A două jumătate a anului 2016 a înregistrat o valoare de aproximativ 24 de milioane de euro (109,8 milioane lei), cu 36% mai mult faţă de semestrul anterior al anului 2016 şi cu 19% mai mult decât semestrul similar al anului 2015 – ambele procente exprimate „like-for-like”, adică ţinând cont de acelaşi eşantion al companiilor care se regăsesc în ultimele 2 ediţii ale studiului.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Şapte persoane sunt suspectate în acest caz de furt tăinuire, folosirea la autoritatea vamală a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate, înşelăciune, abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, fals intelectual, fals material în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals, trafic de influenţă, cumpărare de influenţă, luare de mită, dare de mită, spălare de bani.
“În cauză, există suspiciunea rezonabilă că în ultimii ani s-a constituit şi a acţionat, la nivel transnaţional, un grup infracţional organizat, având drept scop furtul unor autovehicule de lux din Uniunea Europeană, în special din Italia, autovehicule care ulterior erau introduse în România prin punctele de trecere a frontierei din zona de vest, în acest scop fiind folosite la autoritatea vamală documente vamale de transport sau comerciale falsificate”, transmite DIICOT printr-un comunicat de presă.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Astfel, studenţii şi absolvenţii din cadrul UE vor avea acces la împrumuturi şi granturi pentru finanţarea studiilor de licenţă şi masterat şi în anul universitar 2018-2019, chiar dacă programul la care sunt înscrişi se va încheia după ieşirea Marii Britanii din cadrul uniunii. În acest sens, studenţii europeni vor plăti în continuare aceleaşi taxe de şcolarizare pe care le plătesc şi britanicii, spre deosebire de studenţii din afara spaţiului european.
Ministrul Universităţilor, Ştiinţelor, Cercetării şi Inovării din Marea Britanie, Joseph Edmund Johnson, a declarat că această decizie este o dovadă a angajamentului ţării sale de a menţine învăţământul britanic superior la standarde internaţionale. Acesta a menţionat că 4,7 miliarde de lire sterline vor fi direcţionate de către Marea Britanie pentru programe de inovare şi cercetare în următorii 5 ani. De asemenea, el a declarat că o parte esenţială a succesului mediului academic britanic îl constituie capacitatea de atragere a tinerilor talentaţi din întreaga lume.
Decizia Guvernului Britanic a venit ca răspuns la o scrisoare deschisă a Asociaţiei Universităţilor Britanice publicată imediat după decizia de lansare a demersurilor de ieşire a ţării din cadrul Uniunii Europene. Prin aceasta, universităţile au cerut o soluţie urgentă prin care să fie definit statutul studenţilor din cadrul UE pentru anul academic 2018-2019 şi modalităţile de finanţare a studiilor.
„Decizia comunicată de autorităţile britanice este de o mare importanţă pentru mulţi dintre actualii şi viitorii studenţi români care aleg să-şi continue studiile în afara ţării, având în vedere că Marea Britanie se află în continuare pe primul loc printre destinaţiile de studii preferate ale tinerilor români. Asta înseamnă că şi cei care vor aplica în acest an şi anul viitor pentru un program de licenţă sau masterat vor putea fi liniştiţi cu privire la statutul pe care-l vor avea în sistemul de învăţământ britanic până la finalizarea studiilor. Astfel, studenţii europeni vor putea să beneficieze în continuare de împrumuturi de până la 9.250 de lire sterline pentru programele de licenţă şi de 10.000 de lire sterline pentru programele de master, de aceste scheme beneficiind în acest moment peste 90 % dintre studenţii români plecaţi acolo”, declară Ana Maria Papp, Manager Departament Universităţi în Străinătate, IntegralEdu.
Decizia vine după ce la începutul lunii februarie Marea Britanie anunţa că oferă studenţilor din UE posibilitatea de a opta pentru împrumuturi de 10 mii de lire sterline pentru programele de studii postuniversitare, împrumuturi ce pot fi luate concomitent cu împrumuturile ERASMUS.
„Această decizie (a CEDO, n.r.) a venit, este în sprijinul activităţii Comisiei (juridice, n.r.) şi dezavuează tot ce au scris detractorii noştri. Adică, vedeţi că avem dreptate, că acţionăm în limitele şi în solicitările Comisiei Europene, ale CEDO şi aşa mai departe, în timp ce cei care au relatat au relatat cum au relatat…”, a spus Nicolicea.
CEDO a constatat că situaţia din închisorile din România contravine Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului şi cere României ca în termen de şase luni să prezinte un calendar precis pentru punerea în aplicare a măsurilor adecvate pentru rezolvarea problemelor semnalate.
În Belgia, 75% dintre turcii veniţi la urne au votat pentru sporirea puterilor lui Erdogan; în Austria au votat „pentru” 73% iar în Olanda 71%. Diaspora turcă de peste mări şi ţări a votat covârşitor pentru Erdogan: 59% „pentru”, faţă de 51,3% votul final la referendum.
Aceşti oameni care au votat „pentru” nu au fost neinformaţi când au votat, nu au fost torturaţi niciodată, nu au fost puşi în închisori ca opozanţii din Turcia ai lui Erdogan. Aceşti oameni au votat, din sânul unor mari democraţii, pentru un dictator.
Putem, în cazul Turciei, să vorbim de “o criză a democraţiei” ca să justificăm macar parţial votul? Nu, pentru ca Turcia nu a excelat niciodată la acest capitol şi este de ajuns să citim romanele lui Orhan Pamuk ca să ne dăm seama. Putem vorbi despre o alegere democratică a poporului? Nici vorbă, pentru că nu poţi pretinde ca ar fi democratic un vot manipulat într-o campanie care flutură spaime (“alegeţi între mine şi haos”!) şi în care oponenţii regimului sunt în puşcării. Putem, în cazul diasporei turce, să vorbim despre o “răzbunare”, o ipoteză întâlnită în mass-media germane – o populaţie care, chiar la a treia generaţie, nu se simte integrată şi votează împotriva liniei canonice a ţării de adopţie? Ciudat mod de a te răzbuna ar fi acesta.
Dar, chiar dacă ar fi de toate câte un pic, un lucru mai puternic îi uneşte pe cei care au decis rezultatul referendumului: un slab ataşament faţă de libertatea individuală. Pare ciudat când vorbim despre exprimarea neconstrânsă. Dar, de fiecare dată când oamenii votează astfel, ei votează limitarea drepturilor lor individuale în numele binelui comun (de aici etosul imaginar al “unităţii”, prezent la toate popoarele, dar cel mai des invocat de dictatori) şi-şi cedează “dreptul lor de întâi născut” pentru o ciorbă de linte, aşa cum a făcut Esau – şi ştim că nepasarea lui Esau şi puţina lui consideraţie pentru dreptul lui i-a condamnat întreaga spiţă la slujirea altora, cu o singura posibilitate de salvare: razvrătirea.
Fondurile se asigură de la bugetul de stat, în limita prevederilor bugetare aprobate Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pe anul 2017. Guvernul a alocat suma de 349,4 milioane de lei pentru plata ajutorului de stat, în anul 2017, pentru reducerea accizei la motorina utilizată în agricultură.
Schema de ajutor de stat pentru reducerea accizei la motorina utilizată în agricultură a fost aprobată în 2014 (prin Hotărârea Guvernului 1174/ 2014). Valoarea maximă a schemei de ajutor de stat pentru perioada de aplicare 2014-2020 este de 3,3 miliarde de lei.
Sprijinul de care beneficiază agricultorii pentru reducerea accizei la motorina utilizată în agricultură va fi acordat şi în 2017, prin aplicarea unei rate reduse de impozitare a motorinei utilizate la efectuarea lucrărilor mecanizate în sectoarele vegetal, zootehnic şi îmbunătăţiri funciare.
Potrivit studiului, procentul celor care nu au instalat, însă au aflat de existenţa programelor de blocare a publicitaţii online a crecut cu 8% faţa de anul trecut, de la 43,3% la 51,3%.
„În topul activităţilor online afectate de publicitatea agresivă au rămas, ca şi anul trecut, citirea ştirilor şi vizionarea de filme online, utilizatorii de internet semnalând astfel domeniile cu cele mai mari probleme când vine vorba de afişarea publicitaţii”, se arată în studiu.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
BT Mic este o componentă esenţială a filosofiei pe baza căreia a fost construită şi dezvoltată Banca Transilvania şi anume că spriritul antreprenorial (puternic întipărit chiar în ADN-ul băncii) este esenţial pentru dezvoltarea sănătoasă a unei societăţi şi trebuie susţinut şi încurajat încă de la început.
Abordarea clienţilor este personalizată, modelul de servisare BT Mic fiind acela că dincolo de cifre seci, trebuie înţeleasă structura fiecărei afaceri, care să permită mai departe construirea unei structuri de finanţare potrivite. Pentru că un credit nu trebuie să devină o povară, cu atât mai mult în cazul unei afaceri la început de drum, ci să reprezinte o soluţie de dezvoltare sustenabilă.
Avantajul pe care îl oferă BT Mic comparativ cu un credit bancar clasic este că acceptă la finanţare firme care au cel puţin trei luni de activitate şi care de obicei nu reuşesc să găsească o soluţie de finanţare prin bankingul clasic. Cu alte cuvinte, antreprenorii nu trebuie să aştepte până la încheierea primului bilanţ financiar pentru a putea cere un credit, riscând astfel să încetinească ritmul de dezvoltare a afacerii sau să rateze oportunităţi importante.
BT Mic deserveşte categoria întreprinzătorilor micro, cu o cifră anuală de până la 1 milion de lei, indiferent de sectorul de activitate sau de forma de organizare. Antreprenorii pot contracta atât credite pentru finanţarea activităţii de zi cu zi, dar şi pentru investiţii în dezvoltarea afacerilor.
În magazinele din lanţul de retail Kaufland, „mai mult de 50% din produse sunt româneşti, şi aceasta este o opţiune strategică pentru noi”, a declarat Ionuţ Parfente, şeful departamentului de achiziţii Legume şi Fructe al Kaufland, în deschiderea conferinţei, moderată de către directorul editorial al Mediafax, Dorin Oancea, şi de către directorul general al Agrointeligenţa, Vlad Macovei.
„Produsele de panificaţie sunt în proporţie de 100% româneşti, mierea 60%, cu lactatele am crescut continuu ponderea şi suntem la peste 50%, iar cu preparatele din carne tindem spre 100%. Doar la legume şi fructe sunt unele probleme, din cauza condiţiilor climaterice”, a spus Ionuţ Parfente. El a arătat că în prezent sunt 87 de unităţi certificate din punctul de vedere al calităţii pentru ca produsele lor să fie distribuite de Kaufland. Certificarea se acordă, anual, în urma unor verificări la nivelul producătorilor, iar costul pe care-l presupune este de 600 de euro, a mai spus reprezentantul Kaufland.
Totuşi, deşi România are suficient teren agricol pentru a asigura hrana unei populaţii de patru ori mai mare decât are acum ţara. a ajuns la cote nemaiîntâlnite ale importurilor de produse agroalimentare. Până şi ţăranii se aprovizionează din hipermarketuri, a declarat Marius Bîcu, directorul general al companiei De La Ferma, în cadrul conferinţei Fermierii României.
„Ţăranii au gospodării, grădini şi cresc câteva animale, ceea ce înseamnă că ei pot face mâncare. Şi totuşi, unii înlocuiesc alimentele de producţie proprie cu cea din hipermarket, care de cele mai multe ori e din import. Gogoaşa cu gem e înlocuită de croasantul cu ciocolată şi asta nu e deloc în regulă”, a spus Marius Bîcu. El a menţionat că acest comportament se explică prin faptul că în sate comerţul local este prea slab dezvoltat. „Omul merge în sat, găseşte un magazin cam slab dotat, cu puţine produse şi cu singurul avantaj că mărfurile se vând pe datorie. Şi atunci ia calea hipermarketului de la oraş, unde fiecare membru din familie găseşte câte ceva de cumpărat”, a mai spus întreprinzătorul. El consideră că pentru a recuceri piaţa românească de produse agroalimentare este nevoie ca producătorii români să practice un marketing mai agresiv şi formule mai atractive în ambalarea mărfurilor.
Nini Săpunaru, preşedintele Asociaţiei Agrointeligenţa, a fost de părere că industria agroalimentară e singurul pariu pe care-l mai poate câştiga România, în condiţiile în care cel cu marea industrie este pierdut. „În industria agroalimentară, 60% din jucători sunt români şi aceştia realizează profit. Ca dovadă, retailul alimentar românesc a plătit impozit pe profit mai mult decât retailul alimentar cu capital străin. Eu cred că industria agroalimentară este singurul pariu pe care-l mai poate câştiga România. În marea industrie, pariul e pierdut, nu mai avem proprietate românească”, a spus Nini Săpunaru.
Ca promotor al Legii care prevede ca 51% din produsele vândute în hipermarketuri să fie de provenienţă românească, Nini Săpunaru a precizat că sunt timpi foarte mari între momentul livrării de către furnizor şi momentul plăţii acestuia, ceea ce este incorect. „Dacă iei la scuturat un hipermarket, acesta nu are destui bani să-şi plătească datoriile la zi către furnizori. Este incredibil cum reuşesc aceşti distribuitori să ruleze fonduri marfă de sute de mii de lei fără să plătească nimic”, a mai spus Săpunaru.
Potrivit acestuia, legea cooperativelor agricole, care scuteşte de impozit pe profit cooperativele formate de cinci fondatori, poate fi folosită ca oportunitate de investiţii de către firmele interesate să activeze în sectorul agroalimentar.
În altă ordine de idei, directorul general al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA), Adrian Pintea, a anunţat în cadrul evenimentului că de la 1 martie a început campania de depunere a cererilor pentru subvenţiile de suprafaţă. „Au fost deja transmise către direcţiile judeţene de agricultură programările fermierilor, iar fermierii primesc în aceste zile invitaţiile de depunere a cererilor”, a precizat oficialul. El a mai anunţat că depunerea cererilor se va face până la data de 15 mai. După această dată, până la 31 mai, se mai pot face doar eventuale modificări la cererea depusă, iar după 31 mai se aplică penalităţi de 1% pe ziua de întârziere.
„Anul acesta vom fi în grafic, astfel încât la 15-16 octombrie să începem plata avansului la subvenţia pe anul 2017”, a mai spus Adrian Pintea. Referitor la campania aferentă anului 2016, „au fost autorizate la plată sume care totalizează 1,11 miliarde de euro”, iar alocarea totală multianuală pentru perioada 2014-2020 este de 3,4 miliarde de euro. De asemenea, „prin Hotărârea de Guvern nr. 54/2017, au fost autorizate la plată 119,42 milioane de euro, 680.000 de fermieri fiind eligibili, ceea ce în medie înseamnă 17,72 euro per hectar”, a menţionat directorul general al APIA.
Tot în cadrul evenimentului organizat de Mediafax, Emil Dumitru, preşedintele Federaţiei Pro Agro, a spus: „România este exportator net de subvenţii agricole, ceea ce înseamnă că finanţăm locurile de muncă şi valoarea adăugată din alte ţări”. În opinia sa, birocraţia în România este excesivă: „Din cauza birocraţiei autoimpuse – cerem, de exemplu, adeverinţă acolo unde nu se cere, suntem unici în Europa din acest punct de vedere. Din cauza dezorganizării am ajuns aici. În România s-au făcut politici agrare, nu politici agricole”, a spus Emil Dumitru. El a anunţat că Pro Agro va propune o lege privind cotizaţia profesională agricolă, menită să stimuleze asocierea agricultorilor.
Este larg acceptat faptul că IMM-urile trebuie să fie motorul creşterii economice sustenabile, de sănătatea acestor companii depinzând în mare măsură starea şi mersul economiei. Condiţiile grele cu care se confruntă antreprenorii la început de drum forţează apariţia inovaţiei şi o întreţin. Fie că vorbim de experienţa dobândită într-o multinaţională cu care nu s-a mai identificat de la un moment încolo, fie că vorbim despre a-şi trăi direct vocaţia, unui antreprenor îi este mult mai confortabil să se ocupe de produsul lui şi de clienţii lui. Dar mai devreme sau mai târziu, el nu se va mai mulţumi cu ce a realizat în faza de start-up şi va avea nevoie să crească, să-şi fructifice pe deplin potenţialul.
Dar antreprenorul nu mai trebuie să fie singur cu afacerea sa. Era antreprenorilor ”superman“ a apus – nici filmele nu se mai fac doar cu un singur superhero.
Firma şi-a pornit-o cu banii proprii, ai familiei sau împrumutaţi de la prieteni şi după un timp şi cu mari eforturi a reuşit să dovedească modelul de business şi faptul că are un produs sau serviciu vandabil. Este momentul acum să-şi dorească mai mult şi deci să iniţieze un nou cerc virtuos. Asta înseamnă că va trebui să se promoveze mai bine, să fie mai vizibil. Va ajunge astfel şi la alte categorii de clienţi mai mari, care să îi ofere o stabilitate, o recurenţă şi o predictibilitate a comenzilor, astfel încât să poată creşte nivelul afacerii. Atunci îşi poate permite să angajeze oameni mai bine pregătiţi şi să utilizeze tehnologii noi, cu care să poată inova permanent. |n final, va obţine un produs şi mai bun şi clienţi şi mai mulţumiţi, deci comenzi şi mai mari, iar afacerea va creşte. Pe lângă toate calităţile lui şi ale produsului său, în acel moment, antreprenorul are nevoie de sprijin pentru a trece la nivelul următor, pentru a genera toate aceste efecte pozitive în lanţ, nivel care pentru mulţi înseamnă a putea deveni partener-furnizor al unui key account. Şi astfel se iniţiază acel cerc virtuos.
Cum însă să intre un furnizor IMM la un key account? Sunt atâtea companii IMM pe piaţă, multe dintre ele au produse bune şi vor şi ele să ajungă furnizori pentru, de pildă, reţelele moderne de comerţ. Competiţia este foarte dură, iar produsul său poate fi oferit într-o formă apropiată şi de alţi furnizori. |n plus, în ziua de azi, cei mai mulţi key accounts au politici şi proceduri foarte complexe şi restrictive de evaluare şi calificare a furnizorilor mai întâi, înainte deci de discuţia de produs. Vremea trimiterii de oferte bulk pe fax sau pe e-mail ”în atenţia departamentului de achiziţii“ a trecut demult.
Oameni specializaţi în selecţia şi gestiunea furnizorilor caută permanent în piaţă şi îşi aleg singuri firmele de la care cer oferte, după un proces minuţios de filtrare a acestora. Ca să te califici ca furnizor al unui key account, trebuie să îndeplineşti foarte multe condiţii, de la cele de bază legate de capacitate şi calitate a produsului, până la cele legate de integritate şi responsabilitate socială. Caietele de sarcini au zeci de pagini şi cuprind activitatea trecută, curentă şi viitoare a firmei respective în cele mai mici detalii. Asocierea dintre acel key account şi furnizor este o mare responsabilitate şi poate deveni în anumite situaţii un ”liability“ pentru acel key account, ca atare se iau toate măsurile de precauţie necesare încă de la început.
Noul sport pentru IMM-uri: ”dansul pe sârmă“. Nu este uşor să lucrezi cu un key account şi nu oricine reuşeşte. Furnizorii care vor să lucreze cu aceştia trebuie să poată livra în orice cantităţi, conform dinamicii proiectelor şi bugetelor clientului, aflate într-o permanentă dinamică, în condiţii de piaţă din ce în ce mai pretenţioasă. Ei trebuie să îşi poată modifica produsul oferit, în funcţie de nevoia punctuală a acelui key account, întrucât şi acesta, la rândul său, trebuie să vină pe piaţă cu o ofertă personalizată, complexă, non-standard, iar toate aceste condiţii trebuie în primul rând îndeplinite de furnizorul iniţial, IMM-ul.
”Time to market“ este din ce în ce mai redus, iar furnizorii trebuie să fie practic integraţi în procesele şi standardele clienţilor, inclusiv din punct de vedere tehnic.
Ca să poată juca în această ligă, ei trebuie să fie companii solide, într-o formă financiară foarte bună, ca să poată fi ”pe raft“ şi mâine. Continuitatea serviciului este esenţială pentru orice key account. Trebuie să existe certitudinea rezonabilă că furnizorii vor putea primi şi onora comenzi fără întrerupere. Ei trebuie să fie suficient de flexibili ca să modifice oferta sau chiar producţia din mers şi suficient de permeabili ca sa poată absorbi inclusiv noi termene de plată extinse, dictate de condiţiile de piaţă sau de politicile de cash ale clientului. |n plus, când s-au calificat ca furnizori acceptaţi şi au ajuns deci la nivelul următor, abia atunci devine greu…