Oamenii cu aceasta problema (mult mai
    serioasa decat incearca s-o faca Sophie Kinsella in celebrul sau
    roman chicklit “Ma dau in vant dupa cumparaturi”) sunt de sexe
    diferite, de varste diferite, au statut social si economic diferit,
    precum si motivatii diferite.

    Unii fac zilnic cumparaturi in exces, altii doar ocazional,
    altii sunt colectionari de obiecte (categoria persoanelor obsesive,
    care isi cheltuiesc toate veniturile pe o anumita categorie de
    lucruri – ursuleti din plus sau timbre, aparatura electronica sau
    cartonase cu jucatori de fotbal). Mai toti ajung sa fie afectati in
    munca lor zilnica, in viata sociala sau in relatiile de familie,
    unii ajung chiar sa aibe probleme cu legea sau se indatoreze
    excesiv.

    Considerata o dependenta minora, mai mult amuzanta decat toxica,
    febra cumparaturilor a iesit in ultimii ani la iveala cu intregul
    ei cortegiu de consecinte nocive, demonstrand fara echivoc ca, in
    general, “a avea mai multe lucruri inseamna a te bucura mai putin
    de viata”.

    Psihologul american April Lane Benson, creatoare a unui deja
    celebru program de terapie a dependentei de cumparaturi) ofera in
    acest volum o suita de sfaturi si raspunsuri intelepte (grupate in
    cateva capitole: De ce cumperi? Ce iti creeaza dependenta si ce te
    elibereaza? Autoportretul cumparatorului din tine. De fapt, de ce
    cumperi? Cum sa faci fata constrangerii de a consuma. Cumparaturi
    inteligente etc.), dar si un pachet de cai alternative de implinire
    a nevoilor noastre profund umane, imposibil de suplinit prin
    tezaurizarea bunurilor materiale.

    April Lane Benson, “Cum sa cumperi sanatos”, Editura Trei,
    Bucuresti, 2011

  • Crimele care au schimbat guverne si au intors cursul istoriei

    Autorul acestui volum de istorie tematica se straduieste sa ne
    comunice ca omenirea a incercat, de mii de ani incoace, sa-si
    rezolve problemele politice (si) prin intermediul asasinatelor.
    Uneori a izbutit, alteori nu, de fiecare data insa consecintele
    acestor gesturi violente au fost vizibile si au schimbat cursul
    istoriei. “Uciderea dusmanului era vazuta, si in unele tari inca
    mai este, ca o modalitate acceptabila de rasturna guverne. Nu-ti
    place conducatorul? Impusca-l. Arunca-l in aer. Injunghie-l.
    Otraveste-l. Metodele de a ucide sunt aproape nelimitate.”

    Portretul fiecarui astfel de asasinat incepe printr-o biografie a
    personalitatii ucise (sau care a fost victima unei incercari de
    asasinat: presedintele Ronald Reagan, Papa Ioan Paul al II-lea), o
    fixare a cadrului politic al vremii si a locului unde s-au
    desfasurat evenimentele, continua prin descrierea asasinului si a
    mobilurilor sale (politic sau psihiatric explicabile) si se incheie
    printr-o incercare de delimitare a urmarilor. In secolul trecut,
    natura asasinatului a cunoscut o noua schimbare, cand terorismul
    sponsorizat de stat a inceput sa fie folosit pentru atingerea
    scopurilor politice.

    De aici si intrebarea fundamentala: este oare drept din punct de
    vedere moral ca un lider ales democratic sa ordone asasinarea
    conducatorului altei natiuni? O intrebare pertinenta, daca stam sa
    ne gandim fie si numai la recenta scoatere din joc a lui Osama bin
    Laden, o intrebare careia Donnelley ii ofera un raspuns in coada de
    peste: “Oricat de greu ne-ar fi sa recunoastem, asasinatul politic
    poate uneori sa functioneze. Dupa cum demonstreaza aceasta carte,
    bombele si gloantele pot fi infinit mai puternice decat urna de
    vot”.

    Paul Donnelley, “Asasini si asasinate”, Editura Litera,
    Bucuresti, 2011

  • Cum arata inovatia? Ca un recif de corali

    O prima concluzie ar fi ca ideile inovatoare, ideile “bune” se
    nasc dupa o perioada de maturizare lenta – procesul de “slow
    hunch”, sau, daca vreti, dupa o perioada de incubatie (stiati ca
    lui Tim Berners-Lee i-au trebuit zece ani ca sa puna bazele World
    Wide Web-ului?)

    O doua ar fi ca invariantul care coaguleaza ideile bune
    reprezinta intalnirea cu altii (nu intamplator, una dintre cele mai
    efervescente perioade din gandirea umana a fost Epoca Luminilor,
    atunci cand – nu radeti! – au inflorit cafenelele, adica locurile
    unde oamenii se puteau intalni si unde isi puteau confrunta
    ideile). Altfel spus, ideea inovatoare tasneste atunci cand oamenii
    intra in dialog si isi furnizeaza reciproc piesele lipsa din
    puzzle. De aici si concluzia ca de multe ori conectarea ideilor ne
    serveste mai mult decat incercarea de a le proteja.

    La fel ca piata libera, pledoaria pentru restrictionarea
    fluxului de inovatii s-a sprijinit multa vreme pe apeluri la
    ordinea “naturala” a lucrurilor. Scrie Johnson: “Adevarul e ca
    atunci cand privim inovatia in natura si in cultura, mediile care
    construiesc ziduri in jurul ideilor bune tind sa fie mai putin
    inovatoare pe termen lung decat mediile mai deschise. Poate ca
    ideile bune nu vor sa fie libere, dar ele vor sa se conecteze, sa
    fuzioneze, sa se combine”. Dar si sa intre in competitie!

    De aici, ideea ca internetul (asemanator, daca vreti cu mediul
    coralifer din natura, unde indivizii conectati produc diversitate
    si inovatie biologica de mii de ori mai complexa decat in mediile –
    similare ca oportunitati naturale – din preajma) nu dauneaza
    capacitatii noastre de concentrare, ci reprezinta un mediu care ne
    permite conexiunile cele mai potrivite pentru a ne construi ideile
    si a le face sa se maturizeze.

    Steven Johnson, “De unde vin ideile bune? Istoria naturala a
    inovatiei”, Editura Publica, Bucuresti, 2011

  • Jurnalul unei vieti de imigrant

    Angajata in ample umanitare (intre altele, a lucrat timp sase
    ani pentru FAO), ruda cu celebrul presedinte chilian Salvador
    Allende, Isabel incepe prin a scrie teatru si povestiri. In 1981,
    afland ca bunicul ei in varsta de 99 de ani e pe moarte, va incepe
    sa-i scrie o lunga scrisoare, care va deveni materialul primului ei
    roman, “Casa spiritelor”.

    De-atunci si pana azi, toate romanele ei, devenite bestselleruri
    internationale, vor avea o larga componenta autobiografica. De
    altfel, autoarea insasi spune: “Orice fictiune, pana la urma, este
    autobiografica. Tot ce se intampla mai important intr-o viata se
    petrece in camerele secrete ale inimii”.

    Continuare a volumului “Paula” (care descrie tragedia pierderii
    fiicei ei), “Suma zilelor” povesteste instalarea in California,
    adaptarea la modul de viata american si dificultatile unei familii
    reintregite peste hotare.

    Isabel Allende, “Suma zilelor”, Editura Humanitas Fiction,
    Bucuresti, 2011

  • Ma duc sa mai concediez niste oameni

    Cel ce gandeste atat de anapoda este protagonistul cartii “Up in
    the Air”, Ryan Bingham (interpretat de George Clooney in
    ecranizarea cartii), un individ care se indeletniceste cu
    concedierea semenilor sai. Atunci cand o companie nu vrea sa-si
    murdareasca mainile, face apel la Ryan, care se duce si face ce
    stie el mai bine: da oameni afara din slujba.

    Mizantrop, colectionar de mile zburate, Bingham se indragosteste in
    sfarsit, dar afla cam in acelasi timp, prin vocea patronului sau,
    ca va trebui sa opereze concedieri prin videoconferinte, ceea ce il
    va aduce, la propriu si la figurat, cu picioarele pe pamant.

    Walter Kirn, “Sus, in aer”, Editura Allfa, Bucuresti,
    2011

  • Genocidul comunist si stanga europeana

    L-am numit pe Stéphane Courtois, autorul cartii pe care v-o
    prezentam, dar si al mult mai celebrei “Carti negre a comunismului”
    (un volum din care s-au vandut, in intreaga lume, mai mult de un
    milion de exemplare). Desi sistemul comunist s-a dovedit neviabil,
    in Vest isi mai afla aparatori temeinici printre intelectuali.
    Pentru a grabi dezintoxicarea lor, Stéphane Courtois isi continua
    demonstratia inceputa in “Cartea neagra…” si ofera o analiza
    sagace si percutanta a fenomenului comunist si bolsevic, avand la
    indemana datele oferite de arhivele moscovite, admirabil pastrate
    si clasificate.

    Concluzia este ca, inainte de orice, acesta a fost un totalitarism
    criminal, mult mai eficient decat nazismul caruia i-a slujit drept
    model, atat prin durata (in versiunea lui sovietica – 74 de ani),
    cat si prin numar de victime. Unul dintre principalele mituri pe
    care Courtois se straduieste sa le distruga este cel al unui Lenin
    bun versus un Stalin rau (basm inventat, in scopuri de
    autoamnistie, de faimosul Raport secret al lui Hrusciov, din 1956),
    citand scrierile si actele emise de Vladimir Ilici si demonstrand
    ca totalitarismul a intrat in scena inca din 1917, prin mijloacele
    terorii in masa, prin masacre intentionate si prin “monopolul total
    al partidului unic asupra gandirii, a mijloacelor de productie si
    de distributie”.

    Totodata, Courtois stabileste termenii in care s-a exercitat
    “genocidul de clasa”, specific comunismului si cel rasial, aplicat
    de Hitler: amandoua desemneaza grupuri-tinta, le stigmatizeaza, le
    produce segregarea simbolica si pe cea efectiva – privare de
    locuinta, de loc de munca, excluderea sociala, spolierea,
    expulzarea, intemnitarea. Amandoua viseaza sa implineasca aceeasi
    utopie: pe de-o parte societatea fara clase, de cealalta – rasa
    pura.

    Un memento cutremurator, articulat de un dezamagit care isi ascunde
    perfect sentimentele.

    Stéphane Courtois, “Comunism si totalitarism”, Editura Polirom,
    Iasi, 2011

  • Exista politete sincera sau doar ne prefacem de ochii celorlalti?

    Teama ca deranjam, ca vom fi judecati cum nu trebuie, blocajul
    in fata cuvintelor sau al gesturilor adecvate unei anumite situatii
    ne impiedica insa adesea sa ne dezvoltam relatiile si fac
    problematice raporturile cu ceilalti. Daca unii dintre noi par sa
    stapaneasca la perfectie codurile sociale, altii se simt complet
    stingheri: nu stiu sa se poarte si ajung sa fie paralizati in
    public, pana intr-atat incat dezvolta o veritabila fobie sociala.
    Cei mai multi dintre noi, insa, oscileaza intre aceste doua extreme
    si se simt in largul lor doar atunci cand circumstantele sunt
    favorabile modului lor de a fi.

    In societatea noastra, insa, dezinvoltura sociala,
    comportamentul firesc reprezinta o cheie care poate sa deschida
    toate usile. Isabelle Filliozat ne propune o reflectie sustinuta
    asupra raporturilor cu celalalt, asupra codurilor, gesturilor si
    vorbelor adesea automate pe care le rostim la inceputul unei
    conversatii, dar si o suita de exerctii practice menite sa ne
    alunge spaimele, timiditatea si prejudecatile. Modul de a saluta,
    maniera in care intindem mana pentru salut sau obrazul pentru o
    imbratisare influenteaza uneori decisiv felul cum va evolua
    relatia.

    Isabelle Filliozat ne pofteste sa redescoperim politetea venita
    din inima (ea este, de altfel, autoarea unui volum care a facut
    cariera, “Inteligenta inimii” – publicat in 1997), placerea
    dialogului si a schimbului interuman, astfel incat sa ne simtim mai
    liberi si mai satisfacuti. Lasand deoparte anxietatile, indraznind
    sa oferim si, simultan, sa primim, devenim cu adevarat subiectul,
    iar nu obiectul vietilor noastre.

    Isabelle Filliozat, “Ceilalti si eu”, Editura Trei, Bucuresti,
    2011

  • Oroarea boreala. Comisarul Maigret in varianta islandeza

    Ele au inventat un alt tip de naratiune politista. Alt tip de
    suspans si alt profil de anchetator. Poate cel mai bune exemplu in
    acest sens este Erlendur Sveinsson, investigatorul-fetis al celui
    mai important, talentat, prizat si premiat autor islandez al
    momentului, Arnaldur Indridason.

    Maigret-ul lui Indridason (personaj principal, pana acum, in opt
    dintre romanele autorului) este un politist sobru, laconic in
    expresie, obsedat de afaceri criminale nerezolvate. Este
    inspectorul sansei de pe urma, cel ce se incapataneaza sa
    descalceasca itele unor cazuri clasate, singurul care traieste cu
    compasiune drama victimelor si pricepe nevoia de adevar a
    familiilor celor disparuti. Lui insusi i-a disparut, in tinerete,
    fratele mai mic, iar familia inca nu si-a revenit de pe urma
    tragediei.

    Arnaldur Indridason, “Linistea mormantului”, Editura Trei,
    Bucuresti, 2011

  • Povestea celor doua surori din Shanghai vandute in America

    Prezideaza comitete si comitii cu cuvantul “chinez” in denumire,
    este ziarista (cu aparitii dese in Vogue, The New York Times Book
    Review sau Washington Post) si i s-au ecranizat buna parte din
    romane. Poate cel mai bine primit volum al sau, tradus in numeroase
    limbi, este aceasta saga a doua surori, Pearl si May, frumoase,
    sarmante si istete, care traiesc o tinerete aurita in Shanghaiul
    anului 1937.

    Odata cu bombele japoneze care incep sa ruineze orasul, ia
    sfarsit si perioada lor idilica: amandoua sunt vandute, de catre
    tatal lor ajuns in faliment, unor chinezi care locuiesc in
    California. Dupa ce ajung in SUA, singurul lucru care le face sa
    supravietuiasca tradarilor, prejudecatilor, rasismului este subtila
    legatura dintre sufletele lor, sentimentul ca nimic pe lume nu le
    poate desparti.

    Lisa See, “Fetele din Shanghai”, Editura Allfa, Bucuresti,
    2011