Tag: Serbia

  • Cine este tânăra de 27 de ani care conduce peste 21 de magazine din România

    Retailerul internaţional Sport Vision şi-a început activitatea în anul 1997 în Serbia. Pentru că pe piaţă existau deja monobranduri în anii ’90, concentrarea companiei private a fost retailul sportiv multibrand. Astfel, sub egida Sport Vision se află conceptele Sport Vision, Buzz şi Tike, care se regăsesc şi pe piaţa românească, iar în Serbia şi în celelalte ţări în care activează (Croaţia, Bulgaria, Bosnia, Macedonia, Albania, Muntenegru şi, mai nou, Slovenia) mai există Extra Sport şi Sport Reality. În România, primul concept Sport Vision a fost deschis în 2015, în City Park Constanţa.

    Sport Vision România, cu afaceri de 82,2 milioane lei în 2018, numără 21 de magazine, cu circa 250 de angajaţi; dar vrea ca până în 2022 să îşi dubleze numărul de magazine. „Mereu ne gândim încotro să ne mai extindem”, spune Dragana Krstic (27 de ani), general manager al Sport Vision România.

    Prin conceptele pe care le promovează, retailerul vrea să acopere toate segmentele de consumatori. Magazinele Sport Vision se adresează cu precădere familiilor şi tinerilor care practică sport, Buzz este mai mult pentru adolescenţi şi tineri adulţi, iar Tike este primul sneakers shop dedicat colecţionarilor şi pasionaţilor de sneakersi din România.

    Dragana Krstic apreciază că „România este o ţară foarte la curent de ceea ce se întâmplă pe alte pieţe şi urmăreşte foarte mult Vestul, comparativ cu celelalte ţări în care operăm”.

    Sport Vision are licenţe pentru producerea anumitor branduri cum sunt Champion, Lonsdale, Umbro, Slazenger, Sergio Tacchini şi altele, iar achiziţiile pentru restul produselor şi brandurilor sunt făcute de o echipă locală cu pregătire în domeniu care încearcă să urmărească trendurile locale. „Chiar dacă suntem un grup şi analizăm businessul şi din punct de vedere global, încercăm să fim destul de localizaţi când vine vorba de ce se caută pe piaţa locală. În Serbia avem o poziţionare bună, putem acoperi o plajă de clienţi mult mai mare şi ne-am concentrat pe partea de premium, high-end. Per total, brandurile mari, cum sunt Nike, Adidas, New Balance şi altele, oferă o diferenţiere prin produse.”

    Segmentarea clară a produselor este unul dintre aspectele pe care compania îl urmăreşte, dar pe de altă parte şi o piedică în activitatea businessului. „Segmentarea neclară nu ne afectează neapărat direct, cât indirect. Poate induce clientul în eroare când intră în magazine şi nu a mai văzut segmentarea respectivă. Dar lucrurile par să se îmbunătăţească în acest sens”, consideră Dragana Krstic.

    Când vine vorba de produsele Sport Vision, se încearcă să se facă separarea între tipuri de sport, adică ce vestimentaţie şi încălţăminte trebuie folosite pentru fiecare tip de sport în mod corespunzător. Sport Vision este din categoria sporting goods, însă, spune Dragana Krstic, şi în domeniul sporting goods încearcă să fie high-end prin gama de produse.

    Buzz este o treaptă mai sus – athletic specialty: „Cred că magazinul Buzz a adăugat acestui concept de athletic specialties un vibe puţin diferit de ce exista înainte, făcând clar diferenţa între segmentarea de produse. În plus, tot ce ţine de Buzz, toată comunicarea şi promovarea, se face doar în social media. Cred că folosirea marketingului pe social media şi digital în retailul sportiv a fost ceva nou pe care l-a adus Buzz în domeniul athletic specialty”.

    Dragana Krstic spune că magazinul Tike, singular în Bucureşti, este cel mai exclusivist. „Am creat o comunitate de sneakers heads pe plan local, care exista în afară, pentru ca iubitorii de sneakersi să vadă Tike ca pe locul în care se pot întâlni. Până acum nu a existat un loc unde să poţi petrece timpul, să bei o bere, o cafea, să te joci, să socializezi. De aceea am organizat seri de FIFA, baschet în magazin, battle MC, concursuri, concerte, lansări de produse, tombole şi altele”, spune ea. Cultura vestimentară în termeni largi, dar mai ales cultura vestimentară sportivă în contextul de faţă, are un impact asupra vânzărilor, nu atât direct, cât indirect. Dragana Krstic spune că este încă dificil pentru majoritatea oamenilor să înţeleagă diferenţa dintre un pantof sport de alergat şi unul de trening, „pentru că şi în sport există mai multe domenii”, şi că unul dintre motive ar fi neimplicarea retailerilor în procesul de educaţie vestimentară.

    „Consider că este şi responsabilitatea retailerului sportiv să educe piaţa locală unde activează, pentru ca oricine să poată face diferenţe între fiecare dintre domeniile sportive. Dacă nu urmărim cu toţii aceeaşi segmentare, care în mare parte este impusă de branduri, nu de produse, atunci se pot crea confuzii în mintea cumpărătorului şi îi poate fi mai greu să ştie ce caută şi, mai ales, unde poate găsi acele lucruri. Încă este greu pentru majoritatea oamenilor să înţeleagă diferenţa dintre un pantof sport de alergat şi unul pentru trening. Se vede şi pe stradă. De asemenea, comparativ cu Serbia şi Croaţia, pe stradă toată lumea poartă sneakerşi, pantofi sport. Rareori e cineva încălţat cu un pantof elegant”, observă ea.

    Piaţa şi în general dezvoltarea aceasta foarte rapidă necesită flexibilitate din partea retailerilor. „Nu putem să stăm pe loc cu un concept, trebuie să aducem mereu ceva nou. Concentrarea noastră va fi pe digitalizare. Am încercat să o introducem în toate segmentele domeniului nostru de activitate”, spune Dragana Krstic.

    Sport Vision a avut în fiecare an creşteri substanţiale, şi ca număr de magazine existente, dar şi ca cifră de afaceri, având şi deschideri noi. „Am avut magazine care au înregistrat creşteri de peste 20% an de an”, spune managerul general.

    În 2015, Sport Vision a deschis primul magazin în România, în City Park Constanţa, filiala înregistrând la final de an afaceri de 6,8 milioane de lei şi 26 de angajaţi. În 2016, afacerile crescuseră de aproape trei ori, pierderea se adâncise de două ori, iar numărul de angajaţi ajunsese la 117. Un an mai târziu, afacerile se majorau cu 96%, pierderea cu 37%, iar numărul de angajaţi creştea până la 165. În 2018, afacerile companiei au fost mai mari cu 59%, pierderea s-a diminuat cu 11%, iar numărul mediu de angajaţi a ajuns la 232, în contextul în care anul trecut au fost deschise trei magazine noi.

    „În 2018 am deschis trei magazine noi, două Sport Vision în Iulius Mall Timişoara şi un Tike în Bucureşti, dar în total am avut nouă proiecte cu cele cinci relocări şi organizări”, povesteşte Dragana Krstic. Pentru 2019 au în vedere deschiderea a încă patru unităţi noi, două Sport Vision şi două Buzz, în Craiova, Sibiu şi Oradea, astfel că vor ajunge la 27 de magazine în toată ţara şi încă minimum 50 de angajaţi. „Cifra de investiţii este una destul de serioasă, spune Dragana Krstic, care nu exclude posibilitatea deschiderii a încă cel mult două magazine pe lângă cele patru.

    Dragana Krstic spune că au în plan ca până în 2022 să ajungă la un număr dublu de magazine, deci un număr dublu de angajaţi. Pentru extindere, compania apelează la surse proprii de finanţare, dar şi la credite bancare: „Nu ne-am gândit să apelăm la piaţa de capital până în momentul de faţă”.

    Amortizarea costurilor se face între un an şi jumătate şi patru ani şi depinde de investiţie – care implică aspectele dimensiune, locaţie, mobilier etc. – pentru că fiecare magazin diferă. „Deschidem magazine care sunt mai dificil de amenajat, dar încercăm să ne concentrăm pe magazine care au un return of investment mult mai rapid. Avem magazine doar în malluri şi un singur Tike în Bucureşti, dar este gândit în aşa fel încât să fie pe stradă, nu într-un centru comercial.”

    Ca dificultăţi întâlnite în piaţă, forţa de muncă este cea mai mare problemă pentru retailerii de articole de îmbrăcăminte, fiind din ce în ce mai scăzută, chiar şi în contextul unui pachet salarial peste medie: „Cred că cei mai mulţi antreprenori au problema asta. Fluctuaţia este mare pentru că şi domeniul este de aşa natură”. Pe de altă parte, ea mai spune că România este ţara cu foarte multe reglementări şi legi în privinţa construcţiilor. „Procesele durează mai mult şi este poate mai costisitor decât în alte ţări în care suntem”, conchide Dragana Krstic.

  • Avem suficienţi angajaţi la videochat ca să umplem Râmnicu-Vâlcea. Există 5.000 de studiouri în România

    Industria videochatului are potenţial în România: peste 100 de mii de persoane lucrează ca modele pentru videochat în studiouri sau de acasă.
    “Doar în România există cel puţin 5000 de studiouri de videochat şi peste 100 de mii de modele, dintre care jumătate lucrează în studiouri şi cealaltă jumătate de acasă. Această industrie este puternică la noi şi are potenţialul de a echilibra balanţa de plăţi externe a României, dacă ar fi corect încurajată de către stat, împreună cu industria IT”, povesteşte Robert Vanderty, fondatorul Studio 20. În 2014, când s-a lansat franciza Studio20, piaţa videochatului din România era estimată la peste 100 de milioane de euro, însă până astăzi aceasta s-a triplat.

    Studioul de videochat Studio20 a depăşit 10 milioane de dolari cifră de afaceri, cu 50% mai mult faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Estimările acestui an pentru businessul  Studio20 sunt de 15 milioane de dolari. “Până în acest moment, am reuşit să depăşim cu puţin pragul de 10 milioane de dolari, însă avem toate motivele să credem că ne vom atinge targetul stabilit pentru acest an, mai ales că vom avea trei noi locaţii, dintre care două vor fi deschise chiar în luna Octombrie”, declară Mugur Frunzetti, investitor în sistemul de franciză Studio20.

    Cel mai cunoscut studio de videochat glamour, Studio20, a ajuns la 15 francize, două dintre acestea urmând să fie deschise în această lună. Astfel, Studio20 deţine acum patru francize în Bucureşti şi câte una în Braşov, Cluj-Napoca, Craiova, Piteşti, Ploieşti, Oradea, Timişoara, Cali (Columbia), Budapesta (Ungaria), Los Angeles (SUA) şi Curacao.

    Studio20 din zona Unirii rămâne cel mai mare studio de videochat, 1500 mp, însă investiţia cea mai mare este în studioul de videochat din Los Angeles, peste 500 de mii de dolari. În studioul de videochat glamour de la Unirii s-au investit peste 800 de mii de lei în decoruri moderne, aparatură de ultimă generaţie, cum ar fi camere şi televizoare UltraHD sau ochelari VR. La anul, Studio20 vrea să se extindă cu 10 noi studiouri de videochat în ţări precum Serbia, Rusia, SUA, Cehia şi Slovacia.

  • Cutremur pe piaţa bancară. Şeful Raiffeisen Bank International: Raiffeisen îşi va reevalua operaţiunile din România. Ţări precum Cehia, Slovacia, Serbia şi Bulgaria sunt interesante

    „Care ţări sunt relevante pentru Raiffeisen în acest moment? Cehia, Slovacia, Serbia, Bulgaria sunt în mod particular interesante. Acest lucru nu înseamnă că nu vrem să creştem şi în alte ţări din regiune Europei Centrale şi de Est. Vom fi nevoiţi să reevaluăm România”, a spus Johann Strobl într-un interviu publicat în raportul pe 2018 al grupului.
     
    Cel mai probabil reevaluarea de care vorbeşte Strobl este legată de introducerea taxei pe activele băncilor prin OUG 114. Băncile au urma să plătească peste 5 miliarde de lei în contul acestei taxe.
     
  • Serbia a devenit dependentă de industria auto. Cu producţia Fiat în criză, economia are nevoie de un salvator

    Astfel, s-a ajuns ca peste 10% din exporturile Serbiei şi circa 14% din valoarea investiţiilor străine atrase de această ţară să reprezinte contribuţia industriei auto, no­tează FinancialObserver.eu. Sectorul asigură locuri de muncă pentru mai mult de 40.000 de persoane (2017).
     
    Singurul constructor de autoturisme din Serbia, şi unul dintre cei mai mari investitori de acolo, este Fiat, însă compania italiană este în retragere la nivel mondial. Producţia italienilor în Serbia este în criză. Fabrica lor de la Kragujevac asamblează modelul Fiat 500L, ale cărui vânzări sunt în declin. Datele companiei arată că producţia uzinei a scăzut anul trecut la 60.000 de unităţi, de la  80.000 în 2017 şi 83.630 în 2016, nivel ce reprezintă doar jumătate din capacitatea totală, se arată într-o analiză a SeeNews.
     
  • Afacerile TeraPlast au crecut cu peste 90% în 2018

    Rezultatele vin ca urmare a integrării, pe parcursul anului 2018, a unor noi business-uri, a dezvoltării gamei de produse şi a investiţiilor constante în liniile de producţie, proiecte care fac parte din strategia Grupului TeraPlast pe termen lung.
     
    Divizia Steel, formată din, TeraSteel România, TeraSteel Serbia şi Depaco, a avut contribuţia principală la evoluţia pozitivă a rezultatelor financiare ale Grupului. Astfel, vânzările Diviziei Steel au crescut în 2018 cu 181%  faţă de 2017, la peste 483 milioane de lei, în timp ce EBITDA a avut un avans de 120% în aceeaşi perioadă, ajungand la 41,3 milioane de lei. 
     
    TeraSteel Serbia a fost inaugurată la sfârşitul anului 2017, fiind prima fabrică din străinătate inaugurată după 1990 şi aflată integral în proprietatea unei firme româneşti. Pe lângă investiţia iniţială de peste 6,5 milioane euro în facilităţi de producţie şi capital de lucru, Grupul TeraPlast a investit în 2018 peste 1 milion de euro în linia de tablă cutată şi modulul de vată minerală în Serbia. Pe parcursul anului 2018, TeraSteel România şi TeraSteel Serbia, au înregistrat vânzări de peste 3,1 milioane de metri pătraţi de panouri termoizolante. 
     
    În acelaşi timp, Depaco, prin brandul Wetterbest, unul dintre principalii producători de sisteme pentru acoperişuri din industria locală, a vândut anul trecut peste 5 milioane de metri pătraţi de ţiglă metalică. 
     
    Wetterbest face parte din Grupul TeraPlast din 2018. În prezent, este în curs de implementare a unei investiţii de 5,2 milioane de euro, prin schema de ajutor de stat, dintre care 3,3 milioane euro din resurse proprii. Proiectul presupune deschiderea unei unităţi de producţie într-o nouă locaţie cu  o producţie anuală cumulată de peste 10 milioane de metri pătraţi de ţiglă şi profile.
     
    Tot în 2018, Şcoala Wetterbest, a fost acreditată de Ministerul Educaţiei Naţionale, prin Autoritatea Naţională pentru Calificări, şi de Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, ceea ce înseamnă recunoaşterea cursului atât la nivel national, cât şi la nivelul Uniunii Europene.
    Divizia de Mase Plastice, care cuprinde liniile de business Instalaţii, Profile de tâmplărie, Granule, Producţia de uşi şi ferestre şi secţia de reciclare PVC rigid, a înregistrat în 2018 vânzări de 321,5 milioane de lei şi o valoare a indicatorului EBITDA de 24 milioane de lei. 
     
    TeraPlast SA şi TeraGlass beneficiază, de asemenea, de ajutor de stat, fiind demarate investiţii în valoare totală de 9,7 milioane de euro, ce vizează creşterea capacităţii de producţie pentru produsele existene, diversificarea portofoliului şi înfiinţarea de noi locuri de munca.
    În 2018, TeraPlast SA a produs peste 13.700 de km de ţeavă, peste 6.900 de km de profile de tâmplărie PVC. 
     
    În ceea ce priveşte TeraGlass, compania care deţine portofoliul de produse pentru tâmplărie termoizolantă al Grupului TeraPlast, producţia a fost de peste 123.000 de uşi şi ferestre, cu utilizarea capacităţii de producţie la 90%. 
     
    Pentru 2019, Grupul TeraPlast are în vedere creşterea cotelor de piaţă şi a acoperirii regionale, prin continuarea dezvoltării capacitatilor de productie, optimizarea portofoliului de produse si extinderea retelei de distributie. 
     
    Cu o tradiţie de peste 120 de ani, Grupul TeraPlast este în prezent cel mai mare producător de materiale de construcţii, cu capital românesc. Portofoliul de produse al Grupului este structurat pe şase linii de business: Instalaţii & Amenajări, Profile tâmplărie, Granule, Panouri termoizolante, Fereste & Uşi şi Ţiglă Metalică (prin brandul Wetterbest). Grupul TeraPlast a deschis în octombrie 2017 TeraSteel Serbia, prima fabrică aflată integral în proprietatea unei firme româneşti, inaugurată după 1990. 
     
    Începând cu 2 iulie 2008, cea mai mare companie din Grup – TeraPlast SA – este listată la Bursa de Valori Bucureşti, sub simbolul TRP.
  • Vladimir Putin, la un pas de MOARTE. Planul criminal, dejucat in ultimul moment

    Armin Alibašić, în vârstă de 21 de ani, suspectat de apartenenţă la gruparea teroristă ISIS a fost arestat miercuri lângă oraşul Novi Pazar, cu câteva ore înainte ca liderul rus să ajungă în Serbia în cadrul unei vizite oficiale.

    În momentul arestării, tânărul suspectat de pregătirea unui atentat asupra preşedintelui rus, avea asupra sa un rucsac, în care a fost găsită o armă cu lunetă.
     
    La percheziţii în apartamentul său au fost găsite un întreg arsenal precum şi componente de fabricare a bombelor artizanale, potrivit mai multor surse din presa sârbă. În plus, în locuinţa sa au fost găsite steagul grupării teroriste ”Stat Islamic” precum şi materiale de propagandă, scrie stirileprotv.ro
     
    ”Nu excludem faptul că Alibašić intenţiona să detoneze o bombă la sosirea lui Putin” a declarat un oficial sârb sub protecţia anonimatului, relatează The Moscow Times.
     
  • Stefan Vanoverbeke, CEO / Ikea România, Serbia, Slovenia, Croaţia: “Ascultă-i pe ceilalţi şi aminteşte-ţi că nu deţii adevărul absolut, fii deschis şi rămâi curios şi pasionat în activitatea ta, rămâi fidel valorilor tale.”

    Carte de vizită
    ¶ Are o diplomă de licenţă în inginerie civilă şi o diplomă de master în ştiinţe sociale obţinute în cadrul Universităţii Catolice din Leuven (Belgia)
    ¶ Lucrează în cadrul companiei suedeze din anul 2000, fiind ales în funcţia de conducere a subsidiarei locale în urmă cu trei ani
    ¶ Anul trecut, Ikea România a avut venituri de 586 milioane de lei,
    24,2 milioane de lei profit şi 691 de angajaţi, ocupând locul al treilea în topul celor mai mari jucători din industria mobilei 

  • Marius Meleşteu, general manager / Strauss south central europe, Strauss Group: “Sunt mulţi manageri români pe care îi cunosc şi care au abilitatea de a conduce corporaţii fără nicio problemă. Avem o generaţie de manageri de calibru mare. PIB-ul României se află în mâinile noastre”

    Carte de vizită
    ¶ Marius Meleşteu deţine această funcţie de mai bine de cinci ani şi se ocupă de coordonarea operaţiunilor grupului în România, Serbia şi ţările de export (Bulgaria, Moldova, Muntenegru, Bosnia şi Herţegovina, Albania şi Macedonia)
    ¶ Şi-a început cariera în 1994 la Stimorol, unul din marii producători de gumă de mestecat, în România, iar apoi a activat o perioadă de şapte ani la Unilever România, ocupând diverse poziţii, până la country manager pentru Serbia şi Muntenegru
    ¶ A absolvit Universitatea Politehnica (Facultatea de Tehnologia Construcţiilor de Maşini) şi este licenţiat în marketing, la Institutul de Marketing Management din Africa de Sud
    ¶ Este pasionat de sport – face fitness zilnic, mountain biking, schi – dar şi de fotografie
    ¶ Cel mai mult apreciază consistenţa, concentrarea şi fairplay-ul, deopotrivă în sport şi în afaceri
    ¶ Strauss România a avut anul trecut afaceri de
    255 milioane de lei

  • În sfârşit Canalul Bega va fi reabilitat: Plimbări cu vaporaşul pe Bega din Timişoara până în Serbia

    Proiectul are o valoare de aproape 14 milioane de euro, dintre care 11,7 milioane de euro reprezintă contribuţia Uniunii Europene, iar în cadrul acestuia se vor efectua lucrările necesare astfel încât să se poată relua circulaţia cu vaporaşul din Timişoara până în Serbia, la fel ca în urmă cu zeci de ani.
     
    Preşedintele Consiliului Judeţean Timiş, Călin Dobra, a afirmat că la finalul acestui proiect transfrontalier România – Serbia, zona Banatului se va dezvolta din punct de vedere turistic.
     
    “Cred că acest proiect este important pentru întreg Banatul istoric, pentru că este un proiect care leagă judeţul Timiş de regiunea Voivodina, din Serbia, un proiect care va deschide o nouă cale de comunicare, un nou parteneriat.
     
    Sper că implementarea acestui proiect va duce la o dezvoltare economică a întregii zone, aici discutăm şi de posibilităţile de dezvoltare turistică, ţinând cont că în cadrul proiectului, partenerii noştri din Serbia vor continua cu pista de biciclete de la graniţă, vom deschide un nou punct de trecere a frontierei şi pentru pistă, şi pentru canalul Bega. Cred că anul 2021 va coincide cu finalizarea acestui proiect şi reluarea circulaţiei pe canalul Bega”, a afirmat Călin Dobra.
     
  • Când comentaţi apartenenţa României la UE, uitaţi-vă la Serbia

    Când m-am „liberat”, cum se zicea, auzind poveştile lor, m-am dus să-mi cumpăr blugi de la Timişoara. De la Galaţi la Timişoara e drum lung, dar când ai 19 ani, nu e greu să fii prost. Atunci am pierdut primii mei bani, şi ultimii, la jocurile de noroc, la alba neagra. Dar m-am ales cu o pereche de blugi mişto, aduşi din Serbia, Levis, marca mea preferată de blugi şi azi.
     
    Serbia era atunci pentru noi o oază. Noi nu ştiam ce este libertatea, doar bănuiam, nu ştiam ce este „a alege” sau „a nu alege”, măcar între perechi de blugi. Dar sârbii, comunişti şi ei, puteau pleca „afară”, spre deosebire de noi care eram închişi aici. În mod normal, judecând situaţia de acum 30 de ani, fostele ţări ale Iugoslaviei ar fi trebuit să fie cele mai prospere din Balcani.
     
    Serbia ar fi trebuit să fie fanionul Balcanilor. Nu am date – nu le găsesc pe nicăieri – dar, probabil, Iugoslavia a fost una dintre ţările care a mers mai bine, în sistemul socialist, graţie, tocmai, a puţinei libertăţi pe care a lăsat-o oamenilor – de a călători, de a face o bişniţă mică cu blugi americani.

    Istoria nu a iertat Iugoslavia. Neştiinţa oamenilor politici de a cântări înseamnă o dramă pentru un popor.

    Acum două zile a fost publicat Eurobaromertul în este consemnat că încrederea românilor în Uniunea Europeană a scăzut la sub 50%.

    România este una dintre cele mai sărace ţări din UE. Nu trebuie să te uiţi pe statistici, îi vezi pe oamenii bătrâni, curat îmbrăcaţi, cerşind în faţa magazinelor. Dureros. Dar în raport cu ce este săracă?

    În 2006, anul preaderării la UE, România era la 39% din PIB/capita în PPS (paritatea puterii de cumpărare) din media UE. În 2017 a ajuns la 63% – o creştere cu 61% a bunăstării.

    Serbia era, în 2006, la 32% din PIB/capita în PPS din media UE. În 2017 a ajuns la 37% – o creştere cu 15% a bunăstării.

    Atât a putut Serbia, în 17 ani. De ce?

    Pentru că Serbia nu este în UE. Nu are pieţe, nu are contracte, nu are încredere – nici ea în ea, nici alţii în ea.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro