Pentru cresterea plafonului s-au pronuntat 74 de senatori, iar
impotriva au votat 26, reflectand faptul ca democratii, sustinatori
ai majorarii limitei de indatorare, beneficiaza de majoritate in
Senat. Dezbaterile au semanat insa cu cele din Camera
Reprezentantilor, cu democrati care au avertizat ca o respingere a
proiectului de lege ar insemna “aruncarea economiei Americii in
haos” (Dick Durbin, Illinois) si republicani ce au avertizat ca
aprobarea unor datorii noi inseamna “un alt fel de incapacitate de
plata, prin faptul ca ne vom plati datoriile cu bani care valoreaza
din ce in ce mai putin de la an la an” (Rand Paul, Kentucky).
Legislatia aprobata de Congres prevede cresterea cu 2.400 de
miliarde de dolari a plafonului de indatorare pentru SUA –
suficient pentru acoperirea necesarului de finantare pana dupa
alegerile din noiembrie 2012. In schimbul acordului asupra
majorarii plafonului, legislatorii americani au convenit asupra
reducerii cheltuielilor de la bugetul federal cu 917 miliarde de
dolari, urmand ca o noua transa de reduceri, de 1.500 miliarde de
dolari pentru urmatorii zece ani, sa fie decisa de un comitet de
reducere a deficitului, ce va fi format din 12 congresmeni
democrati si republicani si va transmite Congresului propunerile
sale in acest sens pana la 24 noiembrie.
Majorarea plafonului datoriei urmeaza sa aiba loc in doua etape:
900 de miliarde de dolari initial, apoi inca 1.500 de miliarde daca
se aproba in Congres reducerile de cheltuieli propuse de comitetul
pentru reducerea deficitului sau daca este aprobat un amendament
introdus de republicani privind introducerea in constitutie a
obligatiei de a mentine un buget echilibrat. Daca niciuna dintre
conditii nu este indeplinita, transa a doua de crestere a
plafonului va fi limitata la 1.200 de miliarde.
Actualul plafon de indatorare expira la 2 august, ora 24, ceea ce
inseamna ca, in lipsa suplimentarii lui, Trezoreria ar fi fost in
imposibilitatea de a onora platile programate pentru perioada
urmatoare, intre care, potrivit Reuters, se numara:
3 AUGUST
32 mld. dolari, incluzand 23 mld. pentru beneficiarii de asigurari
sociale
4 AUGUST
10 mld. dolari, incluzand 3,1 mld. dolari pentru programele
Medicaid si Medicare, avandu-i ca beneficiari pe americanii batrani
si bolnavi; 90 mld. dolari reprezentand datorii ajunse la
scadenta
5 AUGUST
12 mld. dolari, incluzand 3,4 mld. reprezentand salarii ale
bugetarilor si 2 mld. cheltuieli militare
8 AUGUST
11 mld. dolari, incluzand 1,4 mld. reprezentand cheltuieli militare
si 2,2 mld. reprezentand plati in sistemul sanitar
9 AUGUST
11 mld. dolari, incluzand 2,5 mld. pentru programele Medicaid si
Medicare si 1,5 mld. pentru Departamentul Educatiei
10 AUGUST
19 mld. dolari, incluzand 8,5 mld. pentru beneficiarii de asigurari
sociale
11 AUGUST
11 mld. dolari, incluzand 3 mld. pentru programele Medicaid si
Medicare
12 AUGUST
9 mld. dolari, incluzand 2,2 mld. pentru sistemul sanitar si 3 mld.
dolari pentru ajutoare de somaj si ajutoare sociale.
15 AUGUST
41 mld. dolari, incluzand cel putin 29 mld. reprezentand plata
dobanzilor pentru datoriile existente.
In medie, Trezoreria SUA se imprumuta in fiecare luna cu 125 de
miliarde de dolari, pentru a onora obligatiile financiare ale
Washingtonului.
Ramane insa ca liderii grupurilor parlamentare sa-i convinga pe
congresmeni sa aprobe planul de compromis, ceea ce ar trebui sa se
intample probabil in cursul zilei de luni, inainte de fatidica zi
de 2 august, cand ar incepe sa inceteze o serie de plati in
sectorul public daca aprobarea cresterii plafonului de indatorare
nu va avea loc.
In schimbul acordului asupra majorarii plafonului de indatorare,
legislatorii americani au convenit asupra reducerii imediate a
cheltuielilor de la bugetul federal cu 917 miliarde de dolari
pentru urmatorii zece ani, urmand ca o noua transa de reduceri, de
1.500 miliarde de dolari pentru urmatorii zece ani, sa fie decisa
de un comitet de reducere a deficitului, ce va fi format din 12
congresmeni democrati si republicani (3 + 3 din Camera, 3 + 3 din
Senat), transmit Wall Street Journal si Reuters.
Cei 12 vor lucra impreuna, pana in noiembrie, spre a examina
posibilitatile de taiere a cheltuielilor publice (subventii pentru
agricultura, Medicare, Medicaid, poate si realizarea unor economii
prin modificarea codului fiscal), probabil cu grija insa de a
menaja sectoarele cele mai sensibile (armata in primul rand), mai
ales in perspectiva alegerilor din 2012.
Daca pana la 24 noiembrie comitetul de reducere a deficitului nu va
reusi sa se puna de acord spre a face recomandari Congresului ori
daca aceste recomandari nu vor fi legiferate de Congres pana la 23
decembrie, atunci va fi declansata automat o reducere cu 1.200 de
miliarde de dolari a cheltuielilor incepand din 2013, din care
jumatate va afecta armata (minus salariile militarilor), iar
cealalta jumatate va afecta alte cheltuieli, dar nu si cele de
asigurari sociale sau serviciul Medicaid.
Congresul va urma, de asemenea, sa se pronunte si asupra unei
reforme a codului fiscal (in conditiile in care presedintele Obama
a declarat ca isi va exercita dreptul de veto fata de orice
prelungire a scutirilor fiscale din epoca Bush pentru cei cu
venituri de peste 250.000 de dolari pe an), precum si asupra
includerii in constitutie a unui amendament care va obliga
Congresul sa adopte un buget federal echilibrat (cu deficit
zero).
Majorarea plafonului datoriei urmeaza sa aiba loc in doua etape:
900 de miliarde de dolari initial, apoi inca 1.500 de miliarde daca
se aproba in Congres reducerile de cheltuieli initiate de comitetul
pentru reducerea deficitului sau daca este aprobat amendamentul
constitutional privind bugetul echilibrat. Daca niciuna dintre
conditii nu este indeplinita, transa a doua de crestere a
plafonului va fi limitata la 1.200 de miliarde.
“Acordul nu este contra principiilor noastre, intrucat nu prevede
majorari de taxe”, a declarat John Boehner, liderul majoritatii
republicane din Camera Reprezentantilor. La randul sau,
presedintele Barack Obama a declarat ca va incerca sa-i convinga pe
membrii Congresului sa aprobe si majorari de taxe in lunile
urmatoare si a dat asigurari ca reducerile de cheltuieli nu vor fi
facute atat de rapid incat sa pericliteze redresarea fragila a
economiei americane.
In primele ore de tranzactionare la bursele din Asia, dolarul
era in crestere fata de euro, yen si francul elvetian, indicele
Nikkei a trecut de plafonul de 10.000 de puncte, iar pretul aurului
a scazut cu 1% fata de vineri, la 1.609.89 de dolari/uncie,
reflectand reactia pozitiva a investitorilor fata de evitarea de
catre SUA a intrarii in incapacitate de plata. Congresmenii
democrati si republicani dornici de compromis au incercat sa evite
prelungirea negocierilor pana la deschiderea de luni a burselor
americane, spre a impiedica o reactie negativa a acestora, dupa ce
initial paruse cert ca impasul va fi rezolvat sambata sau
duminica.
NEGOCIERI LUNGI SI MULTE ORGOLII
Acordul a fost precedat de zile intregi de negocieri intense,
care s-au prelungit sambata si duminica si au fost marcate de
conflicte puternice intre cei ce au sustinut ca problema datoriei
sa fie rezolvata prin cresterea impozitelor pentru cei bogati si
marile corporatii (in special factiunea progresivilor liberali,
adversari fermi ai reducerii cheltuielilor sociale) si cei care au
sustinut ca rezolvarea sta in reducerea drastica a cheltuielilor
(in special factiunea Tea Party, aripa cea mai radicala a
republicanilor).
La aceste divergente de baza s-au adaugat cele privind identitatea
membrilor viitorului comitet de reducere a deficitului (unii
congresmeni au cerut ca mai intai sa fie numiti cei 12 membri,
drept conditie pentru a vota majorarea plafonului datoriei), precum
si incercarea republicanilor de a limita la 2% reducerea din primul
an a cheltuielilor militare, fata de 3%, cat au propus
democratii.
Duminica dupa-amiaza, senatorii au respins un plan al liderului
majoritatii democrate, Harry Reid, care propunea majorarea
plafonului de indatorare urmata de o serie de reduceri de
cheltuieli cu peste 2.000 de miliarde de dolari in urmatorii zece
ani. Liderul senatorilor republicani, Mitch McConnell, a declarat
in schimb ca planul de compromis va viza reduceri de 3.000 de
miliarde in total, cu plafoane de cheltuieli impuse pentru
urmatorii zece ani.
Conflictul din Senat a urmat celui din Camera Reprezentantilor,
dominata de republicani, unde vineri a fost aprobat, dupa alte
indelungi parlamentari, un plan de reducere imediata a
cheltuielilor cu 900 de miliarde de dolari, prezentat de liderul
majoritatii, John Boehner. Aprobarea a fost insa inutila, intrucat
atat republicanii, cat si democratii din Camera au anuntat deja ca
vor respinge planul Boehner, ceea ce s-a si intamplat.
Michael Spence, profesor de economie la NYU Stern Business School
si laureat Nobel, a declarat pentru Reuters, inainte de aprobarea
acordului, ca o reducere a cheltuielilor cu pana la 3.000 de
miliarde de dolari ar calma deocamdata pietele financiare si ar
reduce riscul ca agentiile de rating sa depuncteze SUA, in ciuda
faptului ca agentia Standard&Poor’s a apreciat ca o reducere
eficienta ar trebui sa aiba in vedere 4.000 de miliarde de dolari.
Spence considera insa ca reducerea de cheltuieli planificata nu va
fi suficienta spre a rezolva durabil problema datoriei
excesive.
Pe de alta parte, Spence crede ca SUA nu se indreapta spre temuta
recesiune in forma de W, intrucat exista in prezent un impuls de
crestere in economia americana, “desi acesta e deocamdata
dezamagitor”. Conditia pentru ca recesiunea in forma de W sa fie
evitata este insa, in opinia economistului, ca politicienii sa
lucreze pentru consolidare fiscala, evitand impasuri de genul celui
din ultimele saptamani, care submineaza credibilitatea SUA.
Comentatorii Reuters noteaza ca presedintele Barack Obama ar fi
avut la indemana solutia simpla a invocarii amendamentului 14, care
i-ar fi permis sa evite incertitudinile create de prelungirea
negocierilor intre republicani si democrati si sa decida singur
asupra plafonului de indatorare, prevalandu-se de atributiile sale
constitutionale, insa aceasta ar fi creat o criza politica,
intrucat republicanii ar fi initiat procedura de suspendare, pe
motiv ca Obama abuzeaza de putere, trecand peste vointa
Congresului. Curtea Suprema, la randul sau, ar fi trebuit sa decida
in ce masura prevederile amendamentului 14, datand din 1860, ar fi
putut fi interpretate drept un cec in alb pentru presedinte de a
mari plafonul de indatorare dupa bunul sau plac.
Ca efect, hashtagul #compromise (cuvantul-cheie folosit in
mesajele de Twitter adresate republicanilor) a fost folosit de
peste 22.000 de ori si a ajuns, prin multiplicarea mesajelor, in
total la 36 de milioane de utilizatori de Twitter.
Utilizatorii au mentionat numele presedintelui de circa 28.000 de
ori in mesajele lor in cursul zilei de vineri, conform serviciului
de statistica in social media NM Incite. Circa 40% dintre
mentiunile numelui @BarackObama si 28% dintre mentiunile termenului #compromise au exprimat perceptii pozitive asupra
acestora, in timp ce numai 13%, respectiv 12% au exprimat perceptii
negative.
Reversul medaliei a fost ca, in cursul zilei de vineri, contul
presedintelui a pierdut aproape 37.000 de urmaritori, dintr-un
total de peste 9,4 milioane (un record pentru “Twittersfera”
americana), semn ca nu toti americanii care urmaresc ce scrie
presedintele pe Twitter au fost incantati de indemnul de a face
campanie online pentru cresterea plafonului datoriei.
Mai mult, comentatorii republicani au inceput sa se intrebe daca nu
cumva Partidul Republican este cel ce are de castigat de fapt din
toata miscarea, avand in vedere popularitatea care le-a fost creata
congresmanilor republicani, dupa ce pe contul presedintelui au fost
publicate contactele acestora, spre a fi folosite de sustinatorii
lui Obama. Un membru al partidului a declarat pentru National
Journal ca senatorii republicani si-au adaugat in total circa 6.500
de urmaritori noi pe Twitter doar in cursul dupa-amiezii de
vineri.
Presedintele Obama le-a cerut inca o data, sambata,
republicanilor sa ajunga pana marti la un compromis cu democratii
pentru ridicarea plafonului de indatorare, situat in prezent la
14.300 miliarde de dolari, afirmand ca pozitiile celor doua partide
nu sunt ireconciliabile. Congresmanii celor doua partide continua
negocierile in acest sfarsit de saptamana.
Cu doua saptamani inainte de data prevazuta pentru intrarea
statului federal in incapacitate de plata (2 august), discutiile
despre ridicarea plafonului de indatorare sunt inca in toi. Ca la
orice congres de pace post-conflict la care victimele beligerante
sunt la mana delegatilor in ce priveste viitorul lor, si acum
discutiile au fost duse de politicieni, interesati mai mult sa-si
maximizeze capitalul electoral decat sa rezolve problemele
structurale ale economiei americane.
Cum propunerea de crestere a plafonului se ia cu majoritate in
ambele camere ale Congresului, controlate de democrati (Senat) si
de republicani (Camera Reprezentantilor), evident ca personajele
implicate in negocieri au fost multe si cu idei care de care mai
nastrusnice. Varianta de compromis cea mai recent vehiculata in
ultimele zile a fost cea a obtinerii de catre administratia
democrata a cartonasului verde pentru cresterea plafonului, ajuns
acum la 14.300 de miliarde de dolari, in schimbul unor reduceri de
cheltuieli de circa 3.000 de miliarde de dolari si cu amanarea pana
anul viitor a oricaror decizii cu privire la introducerea de noi
taxe.
La razboi, ca la razboi, s-ar putea conchide dupa analiza
infruntarii dintre republicani si democrati in numele
responsabilitatii fiscale: nici republicanii nu au obtinut chiar
tot ce si-au dorit – adica legarea prin amendament constitutional a
oricaror cresteri ale plafonului de indatorare de reduceri de
cheltuieli in suma egala – si cu atat mai putin democratii, care
prin vocea presedintelui Obama avertizau ca nu vor accepta reduceri
de cheltuieli fara cresteri de taxe.
Scuza perfecta a administratiei Obama este ca oricum toata
filozofia fiscal-bugetara va fi rediscutata in viitorul apropiat (a
se citi: cat mai aproape de anul electoral 2012) si atunci sa
vedeti revansa si cresteri de taxe, in special pentru cei bogati si
corporatii. Adevarul este ca presedintele Obama chiar nu putea sa
obtina un rezultat mai bun in conditiile date (pericolul real era
sa obtina mult mai putin), cu tot talentul de negociator pe care
democratii incearca sa si-l faca blazon.
De la distanta, sedintele interminabile de negociere dintre cele
doua parti au parut ca fotografia unei infruntari pe tatami intre
doi judoka experimentati, inclestati de brate in pozitii simetrice;
imaginati-va insa ca in fapt, unul dintre acestia, reprezentand
administratia democrata, era cu calcaiul pe marginea prapastiei.
Daca republicanii ar reusi sa respinga propunerea de crestere a
plafonului de indatorare, statul american ar deveni dupa 2 august
un soi de fantoma in picioare, incapabil sa-si mai onoreze
obligatii, de la rambursarea de datorii scadente pana la plata
pensiilor.
Ce-i drept, nici acum Trezoreria americana nu functioneaza cu
motoarele turate la maximum, pentru ca, dupa ce a fost deja atins
pragul de indatorare stabilit de Congres mai devreme in primavara,
s-a ocupat mai mult cu scheme ingenioase de mutare a banilor
dintr-un buzunar in altul si amanarea unor plati, tocmai in
nadejdea ca va putea contracta datorie noua incepand de luna
viitoare pentru a o rascumpara pe cea veche.
Sistemul aparent complicat de organizare a bugetului american
fereste – teoretic – soliditatea financiara a statului de excesele
administratiilor vremelnice, intrucat negocierile care trebuie
purtate cu Congresul tempereaza din elanul cheltuitor firesc al
celor aflati la putere. Insa acum, dupa aproape 100 de ani de
crestere succesiva a plafonului de indatorare, unii analisti spun
ca America a ajuns ca un drumet la ceas de seara inghesuit in
coltul unei strazi de o haita de caini maraind, cu zgarzi
inscriptionate cat mai fioros: “Eliminarea deducerilor de la
impozitul global”, “Restrangerea accesului la servicii medicale
pentru cei cu venituri sub medie” sau, in fine, pentru liderul
haitei, “Austeritate prelungita”.
Intr-adevar, o privire rapida asupra cifrelor pare sa confirme
scenariul de mai sus: de la un prag initial de 43 de miliarde de
dolari fixat de Congres in 1919 s-a ajuns acum la 14.300 de
miliarde, iar cerintele functionarii normale a statului ar urma
sa-l duca in curand peste pragul de 15.000 de miliarde. De
asemenea, desi nu o data administratia aflata la putere, fie ea
democrata sau mai ales republicana, s-a prezentat in fata
parlamentarilor pentru a le cere cresterea plafonului si s-a
angajat sa nu-l mai depaseasca, ci sa-l reduca, rezultatul a fost
doar o tendinta neobosita de crestere exponentiala fata de pragul
anterior.
Trebuie totusi spus ca odata cu cresterea plafonului a crescut si
economia, adica produsul intern brut, deoarece banii au fost in cea
mai mare parte a cazurilor multiplicati in economia reala. Aici
insa, viziunile bugetare se despart: uliii bugetari cer austeritate
pentru temperarea cheltuielilor publice, care aduc doar datorie in
plus, iar neokeynesienii (a caror voce se aude acum parca ceva mai
stins) cer stimularea PIB prin indatorare, pentru a depasi perioada
de recesiune si a nu cadea intr-o evolutie in W a economiei.
Pietele, dupa cum s-a vazut, sunt foarte sensibile in ultima
perioada la orice anunt de afundare in datorii a oricaror state,
fie ca vorbim de Grecia, Irlanda, Spania, Italia sau Statele Unite.
Insa in spatele cifrelor mari cu care opereaza americanii se afla o
corelatie cu mult mai putin infricosatoare: raportata la produsul
intern brut, cresterea datoriei nete s-a mentinut cam la aceleasi
niveluri o buna bucata de vreme si abia in ultimii ani, cei ai
recesiunii, a inceput sa decoleze sensibil peste pragul de 60% din
PIB – spre deosebire de tari europene ca Grecia, care in aceeasi
perioada de aproape doua decenii a dublat ponderea in PIB a
nivelului datoriei, cu urmarile catastrofale cunoscute.
Insa nu toate statisticile sunt chiar atat de roz pentru economia
americana: comparand evolutia PIB per capita si a PIB din care sunt
excluse datoriile contractate de stat, rezulta ca de vreo 15 ani,
economia americana a cam batut pasul pe loc, fiind impulsionata
doar de deficitele acumulate la nivel guvernamental.
Boehner a fost ales cu 241 de voturi din totalul de 432
posibile. Congresman de Ohio (nord), putin cunoscut inainte de
victoria republicanilor in alegerile legislative, el ii succeda la
sefia Camerei democratei Nancy Pelosi, aflata in functie din
2007.
Pelosi nu a obtinut decat 173 de voturi. Ea isi va asuma de acum
doar rolul de lider al minoritatii democrate a Camerei
Reprezentantilor. Aproximativ 20 de democrati si-au aratat
nemultumirea fata de Pelosi si au votat pentru alti congresmeni
democrati.
Predarea stafetei puterii intre Pelosi si Boehner a prilejuit
ilaritate in sala de congrese, intrucat ea s-a realizat prin
inmanarea de catre Pelosi catre Boehner a ciocanelului traditional
de speaker al Camerei Reprezentantilor, iar ciocanelul respectiv
(ales intotdeauna de presedintele Camerei) era mult mai mare decat
cele obisnuite, din lemn de artar, livrate parlamentarilor de catre
serviciul de tamplarie al Camerei. Uriasul ciocan s-a dovedit a fi
un cadou oferit lui Boehner de catre un alegator din Ohio.
Atentatorul, prins de oamenii aflati acolo si predat FBI, este
Jared Lee Loughner, in varsta de 22 de ani, care a refuzat sa
coopereze cu autoritatile. Gabrielle Giffords a fost dusa la
Centrul Medical Universitar din Tucson, unde a suferit o
interventie chirurgicala pentru indepartarea glontului, care i-a
atins creierul.
Speculatiile despre motivatiile lui Loughner sunt in plin avant:
unii il considera bolnav psihic, tinand cont si de felul cum arata
contul lui de MySpace, cu o poza mare a unei arme si cu mesaje
gen “La revedere, prieteni, sa nu fiti suparati pe mine… rata
alfabetizarii e sub 5%, n-am putut sa discut cu cineva stiutor de
carte…” In ultimele luni, tanarul a publicat pe internet o serie de
clipuri in care filozofa pe diverse teme, de la reintroducerea
aurului ca standard monetar pana la controlul mintii, lasand
impresia ca e cel putin un tip ciudat.
Cei de la Colegiul districtual din Pima au spus ca in ultimele
luni Loughner a fost suspendat si apoi s-a
retras, in octombrie, din cauza unor violari repetate ale
codului de conduita la clasa, care au facut necesara inclusiv
interventia politiei.
Altii cred ca omul era de dreapta, fiindca citea Mein Kampf si Ayn
Rand, si ca motivatia lui era legata de sentimentele
republicanilor; in sprijinul teoriei se invoca un fel de
lista neagra postata pe site-ul lui Sarah Palin, unde Gabrielle
Giffords (intamplator de origine evreiasca) ar fi fost si ea
inclusa intre cei 20 de congresmeni care au votat reforma
sistemului de sanatate propus de Obama si care deci ar trebui
eliminati (prin vot, desigur) din Congres.
Altii cred, dimpotriva, ca un cititor al Manifestului Comunist
al lui Marx si un ascultator de The Doors si Hendrix nu putea fi
decat un radical de stanga, si ca Giffords a fost vizata pentru ca
nu era suficient de radicala pentru el. O femeie
a scris pe Twitter ca a fost colega de scoala cu Loughner si ca
acesta era un consumator de droguri, singuratic, amator de rock, cu
inclinatii politice de stanga si obsedat de profetiile ca in 2012
se va sfarsi lumea. El o cunostea pe Giffords din 2007, cand i-a
pus o intrebare la o intalnire cu alegatorii, apoi a spus ca
raspunsul ei i s-a parut “stupid si neinteligent”.
Deocamdata, autoritatile sunt in cautarea unor eventuali complici
ai lui Loughner, iar diversi reprezentanti ai Partidului Democrat
au inceput sa denunte atmosfera politica “toxica” din Arizona, in
special din Districtul 8, cel reprezentat in Camera de Gabrielle
Giffords, cu conflicte puternice intre republicani si democrati.
Politia Capitoliului i-a avertizat pe toti congresmenii sa-si ia
masuri suplimentare de precautie in privinta securitatii personale,
iar republicanii au decis sa amane discutarea tuturor legilor pe
care le aveau in vedere pentru aceasta saptamana.
Giffords, 40 de ani, aleasa in 2006 si realeasa in 2010, era un
critic al legislatiei dure in domeniul imigratiei, condamnand
faptul ca imigrantii ilegali sunt urmariti si deportati, precum si
un sustinator al reformei asistentei sanitare promovate de Barack
Obama. Prietenii spun ca a primit amenintari cu moartea in cursul
anilor.
Presedintele Barack Obama, sanctionat aspru, dar nu iremediabil
de electorat, s-a vazut nevoit sa ia asupra sa esecul democratilor,
care si-au pastrat totusi dominatia la limita in Senatul
american.
Noua linie a administratiei Obama, a dat de inteles
presedintele, va fi de acum negocierea, dupa ce pozitiile
inflexibile avute in trecut fata de unele dosare sensibile au
radicalizat tabara conservatoare si au contribuit la franarea unor
alte proiecte importante. Ramane de vazut insa cat va reusi aceasta
noua tactica a lui Obama sa mai pastreze din reforma asigurarilor
medicale, proiect pe care l-a impus in primavara in ciuda opozitiei
vehemente a republicanilor, care au incriminat cheltuielile mari
implicate de extinderea sistemului astfel incat sa cuprinda cat mai
multi americani, ca si caracterul “ne-american” sau “socialist” al
unei reforme menite sa consolideze protectia categoriilor
defavorizate.
“I-am spus lui John Boehner (viitorul lider al majoritatii in
Camera Reprezentantilor) si lui Mitch McConnell (liderul
minoritatii din Senat) ca sunt pregatit sa cooperez cu ei”, a
afirmat Obama in prima sa conferinta de presa de dupa scrutinul de
marti.
“Nu le recomand viitorilor presedinti sa ia o bataie ca aceasta
pe care am luat-o eu aseara. Sunt sigur ca exista cai mai usoare de
a invata lectia”, a mai spus presedintele. Acesta a precizat ca
intelege “nemultumirea profunda” a alegatorilor fata de ritmul
redresarii economice. “Ei vor ca piata muncii sa se refaca mai
repede, vor o putere de cumparare mai mare si vor ca si copiii lor
sa aiba aceleasi posibilitati pe care ei le-au avut”, a declarat
presedintele.
Opozitia a castigat cu usurinta 39 de locuri de care avea nevoie
pentru controlul Camerei Reprezentantilor, a anuntat presa
americana, ale carei prime estimari atribuie republicanilor circa
60 de locuri.
In Senat, republicanii ar fi trebuit sa obtina zece mandate pentru
a castiga majoritatea de la democrati. Dar acest obiectiv nu a fost
atins din cauza victoriilor decisive inregistrate de democrati in
West Virginia, gratie lui Joe Manchin, in California si mai ales in
Nevada, unde liderul majoritatii din Senat, Harry Reid, si-a
pastrat mandatul, foarte disputat pana in ultimul moment de
candidata miscarii Tea Party, Sharron Angle.
